Patrimoniul companiilor naționale este și el lăsat de izbeliște?
Când am venit spre Bucureşti, într-o joi, 18 iunie 2015, am oprit intr-o parcare ce pe vremuri recente părea a fi fost destul de primitoare. Imaginile vorbesc de la sine si este clar că acceptăm să distrugem ceea ce construim. Se pare că și companiile naționale lasă propriul patrimoniu de izbeliște.
Când am vazut zona, un oază de verde și de pace, primul gând a fost sa le cer celor de la Petrom Romania să-mi pună la dispoziţie custodia zonei şi 500 de milioane, rambursabili dupa primul an de activitate, în cinci ani consecutivi. 🙂
Acolo ar putea fi un tărâm de vis…
Cine răspunde de patrimoniul național?
În Romania, cetăţenii există pentru stat, nu statul pentru cetăţeni, din păcate!
Până cand? Pana vom învăţa să gandim împreună si vom învăţa sa ne cerem drepturile fără a ne teme de repercursiuni.
Teroarea este atât de bine diseminată încât am auzit oameni care cred ca pot fi toţi dati afară daca sesizează anumite nereguli la locul de muncă.
Bunurile statului român au fost înstrăinate după bunul plac al unuia sau al altuia. Cred că breasla economiștilor ar trebui să iasă din starea de autosuficiență în care s-a complăcut până acum și ar trebui să facă bugetul general CONSOLIDAT al națiunii române pe ultimii 26 de ani. Numai așa vor ieși la iveală toate tertipurile și neregulile ce au dus la instaurarea în România a hoției cu acte în regulă.
România a fost sărăcită cu acordul tacit al economiștilor, în opinia mea. Orice instituție are și un director economic. Ori economiștii sunt habarniști, ori interesele au fost prea mari.
Totul a fost posibil prin neimplicarea cetățenilor în procesul decizional la nivel de instituție și comunitate.
Eu cred că fiecare pion implicat în distrugerea proprietății naționale trebuie să răspundă în fața legii și ar fi o lecție demnă astfel încât și elevii să înțeleagă că faptele atrag consecințe, chiar și atunci când crezi că ai toți sacii în căruță și nimeni nu-ți poate sta în cale…
Economiştii includ în sfera bunurilor nationale: bunurile materiale create şi acumulate, resursele naturale si rezultatele muncii intelectuale.
Naţiunea se indreaptă spre pragul superior al sărăciei. Nu mai producem aproape nimic, resursele le-am concesionat, iar şcoala am pus-o pe butuci.
Am pierdut grupul şi povestile despre Parcul Bazilescu, ajungând prea tarziu, cu 20 de minute peste ora 18, sâmbătă, 27 iunie 2015.
Cred că și autorităţile locale trebuie să răspundă pentru distrugerea patrimoniului național! Fostul teatru de vară, bijuterie arhitectonică și emblemă a culturii române, azi se află într-o stare avansată de deteriorare, datorită nepăsării cetățenilor și evident datorită nepăsării edililor.
Îmi place să instig oamenii la rațiune. Fostul meu soț nu mă suporta, când inițiam dialoguri ad-hoc cu oamenii din autobuz, la plajă, pe stradă, oriunde, pe teme comunitare, etc. Azi aș fi fost capabilă să vorbesc cu fiecare om din parc și să-l fac să realizeze dezastrul ce se abate cu voia noastră asupra patrimoniului național, dar m-am limitat la a discuta cu patru, cinci bunici sau familii care știau despre perioada de glorie a teatrului.
Ce face societatea civila? Ce fac asociaţiile de patrimoniu? Ce facem noi? Ce face mass-media? Ce fac voluntarii?
Eu am să scriu și mass-mediei, și asociațiilor de patrimoniu, și primăriei sectorului de care aparține parcul, și voluntarilor…
Teatrul trebuie să-și recapete măreția și strălucirea de odinioară. Construcția este pe rotund, oglindă a pasiunii pentru întreg a arhitectului. Coloanele arată trăinicia unei epoci și vitalitatea ei, prin actul creației.
2 iulie 2015
Clădirea din imagine a fost sediul unei fabrici de confecţii, pe vremea răposatului, deci a fost un BUN NAŢIONAL, din patrimoniul naţional.
Ce s-a ales de bunurile poporului din vremea lui Ceausescu? Unde sunt banii din privatizare? Cine răspunde de faptul că această clădire este în paragină?
Mâine am să merg la Centrul de Consiliere și Informare, București, sector 2. Poate mă edifică ei.
Bacalaureatul, între prezent și trecut
29 iunie 2015, încep probele de foc ale examenului național de BACALAUREAT. Le doresc succes tuturor elevilor care s-au înscris la acest examen, care nu este altceva decât un TEST AL MATURITĂȚII INTELECTUALE.
Promovarea bacalaureatului este cununa de lauri a absolventului de liceu, oglinda strădaniei lui pe tărâmul cunoașterii, zi de zi sau în salturi, poate chiar pe ultima sută de metri, dacă fundamentul intelectual exista.
SUCCES, dragi absolvenți de liceu! Fie ca cei buni să-și ocupe locurile meritorii! Fie ca fiecare să ocupe un loc în ierarhia rezultatelor pe măsura strădaniei!
Sunteți la o răscruce de drumuri. Dacă ați pierdut timpul la școală, vă așteaptă un soi de umilință oglindită în spectrul șomajului, drumul străinătății sau o vastă industrie a școlilor postliceale, fie antreprenoriatul și alianța antreprenorială, în cele mai fericite cazuri.
Frumoase subiecte… Nu ar trebui să fie două lucrări la fel, prin limita maximă de opționalitate a subiectelor.
🙂 Mi-aduc aminte că, într-un an, la corectare, am avut lucrări identice, slabe și foarte slabe, atât timp cât densitatea era notată cu p, iar scrisul era de semianalfabet cu care statul a cheltuit bani în zadar pentru devenirea lui intelectuală. Deși fenomenul copiatului la bacalaureat a început de prin 1996, anii 2008-2009 au fost anii de glorie ai copiatului la această evaluare națională. Erau subiectele pe site-ul ministerului. Elevii aveau fițuici pentru toate variantele. Erau înfundate toaletele școlilor, la finalul zilei de examen.
Și, oricât am vrea să ascundem această realitate, avem generații de elevi care știu că o cotizație de 100, fie 200 sau 250 de lei în liceele cu fițe, le-a asigurat promovarea bacalaureatului fără dureri de cap. Sistemul de valori a fost complet destabilizat. Se ajunsese ca cei slabi să ia note mai mari decât cei silitori și conștiincioși.
Protocol și protocol… El ar trebui desființat complet!
Felicit ministerul pentru introducerea acestor reguli. Ele nu prejudiciază cu nimic desfășurarea examenelor, doar strică ”ploile” celor ce au sperat că își pot aranja sau cumpăra cu bani acest examen. Circulă un zvon conform căruia cu 700 de euro îți este garantat examenul la matematică. Nici nu vreau să cred că avem în sistemul de educație astfel de oameni și, dacă ei sunt, invit pe cei ce au dat acești bani să facă public numele celor ce s-au dezis de meseria de dascăl și s-au apropiat de cea de vânzător.
Din experiență…
De fiecare dată la asistență, unul din membrii comisiei cere supraveghetorilor ca lucrarea scrisă a lui x sau y să fie prima sau ultima, la predarea topului de lucrări.
Poate a venit vremea să avem examene corecte pentru toți absolvenții de liceu și cei buni să aibă șansa să nu fie depășiți la evaluare de cei cu pile.
🙂 S-ar putea ca supraveghetorii să fie indulgenți și să permită copierea în timpul examenului, pentru a nu ne face de râs în fața altor județe. Întotdeauna există această posibilitate. De multe ori, supraveghetorii se coalizează cu elevii neștiutori de carte și le permit să copieze de pe ciorna vecinului sau permit să le fie dictate anumite răspunsuri din ușa sălii de examen. Dacă cu ani în urmă, când promovabilitatea era de 100%, profesorii supraveghetori făceau asta pentru o pungă de cafea sau o bijuterie din aur, azi o fac gratuit, din teamă că liceele s-ar putea comasa dacă nu au rezultate onorabile la bacalaureat, insistând pe efect, nu pe cauze, din păcate.
Opinii, opinii... 