Acasă » Opinii personale » Educarea voinţei şi stimularea emulaţie constructive – tehnici de a scăpa de procrastinare??

Educarea voinţei şi stimularea emulaţie constructive – tehnici de a scăpa de procrastinare??

Se pare că URL-ul sitului WordPress este configurat incorect. Te rog verifică-l în setările piesei.

Decembrie 2013
L M M M V S D
« Noi   Mai »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.336 de urmăritori

Statistică

  • 20,658 hits

Reclame

Procrastinarea este un comportament caracterizat prin amânarea acțiunilor sau a sarcinilor pentru mai târziu. Psihologii citează adesea procrastinarea ca fiind un mecanism de combatere a anxietății asociate cu începerea sau finalizarea unei sarcini sau a unei decizii.

Cercetătorii în psihologie folosesc trei criterii pentru a categorisi procrastinarea. Pentru ca un comportament să fie considerat procrastinare, acesta trebuie să fie:

  • neproductiv,
  • inutil și
  • întârziat.[1]

Procrastinarea este un fel de amânare cronică. Câţi dintre noi ne putem lăuda cu faptul că tot ceea ce ne propunem să finalizăm zi de zi şi reuşim să ducem la bun sfârşit? Ţi se poate întâmpla să îţi propui să faci o acţiune şi să o realizezi doar cu ochii minţii, fiind incapabil să te mobilizezi fizic sau intelectual pentru îndeplinirea sarcinii propuse. Volens-nolens, ne putem pune câteva întrebări legate de procrastinare, fără pretenţia de a fi singurii care încercăm să aprofundăm acest subiect:

·         De ce suntem dispuşi să procrastinăm?

·         Care sunt efectele procrastinării asupra psihicului nostru?

·         Este mai uşor să leneveşti decât să acţionezi?

Mi s-a întâmplat de multe ori să amân o acţiune propusă la nivelul câmpului meu decizional, deci fără constrângere din exterior. Lenevind, poţi vedea cu ochii minţii cum acţionezi şi asta poate avea şi un efect benefic  asupra  dezvoltării personale, atât timp cât nu devine o obişnuinţă.

Din punctul meu de vedere, procrastinarea apare pe fondul  lipsei unei educaţii pentru implicare, lipsei unor activităţi intelectuale şi fizice, dar şi din cauza unei slabe motivaţii. Eviţi să faci ceea ce nu-ţi place, de obicei.

Elevilor nu le mai place la şcoală şi automat asta generează procrastinare oglindită în rezultatele slabe la examenele naţionale, exceptând procentul de 20-30% care învaţă din plăcere sau din obligaţie.

Studenţii sunt şi ei tentaţi să procrastineze. De ce? Uneori merg la cursuri şi se plictisesc. Alteori  decid să aibă alte preocupări, puţini fiind cei capabili de mobilizare intelectuală. De ce? Pentru că sistemul de învăţământ este axat mai mult pe partea teoretică şi mai puţin pe partea practică.

De ce procrastinează un student din învăţământul universitar? Din comoditate? Din lene intelectuală? Din lipsă de motivaţie? Cred că aceştia sunt pilonii care susţin procrastinarea în rândul studenţilor şi ea poate deveni un stil de viaţă dacă cei din jur sunt indiferenţi la comportamentul tinerilor.

Poate învăţa un student în sesiune ceea ce nu a învăţat într-un semestru? Răspunsul este DA, din punctul meu de vedere, dar se operează cu memoria de scurtă durată şi informaţiile se şterg din memorie instantaneu după susţinerea examenului.

Evident, este mai uşor să leneveşti decât să acţionezi.

Tehnicile de a scăpa de procrastinare există, dar oricât ar fie le de numeroase este nevoie de VOINŢA individului, de autoanaliză şi de comparare cu membrii grupului, de raportare la grup şi la valorile lui, de lectură şi de cunoaşterea a cât mai multor profile psihologice. Este nevoie de crearea unui cadru favorabil  emulaţiei constructive. Studentul se poate închide într-o încăpere pentru a finaliza studiul unei opere şi poate scrie pe hârtie ideile care-i trec prin minte, dar toate se reduc la actul decizional.

Când iei decizii bune? Când la marginea tunelului te aşteaptă o recompensă. Care este recompensa studentului? Pe termen scurt, nota. Pe termen lung, devenirea unei persoane active la nivelul societăţii şi ascensiunea pe scara valorică.Este societatea pregătită să aplice principiul meritocraţiei?

Din punctul meu de vedere, procrastinarea este determinată şi de lipsa valorilor unei societăţi. Îmi poate fi lene să finalizez o lucrare. Care sunt consecinţele deciziei mele de a nu o finaliza? Există recompense care să mă determine să iau cea mai bună decizie? Mă pot întreba, ca student, unde sunt angajaţi studenţii  sutelor de facultăţi… Câţi sunt plecaţi peste hotare? Câţi lucrează în domeniul pregătirii de bază? Câţi colaborează cu mass-media? Câţi devin membri ai partidelor politice? Cât din ceea ce au învăţat în facultate folosesc la schimbarea mentalităţii societăţii, la schimbarea ei? Câţi absolvenţi de universităţi devin şomeri? Răspunsurile la aceste întrebări mă pot demotiva sau mobiliza pe mine, dar şi pe cei ce vin în urma mea…

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

SuperBlog 2017

%d blogeri au apreciat asta: