Sunt pregătită să deschid cutia Pandorei! Pe fundul ei, adevărul așteaptă să iasă la lumină…
Cu siguranță, am nevoie de un avocat! Vreau să știu tot ce s-a scris în numele meu, în anul 2004, după ce am afirmat că școala este insalubră și prost manageriată. Directorul de atunci, Emil Mirică, fost inspector, azi director adjunct, afirma că este un dosar întreg pe numele meu, iar eu habar nu am ce conține. Mă-ntreb acum dacă în toată mizeria asta nu a fost băgat și fostul meu soț, omul lângă care am acceptat să conviețuiesc deși am constatat că diferențele de opinie, educație și comportament sunt colosale.
Să mă fi lucrat cu sânge rece și să aprindă imaginația colectivului din care fac parte, chiar omul de lângă mine? Să fi zis una în față și alta în spate? Toate ideile astea mi-au dat târcoale de ceva vreme deoarece, după divorțul amiabil, printre amenințări, a început să-mi spună că nu prea sunt normală. Cred că așa a spus și altora, dar tot nu înțeleg cum un grup să accepte niște aberații spuse de un incapabil, căci așa te numești dacă îți pierzi lejer mințile în fața unei sticle cu alcool…

12 aprilie 2015

În perioada 8-11 aprilie 2015 am fost plecată din urbea natală. Zilele de 8, 9 și 10 le-am petrecut într-un mod inedit. Miercuri am călătorit spre București, am făcut un popas la fiul meu, împreună cu cele două eleve de clasa a XII-a. Joi dimineața, cu trenul regio de 6.20, am pornit spre Ploiești, ținta noastră finală, unde am participat la concursul de ȘTIINȚE și TEHNOLOGII, Colegiul Național ELIE RADU. Am revenit în București. Ne-am odihnit și seara fetele au ieșit în oraș. Dimineața au încercat să vadă ceva din măreția Bucureștiului și au ajuns în Parcul Herăstrău. Au plecat vineri cu trenul regio de 12.15, cu schimbare în Craiova.

În timpul călătoriei cu trenul am încercat să observăm mediul. Aproape de destinație, un miros pestilențial a invadat compartimentul ca și cum cineva ar fi dat cu o bulă urât mirositoare și ar fi greșit dozajul. Una din eleve a spus că poate cineva a avut o astfel de bulă și i s-a spart din greșeală… Asta mi-a activat amintirile. Toată șarada mizerabilă din viața mea a început cu ani buni în urmă, dar cred că pot localiza acum atacurile directe și contrafăcute cărora nu le-am dat atenție și care anticipau cursul firesc al iresponsabilității unora.

Dând timpul înapoi, îmi dau seama că este ilar ce mi s-a întâmplat doar din considerentul că mă pot conecta la plenitudinea Universului, dar nu am fost capabilă să privesc anturajul și să-mi dau seama de câmpurile negative întreținute și acumulate de persoanele din imediata mea vecinătate.

Probabil, dacă aș fi simțit de la început ce simt acum, nu aș fi putut să-mi disciplinez simțurile…

Ați simțit vreodată ura mocnită a cuiva? Este ca un câmp apăsător, este ca și cum ai privi persoana emitentă că se afundă într-un hău și ești neputincios, persoana neavând nevoie de clemență sau de ajutor de la observator, ci doar de la sine.

Acum, după ultimele luni, simt dar mă feresc să interferez cu câmpurile oamenilor de lângă mine. Sunt adevărate abise. Foarte rar întâlnești oameni care trăiesc în lumină sau care caută lumina taborică înlăuntrul lor, asemeni isihaștilor.

1 mai 2015

Mă gândesc acum la toate persoanele care s-au ambiționat să facă parte din viața mea, uneori agasându-mă cu insistențele lor.

Elena a stat permanent în coasta mea, de parcă ar fi fost plătită să monitorizeze orice mișcare a mea. Excursii, cadouri, insistențe, lacrimi – un amalgam de stări emoționale care m-a adus în stadiul de a scrie psihologilor despre ea și insistențele ei. Din păcate, nu am primit un răspuns edificator. În ultima scrisoare m-am pus în locul ei și am descris exact sentimentele ei vizavi de mine, la final mi-am dezvăluit identitatea.

I-am propus la un moment dat chiar să mergem la un psihoterapeut, prin 2009, 2010,  pentru a înțelege că nu am absolut nimic cu ea, dar nu pot accepta ca cineva să-mi invadeze viața la infinit.

30 noiemb. 2014

Ați întâlnit oameni care dau buzna în viața voastră, care vă invadează intimitatea cu tot felul de cadouri, din proprie inițiativă, și apoi se vaită că au făcut atâtea pentru voi?
Eu vă spun, tot ce m-a uimit în cărțile pe care le-am citit, natura lucrurilor m-a pus în ipostaze asemănătoare.
Eu, de acum încolo, nu mă mai mir de nimic, ci spun doar ”Doamne ferește să mi se întâmple mie!”.

Elena, o fostă amică, a insistat să-și facă ziua la Paris… A insistat atât de mult încât am acceptat, până la urmă. Am petrecut cinci zile frumoase, dar obositoare, deoarece am vrut să vedem cât mai multe edificii culturale și distractive în capitala pariziană.
Vă vine să credeți că o persoană, amică fiind, este dispusă să plătească transportul și cazarea pentru încă două persoane? Mie nu mi s-a părut normal, dar am cedat insistențelor, eu punând la bătaie banii de divertisment și cheltuielile zilnice.

O altă persoană care din când în când a dat buzna în viața mea a fost consăteanca soțului meu, Liliana.

Cu ea este o poveste mai veche. În 1988 deveneam angajata BJATM Mehedinți. Imediat după angajarea mea, directorul a angajat-o pe ea și pe fiul domniei sale, un tânăr cu dizabilități motorii.

Ne-am împrietenit, oarecum. Ea era tot timpul falsă, sclava impresiilor, nu a trăirilor veritabile. Am fost angajate ca muncitoare necalificate, dar nu prestam o astfel de muncă. Gurile rele spuneau altceva despre ea.

Este o poveste lungă. În anii aceia mi-am descoperit forța mentală sau am interferat cu a altora. Eu am fost educată să-mi respect viața și corpul. Niciodată nu aș fi acceptat și nu aș accepta ca un bărbat să treacă prin viața mea și eu să fiu un număr în agenda lui. Dacă un bărbat însurat își dorea să fie cu mine, ei bine, atunci trebuia să divorțeze.  Povestea am scris-o de la cap la coadă pe forumul educației. Cert este că persoana respectivă a murit într-un accident, iar eu am trecut cu brio pe lângă pericole care mi-ar fi putut marca existența. Din fericire, natura divină a lucrurilor a făcut să țin calea dreaptă și să pot vorbi tot timpul despre o viață trăită în frumos, bine și adevăr, învățând rapid din lecțiile ușoare, la vremea aceea.
Dând timpul înapoi, mi-aduc acum aminte că fosta mea colegă de care mă leagă amintiri ale tinereții a împrumutat o rochie de la mine, mi-a cerut verigheta de cununie, iar într-una din seri, în martie, a zis să mergem la o răscruce de drumuri și să aruncăm niște bețișoare. Cred că faza cu bețișoarele a fost înainte de aprilie 2004, dar nu sunt sigură.

Revenind în ultimii ani, fosta mea colegă de condică s-a înscris la doctorat. Ce m-a uimit la ea, cât timp am lucrat la teza de doctorat? Teama că cineva îi poate șterge ceva din lucrare, din calculator…
Aproape mă săturasem de prostia ei! Să fi fost fata asta capabilă să inventeze vreo poveste pe seama mea?

Presimt că adevărul se apropie de liman!

8 mai 2015

O să râdeți! Mi-am tot analizat viața și am ajuns la concluzia că la baza tuturor relelor din viața mea stau deciziile mele luate cu ani în urmă, din milă, căci din milă m-am căsătorit cu un om care nu avea nici șapte clase, dar și din interes, unul meschin, zic azi, pentru că ”omul de lângă mine” și-a dat cuvântul că niciodată nu o să mă pună să gătesc, să calc, să fiu un fel de slugă în casă, eu având oroare de astfel de atribuții care să cadă în sarcina mea.
Imediat după nuntă am spus că introduc acțiunea de divorț și cred că totul începe de aici… Forțe necunoscute mie au făcut ca anii să treacă și eu să-mi văd liniștită de acumulările mele intelectuale și de fiul meu, fără să fiu atentă la omul cu care nu prea am avut nimic în comun. Dialogurile noastre nu prea existau. De fiecare dată, pe orice subiect aș fi vorbit cu el, stări de nervi aș fi primit ca răspuns. Gătea, ”îmi punea masa”, se supăra dacă nu mâncam acasă, iar eu îmi vedeam liniștită de preocupările mele. Când mergeam la socrii, povestea era aceeași.
Cred, acum, că oamenii aceștia au încercat să facă un transfer de personalitate falsă asupra mea și, CULMEA, nu știu cum, au reușit să stârnească o patologie de grup, timp în care eu HABAR NU AVEAM!
Am luat pe toți la rând. Doamne, m-am gândit la mama, la familia mea. Am plecat de la premisa că fratelo totdeauna mi-a zis că sunt o persoană nesuferită prin felul meu de fi; mama, că sunt exagerată, sorela la fel. Și, de fapt, sunt sigură că omul care ar fi trebuit să fie mândru de mine și alături de mine m-a denigrat și cred că în toată mocirla asta sunt și cei doi bătrânei, foștii mei socrii, care păreau bunătatea întruchipată și care m-au tratat întotdeauna cu un respect deosebit, nelăsându-mă să fac nimic.
Dacă ăsta este adevărul, viața mea este demnă de un scenariu de film. Să nu simt nimic, asta nu-mi iese din cap!

12 mai 2015

Caut firul logic… Sunt gânduri care îmi trec prin minte și pot fi scenarii greșite sau valide, până ce realitatea le va confirma.
Se leagă, totul se leagă într-un mod ce confirmă infantilitatea mea în domeniul naturii umane… Colega mea din BATM, atunci când a venit la mine să o ajut să tehno-redacteze lucrarea de doctorat, incapabilă odinioară să poarte o conversație închegată pe o anume temă de interes social, lansa în discuție gânduri pe care le recunoșteam a fi ale mele, expuse de mine cu dărnicie în ziarul Adevărul, forumul televiziunii locale, cât și pe forumul educației.
Fostul meu soț nu a știut să facă afaceri. El a fost ajutat financiar de părinții lui. În ultimii doi ani eu nu am mai mers la asistență bacalaureat, uluită fiind de tinerii ce abia își citeau subiectele de examen, și nu am mai călătorit. Investiția în implantul dentar m-a determinat să iau această decizie. Au folosit aceste decizii ale mele și au scornit tot felul de intrigi.
Persoana care trage sforile, păpușarul, a studiat profilul meu psihologic, citind tot ce am scris pe forumul educației. S-au identificat în descrieri persoanele ce au gravitat în jurul meu și a început coaliția lor, COALIȚIA PROȘTILOR! Poate exista un plan cu mult timp în urmă. Colega de care vă spuneam afirma că ”unchiul” ei are bani să distrugă un om, ”unchiul” este fostul director de la BATM căruia îi trecuse prin cap că aș putea să mă căsătoresc cu fiul său ce avea și are o dizabilitate psiho-motorie.
Cu ocazia asta, dacă tot este citit forumul, o să preiau tot ce am scris și o să aduc pe blogul meu personal, ba chiar am să scot o cărticică cu propriile mele idei despre viață, școală, atitudine socială și civică, toate postate pe forumul educației… Personajele se pot regăsi mai ușor, dacă le voi nominaliza eu!

Gânduri de la socrii mei, înainte de declararea divorțului amiabil.
Mie mi-or fi spus una și la alții alta?! Mai aveam o colegă care în e-mail și în față  îmi făcea niște descrieri frumoase și în realitate mă denigra. Totul iese la iveală, pas cu pas.

Răbdarea mea este de fier, iar credința în adevăr și dreptate este nezdruncinată.
Urmează pasul doi. Cât de curând panica va pune stăpânire pe ei, vor face greșeli și planul diabolic va ieși la iveală. Cei ce au măsluit viața unui om au uitat că omul acela nu se compară cu Isus, adică nu acceptă decapitarea fără a invoca toate forțele universului. Reversul medaliei există!
Eu joc cu cărțile pe masă, fără teamă! Este un joc în care am intrat din greșeală, am întâlnit măsluitori și continuu până la demascarea lor.

13 mai 2015

De multe ori, m-am întrebat ce caut eu în mijlocul familiei fostului soț…

27. iunie 2015

Eu tot nu pot să cred că oamenii pot prelua și amplifica o informație, fără să o verifice, fără să vorbească cu persoana prezentată într-o lumină nefavorabilă!
În anul 2013 am hotărât să strâng bani pentru implant și în 2014 m-am bucurat de finalizarea lui, ceea ce a făcut ca în cele două vacanțe să stau mai mult acasă. În timpul acesta, oamenii inventau, la adresa mea, tot felul de povești și, serios, ar trebui să le fie rușine pentru comportamentul imatur de care au dat dovadă, vorbind pe la colțuri, fără ca măcar o singură persoană să vină și să-mi vorbească deschis despre miturile negative din spatele meu.
Încep să pun cap la cap piesele unui puzzle care frizeaza absurdul. Vreau să cred că nu este adevărat. Aș vrea să cred că eu stau foarte bine la improvizație și imaginație și totul este ireal. Din păcate, asamblarea momentelor scoate la iveală hidoșenia ”omului de lângă mine”, fostului, dar și hidoșenia caracterelor celor cu care am venit în contact.
Cred că poveste a început cu mulți ani în urmă, dar eu habar nu am avut. Pare incredibil!
Să constați că ai stat lângă un om care una îți spunea în față și alta spunea în spate, nu este o constatare tocmai ușor de digerat. Nu numai că spunea în spate altceva, în afara cuvintelor cu care îmi clădea mie încrederea, dar punea la cale intrigi anormale pentru o minte sănătoasă, intrigi și înscenări de care abia acum îmi dau seama.

Sfetnic Politic · Uită şi trece!

EU – Nici pe departe! Este caz penal… El și acoliții lui trebuie să răspundă în fața legii. Omul a spus că se internează la psihiatrie și scapă. Este ok și așa, să-și declare public starea de nesănătate mintală. Mă întreb ce vor face acoliții lui…