Sursa foto – facebook

Eu cred că este perfect adevărat ceea ce susține părintele taoismului.
Nu ai cum să îți găsești pacea lăuntrică dacă te ancorezi în trecut sau în viitor. Am o cunoștință care tot timpul vorbește despre trecut sau se poziționează la un timp viitor, uitând să se bucure de ce-i oferă prezentul.
Gândindu-ne doar la trecut sau la viitor, uităm să ne bucurăm de prezent! Trecutul trebuie să rămână în urmă, după ce s-a finalizat procesul de autoanaliză. Viitorul este în față, are nevoie de a-i fi conturate perspectivele, dar acțiunea este tot în prezent.
Dacă ai o iluzie și o conștientizezi nu vei deveni niciodată depresiv. Se instalează depresia la cei ce se ambiționează să rămână ancorați în trecut, la un moment care le-a adus fericirea, victimizându-se și neacceptând o schimbarea, eșecul, căderea, care sunt inerente în viețile muritorilor, în opinia mea.

Suntem educați să vedem viața ca pe o povară. Dacă conștientizăm fărâma de metafizică, conștientizăm și că viața este un MIRACOL fascinant!

Viața nu este un dar, ca un cadou bine ambalat. Tu îți construiești viața, zi de zi. Poate natura a decis ceva pentru tine, dar tu, prin liberul arbitru, poți schimba traiectoria propriei vieți, prin acțiune, nu reacțiune.
Ieri, 1 mai 2015, pe stradă, o familie mi-a atras atenția. Părinții țineau în brațe câte un copil și am auzit-o pe mama spunând că fără fericire viața este o povară. Cred că și fără pâine viața este o povară, fără casă, fără serviciu… Și acestea nu sunt iluzii, ci realitate crudă.
La polul opus, statul ne ține la limita autosuficienței, cu salarii mici, taxe mari, cu perspectiva ajutorului de șomaj pentru familiile nevoiașe.
Munca asigură demnitatea umană. Lipsa ei face ca idealurile să fie inexistente. Viitorul națiunii este unul incert, în astfel de condiții.
Munca este antidotul depresiei, iar planurile de viitor și acțiunea antidotul angoasei.

Munca, acțiunea și perspectiva calității vieții fac prezentul fascinant.