Acasă » 2015 » mai (Pagina 2)

Arhive lunare: mai 2015

Reclame

Gânduri din experiență…

Prostia omenească este infinită! Ea are niște mecanisme ilare de racolare a adepților.
Când un prost se întâlnește cu un alt prost, nu este un pericol. Când ai de a face cu o horă a proștilor, nu îți rămâne decât să analizezi comportamente și atitudini și, evident, să te rogi să nu ajungi în hora lor.
În opinia mea, ești prost și când vrei răul unei persoane și aștepți ca răul să-i invadeze viața, invocat sau nu.
Toți trecem prin prostie, mai devreme sau mai târziu, important este să o conștientizăm.

Orice prost poate ieși din prostie dacă se supune unui proces de autoanaliză.

13 mai 2015

cer

În fiecare zi avem la dispoziţie sansa renaşterii…
Priviţi mai mult cerul şi cerul va căuta să se reverse în sufletul vostru…

12 mai 2015

De ce întretinem artificial şcoala românească?
Sunt şcoli în judeţele ţării care figureaza in centralizarile ISJ cu clase de douăzeci de elevi, dar dintre acestia frecventează cursurile doar zece.
Mintim pe bandă rulantă. Acum, cred că totuşi comunismul a lasat sechele grave în conştiinţa acestui popor!

Economia Romaniei este întreţinută artificial, atât timp cât in judeţele ţării nu mai producem absolut nimic, ci doar consumăm produse de import.
De ce nu înfiinţam un super marchet numit MEGAROMÂN, cu produse româneşti? Langa MegaImage sa venim cu MegaRomân? Micii producatori ar avea o piaţă de desfacere sigura si concurenţa ar fi autohtonă.

11 mai 2015

Fie că vrem, fie că nu, mersul vieţii fiecaruia este consecinţa faptelor şi deciziilor noastre. Viaţa natiunii este oglinda vieţii indivizilor ei.
Contribuim cu toţii la înălţarea sau decăderea naţiunii căreia îi aparţinem. Să nu uitam asta!

om rau

Simţurile trebuie să fie întotdeauna în gardă… Dacă ai neşansa să întâlneşti oameni cu răul găzduit în forurile lor interioare, nu îţi rămâne decat să interferezi cu câmpurile lor electromagnetice. Interesant este că poţi simţi răutatea, dar nu îl poţi ajuta pe cel ce o deţine pentru a opri procesul degradării interioare.

10 mai 2015

Întotdeauna merg cu Dumnezeu înainte! Mă îndoiesc eu din când în când de existența divinității, dar știu că ea se manifestă prin oameni, prin ființa ancestrală a fiecăruia.
În copilărie, pentru mine Dumnezeu putea fi un nor sub forma lui Moș Gerilă, azi divinitatea înseamnă pentru mine tot cerul, toată natura, toți oamenii și toate dobitoacele.

Falsitatea este o haină sub care se ascund puternice resentimente!

9 mai 2015

Viaţa noastră trebuie să fie mereu o sărbătoare!
Viaţa nu este ca să purtăm poveri, ci ca să învăţăm să scăpăm de ele. Bucuria este esenţa vieţii crestine, dar şi a copilariei. Ea prinde aripi din frumos, adevăr şi dreptate.

7 mai 2015

De ce nu sunt capabili unii elevi ai liceelor tehnologice să reziste mai mult de 90 de minute la probele examenului de bacalaureat? Sau, altfel spus, de ce nu promovează examenul de bacalaureat elevii liceelor tehnologice?

1. Elevii liceelor tehnologice sunt cei care au finalizat clasa a VIII și evaluarea națională cu note sub 5;
2. Acești elevi au carențe majore în educație și în deprinderi de muncă intelectuală;
3. În licee, planurile remediale sunt doar pe hârtie;
4. profesorii sunt doar sclavii programei școlare și nu au capacitatea de a insista pe conținuturile de bază. M-am uitat pe manualele mele de liceu. Sunt aproape la fel, dar profesorii aveau calitatea de a ști pe ce să insiste pentru a clădi edificiul cunoașterii;
5. Elevii sunt învățați doar să ia notițe, fără să treacă prin filtrul propriu ceea ce au scris;
6. Elevii nu știu să învețe, să fixeze și să aprofundeze cunoștințele, să le coreleze și să le găsescă corespondent în viața reală;
7. Nu există niciun mecanism care să verifice seriozitatea și conștiinciozitatea elevului.Nu ști matematică, treci, oricum! Asta nu este normal. Trebuie să rămâi pe conținuturile învățării până deții un minim minimorum de cunoștințe.
8. Familia nu le cultivă respectul pentru școală și pentru cunoaștere.

Am ore la o clasă de a IX-a. Superficialitatea lor mă face să dau în scris că mulți vor renunța la școală și foarte puțini vor obține examenul de bacalaureat. Facem exerciții de autoritate, dar nu exerciții de stârnire spre studiu. Ba, cei ce-i pun pe elevi să-și folosescă funcția gândirii, sunt deja dușmanii lor.

Meditația atrage toate forțele universului. Rugăciunea le atrage doar pe cele ale religiei tale. La interferența meditației cu rugăciunea se desăvârșește echilibrul forțelor vitale ale fiecărei persoane.

5 mai 2015

Sunt bărbaţi care se laudă că pot avea patru, cinci amante, în schimb cei mai mulţi nu sunt capabili sa-i ofere sotiei implinirea pe toate planurile.
Oamenii caută in exteriorul căminului fericirea, uitând să întreţină flacara ei in interior.
Bărbaţii nu trebuie să uite că o amantă, de cele mai multe ori, este soţia altui barbat.
Cred că lipsa educaţiei işi spune cuvantul şi pe acest palier al gândirii şi acţiunii umane.

24.oct.2014

Profesioniştii joacă cu cărţile pe masă, mediocri folosesc cărţi măsluite…

22.noiemb.2014

Cred că pot să fac haz de necaz… În timp ce eram captivată de plenitudinea Universului, devenisem neatentă la trăirile şi gândurile celor de lânga mine sau din jurul meu… Este ca si cum ai rezolva o problema foarte grea şi te-ai încurcă la una extrem de simplă.
Planul celest nu are nimic în comun cu planul teluric, desi între ele ar trebui să fie o relaţie ca între obiect si imaginea lui in oglindă, în opinia mea.

27 noiemb. 2014

10498241_899953093348055_8480935134030251851_o

Interesant citat! Autorul lui nu a luat în calcul factorii perturbatori…
Probabil, credința, determinarea și tenacitatea te pot ajuta foarte mult în atingerea unui țel, dar un țel nu are valoare dacă nu este unul cu efecte asupra majorității și în astfel de condiții nu ar mai trebui să existe factorii perturbatori.

18 dec.2014

Copiii sunt îngeri trimiși pe pământ de creatorul cerului și pământului, pentru a ne regăsi identitatea spirituală cu care am fost investiți și noi la naștere și pe care o irosim inutil în trecerea timpului…

25 martie 2015

Toți am fost copii! Zâmbetul copiilor este un dar prețios. Trebuie să învățăm să-l prețuim, dar mai ales să-l păstrăm și pe chipuri adulte.

Reclame

Un mediu curat, O VIAȚĂ SĂNĂTOASĂ!

Ieri, 6 mai 2015, ora de la 13 la 14 am făcut-o în parc. Elevii clasei a X-a B m-au rugat să-i scot din spațiul școlii. Programa școlară mi-a permis să le fac această bucurie, măsurarea timpului fiind o lecție ce se preta să se desfășoare în afara sălii de clasă.
Am ajuns în parc, într-o zonă care chiar ar putea fi amenajată cu bănci și ar putea deveni o clasă în aer liber. Au folosit cronometrul pentru a măsura timpul scurs la parcurgerea unei anumite distanțe, date pe care le vom folosi la viteză.
Din păcate, în Parcul Rozelor te izbește un miros de urină care devine ”viu” când căldură este toridă. Parcul a fost lăsat de izbeliște. Iarba nu este tunsă, copacii nu sunt aranjați, decorul nu este de vis, cum ar trebui să fie într-o zonă verde publică.

Mi-am adus aminte că în urmă cu doi ani am scris un articol, împreună cu eleva Bădeți Bianca, președinta CȘE și membră în CJE Mehedinți, în anul școlar 2012-2013. De fapt, l-am refăcut pe structura câtorva  idei ale elevei. Am trimis articolul la un concurs de mediu, dar nu am primit nici măcar diploma de participare. Mă rog, nu mai contează asta.  L-am căutat și l-am găsit.

”Ca cetăţeni europeni avem drepturi, dar şi obligaţii. Prin Constituţie, avem dreptul la un mediu sănătos. Daca ne dorim un mediu plăcut şi sănătos, avem obligaţia morală să respectăm şi să protejăm natura, la fel cum ne respectăm pe noi şi pe oamenii din jur.
Cea mai mare responsabilitate pentru modul în care arată natura o are omul. Mediul înconjurător constituie cartea noastră de vizită.
Cu toţii admirăm locurile minunate din Occident şi ne mirăm de realizările altora. Suntem atraşi de ţările europene, suntem uimiţi de investiţia guvernelor lor în reciclarea deşeurilor, dar uităm că singura diferenţă dintre noi si ei este investiţia în educaţia de calitate, în care educaţia pentru mediu şi sănătate sunt componente de bază. Poate la inceput au fost nişte constrângeri, dar acum, în ţările civilizate, grija pentru mediu este firească.
Noi ştim să vorbim frumos despre protejarea mediului, să venim cu argumente, pilde, modele, şi totuşi nu punem nimic în practică, schimbarea fiind mai mult pe hârtie.
Vorbim de colectarea selectivă a deşeurilor, vorbim de reciclare şi rămân concepte doar la stadiul de vorbe… Cetăţeanul trebuie învăţat să respecte mediul prin cointeresare, aşa cum se procedează în Suedia, unde dozele de metal şi sticlele de plastic sunt colectate în hipermarket-uri şi persoanele respective primesc bani pentru gestul lor. Cu bani europeni am putea genera şi noi astfel de proiecte…
Avem ONG-uri care au ca activitate de bază protecţia mediului, dar rămânem corigenţi la respectarea şi îngrijirea mediului. Dacă în străinătate, din 10 în 10 kilometri sunt toalete la liziera pădurilor, la noi peisajul este deplorabil, în acest sens. Se pare că mai uşor i-a fost lui Neil Armstrong să facă acel pas pe Lună, decât ne este nouă să învăţăm să protejăm şi să respectăm natura. Atunci unde trebuie să insistăm? Evident, pe educaţie!
Repet, un rol important il are educaţia şi, implicit, şcoala. Şcoala trebuie să cultive valori tinerei generaţii, astfel încât elevii să devină conştienţi de consecinţele faptelor lor şi să devină persoane responsabile de viitorul lor şi al naţiunii.
”În natură, nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă.” şi de aceea consider că administraţiile locale şi Guvernul au obligaţia să investească în proiecte care vizează reciclarea deşeurilor.
Un mediu curat, o viaţă sănătoasă ar trebui să devină deviza cetăţenilor întregii ţări.
Protejând mediul ne protejam pe noi! Un mediul curat înseamnă mai puţine boli invazive. Din păcate, microbii circulă fără paşaport şi de aceea este imperios necesar să dăm dovadă de unitate în acţiune în tot ceea ce facem.
Întrebarea este cum? Cum putem să îi facem pe ceilalţi conştienţi că trebuie să protejăm mediul? Consider că putem atinge acest deziderat doar prin educaţia copiilor, adulţilor, vârstnicilor… De asemenea, avem nevoie de legi aplicate corect astfel încât cetăţenii să înţeleagă că sunt răspunzători de faptele lor…
Poate că ar trebui să stabilim o zi în care oamenii să fie dornici să facă curăţenie, o zi în care să arătăm că ne pasă de mediul înconjurător. Astfel încet, încet ar deveni ceva obişnuit şi de bun simţ.
Noi suntem exemplu pentru cei care vin în urma noastră. În acest mediu ne dorim să crească copiii noştri? Nu ştim să dăruim tot ce avem mai bun, să diseminăm informaţiile, nu ştim ce trebuie schimbat la noi….şi avem aşteptări de la ceilalţi? Trebuie să diseminăm fiecare idée bună, aşa cum o boală pătrunde în corpul nostru, invadându-l! Să facem ca educaţia pentru protejarea mediului să devină o „EPIDEMIE”!

Natura este foarte generoasă cu noi, ne oferă totul, fară să ne ceară nimic în schimb, decât compasiune: să n-o mutilăm! Să nu fim indiferenţi!
Poate că şi oamenii bisericii ar trebui să se implice mai mult în educaţia maselor. Depinde de noi ce vrem de la Divinitate: blândeţe sau prigoană, suferinţă sau fericire.
Un ultim rol revine autorităţilor. Un proverb românesc spune: „Frica păzeşte bostănăria”.
Haideţi să fim noi, generaţiile postcomuniste, cei care luăm în serios această datorie. Ne trebuie voinţă, înţelepciune şi curaj, dublate de dragoste pentru oameni şi pentru mediu
Pentru sănătate, pentru linişte, pentru pace – haideţi să transformăm natura într-o haină minunată, pe care să o purtăm cu mândrie!”

Suntem răspunzători de toate timpurile trăite…

10386287_10152252023318951_3873526926251780977_n

Sursa foto – facebook

Eu cred că este perfect adevărat ceea ce susține părintele taoismului.
Nu ai cum să îți găsești pacea lăuntrică dacă te ancorezi în trecut sau în viitor. Am o cunoștință care tot timpul vorbește despre trecut sau se poziționează la un timp viitor, uitând să se bucure de ce-i oferă prezentul.
Gândindu-ne doar la trecut sau la viitor, uităm să ne bucurăm de prezent! Trecutul trebuie să rămână în urmă, după ce s-a finalizat procesul de autoanaliză. Viitorul este în față, are nevoie de a-i fi conturate perspectivele, dar acțiunea este tot în prezent.
Dacă ai o iluzie și o conștientizezi nu vei deveni niciodată depresiv. Se instalează depresia la cei ce se ambiționează să rămână ancorați în trecut, la un moment care le-a adus fericirea, victimizându-se și neacceptând o schimbarea, eșecul, căderea, care sunt inerente în viețile muritorilor, în opinia mea.

Suntem educați să vedem viața ca pe o povară. Dacă conștientizăm fărâma de metafizică, conștientizăm și că viața este un MIRACOL fascinant!

Viața nu este un dar, ca un cadou bine ambalat. Tu îți construiești viața, zi de zi. Poate natura a decis ceva pentru tine, dar tu, prin liberul arbitru, poți schimba traiectoria propriei vieți, prin acțiune, nu reacțiune.
Ieri, 1 mai 2015, pe stradă, o familie mi-a atras atenția. Părinții țineau în brațe câte un copil și am auzit-o pe mama spunând că fără fericire viața este o povară. Cred că și fără pâine viața este o povară, fără casă, fără serviciu… Și acestea nu sunt iluzii, ci realitate crudă.
La polul opus, statul ne ține la limita autosuficienței, cu salarii mici, taxe mari, cu perspectiva ajutorului de șomaj pentru familiile nevoiașe.
Munca asigură demnitatea umană. Lipsa ei face ca idealurile să fie inexistente. Viitorul națiunii este unul incert, în astfel de condiții.
Munca este antidotul depresiei, iar planurile de viitor și acțiunea antidotul angoasei.

Munca, acțiunea și perspectiva calității vieții fac prezentul fascinant.

Promovăm incultura!

10934010_809623235753223_950423778032773654_n

Sursa foto – Facebook

Toate scandalurile din România ajung pe mâna lor. Ar trebui să emită pe privat, cu cont de logare și contra cost. Ar face bani, deoarece au și adepți, dar astfel ar fi ținută sub control promovarea inculturii în rândul maselor.

Ce grilă de programe ne oferă televiziunile? Cât la sută din emisiuni sunt destinate informării juste și formării de opinii a maselor?

Dacă un expert în domeniu ar studia distribuția tipurilor de emisiuni și impactul asupra grupurilor țintă, ar putea constata că sunt posturi TV care nu alocă deloc spațiu de emisie culturii și oamenilor de cultură, tradițiilor și  dezvoltării mediului rural, școlii și elevilor și, în general, nu se acordă atenție punctelor de vedere și nici propunerilor venite de la cetățeni.

Suntem invadați de incultură, de filme care promovează violența. Nu tu grilă de programe cu muzică clasică, cu muzicieni și despre muzicieni contemporani, despre artiști, despre pictori, sculptori, profesori. Ați văzut la vreun post de televiziune o masă de dialog a profesorilor? Dar a elevilor? Nici vorbă!

Paradoxal, azi, școala, biserica și mass-media sunt răspunzătoare de promovarea inculturii, de lipsa valorilor morale în rândul populației, de căderea națiunii  în panta acceptării unei vieți la limita supraviețuirii, în opinia mea.

Cele trei instituții pot da aripi unei națiuni. În lipsa sincronizării dintre ele, societatea este sortită pierii și lipsei identității naționale.

Mai avem timp să îndreptăm răul și hăul în care ne-am afundat ca națiune, dar trebuie urgent luate măsuri pentru recunoașterea și promovarea profesionalismului și a investiției în valoare și devenire morală.

Legea partidelor politice

Se duce de râpă istoria! Semnificația lui ”Hai să dăm mână cu mână” dispare sau se oprește la trei oameni. Poate o să ne trezim cu trei milioane de partide și cu o dezbinare reală a populației. Cred că asta se și vrea prin promulgarea legii partidelor.
Era mult mai indicat să ne înscriem în partidele politice existente și să nu mai permitem ascensiunea la putere a incompetenților.

Oricât am vrea să fim de indulgenți cu cei ce au condus România postdecembristă, ne dăm seama că incultura politică și lipsa viziunii celor ce au cochetat cu politica au adus țara în pragul colapsului economic, cultural, social.

O țară care nu produce aproape nimic, care a acceptat să devină doar piață de desfacere pentru produsele comunității europene și nu numai, uneori, de o calitate îndoielnică, este o țară fără viitor economic. Mulți români părăsesc meleagurile natale pentru a găsi siguranța zilei de mâine, siguranță pe care țara lor nu le-o mai oferă, printr-o incapacitate de creare a locurilor de muncă și de dezvoltare a sectorului privat și a producției naționale.

Ce fac partidele politice și ce au făcut până acum? Lupta lor a fost permanent pentru câștigarea puterii, o putere pusă în slujba interesului de partid, nicidecum a cetățeanului.

http://www.tpu.ro/religie/breaking-news-remus-cernea-tocmai-a-anuntat-la-realitatea-tv-ca-intentioneaza-sa-si-faca-partid-si-ca-militeaza-pentru/

Decizii târzii și un soi de retrospectivă…

Sunt pregătită să deschid cutia Pandorei! Pe fundul ei, adevărul așteaptă să iasă la lumină…
Cu siguranță, am nevoie de un avocat! Vreau să știu tot ce s-a scris în numele meu, în anul 2004, după ce am afirmat că școala este insalubră și prost manageriată. Directorul de atunci, Emil Mirică, fost inspector, azi director adjunct, afirma că este un dosar întreg pe numele meu, iar eu habar nu am ce conține. Mă-ntreb acum dacă în toată mizeria asta nu a fost băgat și fostul meu soț, omul lângă care am acceptat să conviețuiesc deși am constatat că diferențele de opinie, educație și comportament sunt colosale.
Să mă fi lucrat cu sânge rece și să aprindă imaginația colectivului din care fac parte, chiar omul de lângă mine? Să fi zis una în față și alta în spate? Toate ideile astea mi-au dat târcoale de ceva vreme deoarece, după divorțul amiabil, printre amenințări, a început să-mi spună că nu prea sunt normală. Cred că așa a spus și altora, dar tot nu înțeleg cum un grup să accepte niște aberații spuse de un incapabil, căci așa te numești dacă îți pierzi lejer mințile în fața unei sticle cu alcool…

12 aprilie 2015

În perioada 8-11 aprilie 2015 am fost plecată din urbea natală. Zilele de 8, 9 și 10 le-am petrecut într-un mod inedit. Miercuri am călătorit spre București, am făcut un popas la fiul meu, împreună cu cele două eleve de clasa a XII-a. Joi dimineața, cu trenul regio de 6.20, am pornit spre Ploiești, ținta noastră finală, unde am participat la concursul de ȘTIINȚE și TEHNOLOGII, Colegiul Național ELIE RADU. Am revenit în București. Ne-am odihnit și seara fetele au ieșit în oraș. Dimineața au încercat să vadă ceva din măreția Bucureștiului și au ajuns în Parcul Herăstrău. Au plecat vineri cu trenul regio de 12.15, cu schimbare în Craiova.

În timpul călătoriei cu trenul am încercat să observăm mediul. Aproape de destinație, un miros pestilențial a invadat compartimentul ca și cum cineva ar fi dat cu o bulă urât mirositoare și ar fi greșit dozajul. Una din eleve a spus că poate cineva a avut o astfel de bulă și i s-a spart din greșeală… Asta mi-a activat amintirile. Toată șarada mizerabilă din viața mea a început cu ani buni în urmă, dar cred că pot localiza acum atacurile directe și contrafăcute cărora nu le-am dat atenție și care anticipau cursul firesc al iresponsabilității unora.

Dând timpul înapoi, îmi dau seama că este ilar ce mi s-a întâmplat doar din considerentul că mă pot conecta la plenitudinea Universului, dar nu am fost capabilă să privesc anturajul și să-mi dau seama de câmpurile negative întreținute și acumulate de persoanele din imediata mea vecinătate.

Probabil, dacă aș fi simțit de la început ce simt acum, nu aș fi putut să-mi disciplinez simțurile…

Ați simțit vreodată ura mocnită a cuiva? Este ca un câmp apăsător, este ca și cum ai privi persoana emitentă că se afundă într-un hău și ești neputincios, persoana neavând nevoie de clemență sau de ajutor de la observator, ci doar de la sine.

Acum, după ultimele luni, simt dar mă feresc să interferez cu câmpurile oamenilor de lângă mine. Sunt adevărate abise. Foarte rar întâlnești oameni care trăiesc în lumină sau care caută lumina taborică înlăuntrul lor, asemeni isihaștilor.

1 mai 2015

Mă gândesc acum la toate persoanele care s-au ambiționat să facă parte din viața mea, uneori agasându-mă cu insistențele lor.

foto1

Elena a stat permanent în coasta mea, de parcă ar fi fost plătită să monitorizeze orice mișcare a mea. Excursii, cadouri, insistențe, lacrimi – un amalgam de stări emoționale care m-a adus în stadiul de a scrie psihologilor despre ea și insistențele ei. Din păcate, nu am primit un răspuns edificator. În ultima scrisoare m-am pus în locul ei și am descris exact sentimentele ei vizavi de mine, la final mi-am dezvăluit identitatea.

I-am propus la un moment dat chiar să mergem la un psihoterapeut, prin 2009, 2010,  pentru a înțelege că nu am absolut nimic cu ea, dar nu pot accepta ca cineva să-mi invadeze viața la infinit.

30 noiemb. 2014

Ați întâlnit oameni care dau buzna în viața voastră, care vă invadează intimitatea cu tot felul de cadouri, din proprie inițiativă, și apoi se vaită că au făcut atâtea pentru voi?
Eu vă spun, tot ce m-a uimit în cărțile pe care le-am citit, natura lucrurilor m-a pus în ipostaze asemănătoare.
Eu, de acum încolo, nu mă mai mir de nimic, ci spun doar ”Doamne ferește să mi se întâmple mie!”.

Elena, o fostă amică, a insistat să-și facă ziua la Paris… A insistat atât de mult încât am acceptat, până la urmă. Am petrecut cinci zile frumoase, dar obositoare, deoarece am vrut să vedem cât mai multe edificii culturale și distractive în capitala pariziană.
Vă vine să credeți că o persoană, amică fiind, este dispusă să plătească transportul și cazarea pentru încă două persoane? Mie nu mi s-a părut normal, dar am cedat insistențelor, eu punând la bătaie banii de divertisment și cheltuielile zilnice.

O altă persoană care din când în când a dat buzna în viața mea a fost consăteanca soțului meu, Liliana.

11162071_10206397947485943_5073051067172223037_o

Cu ea este o poveste mai veche. În 1988 deveneam angajata BJATM Mehedinți. Imediat după angajarea mea, directorul a angajat-o pe ea și pe fiul domniei sale, un tânăr cu dizabilități motorii.

Ne-am împrietenit, oarecum. Ea era tot timpul falsă, sclava impresiilor, nu a trăirilor veritabile. Am fost angajate ca muncitoare necalificate, dar nu prestam o astfel de muncă. Gurile rele spuneau altceva despre ea.

Este o poveste lungă. În anii aceia mi-am descoperit forța mentală sau am interferat cu a altora. Eu am fost educată să-mi respect viața și corpul. Niciodată nu aș fi acceptat și nu aș accepta ca un bărbat să treacă prin viața mea și eu să fiu un număr în agenda lui. Dacă un bărbat însurat își dorea să fie cu mine, ei bine, atunci trebuia să divorțeze.  Povestea am scris-o de la cap la coadă pe forumul educației. Cert este că persoana respectivă a murit într-un accident, iar eu am trecut cu brio pe lângă pericole care mi-ar fi putut marca existența. Din fericire, natura divină a lucrurilor a făcut să țin calea dreaptă și să pot vorbi tot timpul despre o viață trăită în frumos, bine și adevăr, învățând rapid din lecțiile ușoare, la vremea aceea.
Dând timpul înapoi, mi-aduc acum aminte că fosta mea colegă de care mă leagă amintiri ale tinereții a împrumutat o rochie de la mine, mi-a cerut verigheta de cununie, iar într-una din seri, în martie, a zis să mergem la o răscruce de drumuri și să aruncăm niște bețișoare. Cred că faza cu bețișoarele a fost înainte de aprilie 2004, dar nu sunt sigură.

Revenind în ultimii ani, fosta mea colegă de condică s-a înscris la doctorat. Ce m-a uimit la ea, cât timp am lucrat la teza de doctorat? Teama că cineva îi poate șterge ceva din lucrare, din calculator…
Aproape mă săturasem de prostia ei! Să fi fost fata asta capabilă să inventeze vreo poveste pe seama mea?

Presimt că adevărul se apropie de liman!

8 mai 2015

O să râdeți! Mi-am tot analizat viața și am ajuns la concluzia că la baza tuturor relelor din viața mea stau deciziile mele luate cu ani în urmă, din milă, căci din milă m-am căsătorit cu un om care nu avea nici șapte clase, dar și din interes, unul meschin, zic azi, pentru că ”omul de lângă mine” și-a dat cuvântul că niciodată nu o să mă pună să gătesc, să calc, să fiu un fel de slugă în casă, eu având oroare de astfel de atribuții care să cadă în sarcina mea.
Imediat după nuntă am spus că introduc acțiunea de divorț și cred că totul începe de aici… Forțe necunoscute mie au făcut ca anii să treacă și eu să-mi văd liniștită de acumulările mele intelectuale și de fiul meu, fără să fiu atentă la omul cu care nu prea am avut nimic în comun. Dialogurile noastre nu prea existau. De fiecare dată, pe orice subiect aș fi vorbit cu el, stări de nervi aș fi primit ca răspuns. Gătea, ”îmi punea masa”, se supăra dacă nu mâncam acasă, iar eu îmi vedeam liniștită de preocupările mele. Când mergeam la socrii, povestea era aceeași.
Cred, acum, că oamenii aceștia au încercat să facă un transfer de personalitate falsă asupra mea și, CULMEA, nu știu cum, au reușit să stârnească o patologie de grup, timp în care eu HABAR NU AVEAM!
Am luat pe toți la rând. Doamne, m-am gândit la mama, la familia mea. Am plecat de la premisa că fratelo totdeauna mi-a zis că sunt o persoană nesuferită prin felul meu de fi; mama, că sunt exagerată, sorela la fel. Și, de fapt, sunt sigură că omul care ar fi trebuit să fie mândru de mine și alături de mine m-a denigrat și cred că în toată mocirla asta sunt și cei doi bătrânei, foștii mei socrii, care păreau bunătatea întruchipată și care m-au tratat întotdeauna cu un respect deosebit, nelăsându-mă să fac nimic.
Dacă ăsta este adevărul, viața mea este demnă de un scenariu de film. Să nu simt nimic, asta nu-mi iese din cap!

12 mai 2015

Caut firul logic… Sunt gânduri care îmi trec prin minte și pot fi scenarii greșite sau valide, până ce realitatea le va confirma.
Se leagă, totul se leagă într-un mod ce confirmă infantilitatea mea în domeniul naturii umane… Colega mea din BATM, atunci când a venit la mine să o ajut să tehno-redacteze lucrarea de doctorat, incapabilă odinioară să poarte o conversație închegată pe o anume temă de interes social, lansa în discuție gânduri pe care le recunoșteam a fi ale mele, expuse de mine cu dărnicie în ziarul Adevărul, forumul televiziunii locale, cât și pe forumul educației.
Fostul meu soț nu a știut să facă afaceri. El a fost ajutat financiar de părinții lui. În ultimii doi ani eu nu am mai mers la asistență bacalaureat, uluită fiind de tinerii ce abia își citeau subiectele de examen, și nu am mai călătorit. Investiția în implantul dentar m-a determinat să iau această decizie. Au folosit aceste decizii ale mele și au scornit tot felul de intrigi.
Persoana care trage sforile, păpușarul, a studiat profilul meu psihologic, citind tot ce am scris pe forumul educației. S-au identificat în descrieri persoanele ce au gravitat în jurul meu și a început coaliția lor, COALIȚIA PROȘTILOR! Poate exista un plan cu mult timp în urmă. Colega de care vă spuneam afirma că ”unchiul” ei are bani să distrugă un om, ”unchiul” este fostul director de la BATM căruia îi trecuse prin cap că aș putea să mă căsătoresc cu fiul său ce avea și are o dizabilitate psiho-motorie.
Cu ocazia asta, dacă tot este citit forumul, o să preiau tot ce am scris și o să aduc pe blogul meu personal, ba chiar am să scot o cărticică cu propriile mele idei despre viață, școală, atitudine socială și civică, toate postate pe forumul educației… Personajele se pot regăsi mai ușor, dacă le voi nominaliza eu!

IMG_20150512_184010[1] IMG_20150512_184018[1] IMG_20150512_184034[1]

Gânduri de la socrii mei, înainte de declararea divorțului amiabil.
Mie mi-or fi spus una și la alții alta?! Mai aveam o colegă care în e-mail și în față  îmi făcea niște descrieri frumoase și în realitate mă denigra. Totul iese la iveală, pas cu pas.

Răbdarea mea este de fier, iar credința în adevăr și dreptate este nezdruncinată.
Urmează pasul doi. Cât de curând panica va pune stăpânire pe ei, vor face greșeli și planul diabolic va ieși la iveală. Cei ce au măsluit viața unui om au uitat că omul acela nu se compară cu Isus, adică nu acceptă decapitarea fără a invoca toate forțele universului. Reversul medaliei există!
Eu joc cu cărțile pe masă, fără teamă! Este un joc în care am intrat din greșeală, am întâlnit măsluitori și continuu până la demascarea lor.

13 mai 2015

Leo si bunicii

De multe ori, m-am întrebat ce caut eu în mijlocul familiei fostului soț…

27. iunie 2015

Eu tot nu pot să cred că oamenii pot prelua și amplifica o informație, fără să o verifice, fără să vorbească cu persoana prezentată într-o lumină nefavorabilă!
În anul 2013 am hotărât să strâng bani pentru implant și în 2014 m-am bucurat de finalizarea lui, ceea ce a făcut ca în cele două vacanțe să stau mai mult acasă. În timpul acesta, oamenii inventau, la adresa mea, tot felul de povești și, serios, ar trebui să le fie rușine pentru comportamentul imatur de care au dat dovadă, vorbind pe la colțuri, fără ca măcar o singură persoană să vină și să-mi vorbească deschis despre miturile negative din spatele meu.
Încep să pun cap la cap piesele unui puzzle care frizeaza absurdul. Vreau să cred că nu este adevărat. Aș vrea să cred că eu stau foarte bine la improvizație și imaginație și totul este ireal. Din păcate, asamblarea momentelor scoate la iveală hidoșenia ”omului de lângă mine”, fostului, dar și hidoșenia caracterelor celor cu care am venit în contact.
Cred că poveste a început cu mulți ani în urmă, dar eu habar nu am avut. Pare incredibil!
Să constați că ai stat lângă un om care una îți spunea în față și alta spunea în spate, nu este o constatare tocmai ușor de digerat. Nu numai că spunea în spate altceva, în afara cuvintelor cu care îmi clădea mie încrederea, dar punea la cale intrigi anormale pentru o minte sănătoasă, intrigi și înscenări de care abia acum îmi dau seama.

Sfetnic Politic · Uită şi trece!

EU – Nici pe departe! Este caz penal… El și acoliții lui trebuie să răspundă în fața legii. Omul a spus că se internează la psihiatrie și scapă. Este ok și așa, să-și declare public starea de nesănătate mintală. Mă întreb ce vor face acoliții lui…