Acasă » 2013 » decembrie (Pagina 2)

Arhive lunare: decembrie 2013

Reclame

Suntem săraci…??!!

Motto: „[…] O valoare nu este ceea ce posedam. Nici o realizare cu care sa ne mandrim. O valoare este o misiune, o motivatie, un stimulent pentru a trece la fapte. Cu cat este mai puternic stimulentul, cu atat mai mult putem obtine impreuna in batalia pentru ‘a trai mai bine’. Nu numai vietile noastre dar si ale altora. In Europa si in lume.[…]” – Jan Peter Balkenende, prim ministru al Olandei

Pentru a combate sărăcia în România, trebuiesc analizate cauzele şi evaluate efectele indiferenţei şi delăsării verigilor guvernamentale centrale şi locale, fără a omite observarea comportamentului tinerilor, adulţilor şi bătrânilor, căci împreună formăm societatea şi fiecare în parte suntem o verigă fundamentală a ei.

De ce suntem indiferenţi la lipsa valorilor morale?? De ce rămânem impasibili la propria noastră existenţă monotonă şi prinsă în tonuri de negru şi gri…?? De ce acceptăm şcoli insalubre şi spitale mizere?? De ce suntem dispuşi să ne cumpărăm drepturile, când ele sunt stipulate prin lege, dar mai puţin aplicabile în viaţa de zi cu zi?? De ce trăim într-o minciună colectivă, încercând să transformăm la nivelul mentalului negrul în alb? De ce nu ne educăm copiii să depună efort fizic şi intelectual susţinut? De ce nu suntem capabili să generăm conflicte constructive cu efect benefic asupra propriei evoluţii…?

Par întrebări fără răspuns!! Suntem, înainte de toate, săraci spiritual! Dar poporul acesta are un filon al spiritualităţii ce trebuie să producă în conştiinţa neamului românesc o revoluţie interioară prin care să renască valorile morale, asemenea păsării Phoenix, emblemă a ciclurilor morţii şi ale vieţii, a eternelor renaşteri din propria cenuşă.

Dar nu putem renaşte spiritual dacă nu suntem dispuşi, la vârsta maturităţii, să ne supunem noi înşine unei proprii introspecţii, unei analize amănunţite şi sincere, unui bilanţ al propriului eu, atingând cele mai adânci tenebre ale sufletului, atent ascunse celorlalţi, şi căutând în adâncul trăirii noastre să ne abandonăm Universului şi să  înţelegem cu menirea pe care o avem pe acest pământ şi sigur ea nu constă într-o existenţă sordidă ci într-una în care relaţiile interumane şi educarea intelectului pot să declanşeze resorturile fericirii individului, care trebuie să fie în strânsă corelaţie cu fericirea  semenilor.

Vom deveni o naţiune bogată când tinerii acestei ţări vor fi educaţi în cultul muncii, al studiului individual şi al dragostei faţă de ţară şi de oamenii ei, al dragostei faţă de natură şi faţă de omul mapamondului, ridicând la rangul cuvenit RESPECTUL între oameni, reparând cumva greşelile trecutului, spălând ruşinea rasismului şi a antisemitismului.

Pot părea desuete aceste convingeri, dar :

·   până nu vom investi în educaţia tinerilor aflaţi pe băncile şcolii;

·  până când nu vom sensibiliza opinia publică să ia atitudine şi să participe la munca de voluntariat;

·  până când nu vom atrage societatea civilă şi agenţii economici într-un ciclu bine pus la punct de susţinere a şcolii româneşti, de promovare a valorilor, de descoperire şi de sprijinire a talentelor ce nu au posibilităţi financiare;

·până ce statul nu va susţine financiar tinerii pentru urmarea unei forme de învăţământ superior… (În Suedia statul aloca o sumă de bani absolvenţilor aflaţi în imposibilitatea de a se întreţine pe timpul facultăţii, bani ce sunt rambursaţi la terminarea studiilor, cu o dobând infimă. La noi, sistemul bancar nu sprijină loial cetăţenii, de cele mai multe ori nivelul dobânzilor depăşeşte împrumutul.  Statul suedez nu urmăreşte obţinerea de profituri materiale ci de ridicare a poporului prin accesul la o educaţie de calitate, ceea ce reprezinta cea mai bună investiţie…)

·până nu vom învăţa să fim uniţi şi să acceptăm că necesităţile minimale ale fiecărui individ sunt aceleaşi;

·până când nu vom învăţa să ne cerem drepturile şi până când vom avea iniţiativă legislativă;

·până când nu ne vom alege cu atenţie reprezentanţii în Parlamentul României, în Parlamentul European şi în Guvern – din punctul meu de vedere nu putem depăşi corupţia şi hoţia cu acte în regulă ce au dus la stagnarea societăţii actuale, declanşând avalanşa sărăciei, al cărei apogeu se conturează fără urme de estompare în zorii mileniului III…

Reclame

Educarea voinţei şi stimularea emulaţie constructive – tehnici de a scăpa de procrastinare??

Procrastinarea este un comportament caracterizat prin amânarea acțiunilor sau a sarcinilor pentru mai târziu. Psihologii citează adesea procrastinarea ca fiind un mecanism de combatere a anxietății asociate cu începerea sau finalizarea unei sarcini sau a unei decizii.

Cercetătorii în psihologie folosesc trei criterii pentru a categorisi procrastinarea. Pentru ca un comportament să fie considerat procrastinare, acesta trebuie să fie:

  • neproductiv,
  • inutil și
  • întârziat.[1]

Procrastinarea este un fel de amânare cronică. Câţi dintre noi ne putem lăuda cu faptul că tot ceea ce ne propunem să finalizăm zi de zi şi reuşim să ducem la bun sfârşit? Ţi se poate întâmpla să îţi propui să faci o acţiune şi să o realizezi doar cu ochii minţii, fiind incapabil să te mobilizezi fizic sau intelectual pentru îndeplinirea sarcinii propuse. Volens-nolens, ne putem pune câteva întrebări legate de procrastinare, fără pretenţia de a fi singurii care încercăm să aprofundăm acest subiect:

·         De ce suntem dispuşi să procrastinăm?

·         Care sunt efectele procrastinării asupra psihicului nostru?

·         Este mai uşor să leneveşti decât să acţionezi?

Mi s-a întâmplat de multe ori să amân o acţiune propusă la nivelul câmpului meu decizional, deci fără constrângere din exterior. Lenevind, poţi vedea cu ochii minţii cum acţionezi şi asta poate avea şi un efect benefic  asupra  dezvoltării personale, atât timp cât nu devine o obişnuinţă.

Din punctul meu de vedere, procrastinarea apare pe fondul  lipsei unei educaţii pentru implicare, lipsei unor activităţi intelectuale şi fizice, dar şi din cauza unei slabe motivaţii. Eviţi să faci ceea ce nu-ţi place, de obicei.

Elevilor nu le mai place la şcoală şi automat asta generează procrastinare oglindită în rezultatele slabe la examenele naţionale, exceptând procentul de 20-30% care învaţă din plăcere sau din obligaţie.

Studenţii sunt şi ei tentaţi să procrastineze. De ce? Uneori merg la cursuri şi se plictisesc. Alteori  decid să aibă alte preocupări, puţini fiind cei capabili de mobilizare intelectuală. De ce? Pentru că sistemul de învăţământ este axat mai mult pe partea teoretică şi mai puţin pe partea practică.

De ce procrastinează un student din învăţământul universitar? Din comoditate? Din lene intelectuală? Din lipsă de motivaţie? Cred că aceştia sunt pilonii care susţin procrastinarea în rândul studenţilor şi ea poate deveni un stil de viaţă dacă cei din jur sunt indiferenţi la comportamentul tinerilor.

Poate învăţa un student în sesiune ceea ce nu a învăţat într-un semestru? Răspunsul este DA, din punctul meu de vedere, dar se operează cu memoria de scurtă durată şi informaţiile se şterg din memorie instantaneu după susţinerea examenului.

Evident, este mai uşor să leneveşti decât să acţionezi.

Tehnicile de a scăpa de procrastinare există, dar oricât ar fie le de numeroase este nevoie de VOINŢA individului, de autoanaliză şi de comparare cu membrii grupului, de raportare la grup şi la valorile lui, de lectură şi de cunoaşterea a cât mai multor profile psihologice. Este nevoie de crearea unui cadru favorabil  emulaţiei constructive. Studentul se poate închide într-o încăpere pentru a finaliza studiul unei opere şi poate scrie pe hârtie ideile care-i trec prin minte, dar toate se reduc la actul decizional.

Când iei decizii bune? Când la marginea tunelului te aşteaptă o recompensă. Care este recompensa studentului? Pe termen scurt, nota. Pe termen lung, devenirea unei persoane active la nivelul societăţii şi ascensiunea pe scara valorică.Este societatea pregătită să aplice principiul meritocraţiei?

Din punctul meu de vedere, procrastinarea este determinată şi de lipsa valorilor unei societăţi. Îmi poate fi lene să finalizez o lucrare. Care sunt consecinţele deciziei mele de a nu o finaliza? Există recompense care să mă determine să iau cea mai bună decizie? Mă pot întreba, ca student, unde sunt angajaţi studenţii  sutelor de facultăţi… Câţi sunt plecaţi peste hotare? Câţi lucrează în domeniul pregătirii de bază? Câţi colaborează cu mass-media? Câţi devin membri ai partidelor politice? Cât din ceea ce au învăţat în facultate folosesc la schimbarea mentalităţii societăţii, la schimbarea ei? Câţi absolvenţi de universităţi devin şomeri? Răspunsurile la aceste întrebări mă pot demotiva sau mobiliza pe mine, dar şi pe cei ce vin în urma mea…

 

12.12.2013 – Energii pozitive sau negative?

Întotdeauna am fost fascinată de puterea cifrelor ce conferă o anume aură zilelor din calendarul ortodox şi nu numai… La nivelul simţurilor, cred că cifrele dau o anume încărcătură energetică zilei respective, care, prin interferenţă cu propriul nostru câmp energetic, dar şi al lumii înconjurătoare, întregesc magia unei zile făcând-o mai mult sau mai puţin reuşită…
Cu încărcătură energetică sau nu, cu siguranţă, nu voi uita niciodată ziua de 12.12. 2013, zi în care am trecut, fără disconfort şi fără teamă, de prima etapă a procedurii de implant dentar. Am ajuns la cabinet la ora 14 şi la ora 15.30 mă pregăteam să plătesc intervenţia. În următoarele două ore am scăpat de efectul sâcâitor al anesteziei… În dimineaţa următoare eram foarte puţin umflată. Aproape am scăpat şi de acest inconvenient cu foarte multă gheaţă…
Urmează perioada de osteointegrare, debutul ei fiind sub semnul antibioticelor…

Revenind la ziua cu pricina, vă mărturisesc că  m-am lăsat cu o doză maximă de optimism pe mâna medicului implantolog Dragos Antonescu, a medicului Raluca Lunguleasa Floricică şi asistentei Tudor Laura – echipa cabinetului SEVERIN IMPLANT CLINIC cu sediul în fosta Policlinică de stat situată pe Serpentina Roşiori nr. 1, la etajul 1 în aripa de vest. Procedura nu a fost dureroasă. Simțeam cum bucăți de os sunt aspirate rapid. Am simțit uneori ezitarea doctorului, alteori graba. La final, medicul mi-a fixat proteza mobilă pe maxilarul ce suferise procedura de implant și adiție de os. Nu cred că a fost cea mai inspirată decizie.

Persoanele din anturaj au fost uimite să constate că am ales să fac implantul în Drobeta Turnu Severin și nu într-o clinică universitară. Cred că aici a intervenit o forță a lucrurilor…

Azi, 13.12.2013 am făcut radiografia de control, la Clinica Hident. Poziția unui șurub din cei patru nu este tocmai verticală, ci sesizabil înclinată. Să sfideze șurubul legile fizicii? Voi ce credeți? Sper ca liniștea din timpul intervenției să nu se transforme în furtună și sper ca totul să fie bine…

Pentru a evita tot felul de suspiciuni, și am găsit multe pe forumurile de discuții pe această temă, cred că înainte și după intervenție doctorii implantologi trebuie să elibereze o fișă în care să specifice numărul de implanturi, tipul de implant, adiții de os, alte intervenții, astfel încât pacientul să aibă o garanție a intervenției. Altfel spus, un plan de acțiune semnat de pacient și doctor ar trebui să fie prima etapă a unui demers lung și costisitor…

2 iulie 2014 montată lucrarea finală

2 iulie 2015

Azi, lucrarea mea de implant dentar are un an de zile. Dacă pe 12.12.2013 mi-au fost fixate șuruburile, lucrarea finală a fost montată pe 2 iulie 2014.
Cred că cerul a ținut cu mine, căci la cum aratau șuruburile, la prima radiografie, nu ai fi zis că se vor fixa definitv în os.
Culmea știți care este? Cel mai drept șurub s-a dovedit a fi strâns prea mult, bănuiesc, căci doctorița a făcut o rotație pe el, după ce fixase capsele de vindecare o dată și, din cauza asta, am rămas cu trei implanturi, eu neînțelegând procedura și neprimind explicații prea multe, M-a mai uimit și faptul că șurubul a rămas pe poziție, deci nu a fost scos. Nu mi-am făcut încă timp, pentru că mă simt foarte bine cu lucrarea, dar trebuie să merg la încă un doctor stomatolog pentru a mă edifica ce și cum.
Vă mărturisesc că viața mi-a demonstrat că tot ce mi se-ntâmplă este în favoarea mea și de aceea nu m-am impacientat și am acceptat decizia lor, fără să insist să aflu ce factori au determinat anularea implantului pe canin.
Din experiență…
După implantul șuruburilor nu am avut nicio problemă. ”Nepoata” directorului Băietoniu mă tot întreba cum de nu m-am umflat, cum de nu am făcut nicio infecție, destăinuindu-mi că unchiul a făcut implant (la 73 de ani ?) și s-a ales cu un proces inflamator de toată frumusețea. Adevărul este că știind câte ceva despre medicamente și despre reacția organismului față de corpurile străine cu care vine în contact, înainte de intervenție cu două săptămâni am luat antibiotic, dar nu din 6 în 6 ore, ci am început cu o pastilă pe zi, vreo 4 zile, apoi cu 2 pastile, vreo 3 zile, cu 3 pastile, vreo 2 zile, ajungând la 4 pe zi până în ziua intervenției. Deși m-a cusut fedeleș doctorul Dragoș Antonescu, de parcă ar fi fost plătit de cineva pentru asta, nu am avut nicio problemă a doua zi, corpul având antibioticul necesar și am ieșit cu bine din această încercare.
La montarea finală a lucrării, doctorița insista ca asistenta să folosească soluția trimisă de doctorul implantolog. M-am gândit că mă mai așteaptă vreo surpriză și, într-adevăr, la trei patru zile aveam senzația de carne stricată în gură. Nu-mi pierd cumpătul cu una cu două. Știam că bicarbonatul de sodiu este un remediu de excepție pentru orice cultură de bacterii și am masat gingiile seară de seară cu praful alb extrem de miraculos.
Concluziile?
1.Înainte de orice intervenție chirurgicală, pacientul trebuie să ia antibiotic cu cel puțin cinci zile înainte;
2. Bicarbonatul de sodiu stopează procesele inflamatorii dentare

14.iulie. 2015

Am fost la dentist. Cu o zi înainte, m-am trezit cu șuruburile de implant la vedere. Credeam că fuseseră fixate definitiv, dar doctorița mi-a spus telefonic că se fixează provizoriu, în primii doi ani.  Sunt sceptică, din orice. Azi mi-a fixat plăcuța pe implanturi, dar procedura nu a fost aceeași ca prima dată. A pus separat plăcuța și apoi lucrarea. Data trecută incorporase păcuța în lucrare și a fixat-o.