Acasă » Opinii personale » Învăţarea prin descoperire şi cercetare

Învăţarea prin descoperire şi cercetare

Se pare că URL-ul sitului WordPress este configurat incorect. Te rog verifică-l în setările piesei.

Mai 2014
L M M M V S D
« Dec   Aug »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.336 de urmăritori

Statistică

  • 20,658 hits

Reclame

Natura simplă şi inteligibilă în esenţa ei – nu este banală. Cunoştinţele despre natură pot fi însă banalizate. în lungul ei pelerinaj din manual în manual, descrierea celor mai interesante experimente devenind palidă, golită – într-o măsură mai mică sau mai mare – de conţinutul ei informaţional. Apoi, experimentele sunt roase de criza de timp şi, din când în când, de rutina unor dascăli sau dezinteresul elevilor pentru studiu.
Experimentul demonstrativ poate fi foarte spectaculos; se poate afirma că între intuitivitatea şi spectaculozitatea unui experiment există o anumită relaţie, fiindcă experimentele intuitive sunt în general şi captivante. Reciproca se adevereşte însă mai rar. Focurile bengale produse cu mai multe amestecuri mai mult sau mai puţin complicate pot produce fiori unor adolescenţi, dar sunt mult mai puţin instructive decât o ardere realizată într-o aparatură adecvată. Ploaia de scântei produsă de artificiile pentru pomul de iarnă este mai puţin instructivă decât arderea unei sârme de fier într-un vas umplut cu oxigen. Experimentul demonstrativ nu trebuie să genereze într-o scamatorie de circ. Cel mai simplu experiment, dacă e formulat ca o întrebare inteligentă pusă naturii, dezvăluie multe dintre aparenţele secrete ale transformării substanţelor.
Periculozitatea experimentelor chimice rezidă potenţial în proprietăţile toxice, explozive, caustice, etc ale substanţelor folosite sau obținute. Proprietăţile periculoase ale substanţelor se manifestă acut în urma unor manipulări greşite, izvorâte din necunoaşterea, respectiv cunoaşterea superficială a tehnicii experimentării. Gama experimentelor accesibile începătorului nu este atât de restrânsă datorită regulilor de securitate a muncii.
Legătura între teorie şi practică se realizează prin lămurirea ştiinţifică a esenţei proceselor fundamentale din chimie.
Necesitatea analizei teoretice a unui experiment trebuie să stimuleze elevul, să-l antreneze şi într-o activitate permanentă de perfecţionare teoretică.
Există o diferenţă inadmisibilă între rigurozitatea cu care se efectuează operaţiile chimice în laboratoarele de analiză şi în şcoală. Evident, cerinţele privind precizia rezultatelor obţinute sunt mult mai modeste în cazul unui experiment şcolar, dar se constată uneori că se lucrează cu pretenţii mult mai reduse decât cele justificate de aparatura şcolară şi nivelul deprinderilor la care pot ajunge elevii de o anumită vârstă.
Tendinţa salutară a metodicii contemporane de a scoate în relief aspectele cantitative ale fenomenelor chimice continuă una din tradiţiile cele mai pozitive ale învăţământului chimic şi este în deplină concordanţă cu linia de dezvoltare a chimiei şi ingineriei chimice moderne, caracterizată print-un proces profund de fizico-chimizare şi matematizare. Matematizarea unei ştiinţe nu este închisă în sine, un formalism independent de faptele experimentale, ci porneşte de la mărimi constatate, iar rezultatele ei oferă previziuni ştiinţifice verificabile prin experimente adecvate. Fără determinări cantitative, procesul de matematizare este lipsit de baza lui obiectivă!
Diversificarea chimiei nu înseamnă izolarea diferitelor ramuri ale acestei ştiinţe, ci este un proces dialectic însoţit de interacţiuni tot mai profunde între aceste domenii. Sunt cunoscute, de exemplu, intensele influenţe reciproce dintre chimia analitică, chimia anorganică şi cea fizică. Făcând referiri la domeniul chimiei demonstrative, se consideră incomplet un experiment preparativ, dacă el nu este însoţit de identificarea produselor şi de prezentarea unor proprietăţi importante ale acestora – pledând în acest sens pentru folosirea didactică complexă a unui experiment şcolar.
În cadrul activităţilor de la clasă predomină etapa înţelegerii cunoştinţelor, interiorizării acestora şi se urmăreşte asigurarea bazei de orientare pentru activitatea practică, unde predomină preocuparea pentru formarea unui structuri perceptiv-intelectuale specifice activităţii desfăşurate: capacitatea de a observa, de a analiza, de a integra o pluritate de însuşiri, de a discerne esenţialul de neesenţial, dezvoltarea logicii intuitive,” raţionamentului inductiv, capacitatea de a opera cu noţiuni, de a verifica teoretic şi empiric ipoteze.
Pe măsură ce elevii vor învăţa să recunoască şi să folosească principiile şi conceptele importante ale chimiei vor putea aprecia şi înţelege mai bine teoriile care au fost propuse pentru a explica regularităţile dezvăluite de experienţe.
Ideal ar fi ca în timpul unui experiment elevul:

• să strângă informații prin observație;
•să îşi organizeze această informaţie şi să caute regularităţile;
•să fie curios să ştie de ce există aceste regularităţi;
•să comunice aceste observaţii altora.
Acestea reprezintă activităţile de bază ale ştiinţei. Observaţia este punctul de plecare. Observaţia este cea mai utilă atunci când sunt controlate cu atenţie condiţiile care o influenţează. Elevii vor câştiga încredere în ei înşişi dacă vor executa fiecare experienţă cât mai bine cu putinţă, îndeplinindu-şi partea de muncă atunci când lucrează cu un partener sau într-o echipă. Lucrând împreună într-o echipă, fiecare participant contribuie cu ceva la cercetare. Folosindu-şi ingeniozitatea şi bunul simţ, vor descoperi că apar multe situaţii favorabile pentru o gândire logică şi imaginativă, având ocazia unică şi pasionantă de a observa mult din regularităţile chimiei.

Învăţarea prin descoperire şi cercetare nu este o metodă efemeră, ceva ce se poate aplica din când în când în procesul instructiv-educativ. Redescoperirea cunoştinţelor este esenţa învăţării umane!

Este greşită concepţia că numai probleme pretenţioase pot fi abordate ca lucrări de cercetare. Dimpotrivă, spiritul, atitudinea de cercetător se formează pe baza rezolvării, la început, a unor probleme simple în cazul cărora dificultăţile tehnice şi de conţinut nu eclipsează aspectele metodologice.
Valorificarea tradiţiilor metodice are şi aspecte negative. O inerţie specifică manualelor contribuie la persistenţa, chiar la consacrarea unor demonstraţii, limitând astfel cercetarea.
O concluzie firească a celor expuse este că elevul trebuie să experimenteze cât mai mult şi să reflecteze asupra celor constatate, numai astfel tehnica experimentelor didactice poate fi un domeniu vast în care se pot realiza mici inovaţii cu o aparatură modestă…

BIBLIOGRAFIE

1. Ervin Sallo, Experimente chimice în școală, Editura facla, București, 1976
2. McClellan Davis, Haenisch MacNab O„Connor, Chimie – Experiențe și principii, Editura științifică și Enciclopedică, București, 1983

 

Reclame

1 comentariu

  1. Liliana Grecu Ionescu spune:

    Articolul l-am scris în 1996. Nimic nu s-a schimbat în învățământul românesc, de atunci și până azi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

SuperBlog 2017

%d blogeri au apreciat asta: