Acasă » 2013 » decembrie

Arhive lunare: decembrie 2013

Reclame

O nouă Constituţie!?

Constituţia, ca lege organică a unui stat, a apărut din necesitatea afirmării şi protejării suveranităţii statului, garantării libertăţilor individuale ale membrilor statului, respectiv ale minorităţilor, printr-un ansamblu de norme cu forţă juridică supremă. Constituţia, în teorie şi în practică,  este un element definitoriu al statului de drept, având rolul de a elimina formele de dominare şi excesele de putere.

Sursele bibliografice susţin că în Anglia responsabilitatea colectiva înseamnă ca fiecare ministru să ia parte activă la formularea politicii.Atunci când deciziile nu se referă la sfera sa de responsabilitate administrativă,  el trebuie să fie informat dinainte despre orice propunere a altui ministru şi să aibă posibilitatea de a-şi manifesta îndoiala si obiecţiile.[1 Guvernul Ponta are 15 miniştri, 3 viceprim-miniştri şi 9 miniştri delegaţi şi, în opinia mea, niciunul nu este informat corespunzător şi împreună nu au o viziune economico-socială pentru scoaterea României de sub tenebrele spectrului sărăciei.

Costurile unui referendum naţional care să aprobe Legea de revizuire a Constituţiei din 2003 ar fi inutile, în opinia mea, atât timp cât mecanismele statului de drept nu sunt funcţionale şi efectele funcţionării nu se oglindesc în stoparea corupţiei şi a “hoţiei cu acte în regulă”, cutume care au pus stăpânire pe România din momentul în care a fost abrogată legea averilor ilicite şi iar promulgată, dar cadrul legal aplicării ei este încă restrictiv, ceea ce face să ne învârtim într-un cerc vicios al toleranţei faţă de nesancţionarea celor ce încalcă legea, uneori, cu bunăştiinţă.

În sens plastic, Constituţia unei ţări poate fi comparată cu ansamblul regulilor de circulaţie impuse într-un oraş, respectiv stat. Extrapolând, pietonii sunt cetăţenii unui stat, iar guvernanţii sunt conducătorii de autovehicule. Şi unii, şi alţii trebuie să respecte regulile de circulaţie, prin cunoaşterea semnificaţiei indicatoarelor rutiere. Ca să ajungi şofer,  trebuie să-ţi etalezi capacităţile şi cunoştinţele în domeniul legislaţiei rutiere şi mecanice. În România secolului XXI, ca să ajungi parlamentar sau senator trebuie doar să ai spatele asigurat, bani şi poţi să fii chiar habarnist, deoarece nimeni nu sesizează imediat lipsa competenţelor în domeniu, dar, pe termen lung, rezultatele lipsei competiţiei şi competitivităţii sunt catastrofale şi noi, ca naţiune, le resimţim din plin, paradoxal, şi la 24 de ani de la Revoluţia din 1989.

Dacă aş face parte din adunarea constituantă chemată să redacteze o nouă constituţie a României primul aspect pe care l-aş supune atenţiei adunării ar fi cel a pregătirii temeinice în domeniu a celor ce doresc să acceadă spre o funcţie politică la nivelul administraţiilor locale sau centrale. În Titlul III: Autorităţile publice, Capitolul I: Parlamentul, sesiunea I: Organizare şi funcţionare aş propune ca cei ce doresc să obţină un portofoliu de senator sau deputat să vină cu un proiect de dezvoltare pentru Colegiul Uninominal în care candidează şi pe toată perioada procesului electoral să-l facă cunoscut electoratului, apoi să-l implementeze pe perioada mandatului, şi, obligatoriu, anual, să facă analiza realizărilor şi a eşecurilor, în faţa cetăţenilor. În cazul în care se demonstrează  incompetenţa sa în domeniu, prin autoevaluare, parlamentarul să-şi depună demisia. Campaniile electorale să se deruleze pe perioada a şase luni astfel încât candidaţii, în vederea elaborării unui portofoliu politic, să aibă timp să cunoască problemele comunităţilor locale şi să întrevadă soluţii legislative pe care să le dezbată cu cetăţenii prin iniţierea unor audieri publice.

Din punctul meu de vedere, Constituţia ar trebui să prevadă infiinţarea Centrelor de Cetăţenie Activă, atât în mediul rural, cât şi în mediul urban, unde cetăţenii să să discute pe teme de interes general, să-şi plătească online taxele şi impozitele, să afle cum se depun  petiţii în ţară sau la Parlamentul European în cazul în care le sunt încălcate drepturile.

De asemenea, Constituţia României, în format online, ar trebui să facă trimitere la legea care reglementează prevederea constituţională respectivă.

De exemplu, Capitolul V: Administraţia publică, Secţiunea 1: Administraţia publică centrală şi de specialitate, la  art. 117: Înfiinţarea, subpunctul (3) să existe trimiterea la legea organică care prevede condiţiile înfiinţării autorităţilor administrative autonome. Idem la art.118: Forţele armate. La art 121: Autorităţi comunale şi orăşeneşti, ar trebui ca legea care prevede metodologia alegerii primarilor şi a consiliilor locale să facă referire şi la cerinţele accederii într-un astfel de post şi criteriul selectiv să fie cel legat de absolvirea studiilor universitare şi demonstrarea competenţelor în domeniul administraţiei publice.

Constituţia trebuie să prevadă, din punctul meu de vedere, ca orice candidat la o funcţie din administraţia locală sau centrală să aibă studii universitare şi să elaboreze un proiect de dezvoltare a comunităţii rurale sau urbane pe care vrea să o reprezinte şi la dezvoltarea economică, culturală, politică şi socială  a căreia îşi propune să contribuie. În acest moment, s-ar repune bazele şcolii româneşti, căzute în derizoriu tocmai pe motiv că în funcţiile de conducere acced cei incapabili să-şi demonstreze competenţele, dar care au spatele asigurat politic, timp în care persoanele campabile acceptă absurdul în viaţa lor şi stau într-un plan secund.

La art 123: Prefectul, să fie făcută online trimiterea la legea organică care stabileşte atribuţiile prefectului unui municipiu. Foarte puţini cetăţeni cunosc atribuţiile prefectului şi, poate elaborarea unor chestionare în acest sens ar susţine veridicitatea afirmaţiilor făcute. La subpunctul (5) al aceluiaşi art. 123, cred că nu are ce căuta termenul de ilegal.

În ceea ce priveşte regionalizarea României, consider că este mai întâi imperios necesar ca judeţele ţării să cunoască o expansiune economică reală prin stabilirea şi îndeplinirea planurilor de dezvoltare rurală şi urbană, pe întregul teritoriu al României, prin politica paşilor mărunţi, prin realizarea arborelui fiecărei probleme cu care se confruntă societatea actuală, astfel încât cauzele ce generează problemele să poată fi transformate în obiective, prin stabilirea planurilor operaţionale de către persoane cu competenţe în domeniul vizat.

În opinia mea, sistemul politic şi social ar trebui să fie clădit pe principiul utilitarist al interesului general în corelaţie deplină cu principiul meritocraţiei şi ambele principii ar trebui să stea la baza elaborării noii Constituţii a României.


[1]Constituţia României, Editura Steaua Nordului, p. 5

Reclame

Biserica, spital pentru suflete?

Biserica, spital pentru suflete?

Vrem catedrale, dar mai întâi dorim spitale bine dotate şi şcoli performante!

Biserica ar putea contribui zi de zi la înălţarea spirituală a neamului românesc? Sunt sceptică, deoarece am văzut oameni care se ploconesc la picioarele preoţilor în timpul slujbei şi acestora li se pare normalitate… Iisus fiul a fost egalul oamenilor, de ce preoţii în biserică să nu aibă o atitudine care să impună demnitate enoriaşilor? Îngenunchezi în faţa lui Dumnezeu a cărui casă este biserica, de acord, dar de ce preoţii NU ÎNGENUNCHIAZĂ, în timpul slujbei?

Preoţii vor să domine… Poate este o percepţie greşită, dar sunt un fin observator.

Cred că biserica ortodoxă ar trebui să schimbe regulile spovedaniei. Cele actuale încurajează lipsa demnităţii umane. Existenţa unui confesional, în care mărturisitorul să privească în ochi preotul, ar fi binevenită.

Mesaj către Vodafone

Mesaj către Vodafone

Dragă Vodafone,

Sunt complet nemulțumită de serviciile oferite. În urmă cu aproape doi ani mi-am trecut cartela pe un abonament de 12 euro. Din nu știu ce motive, operatorul mi-a propus să rămână abonamentul pe numele soțului meu. Mă grăbeam și nu am dat prea mare importanță acestui aspect. Am plătit vreo 220 de lei pentru telefon și peste vreo două are am intrat în posesia aparatului. Anul acesta m-am gândit să-mi schimb tipul de abonament și să trec la unul de 15 euro. Zis și făcut, dar de aici începe marea mea dezamăgire!
Am ales un Vodafone 975 Smart III. La nici trei săptămâni, telefonul a început să ridice probleme, mai întâi cu softul, apoi cu difuzorul. Evident, am sunat operatorul și telefonul meu a plecat în service. A venit cu softul schimbat, dar problemele cu difuzorul persistă, ba, mai nou, trebuie să fac tot felul de artificii pentru a găsi o poziție favorabilă pentru a evita zgomotul de fond din căști. Ce fac acum? Îl retrimit în service? Am deja dureri de cap din cauza acestui telefon, chiar dacă îmi place foarte mult.
Mai am o mare nemulțumire. Nu găsesc port adecvat pentru acest telefon. Am întrebat în tot orașul și, cu modul meu de gândire practic, credeam că oferta este pe baza cererii. Se pare că m-am înșelat. Corect era, DACĂ FIRMA VODAFONE SE RESPECTA, la schimbarea tipului de contract să primesc husă, card de memorie, căști performante, fie și contracost și însemna că firma oferă servicii de callitate. Întâmplător, am fost cu o colegă la firma orange. Același tip de abonament și servicii ireproșabile, ceea ce eu nu pot să afirm, până în momentul de față. Veți spune acum că titularul de cont trebuie să facă o sesizare, dar menționez că personal plătesc cele două abonamente Vodafone, unul fiind folosit de mama.
În speranța că pe viitor voi beneficia de servicii de calitate, vă mulțumesc pentru răbdarea de a parcurge aceste rânduri din dorința de a găsi soluții la sesizarea mea.
0722950100

CUM AU DISTRUS SISTEMATIC FACTORII DE DECIZIE ECONOMIA ROMÂNEASCĂ!

„Uzina Tractorul Brașov (UTB) A FOST o companie brașoveană specializată în producția de tractoare. Înființată în 1925 ca fabrică de avioane (IAR Brașov), după venirea în 1946 a autorităților ruse la Brașov care au confiscat o mare parte din utilaje în contul despăgubirilor de război, producția a fost orientată spre fabricarea de tractoare. Primul model scos pe piață a fost IAR 22. În 1948 fabrica devine Uzina Tractorul Brașov și, cu începere din 1960, apar pe piață primele modele de concepție integral românească, alături de cele cu motor Fiat. În anul 1990, uzina avea 23.000 de angajați[1]. După 1990, Tractorul a intrat într-un lent proces de privatizare, care aproape că i-a secătuit resursele. Nu de puține ori, angajații uzinei au ieșit în stradă pentru a-și exprima nemulțumirea față de tergiversările guvernanților. În anul 2002, compania a produs circa 4.000 de tractoare la o capacitate de producție de 32.000 de tractoare/an[2]. În anul 2004 societatea a fost la un pas de privatizare, cumpărătorul fiind fabrica de tractoare din Italia Landini[1] dar din cauza neînțelegerilor cu autoritățile locale și din cauza alegerilor de atunci privatizarea nu a mai avut loc. Cu toate acestea, uzina și-a continuat producția, din 2004 trecând la fabricarea tractoarelor din gama „4”. În 2007 uzina a fost închisă, intrând în lichidare.” – http://ro.wikipedia.org/wiki/Uzina_Tractorul_Brașov

România are nevoie de tractoare! Cei care şi-au cumpărat cu bani grei un loc în administraţiile locale sau centrale ştiu că agricultura se face cu utilaje?!

Jaful de la CFR!?

Jaful de la CFR!?

Jaful de la CFR? Eu zic că este vorba de jaful sistematic al bunurilor naţiunii române, de parcă cineva ar vrea să pună definitv ţara asta pe butuci!

De fiecare dată când merg cu trenul, mă întreb dacă cei ce ne oferă servicii ştiu ce înseamnă respectul faţă om… Niciodată trenurile nu arată aşa cum ar trebui, iar de întârzieri nici nu mai vorbim. Am ajuns să ne bucurăm când trenul are o întârziere de 30 de minute, ştiind că ar fi putut fi una de 120 de minute. Ba, mai mult, dacă priveşti pe geam constaţi delăsarea adminstraţiilor locale căci în fiecare gară peisajul este dezolant – buruieni şi deşeuri aruncate la întâmplare.

CFR oferă servicii de slabă calitate călătorilor, timp în care veniturile managerilor sunt colosale fără a fi justificate prin eficienţa deciziilor oglindite la nivelul îmbunătăţirii infrastructurii feroviare…

Eu nu înţeleg de ce nu transformâm gările în muzee şi nu renunţăm la casele de bilete, înlocuindu-le cu tonomate şi de ce nu ne canalizăm eforturile pentru a avea trenuri performante, asemeni ţărilor civilizate…

Un singur corupt!

Un singur corupt!

 

Se pare că DNA a rezolvat problema corupţiei în România! Din punctul meu de vedere, penitenciarele ar fi neîncăpătoare pentru toţi cei ce au contribuit la instaurarea haosului în România, totul sub masca descentralizării greşit înţelese, care a adus România în pragul dezastrului economic…

Legi clare, concise şi aplicabile ar rezolva problema abaterii de la normalitate, fără teama de a greşi. Dar cine să vină cu aceste legi clare şi concise? Habarniştii care au ajuns în Parlamentul României, cumpărându-şi un loc pe listele electorale? Să fim serioşi! Este imposibil să avem pretenţii de la o masă de oameni animată doar de propriile interese! Se vede cu ochiul liber că guvernanţilor postcomunişti nu le-a păsat de România!

Ar fi interesant de studiat nivelul bunăstării şi al veniturilor tuturor celor ce au deţinut un portofoliu ministerial, parlamentar sau în cadrul adminstraţiilor locale. La nivelul simţurilor ştim rezultatele, le şi vedem, dar ridicăm din umeri, iar braţul legii este ciunt…

Ce gândeam în anul 2009 – pare a fi valabil şi în anul 2013

 Protecţia socială a şomerilor în România este aproape inexistentă sau este insuficientă. Măsurile active şi măsurile pasive au un ritm lent.

Dorinţa de recâştigare a demnităţii prin muncă, reunirea şomerilor din România si militarea pentru locuri de muncă, ar putea convinge Guvernul României să ia decizii pentru reconstrucția agrară a țării.

Un șomer suedez, cu indemnizatia de șomaj, iși poate achita toate cheltuielile legate de intreținere, iar statul aplică TVA mic la produsele alimentare. În România, prețurile s-au aliniat la piața europeană, deși veniturile românilor sunt de 3-4 ori mai mici decât ale celorlalte state membre UE.

Cuantumul ajutorului de şomaj ar trebui să asigure cuantumul cheltuielilor cu intretinerea si hrana, într-o ţară civilizată, cu guvernanţi aflaţi în slujba cetăţeanului şi cu cetăţeni aflaţi în slujba comunităţilor locale…

 Protecţia socială a copiilor şi familiei în România – un eșec total

Există o legislație foarte bine pusă la punct în domeniul protecției copiilor? 

Întâlnim, din păcate, în România secolului XXI, copii care nu au acces la educație, copii maltratați, molestați, copii scoși la cerșit, copii vânduți, etc. Există familii ce trăiesc la limita existentei si care sunt condamnate de nepăsarea societății la o viață fără speranță de mai bine. Beneficiază oamenii străzii de asistență medicală? Întâlnim părinți care plătesc vaccinul micuților și mame ai căror copii mor la naștere sau copiii pleacă din spital cu boli a căror vindecare se face cu medicamente plătite din propriul buzunar… Întâlnim mame care nasc în spitale private deși veniturile lor pe tot anul reprezintă suma plătită pentru naștere și, în aceste condiții, putem concluziona că statul nu susține mama și copilul așa cum ar fi normal

Din punctul meu de vedere, cuantumul alocațiilor de stat pentru copiii ce provin din familii nevoiașe ar trebui să acopere în procent de 50% cheltuielile necesare dezvoltării armonioase a micuților, dar nu ca părinții să primească bani ci doar să beneficieze de gratuități pentru micuț. Un astfel de sistem ar însemna și necesita organizare, iar România la ora actuală nu este capabilă decât să permită extinderea haosului…

 Protecţia socială a persoanelor sărace. Sistemul de garantare a veniturilor minime în România nu a existat in perioada de tranziție. Am avut astfel pensionari cu o pensie de 15 lei, iar la polul opus pensionari cu venituri de la bugetul de stat de 30.000 de lei ceea ce arată că niciun guvern nu a fost preocupat de legea salarizării unice si nici de legea pensiilor.

Sărăcia este rezultatul dezinteresului manifestat de regimul politic faţă de bunăştarea naţiunii.

Prezentarea sintetică a felului în care funcţionează protecţia socială a persoanelor sărace într-o altă ţară rămâne o enigmă, niciun post de televiziune neavând astfel de preocupări.

Din punctul meu de vedere, ajutorul social pentru persoanele nevoiaşe apte de muncă ar trebui acordat numai dacă aceştia prestează o muncă în folosul comunităţii, iar pentru bătrâni acesta ar trebui acordat sub forma produselor în natură.

 Incluziunea socială a grupurilor vulnerabile: persoane cu dizabilităţi, tineri din centrele de plasament, minorităţi etno-culturale, etc. Promovarea egalităţii de şanse.

Măsurile de protecţie socială care pot promova cel mai bine incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, în opinia mea, ar fi mai intâi educarea tinerilor în spiritul respectului și al toleranței și implicarea lor în activități de voluntariat pe termen lung. Personalul din centrele în care copiii sunt instituționalizați sa aibă înaltă calificare, dublată de dragoste față de oameni, iar medicii să fie animați de dorința de cercetare astfel incât anomaliile genetice – rod al unei vieți psihice si mentale- nesănătoase să nu mai afecteze nou-nascuții. În anul 2008 s-au născut în România 1700 de copii cu probleme psihomotorii. În contextul actual economic, politic si social acesti copii sunt condamnați să fie poveri pentru parinți sau să intre în centre unde nu li se asigură atenția corespunzătoare ce ar putea duce la ameliorarea stării de sănătate sau a handicapului respectiv.

În România mileniului III, nu există locuri de muncă nici pentru oamenii sănătoși, iar cei cu un handicap minor iși duc zilele cu greutate, de parcă povara păcatului Evei ar trebui să o poarte ei veşnic.

   Din punctul meu de vedere, tot sistemul economic, social, politic si cultural trebuie regândit. Ce a fost bun si foarte bun pe vremea „cismarului” trebuie reconfirmat, revalorizat si pe pilonii respectului față de sine și fata de semeni trebuie reformat sistemul de sănătate, de educație, juridic, de asistență socială, pe eșafodajul competiției loiale şi constructive, inexistentă in România, care să aibă la bază PRINCIPIUL MERITOCRAŢIEI.

 

Gânduri din anul electoral 2008

 La orice canal de televiziune local sau naţional, la ore de vârf, in campanii electorale, suntem asaltaţi de promisiunile celor ce candidează pentru un post de edil în mediul urban, mai puţin mediatizate fiind opţiunile şi promisiunile venite din partea celor ce vor să ocupe un fotoliu de primar în mediul rural, dovadă certă că satele ţării sunt cam uitate de Dumnezeu şi lăsate de izbelişte într-o Românie a secolului XXI, ţară cu potenţial agrar neexploatat din cauza incapacităţii de concepţie şi a lipsei viziunii celor ce au dormit în timpul mandatului de primar cât şi din cauza guvernelor postdecembriste, aflate într-o continuă agonie…

     În oraşul nostru, Drobeta Turnu Severin, au pornit pe drumul biruinţei, prin intrarea într-un dialog amplu mediatizat cu cetăţenii din diversele cartiere ale urbei, candidaţii din partea PD-L şi PSD, Constantin Gherghe şi respectiv Ion Sârbulescu, pioni ai scenei politice ce au făcut o rocadă mare, ca la jocul de şah, căci domnul Gherghe a plecat de la PSD spre PD-L, iar domnul Sârbulescu de la PD-L spre PSD.

 Recent am avut ocazia să ajung în autogara oraşului nostru. Cu uimire am constatat că fosta clădire a fabricii de confecţii a dispărut din peisaj, un morman de moluz şi ceva deşeuri menajere patronând zona. Am întrebat un trecător şi am aflat că pe locul acela se va construi un mall… Iniţiativa pare lăudabilă, dar cartierul este în mizerie de nedescris. Suntem învăţaţi cu astfel de zone, căci şi clădirea eurogării apare ca o distinsă doamnă într-o mare de gunoaie şi de multe ori am constatat că proiectele nu vizează dezvoltarea unei zone întregi ci doar o construcţie în sine, ce înghite bani cu nemiluita.

Revin la autogara oraşului… O clădire al cărei istoric nu îl ştiu, dar o clădire care azi arată jalnic, fiind parcă locuită de nişte oameni delăsători, lipsiţi de spiritul practic şi gospodăresc, nişte oameni care sunt sclavii profitului obţinut din exploatarea mijloacelor fixe. Fără să exagerez, am avut senzaţia că sunt într-un cartier de rromi si ei de altfel victime ale unui regim care nu respecta inca omul…

Oamenii par să nu vadă condiţiile în care trăiesc, dorindu-şi să ajungă la destinaţia aleasă cât mai repede, indiferent dacă autobuzul pus la dispoziţie nu este nici pe departe aproape de normele europene, chiar dacă microbuzul este foarte aglomerat, chiar dacă angajata firmei la unii taie bilete şi la alţii nu, etc.

Pe drumul spre casă am mers pe strada paralelă cu bulevardul Tudor Vladimirescu. Evident, mai întâi m-am îngrozit de condiţiile în care trăiesc oamenii din zona autogării, căci totul pare o scenă ruptă din romanele lui Kafka, unde masele îşi duc viaţa de pe azi pe mâine, acceptând condiţii inaceptabile, deşi avem instituţii răspunzătoare de sănătatea populaţiei, inspecţia muncii, protecţia mediului, etc.

Diferenţa între noi şi europeni este aceea că ei militează pentru un trai decent, al cărui prag şi-l doresc să-l depăşească zi de zi, iar noi ne mulţumim cu foarte  puţin, sau cu praf în ochi, sau iar cu promisiuni neonorate, căci legea în România permite la început aleşilor să ne ia minţile cu fel de fel de angajamente faţă de popor şi tot aceeaşi lege le permite să părăsească fotoliile în care au fost investiţi prin vot fără a răspunde în faţa naţiunii pentru eşecurile din timpul mandatului sau pentru stagnarea judeţului pe locuri codaşe în ierarhia naţională.

Atât timp cât legea va fi permisivă, partidele nu vor scoate la rampă oameni capabili să producă schimbarea ci doar oameni cu bani, aflaţi în posibilitatea susţinerii financiare a partidului şi a campaniei proprii. Până când nu se vor realiza coaliţii între oamenii cu viziune şi cei care au disponibilităţi financiare, până când partidele nu vor duce o politică de depistare a celor cu potenţial politic în rândul membrilor partidului respectiv, politica în România va fi apanajul celor ce se plimbă de la umbră la soare, fără a învăţa nimic de la măreţul astru, căci el este cel care trimite căldura pe Pământ fără a ţine cont că unii sunt răi şi alţii sunt buni. Avem nevoie de oameni care şi-au biruit orgoliile şi care au învăţat să comunice şi cu duşmanul!

„Nimeni nu-ti contesta dreptul la o viata normala daca porti masca de om. Numai ca daca esti mediocru, nu trebuie sa te instalezi în vîrf, pentru ca nu e nici în interesul tau. Acolo trebuie sa stea cei dotati!” – Petre Ţuţea

*****************************

Nu am mai vizitat zona Autogării, dar nu cred că s-a schimbat mare lucru…

2007, Scrisoare adresată Guvernului României…

    În 2007, cand inca nu aveam clarificate notiunile de bunastare si interes national, am scris pe adresa Guvernului României, evident spre deliciul lecturii şi al amuzamentului, căci nu cred că liota aceea de oameni  care îşi reprezintă propriile interese ar putea mişca un deget şi pentru creşterea nivelului de trai al poporului român şi cu atât mai mult să ia în calcul propunerile venite din partea unui simplu cetăţean!

Poate ar fi excelent ca numărul celor ce semnalează neregulile existente în societatea românească la ora actuală să fie în creştere, astfel încât aleşii noştri să nu mai doarmă bine mersi pe timpul mandatului, fie că este vorba de administrativ, de executiv sau de legislativ.

Depeşa mea, aruncată în cutia electronică a guvernului României, o supun atenţiei dumneavoastră:
*************************************

–  Va scriu in calitate de cetatean al acestei tari, in calitate de profesor, dar si in calitate de parinte.

  Problemele scolii romanesti sunt strans legate de problemele societatii romanesti. Politica anilor postdecembristi a fost una antisociala si asta se reflecta in nivelul de trai al poporului, dar si in nivelul de  educatie al tinerilor. In acesti ani s-au tras cele mai mari tunuri si au aparut peste noapte marii magnati, a caror avere de multe ori nici nu poate fi justificata. Nu FAC DIFERENTE intre guvernele postdecembriste deoarece haosul s-a instalat gradat prin predarea de stafeta si contributii importante la dezorganizarea societatii si-au adus toti cei care au prins un fotoliu directorial sau ministerial.

  Referitor la scoala din Romania, afirm ca scoala romaneasca se afla in plin declin si toti pionii raspunzatori de evolutia ei par incapabili sa redreseze ceva in sistem. Cele doua sectoare – SANATATEA si INVATAMANTUL- sunt fiicele vitrege ale unei guvernari haotice. Prestatorii de servicii din ambele ramuri vitregite de competenta si de valoarea conducatorilor ei sunt platiti execrabil in raport cu menirea unora si a altora.

  Medicul salveaza vieti, iar profesorul modeleaza aurul cenusiu al natiunii. Si unii si altii sunt intr-o greva continua, sunt permanent discreditati si prost platiti. Consecintele le simtim cu totii atunci cand mergem in vizita la un pacient sau, doamne fereste sa ajungi pe mana lor fara … plic. De partea cealalta, ne ciocnim zilnic de produsul scolii romanesti, de indisciplina tinerilor, de limbajul si de comportamentul lor agresiv, caci scoala nu este capabila sa impuna ordine si disciplina, asa cum nici guvernul nu este capabil sa duca o politica sociala si sa contribuie la cresterea bunastarii poporului roman.

   Cateva propuneri pertinente pentru actualul guvern:

 -marirea salariilor celor din sanatate si invatamant astfel incat un debutant sa beneficieze de un salariu net de 350 de euro;

– punerea pe picioare a economiei, dezvoltarea infrastructurii urbane si rurale;

– investitia in agricultura, reorganizarea economica a vietii satului;

-scaderea impozitelor pentru micii intreprinzatori, caci evaziunea fiscala este in floare;

-acordarea unui numar de Kwatti gratis, caci inca se fura curent electric;

-acordarea gratis a 2 metri cubi de apa rece si calda/pe apartament, caci oamenii au contrafacut apometrele;

-scaderea pretului la alimente si verificarea tranzactiilor imobiliare;

-tinerea pietei bancare sub control, caci cetatenii sunt jefuiti practic de dobanzile practicate si asta realizeaza prea tarziu;

-scoaterea la concurs a posturilor de ministri. Faceti apel la nivel national si nu mai faceti numiri pe functii a unora ce nu stiu decat de interesul propriu. Tara are nevoie de oameni capabili de sacrificiu, de oameni iubitori de oameni si dornici sa arda ca o flacara pentru a ramane in memoria poporului roman prin faptele marete nicidecum prin tertipuri josnice.-

           Închei cu un citat: Cea mai aspra mustrare este „mustrarea de constiinta„. John Ellis Large şi, sincer, cred că aleşii noştri nu au aşa ceva!!

******************************************

Din păcate, nimic nu s-a schimbat! Am scris mult şi degeaba! Zi de zi sunt uluită de acceptarea care a pus stăpânire pe naţiunea română!

31 octombrie 2005 – Scrisoare adresată preşedintelui României

Va scriu in calitate de cetatean roman, cu domiciliul stabil in Drobeta Turnu Severin. Sunt puternic contrariata de lipsa de implicare a factorilor de decizie la nivel local, judetean si national.

   Personal cred ca in Romania lipseste controlul si guverneaza INDIFERENTA!

   Romania este in MIZERIE, la propriu si la figurat! Democratia este doar pe hartie! Activitatea unor institutii ale statului consta doar in intocmirea unor hartii, fara aplicabilitate concreta in practica. Consider ca suntem milogi la portile Europei, nicidecum demni, cum sustineati dumneavoastra!

  Satele Romaniei sunt in paragina, primarii lor sunt absolventi a patru clase primare sau acum isi completeaza studiile liceale. De vina sunt partidele politice care promoveaza in functii pe cei care sustin financiar campaniile electorale. Lipseste transparenta deciziilor administratiei publice locale si centrale; nu exista dialog intre „alesii poporului” si cetateni si nu exista implicare in problemele societatii. Priveam ieri, 30.oct.2005, un reportaj pe Discovery, referitor la pregatirile pe care le face Beijing-ul cu ocazia gazduirii jocurilor olimpice 2008 si admiram mandria unui popor comunist de a fi in atentia lumii, iar noi asteptam „pomeni” ce se risipesc, fara a stii sa promovam oamenii de valoare.

  Daca in campaniile electorale s-ar prezenta CV-urile celor ce tind spre o functie politica, daca s-ar promova imaginea lor, daca s-ar analiza acuzele aduse lor sau membrilor familiei probabil nu ar mai ocupa aceste functii, lasand libere posturile pentru cei ce iubesc natiunea romana si pot schimba starea de fapt.

  Tinerii inteleg ca pot sa parvina in viata sociala si fara prea multe studii, inteleg ca le este permisa orice frauda atat timp cat in Romania nu se respecta legea.

   Incerc sa fiu explicita, dar sunt intr-un Club Internet, unde cativa tineri se exteriorizeaza zgomotos, rod al educatiei primite in scolile romanesti. Nu ma mir foarte mult deoarece un comportament asemanator am observat si la membrii Parlamentului. No comment!!

   In Romania nu se respecta legea!!! Am facut o serie de sesizari catre diverse ministere, institutii si departamente privind situatia cu care se confrunta orasul meu si nu numai. Legea 233/2002, privind reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor, exista doar pe hartie! Am toate copiile mesajelor electronice trimise catre institutiile locale si nationale, ca petitii.

   Personal, nu pot sa inteleg de ce politicienii nostri nu au gandire de sinteza! Probabil nu au stralucit la stiintele exacte, care, se stie, dezvolta gandirea divergenta. Daca ar aveau-o, ar gasi o infinitate de solutii la problemele Romaniei, ceea ce ne-ar permite intrarea in UE pe usa din fata, nu prin cea din spate, ramanand croitorii si cismarii Europei!!!

   Poate ar trebui sa fiti mai des in emisiuni TV, facand apel la populatia Romaniei, aducand la cunostinta cetatenilor tarii ca fara munca nu poate fi vorba de progres, ca v-ati bazat campania pe „vorbe”, nu pe analiza situatiei concrete din tara, ca impreuna vom gasi solutii, libertatea de gandire fiind intr-adevar un drept existent in democratia romaneasca. Poate ati deveni un model pentru cei ce ar trebui sa serveasca intereselor Romaniei…

   Inchei, folosind un citat din Reinold Neibur: „Da-mi, Doamne, calmul, degajarea de a accepta ceea ce nu pot schimba, curajul sa schimb ceea ce pot schimba si intelepciunea de a putea face diferenta dintre ele.”  

**************************