Acasă » Opinii personale » Suntem răspunzători de toate timpurile trăite…

Suntem răspunzători de toate timpurile trăite…

Se pare că URL-ul sitului WordPress este configurat incorect. Te rog verifică-l în setările piesei.

Mai 2015
L M M M V S D
« Apr   Iun »
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.336 de urmăritori

Statistică

  • 20,658 hits

Reclame

10386287_10152252023318951_3873526926251780977_n

Sursa foto – facebook

Eu cred că este perfect adevărat ceea ce susține părintele taoismului.
Nu ai cum să îți găsești pacea lăuntrică dacă te ancorezi în trecut sau în viitor. Am o cunoștință care tot timpul vorbește despre trecut sau se poziționează la un timp viitor, uitând să se bucure de ce-i oferă prezentul.
Gândindu-ne doar la trecut sau la viitor, uităm să ne bucurăm de prezent! Trecutul trebuie să rămână în urmă, după ce s-a finalizat procesul de autoanaliză. Viitorul este în față, are nevoie de a-i fi conturate perspectivele, dar acțiunea este tot în prezent.
Dacă ai o iluzie și o conștientizezi nu vei deveni niciodată depresiv. Se instalează depresia la cei ce se ambiționează să rămână ancorați în trecut, la un moment care le-a adus fericirea, victimizându-se și neacceptând o schimbarea, eșecul, căderea, care sunt inerente în viețile muritorilor, în opinia mea.

Suntem educați să vedem viața ca pe o povară. Dacă conștientizăm fărâma de metafizică, conștientizăm și că viața este un MIRACOL fascinant!

Viața nu este un dar, ca un cadou bine ambalat. Tu îți construiești viața, zi de zi. Poate natura a decis ceva pentru tine, dar tu, prin liberul arbitru, poți schimba traiectoria propriei vieți, prin acțiune, nu reacțiune.
Ieri, 1 mai 2015, pe stradă, o familie mi-a atras atenția. Părinții țineau în brațe câte un copil și am auzit-o pe mama spunând că fără fericire viața este o povară. Cred că și fără pâine viața este o povară, fără casă, fără serviciu… Și acestea nu sunt iluzii, ci realitate crudă.
La polul opus, statul ne ține la limita autosuficienței, cu salarii mici, taxe mari, cu perspectiva ajutorului de șomaj pentru familiile nevoiașe.
Munca asigură demnitatea umană. Lipsa ei face ca idealurile să fie inexistente. Viitorul națiunii este unul incert, în astfel de condiții.
Munca este antidotul depresiei, iar planurile de viitor și acțiunea antidotul angoasei.

Munca, acțiunea și perspectiva calității vieții fac prezentul fascinant.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

SuperBlog 2017

%d blogeri au apreciat asta: