Am un elev de clasa a XII-a care nu s-a străduit să își finalizeze portofoliul, căci de caiet nici nu poate fi vorba, nedând pe la ore. Are patru note pe primul semestru și o notă pe semestrul doi. Ministerul nu a dat nicio regulă în ceea ce privește numărul de note la profilele cu organizare modulară. Cert este că la mine la module fiecare elev trebuie să aibă note pe semestru pe algoritmul n+1, unde n este numărul de ore pe săptămână.
M-a uimit sfidarea lui. L-am avertizat că nu trece și părea încrezător în șansa acordată anual de direcțiune chiulangiilor.
Eu sunt profesorul care apreciez strădania elevului. Te pliezi pe sarcina de lucru, ca elev, ești în grațiile mele, nu, ești sancționat. Elevul în cauză ar fi trebuit să știe. La fel a sfidat calitatea de elev, cu un an în urmă, și a fost exmatriculat, din cauza numărului de absențe. Acum, pentru că nu avem toți aceeași măsură, într-adevăr, unii sunt exmatriculați la câteva zeci de absențe, iar alții promovează cu sute de absențe.
Cred că elevilor li s-a dat liber la indisciplină și la neînvățare de carte.
Eu am un fix, la finalul semestrului, elevul trebuie să știe oglinda materiei, adică minim minimorum din ce a făcut la ore. Îi las mai lejer pe cei de clasa a XII-a. Este o adevărată luptă cu acești elevi care doar vor ca școala să le ofere un acoperiș deasupra capului și pauze cât mai lungi. smile emoticon
Am constatat că atunci când îi pui să scrie, scriu, dar gândul le este în altă parte. Când îi scoți din starea de scris și îi pui să facă asociere de idei și operare cu termeni științifici ți i-ai făcut dușmani.
Știți ce replică primesc? Ceva gen: Ce aveți cu noi? De ce ne puneți să învățăm? Nu ne pune nimeni să știm ce am făcut tot anul? Nu ne trebuie în viață asta. Este dezarmant, dar asta explică de ce elevii nu iau bacalaureatul. Elevii nu știu să învețe și nu știu să opereze cu conținuturi științifice.
Eu nu renunț la ideile mele. Școala este pentru a învăța carte nu pentru a învăța să fumezi, să minți, să înjuri, să încalci regulile, să stai pe holuri când s-a sunat…

Ionelia Trifan – ”Numai este cartea care era pe timpuri. Sa înveți nici atât. Dacă nu sunt educați tot degeaba va străduiți cu ei. Ăsta este moda de acum.”

Consider că în astfel de condiții școlile nu își justifică existența. Și mai cred că elevii sunt oglinda adulților. O societate fără reguli se îndreaptă spre haos. Dragostea pentru școală se cultivă în familie, dar în școli se aprinde și se întreține flacăra cunoașterii.

Ionelia Trifan – ”Nu știu dar s-au schimbat multe, sa stiti. Nu mai stiu ce este aia școală, sa știți. Foarte rau…” – Ionelia Trifan.

Eu am un răspuns la asta și clar îmi voi pune breasla profesorilor în cap, dar ce mai contează…
Profesorii nu au pregătire psihopedagogică temeinică. Dacă ar avea-o nu s-ar mulțumi la clase cu elevi care nu învață. Am auzit afirmații de genul – proști, dar mâncăm o pâine de pe urma lor. Niciun elev nu este prost, în opinia mea. Fiecare are un potențial ce trebuie descoperit și un talent ce trebuie cultivat.
Consider că profesorii trebuie să participe la cursuri de pregătire psihopedagogică și de specialitate din trei în trei ani.

Ionelia Trifan -”Profesorii nu au autoritate deplină în fața elevilor.”

Aici nu este vorba de autoritate. Nu mai este regimul comunist, facem că ni se impune. Nu! Facem că asta ne deschide orizontul cunoașterii, facem că vrem să fim mai buni azi decât ieri, facem că vrem să ne aducem potențialul în slujba țării.
Profesorul trebuie să fie un partener în educație. Transferul cunoștințelor și operarea cu ele se face din plăcere când ambii parteneri sunt conștienți de beneficii.
Eu nu agreez ideea să merg și să fac pe polițistul la oră. Locul profesorului nu este în mijlocul unor elevi care vin la școală pentru orice altceva mai puțin învățarea de carte.