Banii… Cum au apărut banii și, mai ales, cum au ajuns să ne conducă ei viețile, devenind cu toții dependenți de foșnetul hârtiilor cu valoare nominală, imprimate cu elemente de siguranță?
Banii… Un miraj! Satisfacția banului muncit este inegalabilă, dar devine desuetă în zilele noastre, mulți dintre noi visând să devenim bogați peste noapte, indiferent de metoda procurării lor.
Banii… Cu ajutorul lor ne satisfacem nevoile de bază, cât și capriciile cele mai sofisticate. Banii, ca avere, au reprezentat criteriul departajator al claselor sociale și, nu știu dacă în prezent constatarea mea mai este valabilă, dar, odinioară, cine avea bani, avea și un dram de cultură, de educație, de inclinații către frumos, către artă…
Și lumea a evoluat, și banii odată cu ea. Vorbim azi de zona euro și, mai nou, de criptomoneda OneCoin, a cărei valoare crește de la zi la zi, preconizându-se o întărire a monedei de la 2,4 euro la un prag de 15 euro. Moneda prinde amploare atît timp cât există mirajul câștigului facil la membrii rețelei acaparatoare de noi adepți.
Banii… De bani depinde calitatea vieții noastre. Din lipsa unor politici sociale pliate pe nevoile cetățenilor, am devenit doar o societate de consum și, de cele mai multe ori, consumăm mai mult decât producem. Cine ne facilitează acest demers? Sistemul bancar din România pune la dispoziția membrilor comunității o gamă largă de credite de consum, prin care cetățeanul se îndatorează uneori atât de mult că este incapabil să ramburseze la termen sumele aferente.
Toate băncile din România au venit pe piață cu oferte atractive în ceea ce privește cardurile de cumpărături. Sunt extraordinare aceste instrumente de plată, atât timp cât ele nu devin împovărătoare, alături de alte credite, pentru posesorul lor.
Câte nu poți să faci cu un card de credit sau cu un card de cumpărături! În 2007, mi-am cumpărat un laptop, o cameră video, un celular, cu plata în rate și fără dobândă. În 2009, furnizorul de servicii bancare a fost preluat de un altul, mișcare caracteristică lanțului trofic bancar și noul card de cumpărături mi-a permis să cumpăr bilete online pentru excursia din Paris, în 2010, să fac cumpărături în magazinele din străinătate și să-mi ofer mici bucurii spontane, fiind rezerva mea de bani. Am renunțat recent la acel card de cumpărături, cu oareșce reținere și sunt curioasă dacă voi reuși să trăiesc fără un astfel de instrument bancar.
Dacă ar fi să beneficiez de oferta Băncii Transilvania și să intru în posesia unui card de cumpărături STAR – Forte, alimentat cu 5000 de euro, ar trebui să fiu foarte prudentă, pentru că este foarte ușor să cheltui și foarte greu să economisești, cu atât mai mult cu cât băncile nu scot pe piață și nu educă populația, indiferent de vârstă, și nici nu o încurajează să facă depozite de economii, oferind dobândă atractivă.
Îmi plac banii și îmi place să-i cheltui, dar niciodată fără responsabilitate. Dacă aș avea cei 5000 de euro, mi-aș cumpăra un bilet spre China, cu escală în Egipt.
Dragi cititori, dacă știți că puteți rambursa un credit pe termen scurt sau dobânda aferentă unui card de cumpărături, fără a vă împovăra financiar, nu ezitați să vă împliniți visele, intrând în posesia unui card STAR – Forte! Puteți face cumpărături de la aproape 8000 de magazine partenere, unde puteți beneficia de rate, fără dobândă.
Dacă nu suntem învățați să economisim, suntem încurajați să cheltuim. Cardul de cumpărături STAR – Forte pune la dispozițe un sistem de recompensă pentru sumele cheltuite, oferind posesorilor puncte STAR în funcție de valoarea cumpărăturilor. Puteți intra rapid în posesia cardului.
Îndepliniți-vă visele, dar nu uitați proverbul românesc: ”Nu te întinde mai mult decât ți-e plapuma!”

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2015.

Am auzit cu ceva ani în urmă de proiectul european “Casa Verde”, proiect ce punea accent pe energiile regenerabile. Mă întrebam la timpul respectiv de ce nu am implementat noi acest proiect în toată România, mai întâi de toate, în instituțiile publice.
Vorbim de performanță școlară, performanță profesională, performanță managerială și la toate suntem codași, în opinia mea. Și, cum aproape nicio performanță nu este performantă, în România, nu trebuie să ne mire că și la capitolul performanță energetică suntem în urma altor țări ce au înțeles că raționalizarea resurselor energetice și înlocuirea lor cu energii alternative reprezintă secretul viitorului. Mă hazardez să emit o judecată de predicție, punând semnul egal între numărul elevilor din liceele tehnologice, la nivelul unui județ, care promovează bacalaureatul și numărul clădirilor din același județ care au certificate de performanță energetică de clasă  A, ce prevede un consum de maxim 125 kwh/m2/an.
Conform statisticilor din domeniu, România are multe clădiri ce se încadrează în clasa energetică G, cu un consum de 820 Kwh/m2/an, la distanță de aproape șapte ori față de consumul energetic prevăzut pentru clasa A, ale cărei standarde sunt atinse cu brio în locuințele eco. Fără să vreau mă gândesc că la polul opus, în România, sunt clădiri în care nu a ajuns curentul electric sau sunt familii care fură curent, altele nu-și permit să consume curentul sau îl consumă și nu-l achită, clădiri aflate în ruină, cu sisteme de încălzire ce pun în pericol viața locatarilor ce provin de medii defavorizate. Sunt sigură că nu se gândește nimeni să certifice energetic clădirile familiilor paupere din mediul rural și asta înseamnă că legea, așa cum este ea avizată, nu urmărește educarea maselor, ci doar beneficii financiare pentru furnizorii de astfel de servicii, în opinia mea.
Să fiu sinceră, nu am văzut prin mass-media informații cu privire la educarea populației pentru a conștientiza felul în care consumă energia și nici administrațiile locale nu par interesate de folosirea rațională a resurselor energetice. Sistemul bancar nu vine nici el cu o linie de creditare, cu dobânzi sub 4%, nici măcar pentru renovarea clădirilor de patrimoniu. Absorbția fondurilor europene pentru anveloparea blocurilor a dat bătăi de cap primăriilor. Uneori lucrările au fost făcute de mântuială, în absența unui audit corespunzător și a unei recepții imparțiale furnizorului de servicii.
În perioada când am locuit la bloc, pe vreme de iarnă, mă gândeam că risipesc fără voie resursele de apă, așteptând cinci minute ca apa rece să devină caldă, ceea ce demonstra că furnizorul de agent termic avea pierderi masive pe care nu le-a luat în seamă niciodată. Azi firma Romag Termo Drobeta Turnu Severin este în restructurare completă.
În aprilie 2014 am fost în Leipzig, Germania, pentru două săptămâni, în cadrul unei mobilități Leonardo da Vinci. M-a uimit să constat grija nemților pentru resursele energetice. În zilele când plecam și aveam cazarea asigurată în alte orașe ale Germaniei, în dimineața plecării apa caldă nu mai era fierbinte, iar caloriferele erau oprite. Uluitor este cât suntem noi de nepăsători.
V-ați pus vreodată întrebarea ce sume sunt direcționate din bugetele locale pentru asigurarea cheltuielilor cu căldura, lumina și apa caldă a spațiilor destinate instituțiilor statului, instituții care își au sediul în clădiri nereabilitate termic, fără panouri fotovoltaice, fără becuri econome, fără centrale termice proprii?
Școala în care profesez, asemeni altor școli, este o gaură la bugetul local, în gândirea mea, deoarece pe perioada iernii facturile la curent și agent termic ating fabuloasa sumă de 30.000 lei și asta am aflat întâmplător. Dintr-un exces de gândire, mi-am pus întrebarea de ce nu se iau măsuri pentru a se reduce cheltuielile. Au școlile certificate energetice? NU. Cine plătește facturile? Primăria! Din ce bani? Din banii bugetului local? De unde provin acești bani? Din taxele și impozitele plătite de cetățeni. Le pasă cetățenilor cum sunt cheltuiți banii din bugetul local. NU! Este un cerc vicios și nici nu știm cine este în măsură să ia decizii pentru ca o școală să aibă cheltuielile cu întreținerea reduse la maxim, astfel încât banii economisiți să fie folosiți pentru a dota laboratoarele școlii, de exemplu.
În condițiile închiderii furnizorului de agent termic, începând cu jumătatea lunii octombrie, în biroul în care îmi petrec pauzele dintre ore, ca și în alte birouri din școală, este montat câte un calorifer electric. Frigul este pătrunzător, deși mercurul din termometre nu a scăzut sub 10˚C. Școala are o centrală termică racordată la termoficarea orașului, dar nimeni nu a luat în calcul un plan B, care să prevadă falimentul furnizorului de servicii. Nici când primeam agent termic de la rețeaua de termoficare a orașului nu părea să-i pese cuiva de risipa întâlnită atât în blocuri, cât și în instituții. În biroul în care îmi petrec pauzele, de multe ori, atunci când afară creștea temperatura, țineam geamurile larg deschise și toată căldura se risipea în van. De ce? Caloriferele nu au fost prevăzute cu sisteme de închidere, de minimizare sau maximizare a consumului, ca la nemți. Această situație, ori prea cald, ori prea frig, o întâlnim și în trenuri, și în autocare și în instituții. Școala în care profesez, cu siguranță, se încadrează la clasa energetică G…
Ce-ar trebui făcut? Primăria ar putea solicita certificarea energetică a tuturor clădirilor în care își au sediul instituțiile publice, incluzând aici și școlile, și spitalele. Apoi, ar trebui ca toate aceste instituții să fie racordate la rețeaua de gaz metan, prevăzute cu centrale termice eficiente termostatate, clădiri anvelopate, becuri econome, plafoane izolate, etc. Acești pași ar însemna un demers sistematic către excelență, către asigurarea calității și decenței vieții. Un auditor energetic competent propune soluția eficientă pentru reabilitarea termică a unei clădiri. Toate clădirile din România au nevoie de soluții de reabilitare, respective modernizare termo-energetică. Expertiza termică și energetică a clădirilor cade în sarcina auditorilor energetici și de aceea administrațiile locale ar trebui să apeleze la serviciilor lor și abia apoi să se treacă la certificarea energetic a imobilelor. În opinia mea, auditarea energetică ar trebuie să fie făcută tuturor clădirilor din România, iar sistemul bancar să susțină prin credite cu dobânzi minime investițiile ce trebuiesc făcute pentru a primi o certificare energetic de clasă C, B sau chiar A. Și pentru ca totul să fie impecabil, ultimul pas care s-ar impune a fi făcut ar fi termografierea clădirilor ce au trecut printr-un audit energetic și  au fost corespunzător certificate energetic, pentru a determina distribuția temperaturilor pe suprafața construcțiilor analizate.
În altă ordine de idei, consider că Guvernul României ar trebui să fie direct interesat de auditarea energetică a tuturor locuințelor din România pentru a putea avea un reper științific în elaborarea politicilor publice din domeniul energetic, dar și al construcțiilor și materialelor de construcții, putând dezvolta o linie de producție internă în acest domeniu.

Cred că fiecare cetățean trebuie să conștientizeze necesitatea folosirii raționale a resurselor energetice. O putem face începând să apelăm la serviciile unui auditor energetic și pe baza propunerilor primite să putem trece imobilul la o clasă energetică superioară, verificând eficiența investiției făcute și a calității lucrărilor prin termografierea clădirii.

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2015.

Trăim într-o societate în care opiniile, ce contravin unei stări de fapt care uneori frizează absurdul – unanim acceptat, din ignoranță, dezinteres sau neștiință, nu sunt luate în seamă. Personalizarea tricourilor este o idee genială și preluarea ei de cei de la firma Tshirts.ro îmbină utilul cu plăcutul, punând la dispoziție, de zece ani, o gamă largă de tricouri imprimate din categoria: amuzante, calculatoare, cooldesign, ilegale, sigle, sport, poză proprie, etc.

Consider că aș putea să-mi comand tricouri personalizate, pentru fiecare situație întâlnită astfel încât ea pe viitor să nu se mai repete, sperând ca mesajul să ajungă la nivelul superior al conștiinței receptorului.
Dacă merg în fața elevilor, la școală, mi-ar fi util un tricou personalizat cu mesajul ”Învață să gândești! Elevule, tu ești viitorul!”
Dacă aș fi în preajma unei comunități de directori sau de inspectori, tricoul meu ar putea fi inscripționat cu îndemnul ”Nu fi cu nasul pe sus, directore sau inspectore!” sau „Autoevaluează-te! Demonstrează că ești cel mai bun!”
Aș avea un mesaj și pentru funcționarii publici: ”Zâmbește! Și dacă zâmbești și dacă nu zâmbești, primești același salariu!”
Ar fi interesant să am un tricou cu mesaj și pentru oamenii politici din diverse partide. Obediența față de ”șefi” m-a determinat să consider o pierdere de timp activarea în cadrul unei formațiuni politice, înscriindu-mă în PDL, Alianța DA, în octombrie 2004 și în 2007 abandonând deja structura politică. Tricoul meu ar putea deveni modelator de conștiințe, dacă ar fi imprimat cu următorul mesaj: ”Fii slujitorul binelui comun, nu interesului personal!”
Aș putea să am un mesaj și pentru orice angajat: ”Nu te mai gândi la câștig, ci la satisfacția muncii!” Pentru toți întreprinzătorii: ”Plătește corect impozitul la stat!” Printre românii din diasporă aș putea purta un tricou cu însemnele: ”Aplică la tine acasă ce ai învățat printre străini!”. Și, în general, pentru oricare confrate roman, tricoul meu ar putea fi imprimat cu munți, dealuri, câmpii, ape și cu mesajul ”Nu fi indiferent, române!” sau ” Acționează! Ia atitudine! Nu accepta neregulile!”.

Alege și tu să personalizezi un tricou cu poza sau mesajul tău. Poate fi distractiv!

Am să vă spun o poveste reală, cu un element de absurditate ieșit din comun pentru o existență tihnită, așa cum era sau cum consideram eu că este propria-mi viață la momentul acela.
Fiul meu ajunsese, în urma repartiției computerizate, în clasa a IX-a, la unul din liceele mehedințene. Au fost ceva peripeții și emoții pentru că, deși investisem timp și atenție pentru a-l canaliza spre studiu, am trecut printr-o contestație la Limba și Literatura Română, nu pentru a obține o mărire de notă, ci pentru a avea o nota de trecere, scăpând de spectrul școlii de arte și meserii.
Trecusem cu ”brio” de emoțiile examenului de evaluare națională sau cum s-o fi chemând el la data respectivă și eram într-o etapă a vieții dedicată preocupărilor mele personale. Și a început calvarul. În ce a constat el? Fiul meu, un tânăr frumos, ghiduș, aplecat spre tot felul de tentații, mai mult rele decât bune, se confrunta cu o problemă deloc minoră. Lenjeria intimă era pătată cu materii fecale. Inițial, m-am gândit că este vorba de un disconfort gastric și l-am tratat ca atare. Problema persista. Cum educația primită în familie a fost una de respect și de colaborare cu doctorul atunci când apar primele semne ale unei posibile probleme medicale, am început să caut soluții, fără a intra în panică. Am mers la medicul de familie. Am fost trimiși la Spitalul CFR. Acolo, diagnosticul a sunat ca o sentință fatală, ”incontinență la defecație”. Am mers și la spitalul Județean, la doamna doctor care, cu ani în urmă, cu migală și har, i-a refăcut glezna dislocată în urma unui accident, fiul meu fiind pietonul. Pentru că nimeni nu era dispus să caute cauzele, am început să mă îngrijorez. Eram dispusă să merg până în pânzele albe. Nu mi s-a părut deplasat nici să consultăm un medic psihiatru. Am fost la un control la o clinică privată și pentru că fiul meu putea să facă haz de necaz, doamna doctor a spus că sigur cauza nu este de domeniul domniei sale. Câte nu am făcut! Am fost la ecograf. Ni s-a propus să facă o colonoscopie și am fost la medicul specializat pe acest palier al medicinii interne. Nimic concret, din ianuarie, până în martie 2009.
Am decis să cer medicului de familie trimitere către București și, surprinzător sau nu, am primit-o. Mai erau două săptămâni până la vacanța ce aducea în prim plan sărbătoarea pascală a anului 2009. În acea perioadă urma să susțin disertația la masterul Politici Sociale și Integrare Europeană. Eram atât de îngrijorată să nu fie ceva de tip neurologic încât am trecut chiar pe la spitalul de psihiatrie Obregia, din București, pierzându-mă pe aleile sale, în perioada în care am fost să-mi depun lucrarea de disertație, căutând un cabinet, pentru a auzi o nouă opinie. Nimic concludent.
O amică, ce insista constant să facă parte din viața mea, s-a oferit să ia legătura cu un medic pentru a-mi facilita atenția unui coleg de breaslă de la fostul spital Budimex, proapăt redenumit atunci Marie Currie. Sincer, eu nu sunt adepta serviciilor preferențiale. Am încredere și transmit încredere oricărei persoane cu care vin în contact. Am ajuns în București. Ne-am cazat la o familie de prieteni ai foștilor mei socri, apoi ne-am mutat la insistențele unor amici, acceptând să plecăm din Crângași spre cartierul Berceni, care avea să devină locuința mea pe parcursul celor 12 zile care au urmat.
Parcă mă văd pe holurile spitalului… Am fost direcționați la etajul patru (sper să nu greșesc) și acolo ne-a acordat atenție un medic între două vârste. Fără prea multe detalii, domnia sa deja vedea tot ce putea fi mai rău ca diagnostic pentru starea prin care trecea fiul meu. Spusese, la un moment dat, că poate fi vorba de o perforare a intestinului. Cât să te îngrozești, dar eu nu-mi pierd ușor cumpătul și am căutat doctorul recomandat de la Severin, prin lanțul slăbiciunilor, pe etajul respectiv fiind deja câte doi pacienți în paturi. Și șansa a fost să întâlnim o doamnă doctor dispusă să pornească, în depistarea cauzelor ce declanșau efectul, de la raționamente simple. Leo a stat în spital aproape două săptămâni, iar eu la prietenii mei. Nu avea medicație, doar zi de zi câte-o altă analiză, câte un alt control și din când în când nesuferitul deja tușeu rectal și clisme. Eu am cerut să fie consultat de psihologi, psihiatri… Nu puteam să cred că starea mea de îngrijorare și a lui de disconfort pot continua la infinit și așa a fost. La unul din ultimele tușee rectale i-a atras atenția doamnei doctor pilozitatea din zona anală. Mi-a sugerat să încerc îndepărtarea părului în exces. Și acum îmi dau seama că, dacă aș fi știut de existența kiturilor pentru epilat, procedura ar fi fost extrem de simplă. Spitalul se golise și era normal să fie așa. I-a fost făcută o ultimă analiză, un RMN și a primit acceptul să plece acasă, eu primind sugestia de a-i cumpăra microclisme.
Ca prin minune incontinența la defecație a încetat. Părea incredibil! De vină fusese pilozitatea în exces și niciun doctor nu a luat în calcul acest aspect simplu. În opinia mea, statul român a cheltuit inutil bani pentru niște analize care puteau fi evitate, dacă doctorii erau dispuși să emită raționamente de la simplu la complex. Un fir de păr poate irita rectul și efectele nu întârzie să apară. Se vorbește mai puțin despre epilarea anală, dar ea este demnă de luat în seamă. Silkn Glide – epilator IPL, primul epilator cu lumină pulsată ar trebui să facă parte din viețile noastre.

Sunt încântată să aflu despre existența acestor produse revoluționare scoase pe piață de firma Total pro Beauty. Sunt extrem de utile pentru îndepărtatea firelor de păr nedorite, în orice parte a corpului ar fi ele.

P.S. – Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2015

Există femei urâte? În concepția mea, nu există decât femei neîngrijite, prinse în mrejele terne ale cotidianului trepidant, uneori, sclave ale unor prejudecăți sociale sau ale mediului de proveniență și ale lipsei de educație. În secolul ce pare a fi dominat de fascinația malefică a banilor, inevitabil avem și azi, ca și ieri, pături sociale ce au ca și criteriu departajator veniturile personale. Femeia, simbolul frumuseții și al reîntregirii armoniei divine prin magia actului procreației, ajunge de cele mai multe ori să uite de ea, dedicându-se frenetic celorlalți, preluând grijile familiei ce devin deseori poveri invizibile, dar apăsătoare.
Credeți că tânăra fată născută și crescută în mediul rural sau urban, în casa unor oameni simpli, ale căror venituri sunt aproape inexistente sau se limitează la ajutorul social, își poate permite să viseze să trăiască mitul Cenușăresei sau al Ilenei Cosânzene? Avem timp să empatizăm cu o astfel de situație? Nu prea… Poate firmele de produse cosmetice și parfumerie ar trebui să deruleze campanii naționale și să ofere gratis monstre din gama produselor pe care le produc și le comercializează, astfel încât și șamponul anti-mătreață, șamponul anti-cădere, masca regenerantă, serul pentru vârfuri despicate, serul termoprotector din gama Farmec, Gerovital Tratament Expert, doctorul personal al părului tau să ajungă la femeia din mediul rural sau la femeia din medii defavorizate, de exemplu, femeia de etnie rromă.
Nu există persoană care să nu fie atrasă de produsele cosmetice și de parfumerie! Rolul lor estetic este evident și oricât de neînzestrată cu frumusețe ar fi o femeie, un profesionist ce deține tainele aplicării și alegerii selective a produselor de calitate poate deveni un magician ce transformă un păr respingător într-unul plăcut vederii, ca și cum ar deține o baghetă magică de vrăjitor bun. Produsele FARMEC pentru îngrijirea părului pot fi o bagheta magică la îndemâna oricui.
În altă ordine de idei, eu întotdeauna am iubit poveștile și, citindu-le, întotdeauna, m-am identificat cu personajele cu un destin fabulos, fie că este vorba de Ileana Cosânzeana sau Cenușăreasa, fie de Făt-Frumos, Prâslea cel Voinic sau de Harap-Alb. Dând curs invitației unei colege de facultate, cu aproape 20 de ani în urmă am fost dornică să dau un alt aspect părului meu și mi-a fost aplicată, pentru prima dată, vopseaua de păr ce avea să aducă nuanțe de roșu acaju în viața mea… Cu timpul am devenit dependentă de roșu-acaju și, pentru a evita latura inestetică a înfățișării mele, o aplic destul de des, prilej de îngrijorare pentru sănătatea firului meu de păr. Am aflat cu interes despre existenta Gerovital Tratament Expert Pro Color. Principiile active din compoziția produselor PRO COLOR (șamponul de protecție păr vopsit și masca pentru păr vopsit) previn decolorarea în timpul spălării și hidratează intensiv firul de păr, dându-i strălucire și făcându-l mătăsos. Îmi voi comanda aceste produse. Sunt încrezătoare în efectul lor benefic asupra firului de păr expus factorilor externi sau agresat cu soluții și vopsele ce-i scad rezistența, strălucirea și sănătatea.

Cumpără și tu produsele din gama Gerovital Tratament Expert! Să încercăm astfel să dăm un feed-back firmei românești de produse cosmetice, Farmec – Original Gerovital, care odinioară avea o strălucire bine meritată, pentru a (re)deveni un lider pe piața produselor cosmetice românești.
P.S. Acest articol a fost scris pentru competiția SuperBlog 2015.

La ce avem acces, cu toții? La tot și la toate cu care natura și creatorul au fost mărinimoși cu noi. Din macrocosmosul fiecărei persoane fac parte cerul cu soarele, luna și stelele, pământul cu munții, dealurile, câmpiile, plantele și pomii decorativi sau roditori, viețuitoarele biotopului și nemărginirea mărilor și oceanelor sau șerpuirea apelor, fie firave, fie tumultoase, după debitul izvorului ce le dă viață.
Căldura unei raze de soare sau reflexia lunii și a stelelor se regăsesc în tot și în toate. Cât reține un bob de cafea din lumina aștrilor celești, până el ajunge la maturitate, cu siguranță nu avem preocupare pentru o astfel de întrebare, atunci când ne aflăm în fața unei cești de cafea cu arome îmbietoare, obținută, evident, dacă știm să păstrăm proporția componenților din licoarea ce poate da vigoare pentru întreaga zi. Legendele descoperirii cafelei sunt și ele uitate de contemporani. De la cafeaua consumată ca aliment, pe coasta de est a Africii, la cafeaua ca băutură caldă, preparată de arabii din Peninsula Arabică, în secolul XI, tehnica procesării, ambalării și preparării cafelei a evoluat odată cu evoluția ADN-ului uman, deci și a mijloacelor de trai.
Avem pe piață o multitudine de mărci de cafea, care mai de care mai apreciate. După ce criterii alegem o cafea, când știm că ea poate oferi o mie și una de arome, dacă este corect preparată, bine dozată? Răspunsul vine de la sine… În opinia mea, bobul de cafea înmagazinează din energia cerului și a pământului, din dragostea culegătorului, a celui ce o procesează, a ambalatorului, dar și din starea de bine a celui ce o prepară, cât și a celui ce o oferă, în astfel de situații. Deci, aroma cafelei depinde de o mie și unu de factori și drumul ei până în Europa a fost lung.
Din Peninsula Arabică, boabele de cafea au ajuns să fie cultivate în Egipt și mai târziu în imperiul sultanilor, stăpâni necontestați în propriile haremuri. Aroma cafelei turcești ne poate duce cu gândul la primele cafenele ce au fost deschise în Imperiul Otoman, cu scopul de a oferi servicii persoanelor care așteptau ora rugăciunii, în apropierea moscheelor. Cafeaua turcească rămâne regina declarată și încoronată, prin includerea ei în patrimonial UNESCO, pe lista moștenirilor culturale universale.
Și cum vecinii noștri, turcii, celor cărora le datorăm o anume moștenire culturală și o infuzie de civilizație, trecând peste cele rele, cotropiri și biruri plătite de domnitorii români la Poarta Otomană, au tot perfectat modul de preparare al cafelei, azi, putem reînvia tradiția băuturii cu mii de arome chiar în casele noastre, folosind cafetiera Arzum Okka profesională, cu un design atrăgător ce aduce desăvârșirea aromei cafelei turcești la evoluția tehnicii secolului XXI.

În magazinul online cafetiere găsim o gamă largă de oferte și promoții cafetiere, pentru ca timpul să lucreze în favoarea noastră. Achiziționând acest produs, putem obține o cafea cu mult caimac, ca și când ar fi fost pregătită la ibric, având un gust cu mii de arome, ca și cum ar fi fost preparată la nisip sau folosind focul sacru adus de Prometeu muritorilor.
Poți să ai într-o ceașcă de cafea un întreg univers al lumii apuse orientale, folosind cafetiera Arzum Okka. Nu întârzia să ți-o faci cadou ție și familiei tale!

P.S. Acest articol a fost scris pentru competiția SuperBlog 2015.