Acasă » Opinii personale » Dinspre Chișinău spre Satul Nou, Sărata, regiunea Odessa, Ucraina

Dinspre Chișinău spre Satul Nou, Sărata, regiunea Odessa, Ucraina

august 2015
L M M J V S D
« iul.   sept. »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.340 de urmăritori

Statistică

  • 22.226 hits

Reclame

Radiografia săptămânii 23-30 iulie 2015
(III) Dinspre Chișinău spre Satul Nou, Sărata, regiunea Odessa, Ucraina…

Intrarea în Ucraina a fost una sub auspiciile vocii scăzute. Zona era ca de război, iar vameșii erau în haine militare și totuși zâmbitori. Am fost avertizați de colegii știutori să nu vorbim și să nu râdem, dar nu am reușit întocmai. Mi-am adus aminte de drumul spre Germania. Ne-au oprit atunci polițiștii nemți și colegii mei parcă erau la priveghi. Mie nu prea-mi place starea de liniște apăsătoare. Îmi plac oamenii veseli, care privesc evenimentele în față, fără teamă. Fostul meu soț spunea că teama se transmite și se simte, de aceea ea trebuie controlată. Sunt mulțumită de rezultat, aplicând teoria în practică și încercând să înțeleg mecanismele fricii.
Ne-au permis să mergem la toaletă. Știți toaleta din curtea bunicilor? Așa era și toaleta lor, iar mirosul era îngrozitor. Una peste alta, îmi voi aduce aminte cu simpatie de vameșii ucrainieni, deoarece erau zâmbitori. Am trecut cu bine vama și ne-am îndreptat spre Cetatea Albă. Pentru a nu pierde vizita la Cetatea Albă m-am dat peste cap să-mi fac pașaportul taman în ziua plecării spre Chișinău, respectiv spre Odessa.
Eu cred că locurile dețin o anume energie remanentă a secolelor apuse. Am simțit această energie de vreo două ori, în anii studenției, nu știu sigur prima locație, ori în subsolurile fostului ICECHIM, unde făceam practica de specialitate, un anume laborator, sau în mansarda unui bloc de lângă Ateneu, unde stătea o colegă de facultate. A fost ceva fugitiv și nu am dat importanță atunci. Cu timpul am conștientizat-o, resimțind-o în fața unor obiective turistice din Paris, din Germania, în fața unor moaște, etc. Uneori caut să simt această formă de energie, dar nu toate locurile o transmit.
Ei, bine, în fața cetății, de la distanță am simțit vibrația locului. Ea s-a pierdut pe măsură ce am intrat în mulțime. O anume vibrație au și oamenii, dar energia multora este apăsătoare. Evit să caut vibrația oamenilor, din acest motiv.
Am făcut fotografii și m-am gândit că ministerul culturii și al patrimoniului ar trebui să promoveze cetatea, să existe pliante în toate limbile UE, etc.
De la Cetatea Albă, unde am împrumutat din vitalitatea Nistrului și măreția fostului Regat al României căreia i-a aparținut cetatea între anii 1918-1940, am pornit spre fosta chilie a unui sfânt. În șir indian coboram treptele care ne duceau la fostul loc de rugăciune al sfântului, unde azi pereții sunt îmbrăcați într-un mozaic ce redă pelerinilor chipul fostului rugător către Dumnezeu. Am trecut cu toții prin apa captată, dintr-un izvor, deasupra chiliei, apă despre care se spunea că are efecte tămăduitoare și care era rece ca gheața.
Unii răcoriți, alții smeriți, alții uimiți, alții grăbiți – am reluat periplul nostru spre noul obiectiv turistic aflat pe lista coordonatorului de grup. De data aceasta, o biserică în care am fost informați că se află cinci icoane făcătoare de minuni. Preotul bisericii ne-a acordat atenția cuvenită și ne-a vorbit despre istoricul lăcașului de cult. Eu am încercat să simt vibrația locului, dar nu am reușit. Și, totuși, în exteriorul bisericii, la statuia îngerului cu trâmbița, pentru o secundă am simțit energia locului.
Știți ce regret? Faptul că nu am ajuns la moaștele Sfintei Paraschiva! Eram curioasă dacă emană un anume câmp energetic și dacă poți pune pe seama lui ajutorul pe care îl primesc credincioșii…
Punctul final al călătoriei noastre a fost vizita la școala din Satul Nou, Sărata, Regiunea Odessa, Ucraina, dar înainte am vizitat Muzeul Etnografic din zonă, care păstrează vie istoria evoluției datinilor, obiceiurilor, obiectelor.
Și, cum copiii sunt lumină pură, cea mai puternică vibrație am resimțit-o în mijlocul lor. Primirea a fost impecabilă… Pâine și sarea nu au lipsit. Spectacolul oferit de micuți a fost unul de excepție. Totul a fost organizat ca la carte. S-au depus flori la statuile celor doi scriitori ce vegheau parcă reuniunea noastră, a celor din Serbia, România, Ucraina și Moldova, totul sub auspiciile unui soare al înfrățirii între semeni.
Vibrante și emoționante au fost momentele în care am încins o horă a frăției în curtea interioară a școlii din Satul Nou.
De bucate și de voia bună, nici nu vă mai povestesc!

20150726_133706 20150726_133936 20150726_134147 20150726_135305 20150726_141335 20150726_170315 20150726_170312 20150726_150927 20150726_145711 20150726_145613 20150726_171308 20150726_171259 20150726_170837 20150726_170517 20150726_170440 20150726_182458 20150726_182443 20150726_182423 20150726_182407 20150726_171855 20150726_182846 20150726_182858 20150726_182908 20150726_183149 20150726_183334 20150726_18342120150726_19011020150726_19044720150726_19093620150726_19153920150726_19160120150726_19295520150726_19300220150726_19345620150726_19350320150726_20081820150726_20215420150726_20220320150726_20235220150726_202437

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

SuperBlog 2017

%d blogeri au apreciat asta: