Un gând, aiuristic sau nu…
Cred că inteligența omenirii este acumulată în tot ce ne înconjoară, dar procente mari se află în soare, în lună și în stele. Priviți cerul, cât mai des!
Influența literaturii SF, adorată în adolescență, își spune cuvântul. Cred că, uneori, există un sâmbure de adevăr în literatura SF. Autorii de SF sunt un fel de vizionari cu capacități extrasenzoriale peste limita omului care nu depune niciun efort să și le dezvolte. Este o mare risipă de energie pe planetă, atât timp cât oamenii cred că existența lor este un simplu hazard. Nici vorbă de asta! Oamenii trebuie să tindă spre nivelul superior al conștiinței, dar, din păcate, asta nu se-nvață la școală.
Cu ani în urmă mi-a picat în mână o carte care aducea în discuție nivelul superior al conștiinței. Era prima dată când auzeam de așa ceva și cred că asta se întâmpla prin 2001. Nivelul superior al conștiinței se atinge doar când vrei și depui efort să tinzi spre perfecțiune. Conceptul este un fel de fata Morgana. Mental vezi acțiunea derulându-se perfect, dar, în practică, factorii perturbatori deviază acțiunea. Este interesant să studiezi etapele derulării unui eveniment.
De când mă știu am depus eforturi să-mi dezvolt capacitățile extrasenzoriale. Mult timp am încercat să mut obiecte cu forța minții. Este o stare de concentrare extraordinară. Nu mi-a ieșit niciodată, dar am conștientizat capacitatea mea de concentrare. Am încercat să învăț să evit pericolele. Îmi puneam obstacole în față și îmi propuneam să le simt cu ochii minții. Asta mi-a ieșit, după zeci de încercări eșuate. Și acum mai încerc acest exercițiu și îmi iese. Am aplicat cam tot ce am citit prin cărți…
În anul 2004 am trăit o experiență unică, Făcusem un test care îmi spunea că sunt una din cele cinci persoane de pe mapamond capabile să-l rezolve, mă înscrisesem în grupul Mensa. Aveam o stare de explozie intelectuală. Sigur voi scrie și eu un roman, nu neapărat SF, care va avea la bază un fapt real.
Mintea umană are un potențial extraordinar, dar oamenii nu-l folosesc, în opinia mea. Sunt anumite canale energetice ce se pot deschide. Concluzia experimentului din anul 2004 – Capacitățile extrasenzoriale bine puse la punct îți permit să închizi canale energetice cu exteriorul, altfel rămâi ancorat într-o lume ireală și cred că asta se-ntâmplă cu persoanele care acceptă să piardă controlul asupra propriului psihic. Este de dorit ca experimentele să nu fie reluate. S-ar putea ca și forțele oculte să fie răspunzătoare de deschiderea unor canale energetice cu exteriorul. Important este ca ele să fie închise urgent.

Cum am interferat eu cu câmpuri energetice străine? Ce lecții am primit?

În luna martie 2004 am intrat în contact cu un câmp energetic străin. Am invocat dumnezeirea. Intrasem într-un joc mental și nu vroiam să greșesc, să cedez, să fiu asemeni unei femei ușoare. Nu știu dacă am interferat cu forțe invizibile ale Universului, cu ființe umane evoluate, cu forțe oculte sau pur și simplu timpul, locul și contextul au fost favorabile experimentului unic pe care l-am trăit. Era o forță extraordinară, un câmp energetic, care m-a obligat să deschid cărțile religioase, pe mine, tocmai pe mine, ateea convinsă. Mi-aduc aminte că a doua zi, de ciudă, am mers și le-am aruncat într-un coș de gunoi stradal, împreună cu iconițe cu tot. Forța aceea invizibilă m-a determinat să aprind lumânări și să mă rog, pe mine care nu credeam în forța rugăciunii, să înțeleg teroarea și spaima oamenilor în fața războaielor și a calamităților naturale. Era ca și cum mintea mea se desfunda continuu. Toate veneau din interior, sub presiunea câmpului energetic exterior. Este uluitor ceea ce am trăit! Mintea se deschidea continuu. M-am gândit la religii, la oamenii animați de idealuri umane, la tsunami, la atentate, la teleportare, la conexiunea între știință și religie, la strămoși, la conexiunea cu Universul, la stagnarea României și la întreg mapamondul. Am scris tot ce-am gândit. Carnețelul i l-am dat mamei și chiar regret că nu l-a păstrat. Am stăpânit tot timpul acel câmp energetic. Uluitor! Cred că acela a fost culoarul spre nivelul superior al conștiinței, spre iluminare. 🙂

Capacitățile extrasenzoriale, odată conștientizate, pot respinge câmpurile de forțe oculte.
Este ceva în Univers, cu efect de bumerang. Eu, după experiența din anul 2004, am învățat să mă gândesc la oameni, nu doar la cei din imediata mea vecinătate. Am învățat să accept toate religiile lumii și să înțeleg suferința celorlalți. Am învățat să conștientizez universul și măreția lui. Este ca și cum am primit binecuvântarea cerului…
Am descris, în linii mari, experimentul anului 2004 pe forumul educației.
Din anul 2004, fiind conștientă de capacitățile mele extrasenzoriale, am devenit mai reticentă la experimente. Cred că am nevoie de literatura secretă a Vaticanului pentru a desluși anumite taine ale acțiunii și reacțiunii Universului. Știu că pentru cei ce se gândesc doar la viața lor, acestea sunt gânduri care depășesc capacitatea de înțelegere a multor muritori.