Articol scris în decembrie 2007

Urbea noastră a trecut aproape cu nepăsare peste evenimentul marcat de Ziua Naţională a României. 1 Decembrie 2007 a picat într-o zi de sâmbătă, iar autorităţile locale s-au grabit să participe la manifestările solemne într-un mod propriu şi într-un timp record. Dacă în alte oraşe ale ţării edilii s-au implicat în organizarea unor parade şi a unor evenimente culturale, sociale, la noi doar o depunere de coroane şi un pas de defilare pe o arteră de câțiva zeci de metri a fost toată cinstirea adusă memoriei străbunilor ţării şi luptei duse pentru întregirea statului.
Elevii şcolilor gimnaziale s-au întrunit ici-colo şi graţie unor profesori inimoşi au aflat ce înseamnă să-ţi cinsteşti strămoşii prin cântece şi poezii, chiar dacă pentru cei mai mulţi dintre noi acestea reprezintă sechele ale comunismului. Consider că am privat destul generaţii întregi de tineri şi consider că este necesar să cultivăm dragostea de ţară şi să dezvoltăm spiritul critic la o generaţie de tineri ce va trăi sub auspiciile unui viitor european, dar care azi cresc într-o societate ce actualmente nu pune bază pe valorile autentice. Prezentul pare incert pentru investiţia în dezvoltare personală, dar, o dată depăşită această gândire ipohondră, tinerii vor putea transcede cultura poporului român şi vor învăța să respecte și să promoveze valorile naţionale în context european şi de ce nu mondial.
În altă ordine de idei, am dat dovadă ca naţiune că nu prea avem spirit civic, căci prezenţa românilor în faţa urnelor în cadrul alegerilor europarlamentare din 25 noiembrie 2007 a fost sub aşteptările celor ce au bătut ţara în lung şi în lat, indiferent de culoarea politică, chiar dacă doar pentru un vot şi doar în această campanie, pe urmă uitarea cuprinzându-i total…
Se vehiculează ideea că vocea românului se va auzi în Europa prin intermediul acestor europarlamentari, dar, de fapt, vocea românului nu se aude nici pe plan naţional, căci parlamentarii ţării au cu totul şi cu totul alte obiective decât comunicarea cu cetăţeanul şi bunăstarea poporului român. Am fost slab informaţi despre aptitudinile celor ce aspirau la un fotoliu de parlamentar european şi populaţia României este deja suprasaturată de minciunile oamenilor politici de după Revoluţia din 1989. Un vot de blam au primit toate partidele politice și este ilar să vezi cum unii se laudă cu un procent din voturile a 30% din populaţia României. Aş spune că ar trebui să-i trezească la realitate aceste rezultate pe politicieni ce par să agreeze beția cu apă rece. În România sunt familii nevoiaşe şi copii ce cresc în mizerie, deşi pe hârtie se stipulează dreptul lor la fericire. Sunt oameni ce decurg la gesturi disperate, iar numărul celor ce-şi curmă viaţa a crescut într-un mod alarmant. Trecând peste blamul bisericii, aceşti oameni abandonaţi de societate şi neajutoraţi găsesc refugiu în braţele morţii, uitând că provoacă durere celor apropiaţi sau simplă îngrijorare celor ce întocmesc statistici.
Pe cei ce au făcut politică în România postdecembristă avem tot dreptul să-i blamăm căci viaţa românului este o corvoadă continuă, într-o lume a birocraţiei și a haosului căci nu poți să-ți explici altfel decontarea cheltuielilor cu cazarea de la bugetul de stat chiar dacă parlamentarii au în conturi mii şi milioane de euro…

Nimeni nu limitează averea în democraţie, dar trebuie să fie demonstrat că ea s-a obţinut pe căi legale… Câţi dintre marii baroni locali au fost traşi la răspundere pentru averile lor colosale?? Câţi dintre ei au dezvăluit tertipurile prin care s-au îmbogăţit?? Ştim cu toţii că numai prin hoţii cu acte în regulă poţi să devii peste noapte milionar în euro…
Vin sărbătorile şi în casele multor români repartitoarele de căldură sunt puse pe consum minim dovadă certă a traiului greu… Şi anul acesta românul a fost dispus să treacă cu vederea toate eşecurile guvernării actuale, sperând la o viaţă mai bună…
Sărbători fericite şi putere de muncă şi implicare în viaţa societăţii, căci altfel vom stagna în aceeaşi inerţie ce ne ţine pe ultimele locuri în ierarhia judeţelor.

Se pare că ceea ce scriam în 2007 este valabil și în 2014…