În Romania, cetăţenii există pentru stat, nu statul pentru cetăţeni, din păcate!
Până cand? Pana vom învăţa să gandim împreună si vom învăţa sa ne cerem drepturile fără a ne teme de repercursiuni.
Teroarea este atât de bine diseminată încât am auzit oameni care cred ca pot fi toţi dati afară daca sesizează anumite nereguli la locul de muncă.
Bunurile statului român au fost înstrăinate după bunul plac al unuia sau al altuia. Cred că breasla economiștilor ar trebui să iasă din starea de autosuficiență în care s-a complăcut până acum și ar trebui să facă bugetul general CONSOLIDAT al națiunii române pe ultimii 26 de ani. Numai așa vor ieși la iveală toate tertipurile și neregulile ce au dus la instaurarea în România a hoției cu acte în regulă.
România a fost sărăcită cu acordul tacit al economiștilor, în opinia mea. Orice instituție are și un director economic. Ori economiștii sunt habarniști, ori interesele au fost prea mari.
Totul a fost posibil prin neimplicarea cetățenilor în procesul decizional la nivel de instituție și comunitate.
Eu cred că fiecare pion implicat în distrugerea proprietății naționale trebuie să răspundă în fața legii și ar fi o lecție demnă astfel încât și elevii să înțeleagă că faptele atrag consecințe, chiar și atunci când crezi că ai toți sacii în căruță și nimeni nu-ți poate sta în cale…
Economiştii includ în sfera bunurilor nationale: bunurile materiale create şi acumulate, resursele naturale si rezultatele muncii intelectuale.
Naţiunea se indreaptă spre pragul superior al sărăciei. Nu mai producem aproape nimic, resursele le-am concesionat, iar şcoala am pus-o pe butuci.
Am pierdut grupul şi povestile despre Parcul Bazilescu, ajungând prea tarziu, cu 20 de minute peste ora 18, sâmbătă, 27 iunie 2015.
Cred că și autorităţile locale trebuie să răspundă pentru distrugerea patrimoniului național! Fostul teatru de vară, bijuterie arhitectonică și emblemă a culturii române, azi se află într-o stare avansată de deteriorare, datorită nepăsării cetățenilor și evident datorită nepăsării edililor.
Îmi place să instig oamenii la rațiune. Fostul meu soț nu mă suporta, când inițiam dialoguri ad-hoc cu oamenii din autobuz, la plajă, pe stradă, oriunde, pe teme comunitare, etc. Azi aș fi fost capabilă să vorbesc cu fiecare om din parc și să-l fac să realizeze dezastrul ce se abate cu voia noastră asupra patrimoniului național, dar m-am limitat la a discuta cu patru, cinci bunici sau familii care știau despre perioada de glorie a teatrului.
Ce face societatea civila? Ce fac asociaţiile de patrimoniu? Ce facem noi? Ce face mass-media? Ce fac voluntarii?
Eu am să scriu și mass-mediei, și asociațiilor de patrimoniu, și primăriei sectorului de care aparține parcul, și voluntarilor…
Teatrul trebuie să-și recapete măreția și strălucirea de odinioară. Construcția este pe rotund, oglindă a pasiunii pentru întreg a arhitectului. Coloanele arată trăinicia unei epoci și vitalitatea ei, prin actul creației.
2 iulie 2015
Clădirea din imagine a fost sediul unei fabrici de confecţii, pe vremea răposatului, deci a fost un BUN NAŢIONAL, din patrimoniul naţional.
Ce s-a ales de bunurile poporului din vremea lui Ceausescu? Unde sunt banii din privatizare? Cine răspunde de faptul că această clădire este în paragină?
Mâine am să merg la Centrul de Consiliere și Informare, București, sector 2. Poate mă edifică ei.