Implicarea tuturor verigilor la luarea deciziilor este un act democratic pe care noi, generația Epocii de Aur, nu am avut şansa să-l experimentăm. Ştiam să învăţăm, ştiam să respectăm, ştiam să apreciem valoarea şi ştiam că cei buni au o şansă incontestabilă, întotdeauna… Trebuia să învăţăm, atât! Societatea comunistă se îngrijea de restul și, neavând termen de comparație, totul părea OK.
Azi, societatea capitalistă deschide perspectiva unei noi existenţe pentru copiii noştri, dar, ca un paradox, ne confruntăm cu câteva hibe:
• Școala prezentului nu mai este la fel de bine organizată;
• Tinerii nu mai sunt motivaţi să înveţe;
• Nu sunt locuri de muncă pentru absolvenţii de liceu sau învăţământ superior;
• Generațiile actuale nu cred şi nu investesc serios în devenirea lor prin studiu, prin cercetare, prin aplecare asupra problemelor existenţiale;
• Uneori nu cred în forţa binelui şi nici în efectul tămăduitor al iertării şi benefic al empatiei.
Azi, pare că nici adulții nu mai cred în forţa gândirii şi conştiinţei colective ceea ce explică stagnarea şi acceptarea unui nivel de trai neîmplinit pentru mulți și nesatisfăcător pentru un segment îngrijorător al populaţiei.

Implicarea prin participare la luarea deciziilor este un concept pe care părinţii ar fi trebuit să-l sădească în mintea şi sufletul copiilor încă de la o vârstă fragedă.

Şcoala trebuie să creeze cadrul propice pentru a deveni aplicabilă deviza: Mă implic, particip, mă remarc, am şansa să trăiesc într-o lume mai bună la construcţia căreia particip şi EU, copilul, elevul, adolescentul, adultul, vârstnicul!

A fi cetăţean activ înseamnă a nu accepta neregulile existente la nivelul unei comunităţi, a avea spirit critic şi conduită ireproşabilă în societate. Elevii de azi au spirit critic, dar conduita lor lasă de dorit, uneori. Ei ştiu ce trebuie schimbat într-o şcoală, dar nimeni nu ţine cont de ideile lor…

Ce pot face elevii pentru a fi cooptaţi în luarea deciziilor la nivelul şcolii? Trebuie să investească în educaţia lor, în primul rând. Vocea lor poate fi auzită la nivelul şcolii dacă elevii cer sprijinul societăţii civile, unui ONG- de exemplu, care să patroneze întâlnirile elevilor şi să colaboreze cu instituţia şcolară astfel încât punctele lor de vedere să ajungă în C.A., fiind susţinute de preşedintele CE.

Odată ce societatea civilă şi comunitatea locală îşi vor îndrepta faţa spre şcoală, sprijinind-o prin alocarea unor fonduri suplimentare care să permită dotarea corespunzătoare a instituţiilor ce modelează aurul cenuşiu al naţiunii, înseamnă o nouă perspectivă pentru TOȚI copiii şi pentru întreaga Românie.

depoziție susținută în cadrul audierii publice din 27 martie 2012