Articole publicate

Putem învăța ordinea și disciplina de la japonezi!

19 mai 2017, în vizită la Fabrica de cablaje auto din Drobeta Turnu Severin a firmei japoneze Sumitomo Electric Bordnetze…

Am început cu stângul, dar, după prima impresie nefavorabilă, aveam să constat că ordinea și disciplina sunt implementate cu sârguință. Până la intrarea la agentul economic, mi-a atras atenția parcarea neamenajată dintre RAR și firma ce asigură locuri de muncă pentru cei 3500 de angajați din județ. Este foarte greu, când porți tocuri, să mergi ca pe ulițele satului românesc, aflat încă departe de satul european. După ce am scăpat de pietriș, am constatat că la poartă nu aveau un cititor de buletine. A fost un timp de așteptare. Nu aveau nici calculator, așa că tabelul nominal a fost instrumentul de lucru al celor de la punctul de intrare în instituție. Mă gândesc acum că ar fi putut amenaja o zonă de aștepare, cu bănci… 🙂 Ar putea deveni o zonă de recreere și pentru angajați. Am observat în plan secund un fel de foișor amenajat probabil pentru fumători.
După 10-15 minute de așteptare pașnică, timp în care am mai privit împrejurimile, am intrat în curtea agentului economic.
Am fost conduși spre una din sălile lor de curs. M-am gândit că așa ar trebui să arate toate sălile de clasă din școlile din România. Era spațioasă, cu laptop și videoproiector, iar într-un colț se aflau câteva dulapuri -bloc, cu cheie. Lumina în exces a adus ceva prejudicii prezentărilor video.
Mi-am adus aminte de anii în care am fost angajată la BJATM Mehedinți. Am fost instruiți în legătură cu normele de protecția muncii din fabrica pe care urma să o vizităm, după ce cuvântul de bun sosit și prezentarea firmei ne-a fost adresat și respectiv susținută de chiar directorul fabricii, alături de directorul de la departamentul resurse umane. Deși aveau o delegație de japonezi, și-au făcut timp să fie și în mijlocul nostru. Am aflat că au sponsorizat echiparea și dotarea unei săli de clasă și a unui atelier, în cadrul unui parteneriat pe care-l au cu Colegiul Tehnic Auto, dar nu au fost cooptați și cointeresați de administrația locală și ISJ pentru a susține pregătirea forței de muncă în cadrul învățământului dual. Am aflat că nu există o bază logistică pentru adaptarea curriculum-uiui universitar, pentru a pregăti specialiști în facultățile de profil.
Am aflat că au 16.000 de metri pătrați, din care 11.000 sunt folosiți efectiv. Poate Ministerul Educației și ISJ-urile ar trebui să negocieze readucerea învățământului tehnic în fabrici. S-a demonstrat că a fost un eșec total ruperea liceelor tehnologice de agenții economici și poate avem nevoie de cercetări care să demonstreze ceea ce susțin eu la nivelul simțului comun.

Totul a fost foarte bine organizat. Am fost împărțiți în trei grupuri cu câte un ghid. Și am intrat în spațiul ce mi-a dat impresia de organizare încă de la sosire. Prin minte mi-a trecut fugitiv zona comercială din Leipzig care la ora aceea m-a uimit. De prin molozul și dezastrul din România, zona aceea, ca și cea de aici, mi-a demonstrat că suntem cu ani lumină în urma altor popoare, nu că nu putem, ci doar pentru că nu vrem să facem totul bine.
Panouri mișcătoare și oameni roboți. Aceasta a fost prima impresie. Ordine și curățenie, chiar dacă la intrare am văzut câteva mici pete de mucegai. Am fost uimită de rapiditatea cu care angajații executau mișcările. Legau și desfăceau cabluri, montau siguranțe și relee, verificau. Cablurile erau pe culori și schema de montare era cu afișaj electronic. Am încercat să montez câteva siguranțe, stângace fiind. M-am întâlnit cu foști elevi.
Am aflat că salariul angajaților nu depășește 1400 de lei și am deja o curiozitate. Suntem forță ieftină de muncă, suntem plătiți corespunzător pentru munca prestată? Dacă o astfel de fabrică ar fi în Marea Britanie, salariile ar fi ca în România? Nu cred!

Firma este o oază de lumină în economia la pământ a orașului. Investitorii străini trebuie cointeresați să susțină învățământul tehnic profesional.

Cerc Pedagogic, 19 mai 2017, Colegiul Tehnic ”Lorin Sălăgean”…

Pe agenda cercului se afla un simpozion dedicat elevilor și profesorilor, cât și o vizită la Fabrica de cablaje auto din Drobeta Turnu Severin a firmei japoneze Sumitomo Electric Bordnetze.
La ora 9 am fost primiți de gazdele simpozionului într-una din sălile de clasă din corpul nerenovat al liceului, parchetul complet neîngrijit atrăgându-mi atenția încă de la intrare în spațiul în care elevii unei clase își desfășoară activitatea zi de zi, șase ore din zi.
Evident că am comunicat impresia mea colegilor și iar am căzut în centrul atenției cu niște observații pertinente, din punctul meu de vedere, și exagerate, din punctul de vedere al altor colegi. Din zona tampon, de acomodare și socializare, unde am avut impresia că sunt în Turnul Babel, am mers în sala de festivități a liceului, primitoare și bine îngrijită, decorată cu tablouri pictate în nunațe vesele care mi-au atras atenția de când am fost în inspecție la una din fostele mele eleve din liceu, azi profesoară cu definitivatul promovat. Totul a mers pe repede înainte… Inspectoarea de specialitate ne-a vorbit despre o broșură de promovare a învățământului tehnic editată de ISJ Brașov, cu editare și în mediul online. O altă colegă a făcut o prezentare a broșurii și a site-ului Orientare în carieră, dar în sală accesul la internet era inexistent, neexistând posibilitatea vizualizării broșurii în format electronic, dovadă că nu prea suntem în era digitală. S-a vorbit despre învățământul dual, despre necesitatea implicării profesorilor în organizarea învățământului tehnic profesional, de parcă profesorii ar fi primari, inspectori școlari, directori, angajați ai Camerei de Comerț și Industrie sau cine știe ai cărui departament răspunzător de organizarea școlii și învățământului mehedințean. Am avut un exemplu de bună practică… Școala de la Corlățel are un parteneriat cu agentul economic din zonă, ce desfășoară activități în domeniul agricol și viticultură. Nu am înțeles dacă elevii sunt și din județ, dacă au cazare, masă și transport și dacă sunt angajați la finalizarea studiilor. Am aflat că sunt cooptați în perioada muncilor agricole…
În miezul nopții am stat să-mi pregătesc prezentarea pentru simpozion. Am considerat că tema este de actualitate și demnă de luat în seamă. dar, în timp ce eu vroiam să vorbesc despre ”Tehnologii informatice în managementul educațional – Platforme educaționale prin aplicația Google Classroom”, am aflat că suntem presați de timp și la ora 10 trebuie să ajungem la agentul economic. Nu era un impediment că sala nu avea conexiune la internet, putând să fac hot-spot de la mobil, dar graba de a finaliza întrunirea mi-a paralizat intenția de a prezenta materialul pregătit. În jur de 70 de persoane am mers în vizită la agentul economic. Nu știu câte persoane au rămas la simpozion. La ora 11.40 ne-am reintors la liceu. Simpozionul luase sfârșit. Am primit diploma, de parcă acesta fusese scopul meu, să mai am o hârtie la dosar.
La un pahar de suc și o felia de pizza, am reușit să-i propun inspectoarei de specialitate să-mi trimită adresele de e-mail ale tuturor colegilor pentru a le trimite prezentarea PowerPoint despre e-Learning. I-am propus să facem o platformă electronică cu toți profesorii de specialitate, pe domenii de calificare. Cum am aflat că nu există o bază finalizată cu toate datele de contact ale tuturor colegilor, mi-a venit ideea de a face foto la tabelele cu profesorii înscriși la simpozion. Și, acum, vine surpriza. Una din colege mi-a spus că nu vrea ca datele dumneaei să fie publice. Un soi de paranoia, aș spune. Cineva a venit cu o explicație la fel de stupidă, cum că inspectoarea ar fi fost deranjată la telefon de o persoană necunoscută, cu număr secret. Toate firmele de telefonie au un regim de evidență a cartelelor telefonice și nu cred că este greu ca persoana care a apelat-o să fie identificată.
Eu consider că fiecare profesor trebuie să aibă valide și vizibile datele de contact pe site-ul ISJ. Profesorii care sunt panicați din fire, pot avea un telefon de serviciu și altul particular, dar trebuie să avem deschidere către colegi, elevi și familiile lor.
Eu am înțeles că ne adunăm ca să avem de unde pleca.
În opinia mea, simpozionul nu trebuia să se suprapună cu vizita de la firma de cabluri.
Gazdele cercului pedagogic aveau și ARACIP-ul în școală. Mi s-ar fi părut corect ca evaluatorii ARACIP să fi fost în mijlocul nostru. Nici pomeneală de așa ceva…
Sunt sigură că o echipă de oameni s-a străduit ca totul să iasă bine, dar nu este de ajuns. Ori învățăm să ne implicăm toți, ori informația ajunge preferențial la colegii din sistem. Am aflat că au fost profesori din liceu care nu au știut de organizarea simpozionului, ceea ce denotă o slabă comunicare la nivelul instituției. Nu mai vorbesc, la nivel județean…
Ar fi fost o soluție ca simpozionul să fi fost înregistrat video și chiar ar trebui ca ministerul să țină evidența tuturor simpozioanelor care se desfășoară la nivel județean sau național. Care a fost finalitatea acestui simpozion? Ce concluzii s-au desprins?
Nu am văzut picior de elev la simpozion…

Gradația de merit, între derizoriu și ilar

Fișa de gradații de merit, validată de sindicatele din învățământ pentru sesiunea 2017, cu evaluarea activității pe ultimii cinci ani și cu beneficii financiare pe următorii alți cinci ani, este una în care achizițiile intelectuale ale elevilor sunt aproape fără valoare, la fel cum școlile par să nu mai fie în subordinea Ministerului Educației, Legea Educației făcând aproape deloc referire la ele, lăsându-le cu totul în seama administrațiilor locale. 🙂
Am găsit fișa de gradații,  postată de ISJ Gorj.

http://www.isjcs.ro/gradatii/Fisa%20gradatie%202017%20-%20profesori.pdf
Profesorii trebuie să facă orice altceva, mai puțin ceea ce trebuie, în opinia mea.
Încerc să fac o defalcare detaliată.
I. a. Nu toți profesorii au discipline finalizate cu examene de evaluare… Profesorilor ar trebui să li se ceară descrierea fiecărui elev în parte, în care să fie specificate implicarea sau dezinteresul acestora. Sunt elevi care vin la școală doar ca să treacă clasa, atât timp cât idealul lor este să plece la muncă în străinătate. Cred că guvernul României ar trebui să negocieze cu statele europene astfel încât elevii fără bacalaureat să nu poată fi angajați în Europa. Ar trebui ca salarizarea în țară și în Europa să țină cont de studii. Ar gtrebui o orientare profesională, astfel încât nu toți elevii să ajungă la liceu. După 16 ani să fie orientați spre cursuri de calificare și să intre direct în câmpul muncii, pe o piață organizată, în opinia mea. Media de promovare 8 nu poate fi atinsă de elevii de liceu care nu știu tabla înmulțirii, de exemplu, și de care nimănui nu i-a păsat.

I – ACTIVITĂȚI CU VALOARE INSTRUCTIV EDUCATIVĂ
I. b. Acest punct ne obligă să mințim la greu. Nu avem platforme digitale pentru fiecare disciplină și școlile nu au săli de calculatoare dotate cu softuri educaționale. Elevii sunt reticenți și cu carențe în operare pe calculator. Mă străduiesc să lucrez pe o platformă la care am primit acces prin bunăvoința domnului profesor de la CREDIS, dar mă izbesc de tot felul de obstacole. Unii elevi abia învață să trimită e-mail-uri, nu au conexiune la internet, nu au toți smatphon-uri și alții nu vor.
I.c. Nu avem o bază electronică cu toate auxiliarele concepute până la ora actuală…
I.d. Nu avem concursuri și olimpiade școlare pentru toate domeniile de calificare. Nu avem o bază electronică în care să fie înregistrate toate concursurile organizate la nivel de școală, județ, regiune, național, european sau mondial și nici o bază cu elevii merituoși și distincțiile obținute.
I.e. se suprapune oarecum peste I.d. Din cele 70 de puncte alocate punctului I, 44 merg către pregătirea și rezultatele olimpicilor.
I. f. nu avem centre de excelență și nici centre pentru copiii cu nevoi speciale
I. g. Nu avem baze electronice cu elevii proveniți din medii dezavantajate și nici cu cei cu dificultăți de învățare
I.h. – Proiectele didactice inovative sunt inexistente, deoarece cercetarea pedagogică este ZERO BARAT în școlile din România, prin urmare avem la greu elevi cu absenteism, aflați în risc de abandon școlar, dar și elevi cu CES atât timp cât acești elevi nu au fost învățați să depună efort intelectual gradual… Nu am văzut, în cei 21 de ani de carieră, vreun reprezentant al autorităților locale interesat să inițieze o dezbatere pe tema învățării în școala în care profesez. Nu există planuri individuale de intervenție a adaptării curriculare!
I.i. Nu putem vorbi de clase în regim simultan la liceu și nici despre proiecte didactice inovative. Ar trebui ca aceste proiecte, dacă există, să fie centralizate pe o platformă, la care să aibă acces toți profesorii. Ar trebui să se pună accent pe planul individual de remediere, dar nici vorbă de așa ceva.
II – INOVARE DIDACTICĂ ȘI MANAGERIALĂ
II.a. Eu cred că în momentul în care ești capabil să elaborezi manuale, auxiliare, programe școlare trebuie să fii cooptat în structurile superioare ale ministerului de resort. Inovarea didactică înseamnă comunicare și nu avem platforme cu toți profesorii de specialitate și nici dezbateri pe marginea manualelor, auxiliarelor și a programelor școlare, de aceea avem uneori chiar greșeli de conținut științific în cărțile scrise pentru puncte utile la dosarul de gradație și nefolosite în sistemul educațional. Ajung evaluatori și autori de manuale cei ce au cunoștințe prin minister, în aceste condiții, și nu întotdeauna aceștia sunt cei mai buni profesioniști.
II.b. – Nu avem o bază electronică cu toate cărțile scrise după revoluție în domeniul didacticii, specialității sau managementului educațional. Ar fi și interesant de stabilit cât sunt copy-paste și cât inovare…
II.c. realizarea de softuri educaționale trebuie făcută sub egida ministerului. Toate aceste softuri să fie pe site-ul educației și puse la dispoziția colegilor din țară.
II.d. Ce fac angajații din minister? Eu cred că în minister trebuie să ajungă cei mai buni profesori, dar suntem departe de acest deziderat, capabili să comunice cu colegii din sistem. Ar trebui punctată contribuția profesorilor la cercetări științifice în domeniul educației. 0,30 puncte demonstrează clar că facem lucrurile după ureche și nimeni nu pune preț pe cercetare.
II.e. – activitatea de metodist ar trebui punctată numai dacă metodiștii au o platformă pe care pun toate proiectele lecțiilor asistate cu toate observațiile aferente, în opinia mea.
II.f. în comisiile de specialitate sunt aproape aceeași profesori. Selecția nu este deschisă, neavând o bază cu portofoliile tuturor profesorilor în mediul online.
III. ACTIVITĂȚI EXTRACURRICULARE ȘI IMPLICAREA ÎN PROIECTE
În opinia mea, profesorii nu trebuie să organizeze festivaluri, simpozioane și concursuri, ci CCD-urile, ISJ-urile, institutele de educație, universitățile, în colaborare cu societatea civilă. Profesorii și elevii doar trebuie să participe la astfel de activități…
IV. CRITERIUL PRIVIND CONTRIBUȚIA LA DEZVOLTAREA INSTITUȚIONALĂ
Cred că pică în sarcina profesorilor și atribuțiile directorilor, și ale inspectorilor, și ale administrației locale…
EU CONSIDER că GRADAȚIA DE MERIT trebuie acordată doar profesorilor care au un STUDIU DE CERCETARE metodico-științifică, la fiecare cinci ani, elaborat în colaborare cu o universitate și un număr de minim trei asistențe la ore pe fiecare an școlar. De aici rezidă planuri remediale, fișe individuale de progres, adaptarea curriculum-ului pe nevoile educaționale ale elevilor și asigură o comunicare continuă cu mediul academic.

Numărul gradațiilor de merit nu trebuie limitat. Numai așa vom avea o competiție loială și un interes continuu al dascălilor pentru perfecționare și pentru progres școlar.

Cine este răspunzător de aplicarea Legii Educației? Duhul Sfânt!?

Am dat peste Legea_Educatiei în format electronic, lege după care am învățat în 2014, pe care de fapt mai mult am buchisit-o și pe care am făcut marcaje, atunci când am candidat pentru un post de consilier în Ministerul Educației. IDEALUL EDUCAȚIONAL cred că este oarecum stângaci croit spre final. Eu consider că idealul educațional constă în dezvoltarea potențialului intelectual al fiecărui individ la un maxim posibil și punerea lui în slujba națiunii române, fără a aduce prejudicii altor națiuni ale mapamondului și astfel idealul educațional se suprapune peste misiunea legii (ne)asumate.
Ce părere aveți? Aș face chiar o
analiză… Să luăm un elev ce stă mai mult pe străzi decât la școală, cu sute de absențe și cu medii neîncheiate, totuși promovat la finele anului școlar. Tânărul are personalitate autonomă, dar nu are valori. Are participare activă prin baruri și străzi, un soi de participare cetățenească, căci doar fumează prin fața liceului și a diverselor instituții. Are și spirit antreprenorial, căci își cumpără țigările la negru, statul încurajând aceste practici. Acest tânăr nu are șanse să fie integrat pe piața muncii sau are, dacă are pile.

Concluzia? Dezvoltarea intelectului prin studiu individual asigură progresul individului pe toate planurile, iar școlile trebuie să fie dotate la standardele secolului XXI, pentru a stârni elevul spre cunoaștere.

În opinia mea, niciun principiul al finanțării învățământului preuniversitar nu este respectat.
Nici vorbă de transparență… Unora li se decontează naveta, altora nu. Unii elevi își plătesc diplomele de absolvire (cartonul ce urmează să fie imprimat), alții nu…
Fondurile suplimentare se distribuie pe amiciții, nu după o analiză de nevoi…
Nimeni nu a corelat resursele cu obiectivele, căci doar de asta vorbim despre pluviometru și nu-l avem în școli, de exemplu…
Nici vorbă de predictibilitate, căci doar de aceea nu avem un fond de premiere pentru elevii merituoși…
De eficiență ce să vă mai spun. Nu avem service pentru baza a IT a școlilor, de exemplu…

Zi de zi voi adăuga inadvertențele unei legi complet neaplicate sau haotic aplicate, în opinia mea.

Leagănul copilăriei… (Spring SuperBlog 2017)

Dezicându-mă de falsitatea vieții, gândind, analizând și observând oameni și fapte, din subseară până-n miezul nopții și-al zilei, am senzația că lumea devine un simplu chenar plin de clovni ce flutură o eșarfă a nepăsării, ca steag al minciunii universale, oricând și oriunde. Pască cine-o vrea într-o lume mușcată de viermele ce distruge totul prin acțiunea de încondeiere chiar a spiritelor celor mai elevate ale mapamondului, ce au fost leagăn al umanității spre ascensiunea intelectuală a popoarelor. Pentru a etira aproape din nimicul zilelor noastre sâmburele inteligenței, acel drob de sare vital vieții în ascensiunea spre perfecțiune, nu este de ajuns să întinzi un deget umezit în cea mai pură apă, ci trebuie să coși și să descoși, nasture după nasture, existența, pentru a înțelege într-un final și sensul vieții.

Eu sunt o flacără… Cum Prometeu a avut grijă să aducă muritorilor focul sacru, mă bucur că nu sunt de vânzare. Aș putea fi un leagăn, unul din lemn sau din metal, înalt și construit de mâna dibace a unui om ce a transformat meseria în artă, greu de găsit azi, aș putea spune. De ce un leagăn? Aș permite muritorilor să se desprindă, fie și pentru câteva secunde, de sterilul din viața lor, redându-le bucuria aripilor de înger pierdute în rutina zilnică, doar pentru că s-au dezis de copilul din ei. Să simți cum te înalți spre văzduh, ca în bătaia aripilor unei fragile păsări, este tot ceea ce-ți pot oferi. Muritorule, montează pretutindeni leagăne, în spații de joacă pentru copii sau în spații de agrement pentru adulți!

Dacă mai am nevoie de reclamă, mizez pe susținerea  bloggerilor parteneri și a partenerilor media  SuperBlog din a căror paletă de articole am făcut o selecție peste care am suprapus un gând, îndemnându-vă să descoperiți singuri articolele și să lecturați în tihnă, respirând conștient.

Este minunat să ai șansa să lucrezi cu profesioniști. Este darul suprem al naturii umane…

La ce concluzii or fi ajuns demnitarul și societatea civilă?

Câte ceva și despre ”harta mentală”…

Misiunea celor de la CREADIV este să integreze cât mai multe activități cotidiene în mediul online.

Ghid de cumpărături… Evitați blugii jerpeliți, totuși. 🙂

Rețelele de socializare ar putea să educe, dacă biserica, școala și mass-media s-au dezis de educație și o fac cum pot. 🙂

Un post de radio care nu s-a dezis de profesionalism, deși am văzut o virgulă care nu are ce căuta acolo…

Am dat și peste catalogul tuturor blogurilor din România…

Ce s-o fi întâmplat cu Mișcarea pentru Constituția Cetățenilor?

TVR2 rămâne un post TV care aduce elogii celor ce nu au trăit pe pământ doar să mănânce, să bea, să iubească ilegal, să caute distracții puerile sau să doarmă în mijlocul problemelor ce le năpădesc viața.

Iată că avem un serviciu de monitorizare și analiză a blogosferei, twittosferei si presei online!

Nu mă dezic și vă-ndemn din nou la studiu individual. Descoperiți singuri esența mesajelor bloggerilor parteneri ai ediției Spring SuperBlog 2017. Este o lume de gânduri și de emoții ce ne stă la dispoziție. Accesați-o!

  • Alma Nahe(r) alias Olimpia Săpunaru, multi-participantă (în opt ediții) și premiantă în competiții, cel mai recent pe locul doi în SuperBlog 2016, actualmente juriu al acestei probe;
  • Armonie acvatică – Cristina Lincu, ocupanta locului I în SuperBlog 2014, fost juriu;
  • CalatoriaPerfecta.ro – blogul soților Dan și Patricia Coscai, participant la edițiile anterioare SuperBlog, fost juriu;
  • Craiova pe blog. Natural – Daniel Botea, câștigătorul locului I în Spring SuperBlog 2015;
  • EmilCalinescu.eu – participant la edițiile anterioare SuperBlog, câștigător al rolului de blogger partener la ultima probă din SuperBlog 2016;
  • ExTraViTa.ro – blogul de călătorii și experiențe al Mirelei Șurghie, fost juriu;
  • Înșiră-te mărgăritare – Adriana Tîrnoveanu, locul II în Spring SuperBlog 2016;
  • Alina Gheorghe – câștigătoarea trofeului Spring SuperBlog 2016, actualmente juriu;
  • mnealui.info – Christian Hertzug, clasat pe locul I în SuperBlog 2012, fost juriu;
  • Nimicuri fantezii – Cornelia Crina Popa, câștigătoarea trofeului SuperBlog 2015, fost juriu;
  • O Pisică Neagră – Georgiana Mihăilă, participantă la edițiile anterioare SuperBlog, fost juriu;
  • Pezevenchi.ro – Eugen Zăvoianu, câștigătorul trofeului SuperBlog 2016, actualmente juriu;
  • Robintel.ro – Robin Molnar, clasat pe locul I în SuperBlog 2011;
  • SexulSlab.ro – Dana Lalici, câștigătoarea trofeului SuperBlog 2013, fost juriu;
  • Sweet&Salty – Em Sava, clasată pe locul 10 în Spring SuperBlog 2016;
  • TehnoCultura.ro – Manuel Cheța, câștigătorul trofeului SuperBlog 2010;
  • Tulips & Sparkles – Bianca Alexandra Bîzîiac, ocupanta locului I în Spring SuperBlog 2014, actualmente juriu.

Părăsind sfera ludicului, eu îmi doresc în plan real leagănul copilăriei…

Un copil fericit va fi întotdeauna un adult responsabil care nu va uita niciodată lumea feerică a basmelor și poveștilor nemuritoare.

Fericirea este răsplata zeilor pentru muritorii ce nu uită nicio clipă că au fost copii.

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției Spring SuperBlog 2017

Despre haosul unanim acceptat…

Furnizorii de servicii, în România, nu poartă o corespondență scrisă cu beneficiarii. In dimineața aceasta, un operator rcs-rds m-a deconectat de la serviciile de telefonie, internet și cablu TV. Plătesc online și nu am înțeles de ce factura este cu 15 lei mai mult decât în lunile anterioare. Azi am aflat că aceasta este taxa de reconectare, dar pe mine nu m-a înștiințat nimeni.
I-am spus că plătesc electronic imediat, ceea ce și am făcut, dar în zadar, OMUL A EXECUTAT ORDINELE, după ce a dat un telefon. Am sunat pentru reconectare și sistemul mă vede fără nicio datorie înainte de ora 10.55. De râs și de plâns. La ora 10.59, deci la un nou apel, sistemul mă vede cu datorii, deși ele nu mai sunt. 🙂 Mi s-a confirmat reconectarea, în maxim o oră. NU ERA MAI UȘOR SĂ NU MĂ DECONECTEZE? Facem și desfacem, deși exista o altă soluție.
Plătesc și servicii de telefonie rcs-rds, dar nu le folosesc. Am scos un cablu, din greșeală, din multele care sunt și nu mai am ton la telefon de câteva luni. Am văzut un echipaj rcs-rds și i-am rugat pe operatori să-mi refacă conexiunea. NU SE POATE! – a fost răspunsul prompt. Trebuie să respect procedura. Să sun și abia apoi să vină echipajul, dovadă că își permit să se plimbe cu mașinile prin oraș. Era elegant să-mi facă fișă de intervenție pe moment, dar nu, dovadă că au nevoie de o schimbare prin procedurile de lucru cei de la rcs-rds. Ei m-au sancționat pe mine, fără a mă înștiința de costul suplimentar al deconectării. Doresc și eu ca cei de la rcs-rds să fie sancționați pentru lipsa de respect față de client. Unde pot cere așa ceva? Am o astfel de opțiune? 🙂 

Noi am denaturat conceptul de BIROCRAȚIE. Birocrația implică comunicare, în primul rând.
Un alt exemplu… Nu mi-am activat cardul de sănătate să văd dacă cuiva îi pasă. OHA! Ce să mai vorbim de control medical anual în România. Nu avem așa ceva! Cabinetul medical ar fi trebuit să-mi trimită o înștiințare prin care să fiu invitată să-mi activez cardul de sănătate. Asta-i țara în care doar plătim taxe și impozite și nimeni nu ne reprezintă.

Citește, meditează și călătorește! (Spring SuperBlog 2017)

Călătoria ne dă o altă viziune asupra lumii. De cele mai multe ori, rutina cotidiană aduce în viețile noastre resemnarea la un microcosmos  social în care predomină grijile și probleme existențiale, având uneori același destin fatal al unei muște prinse în pânza unui paianjen. Viața ca o zbatere nu este o perspectivă fascinantă pentru nimeni. Zbaterea poate duce la eliberare, dar și la moarte lentă. Libertatea de mișcare, de decizie și de acțiune sunt extrem de importante și răspunzătoare de sensul vieții fiecărui muritor. Dezvoltarea comunităților este în funcție de gradele de libertate ale indivizilor, iar viața pe Terra este rezultanta tuturor factorilor ce au permis ființei umane să devină altruistă, generoasă și vizionară. Dacă am călători, am realiza că atingerea superiorității ființei umane prin educație  nu este în ambițiile niciunui guvern mondial sau continental, pe mapamond existând zone de o sărăcie lucie, iar la polul opus aflându-se opulența și extravaganța.

Călătoria înseamnă libertatea spiritului! Fiecare colț de lume este fascinant și esoteric, pentru că energiile remanente ale secolelor apuse ne pot revitaliza existența dacă suntem temeinic conectați la bine, frumos și adevăr. În propriile noastre unghere existențiale aceste energii se risipesc și trebuie să pornim la drum pentru a le căuta și reactiva.

Sunt persoane care nu au ieșit niciodată din sfera habitatului lor, acceptându-și cu stoicism soarta, chiar dând vina pe ea. De ce unii oameni sunt pasionați de călătorii și alții nu? În opinia mea, cei care citesc dobândesc mult mai repede dorința de a călători, de a  explora lumea la pas, prin metropole, sate, dealuri, câmpii, munți, decât cei care sfidează constant cufundarea în lectura unei cărți. Momondo – un motor de căutare gratuit și independent, ce compară milioane de tarife pentru bilete de avion și oferte de calatorie, a găsit soluția. Momondo ne aduce lumea la picioare, prin intermediul unui site bine pus la punct prin care promovează destinații din toate continentele, tocmai pentru a trezi în noi spiritul de călător neobosit, dar și de fotograf pasionat.

Cum suntem toți copiii Universului, având pentru odihna spiritului cerul și pentru a trupului pământul, fiind binecuvântați prin ciclicitatea renașterii naturii, având nevoi identice de bază și, prin educație, pretenții sporite de la viață, s-ar putea ca între noi, oamenii, și între noi și cosmos să existe legături invizibile și indestructibile de a căror existență nu suntem conștienți. Până la elucidarea totală a aspectelor conexiunii fizice în eter,  Momondo ne surprinde din nou, de data aceasta ne lansează o provocare interesantă prin care ne putem descoperi originile și moștenirea genetică.

Fotografia surprinde momente personale irepetabile, ca emoție în timp și spațiu și rămâne o ancoră între două momente, cel prezent, oricât de trecut ar fi el și cel viitor, ca prezent ce va veni.

Fotograful, amator sau profesionist, redă succesiunea și reține armonia momentelor surprinse sau trăite. Este o interdependență strânsă  între călător și fotograf. Călătorul este și fotograf, de cele mai multe ori, sau călătorul are alături și un fotograf, arareori.

Cele mai frumoase fotografii, pentru mine, sunt cele în care mă aflu în mijlocul copiilor sau cele în care mă pierd în mulțime lângă obiectivele turistice ce rețin atenția oricărui călător…

De când mă știu sunt adepta călătoriilor și am ambiții mari la acest capitol. Optimistă fiind, cred că timpul îmi va permite să mi le pun în practică.

În august 2017, am ajuns în Atena. Dacă Praga, capitala cehă, o asociez cu gerul năpraznic, Atena, orașul în care au fost reluate Jocurile  Olimpice, la 1896, după 1500 de ani, o juxtapun cu o cădură toridă, plăcută mie, dar nefastă celor ce nu o suportă din varia motive.

Atena a fost ca o poveste. Parcă mă teleportasem în leagănul civilizației antice, doar vacarmul produs de prezența vizitatorilor de pretutindeni amintindu-mi că sunt în secol XXI.

Citesc  cu plăcere Momondo și compar. Pentru a ajunge în Maramureș, destinație turistică de top, știu că trebuie să merg 17 ore cu trenul.  Aflu că, dacă vreau, pot să strabat Japonia în 10 zile, prin intermediul unui card de călătorie, cu trenuri de mare viteză, cu 300 de kilometri la oră, trecând și poposind prin Tokyo, Kanazawa, Osaka și Nara. Pare un vis! Unul realizabil!

Călătoria este o oportunitate de a evada din rutina zilnică și MOMONDO ne cultivă gustul pentru frumos prin cuvânt, culoare, aspect, fotografie, și grafică, punându-ne gratis la dispoziție posibilitatea comparării ofertelor de călătorie și a prețurilor biletelor de avion existente pe piața de turism la ora actuală.

Citește, meditează și alege să călătorești, pentru a descoperi lumea și diversitatea ei!

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției Spring SuperBlog 2017.

”Farmec”-ul vieții… (Spring SuperBlog 2017)

Conform statisticilor de specialitate, piața produselor cosmetice din România este una din cele mai puțin dezvoltate din Europa, românii alocând sume minime pentru produsele de înfrumusețare, de îngrijire și igienă personală, sume care nu depășesc, în medie, 50 de euro pe an. Este drept că nu există o liniaritate, ci putem vorbi de existența a doi poli diametral opuși, Dacă statisticile ar fi defalcate pe mediul urban, respectiv rural, structurate pe nivel de educație, profesii, religie, persoane active și inactive, am putea avea o imagine detaliată a dezastrului ce ne ține la coada clasamentului european și în cadrul acestui sector.

Firma Farmec, cel mai mare producător autohton de produse cosmetice, se află în ultimii ani într-o competiție deschisă și loială cu companii internaționale precum L’Oreal, Beiersdorf sau Procter&Gamble și se reinventează mereu, an de an, prin varietatea și calitatea produselor. Privind retrospectiv, timpul, pasiunea și strădania specialiștilor Farmec de a se menține în topul producătorilor de produse cosmetice pe piața internă,  extinzându-și desfacerea produselor și în afara granițelor țării, au ca punct de plecare laboratoarele Molnar Moser, din Budapesta anului 1889.

Marcă completă pentru întreaga familie, produsele Farmec ne pot asigura sănătatea, echilibrul și naturalețea, într-un cuvânt frumusețea, așa cum afirmă Liviu Turean, managerul ce coordonează activitatea a peste 670 de angajați și care, împreună, au contribuit la ascensiunea brandului Gerovital și au făcut ca ”Farmec”-ul românesc să ajungă în magazinele proprii din Italia, Spania, Ungaria, Franta si Grecia,  produsele Farmec fiind distribuite chiar și  în Japonia, Polonia, Irak, Kuweit și Canada.

Este de dorit ca produsele cosmetice să aibă în compoziția lor ingrediente organice, hipoalegenice și fără parabeni și, firma Farmec, prin noua linie de produse, încearcă să răspundă exigențelor pieței. Din păcate, nu putem vorbi de o anume educație în privința alegerii produselor cosmetice și nu numai. Dacă am avea-o, mulți producători ar dispărea din pleiada celor existenți. Cumpărăm orice, de la produse ieftine, la produse scumpe, fără a conștientiza impactul negativ pe care îl au asupra sănătății noastre ingredientele de sinteză chimică din compoziția lor… Nu trebuie decât să ne uităm pe eticheta unui produs ca să ne dăm seama că industria cosmeticelor poate aduce prejudicii sănătății dacă nu are la bază ingrediente bio, ecologice sau organice. Din păcate, produsele marcate cu sigla unui organism de certificare, ca fiind organice, sunt foarte scumpe, ca și cum forțe invizibile ar avea interesul să folosim produse în care doar un singur ingredient este natural. Ingredientele hipoalergenice, naturale și fără parabeni asigură eficiența produselor cosmetice, prin absorbția  lor rapidă, fără a avea efecte secundare datorate incompatibilității cu pielea, tenul, părul  sau unghiile.

Cremă soft nutritivă cu Argan, cu un parfum fin și delicat, permite o îngrijire facială și corporală eficientă prin uleiul de argan din compoziția sa, ulei ce are proprietăți hidratante, asigurând emolierea și hrănirea pielii cât și protejarea ei, crema fiind astfel indicată chiar pentru masajul pielii bebelușilor.

Cel mai folosit produs de îngrijire rămâne săpunul. Săpunul lichid Pure Orhidee aduce parfumul delicat al frumoaselor plante pe care le putem vedea din trei în trei ani în expoziții imense organizate în cadrul  European Orchid Conference and Show.

Sănătatea noastră depinde și de natura produselor de îngrijire pe care le folosim.

Alege sănătatea, prin folosirea produselor cosmetice ce au în compoziția lor ingrediente naturale! Alege produsele Farmec!

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției Spring SuperBlog 2017.

 

Aur sau argint? (Spring SuperBlog 2017)

Valeria Mahoc, cunoscută pentru înțelepciunea gândurilor domniei sale, afirmă că „femeile fără bijuterii sunt frumoase ca cerul fără stele”. Bijuteria este un accesoriu indispensabil care împlinește și conturează personalitatea celui ce o poartă. Bijuteria, în funcție de arta și măiestria creatorului ei cât și în funcție de valoarea materialul din care este confecționată, poate fi și rămâne o moștenire de familie. La polul opus, departe de valoarea inestimabilă a bijuteriilor din aur, cu perle, diamante sau alte pietre prețioase se află obiectele de podoabă ieftine, renumitele gablonz-uri care se găsesc în standul oricărui magazin și care permit oricărei femei să-și sporească eleganța cu o bijuterie mai puțin costisitoare, chiar ieftină, dar care poate aduce o notă de distincție aparte.

Splend’or  distribuie pe piața din România colecții de bijuterii și ceasuri ale unor branduri internaționale, prin intermediul celor  45 de magazine aflate în multe din orașele țării, folosindu-se și de o platformă virtuală de desfacere a produselor pentru a ajunge cât mai repede la potențialii clienți pasionați de diversele tipuri de giuvaieruri.

Majorica este un brand prestigios, de origine spaniolă, ce încearcă să imprime materialului din care sunt confecționate bijuteriile, în special argint, stilul mediteranean. Bijuteriile Majorica pot fi pe placul iubitorilor metalului ce a contribuit la dezvoltarea Atenei și a civilizației sale prin exploatarea minelor de argint, dar nu sunt deplin pe gustul meu, în primul rând, pentru că nu sunt din aur. Uneori cred că și bijutierii sunt în pană de idei, asemeni arhitecților.

Bijuteriile Majorca pot fi, în schimb, în opinia mea, tot atâtea idei de a face cadouri persoanelor iubitoare ale metalului ce a fost descoperit sub forma unor depozite importante, la 1535, în Peru, la 1545, în Bolivia și, în 1548, în Mexic. Aș putea dărui cu drag o astfel de bijuterie fiicei fratelui meu, aflată la vârsta preadolescenței, în pragul devenirii feminine. pentru a nu se lăsa furată de sticla sau cristalul și metalele neprețioase ce imită de multe ori perfect strălucirea bijuteriilor din aur sau argint, grație tehnologiilor ce au la bază diverse procese și procedee chimice, pentru a prefera o bijuterie de aur sau de argint în locul glabonțurilor, al căror nume își are originea în numele orașului  din Boemia de Nord, Glabonz.

Dacă ar fi să am bani cu nemiluita, căci nu putem vorbi despre bijuterii ieftine la brandurile internaționale, aș alege cerceii, colierul și inelul Vida WonderLand și bijuteriile CARRERA Y CARRERA.

Nu uita să porți bijuterii! Ele aduc o notă de eleganță și de distincție aparte.

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției Spring SuperBlog 2017.

Conveniențe… (Spring SuperBlog 2017)

Specialiștii nutriționiști ne-ndeamnă să ne-mprietenim cu mâncarea chinezească și să renunțăm la dieta bogată în carne și săracă în fibre. Biochimistul american T. Colin Campbell, care a studiat efectele alimentației asupra sănătății și a publicat o carte de nutriție controversată, intitulată ”Studiul China”, ne avertizează că mâncarea chinezească poate deveni un aliat puternic pentru sănătate.

Paleta cromatică diversificată și aromele ce dau gust deosebit preparatelor fac ca bucătăria chinezească să fie apreciată pretutindeni pe mapamod, restaurantele cu specific chinezesc fiind întâlnite în toate metropolele europene și nu numai.

Wu Xing, restaurantul chinezesc din București, livrează mâncare tradițională la domiciliu sau la birou. Cum bucatele sunt întotdeauna mai bune alături de familie, prieteni sau colegi de serviciu, cum restaurantul are rețete tradiționale chinezești pentru toate gusturile, incluzând meniuri diversificate, meniuri pentru copii – cu bucurii Dino, meniuri de post sau vegetariene, cât și deserturi și cum nu întotdeauna putem ajunge la restaurant, iată că vine restaurantul la noi.

Share your box este un concept inedit, la un click distanță… Faceți comanda online sau telefonic și vă puteți bucura de aroma și savoarea preparatelor chinezești alături de persoanele ce vă țin companie, acasă sau la birou. Fiecare comandă ce i se pare mai tentant și, odată deschise cutiile ce aduc cu ele o parte din energiile yin și yang, ești ispitit să te comporți ca un copil pofticios sau ca un elev flămând și însetat, certat cu bunele maniere, gata să guste din ciocolata prietenului sau din sandvișul și sticla de suc a colegului de bancă.  Tavă rotativă, Lazy Mary sau Lazy Susan, pare a fi fost și a fi o  invenție extraordinară. Cumpărând-o, ar putea deveni un obiect de decor și am putea-o folosi astfel încât să nu fim nevoiți să redevenim copii și să facem un schimb continuu de gusturi, prin schimb de cutii între noi, trecându-le din mână în mână. De data aceasta, ador ”share”-ul doar cu masa rotativă… Îmi imaginez cum ar fi la restaurantele chinezești din hipermarketuri, în cele în care nu există mese rotative, să ne dorim să gustăm din meniul colegilor. Ar fi o imagine deplorabilă, pentru un observator extern. Avem nevoie de anumite conveniențe, pentru a nu ne întoarce la anii de grădiniță. Personal, mie conceptul Share your box nu-mi place. 🙂

Comandați mâncare chinezească, acasă, la birou sau în ambientul unui restaurant cu specific chinezesc și nu uitați că sănătatea, conform filosofiei chineze, depinde de alimentație, odihnă, igienă, exerciții fizice, cât și de mediul ambiant!

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției Spring SuperBlog 2017.

 

SuperBlog 2016

Articole publicate