Când o să recunoaștem că învățământul din România este complet rudimentar?
Când o să recunoaștem că organismele răspunzătoare de bunul mers al școlii dorm în front sau plimbă hârtii și atât?
Azi, 24 septembrie 2015, le-am vorbit elevilor la clasă despre prelevarea probelor de apă, făcând referire la mediul de proveniență al apei și modul de recoltare. Într-o lume a tehnicii avansate, ar trebui ca fiecare lecție să poată fi accesată în mediul online, existența laboratoarelor virtuale fiind imperios necesară pentru a dezvolta elevului toate cele trei stiluri de învățare – auditiv, vizual și practic. De exemplu, la unitatea de învățare Norme de Sănătate și Securitate a Muncii elevii ar trebui să aibă truse cu panouri de semnalizare SSM, truse medicale, fie și doar în spațiul virtual, etc.
Urmează să le vorbesc celor de clasa a X-a despre dispozitivele de prelevare a probelor din materiale solide, lichide și gazoase, dar școala nu are în dotare sonde metalice, sonde din sticlă, dispozitive speciale.
Autorii de programe școlare ar trebui să elaboreze și un necesar de materiale și mijloace didactice util desfășurării lecțiilor în condiții de excelență.
Eu cred că delăsarea este de sus în jos și de jos în sus. Ministerul de resort doarme. Inspectoratele școlare dorm, căci altfel ar trebui să știe ce nevoi au școlile. Școlile dorm pentru că profesorii nu vor să deranjeze directorii și inspectorii, iar inspectorii nu vor să-i deranjeze pe cei din minister și facem și noi ce putem, învățământ ca acum 30 de ani, căci nici măcar un videoproiector nu avem în sălile de clasă și nici conexiunea la internet nu este la îndemâna oricui.
Trăim în era în care profesorul trebuie să meargă cu videoproiectorul la clasă, să îl monteze, să îl demonteze, să ceară de pe la X și Y reactivi și substanțe, sticlărie, referate pentru lucrări. Îți stă mintea în loc! Fiecare profesor face după cum îl taie capul, pentru că nu există o bază cu toate cerințele și cu toate resursele bibliografice necesare desfășurării orelor în condiții de excelență.