Planificarea unei campanii de promovare necesită mai întâi de toate o viziune de ansamblu, pornind de la un potențial al unei stări inițiale A și îndreptându-ne spre o stare finală B în care au fost fructificate toate punctele pozitive ale stării A, dar corectate totodată și punctele negative ale aceleași stări.

Ce am în starea inițială A? Am produse Nutrivita clasificate în următoarele categorii:  nutriție sportivă, managementul greutății, intoleranțe alimentare, dietetică funcțională, gourmet și bio.

Am și o listă de producători ce își comercializează produsele sub numele brandului Nutrivita și anume: ALLERGO, BAUCKHOF, CEREAL BIO, CERELINE, DJOKOlife, FILET BLEU,  GERBLE,  GERLINEA,  ISOSTAR, MODIFAST, VALPIFORM

Ce au în comun produsele diverselor firme? Calitatea? Prețul? Piața de desfacere?

Ce prețuri au suplimentele nutritive? Există diferențe de preț de la o firmă la alta?

Ar trebui să-mi răspund la 1001 de întrebări legate de calitatea și eficiența acestor produse, înainte de a creiona campania de promovare.

Edificându-mă asupra stării A aș putea trimite o punte către stare B, fixându-mi scopul și obiectivele, detaliind activitățile, anticipând bugetul și analizând eficiența campaniei, reluând de nenumărate ori ciclul creativității astfel încât, la final, după implementare, starea B să fie una în care și consumatorul produselor Nutrivita le va promova dezinteresat.

Eu până azi nu am auzit despre produsele Nutrivita… Ori nu sunt folosite mijloace de comunicare eficientă, ori produsele sunt noi pe piață, ori nu au raft de desfacere în supermarketuri, etc, putând fi o multitudine de cauze ce fac ca informația să nu ajungă în casele potențialilor consumatori de suplimente nutritive, de exemplu.

Un argument major care să determine potențialii consumatori să acorde atenție produselor Nutrivita ar fi cel legat de existența nenumăratelor E-uri în produsele de raft din hipermarketuri. Se spune că suntem expuși riscului îmbolnăvirii prin consumul unor produse care nu țin cont de raportul procesare – calitate  – preț, primând câștigul, ceea ce face ca pâinea neagră să nu fie neagră, ci doar colorată cu cacao, zahărul brun să nu fie chiar brut, carnea sau mezelurile să fie îndesate cu substanțe care dau dependență la consumul lor, etc, etc… Inconștiența și iresponsabilitatea producătorilor de produse alimentare autohtone sau de proveniență străină nu sunt de dorit și totuși ne izbim de contrariu.

Ce am putea face, în contextul actual? Să consumăm produse mai puțin procesate… Oare o să ajungem să ne întoarcem la cultivarea fără fertilizatori a pământurilor? Oare vom mai putea avea o alimentație sănătoasă, în contextul în care totul se face pe fugă și vizează doar câștigul facil și îmbogățirea peste noapte?

Ar trebui să nu mai cumpărăm produse cu E-uri! Ar trebui să ne îndreptăm atenția spre o alimentație echilibrată și un stil de viață sănătos, nu numai noi, ca și consumatori, dar și producătorii de produse alimentare, ca furnizori.

O încercare…
Obiectivul campaniei – poziționarea pe piață a produselor Nutrivita

Publicul țintă – toate categoriile de consumatori

Mesajul: Sănătatea ta depinde de tine. Alege să fii sănătos! Alege produsele Nutrivita!

Canale de comunicare – canale social media sau, ca partener media, toate posturile de radio din țară

Bugetul – costul produselor aflate în apropierea termenului de expirare, cu două luni înainte, astfel încât să fie făcute cadou celor ce intră pe canale social media sau posturi radio și accesează teste referitoare la produsele Nutrivita sau intră în concurs.

Evaluarea – output și out-take

P.S. – Acest articol a fost scris în cadrul campaniei SuperBlog 2015.

Cu drag îmi aduc aminte de anii copilăriei, mai ales de mama și de răsfățul culinar pe care ni-l acorda fiecăruia, zi de zi. Ce vremuri și ce femei dispuse să înfrunte totul! Dacă ar fi să mă teleportez în anii copilăriei mele și să preiau locul mamei, sincer vă mărturisesc, mi-aș lua lumea în cap și bănuiți de ce, nici vorbă de un cult pentru electrocasnice, pe vremea aceea, existând și o anume reticență față de ele, exceptându-le pe cele uzuale: frigider, televizor, aragaz, cuptor, râșniță de cafea electrică.

Dacă este să merg în negura vremurilor, ce să mai zic de bunicile noastre, de străbunici și de stră-stră-străbunicile noastre! Cu deplin respect pentru epocile apuse și cu un gând pios față de toți cei ce au contribuit la evoluția științei și tehnicii, vă mărturisesc că ador electrocasnicele profesionale, deși foarte puțin îmi place să stau prin bucătărie, atât cât să-mi prepar un ceai, o cafea, un compot, un suc natural, sau, poate, să-i țin companie mamei. În cazuri de forță majoră, dacă nu am pe nimeni dispus să intre în bucătărie, mă remontez și tot ce fac fac cu plăcere cu atât mai mult dacă am la dispoziție o aparatură care să-mi facă viața mai ușoară. În opinia mea, o bucătărie trebuie să fie complet utilată cu tot ce scurtează timpul petrecut în această dependință, obligatoriu un robot de bucătărie.

Evoluția este scrisă în legile omenirii și iată că azi putem vorbi despre electrocasnice mici, electrocasnice mari, cât și de cele care asigură confortul locuinței. Există o multitudine de firme producătoare de electrocasnice și un lider de piață în domeniul electrocasnicelor mici este compania olandeză cu tehnologie diversificată – Philips. Magazinul MarketOnline.ro vine cu promoții la toată gama de electrocasnice Philips.

Să trăiești în lumea produselor aflate sub sigla Philips înseamnă confort, siguranță, stil de viață și calitate. Oricât ai fi de reticent la nou, nu ai cum să nu observi diferența dintre un produs al unei firme de renume, față de unul cumpărat din bazar. Devenind o societate de consum, aproape am uitat că ”suntem prea săraci ca să cumpărăm produse ieftine” și de calitate îndoielnică. O educație în acest domeniu ar fi utilă.

P.S. – Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2015.

Lectura unui text este o preocupare fascinantă. Toni DELACO mi-a permis prin articolele scrise să creez mental cadre vizuale, chiar senzații olfactive, și,  în toate textele regăsind o notă de umor bine dozat, m-am surprins râzând, ceea ce m-a determinat să dau curs provocării de a afla care este cea mai bună brânză din lume. Nu știu dacă voi putea împrumuta din tonul vesel regăsit în articolele citite, dar mă hazardez să încerc scrierea unui scenariu SF.

Eu nu sunt fan al produselor obținute din prelucrarea laptelui, dar stăpânului Stației Spațiale Internaționale îi plac foarte mult, de aceea dorește să facă o ierarhie a celor mai bune mărci de brânzeturi și să afle dacă acestea își conservă proprietățile nutritive și când sunt trecute dintr-o galaxie în alta, păstrându-și sau nu gustul pentru care au devenit renumite în lumea muritorilor.  Și iată-mă un spiriduș pedepsit să-mi petrec pe pământ cinci ani sabatici alături de Toni DELACO, personaj despre care gurile rele spun pe la colțuri vrute și nevrute, cum că a fost răpit de FBI, că are rude la DNA, că a făcut pușcărie. Cum nu prea mă interesează trecutul personajului de care sunt legat volens-nolens, stau în umbra lui și încerc să deduc altgoritmul gândirii umane, descifrarea lui permițându-mi întoarcerea în lumea spațială, alături de spiridușii ce pot transforma într-o secundă viața oamenilor, dacă aceștia își aduc aminte de ei, dar, vă mărturisesc, am fost uitați cu desăvârșire și preferăm din când în când să facem fapte bune, deși faptele oamenilor ne inspiră mai mult să facem rău.

DELACO ăsta m-a purtat prin 60 de țări, parcurgând 100.000 de km, în 5 ani, supliciu greu de suportat, deoarece eu, spiridușul, străbat spațiul și timpul doar cu gândul, dar fiind decăzut din drepturi nu-mi rămâne decât să fiu uluit de posibilitățile reduse ale muritorilor de a trece dintr-o galaxie în alta, dintr-un continent în altul, dintr-o țară în alta, dintr-un oraș într-altul, dintr-o viață în alta. Mi-aș dori și doar pentru o clipă, care în lumea spiridușilor înseamnă ani lumină, ca oamenii să exploreze temeinic fizica cuantică și teleportarea în stații spațiale să devină posibilă pentru a regăsi conceptele de ordine, disciplină, organizare, respect, meritocrație și pedeapsă corectivă.

Of, se vede că mi-e dor de frații mei spiridușii. Suntem o adevărată familie, dar nimeni nu poate interveni pentru noi dacă greșim. Faptele noastre atrag consecințe, iar eu am uitat să trimit unui copil sărman lumina cunoașterii, deși la naștere mama mea, zâna cea bună, i-o prevestise. Iată că ați aflat câte ceva și despre crucea pe care o port. Să revenim la DELACO și periplul lui prin lume… Frații mei, spiridușii, ne-au sărit în ajutor de câte ori ne-am aflat în impas, ceea ce a făcut ca de fiecare dată să ajungem cu bine la destinație.

DELACO a gustat tot soiul de brânzeturi. Am preluat din senzațiile lui și am făcut o statistică a produselor care l-au impresionat mai mult sau mai puțin. Iată ce a ieșit!

Am înțeles și conceptul de lux, vizitând Le Meurice, pe rue de Rivoli, în Franța,  și Sarkis, restaurantul arăbesc din Buenos Aires. Am adus în discuție și sortimentele de brânza italiană – formaggio si la grappa, dar am citit, în umbra lui DELACO, despre Alessandro Baricco, unul din  scriitorii iubiți ai Italiei și am fremătat la neputința lui DELACO în fața dezastrelor naturale, în Haiti, unde spiridușii erau ocupați să vină în sprijinul celor ce credeau că pot fi de folos, nicidecum al celor ce se pierdeau cu firea. Cum noi ne citim gândurile unii altora, fără să vreau am ajuns să cunosc acțiunea cărții Fiesta, a lui Ernest Hemingway, pe care DELACO a citit-o pe nerăsuflate, parcă ar fi fost însetat de viața secolelor apuse.

DELACO și-a făcut o părere, dar eu, plecând de la dictonul latin, ”de gustibus non est disputandum”, am să mă întorc pe stația spațială ducând cu mine toate sortimentele de brânză degustate de DELACO, cât și din cele produse sub nume propriu.

Și, pentru că m-am obișnuit în lumea muritorilor, mă gândesc să le fac o favoare. Am să cer stăpânului Stației Spațiale să poposim cu toții pe pământ, pentru a-i reînvăța pe muritori respectul pentru generațiile apuse, cât și pentru cele viitoare și, poate, împreună vom crea un sortiment de brânză care să aibă câte ceva din toate gusturile încercate de DELACO în periplul său prin lume, care, în concepția mea, ar fi cea mai bună brânză din lume. 🙂

P.S. – Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2015

Iubirea! Ce este iubirea? Este un sentiment nobil ce își găsește sălaș în sufletul oricărei ființe umane. În opinia mea, din astral, la naștere, aducem cu noi un anume procent de iubire și, în funcție de educație și de alegerile pe care le facem,  păstrăm sau pierdem zestrea natală. Putem vorbi de iubirea de patrie, iubirea de mamă, iubirea de familie, iubirea de copii, iubirea de semeni, care reprezintă apogeul iubirii, cât și de iubirea dintre sexe.

Referitor la o relație de cuplu, incontestabil, atracția dintre parteneri stă la baza concretizării și împlinirii iubirii. Iubirea juvenilă, cea mai nostimă formă de iubire, este cea care pune adevăratele semințe ale acestui sentiment în mintea și-n sufletul nostru, pentru că întotdeauna trebuie să-ți iei gândul de la ea, fără resentimente. Iubirea matură are deja un fundament. La maturitate, îndiferent de vârsta maturității, poți să-ți impui să iubești pe cineva sau poți să simți cu adevărat că iubești. Un alt soi de iubire, renegată de unii, trăită de puțini, este iubirea platonică, cea care nu se concretizează în planul real, dar care permite minții umane să creeze cadre feerice la nivel mental, dar și să deschidă culoare către cunoașterea de sine.

Ce stă la baza atracției dintre sexe? Anumite studii aduc în prim plan complexul major de histocompatibilitate (CMH), ce interferează cu ideea influenței demne de luat în seamă a simțului olfactiv, în selecția partenerului și, în acest caz, este renumit experimentul “testul tricourilor transpirate”. Ca un spirit de glumă, poate a venit vremea să facem testul tricourilor parfumate și purtate…

Ce generează totuși atracția dintre sexe?

Poate fi atracția generată de poziția socială a unui potențial partener? Probabil, da, dar niciodată acest tip de relație nu va fi de lungă durată sau nu va rămâne fără sechele asupra partenerului care trăiește în minciună.

Poate fi atracția generată de nivelul intelectual al unui potențial partener? Da și cred că este una dintre relațiile sortite împlinirii pe toate planurile. De ce cred asta? Doi oameni care operează cu nivelul superior al conștiinței își pot spune unul altuia fanteziile, dorințele și și le pot îndeplini fără prea multă strădanie, punând pasiune în ceea ce fac.

Poate fi atracția generată de o privire? Poate fi atracția generată de o atingere? Poate fi atracția generată de un simplu buchet de flori? Poate fi atracția generată de atenția acordată într-un spațiu public, într-un restaurant, într-un club? Cu siguranță, ea poate fi menținută cu aceste mici subterfugii ale seducției, dar atracția care să se concretizeze în relația perfectă de cuplu are nevoie de câte puțin din toate și necesită pasiune din partea ambilor parteneri astfel încât la orice moment viața în doi să fie o bucurie, nu un supliciu.

Să iubești, să dorești să fii cu femeia iubită sau cu bărbatul iubit, cu cea/cel care îți incită toate simțurile, este o stare de supremă trăire pe care Enrique Iglesias o surprinde foarte bine în versurile melodiei ”Bailando”, piesă ce a ocupat poziția 1 timp de 41 de săptămâni in Bilboard’s Latin Songs Chart. Sentimentul de iubire trebuie să nu fie de moment si, pentru longevitatea lui, partenerii trebuie să întrețină mereu magnetismul si “chimia” dintre ei. Cum? Aici intervin secretele vieții în doi, nedezvăluite încă de cuplurile celebre.

Cu siguranță, ceea ce întreține vie dorința de a plăcea celuilalt este iubirea. Suntem prea puțin educați ”să ne placem noi nouă”, să arătăm bine pentru noi, si am în imagine cuplurile care pierd din aura întregului, ea devenind neatentă la detalii, iar el detașându-se, cu preocupări in afara sferei familiale. Pentru a se regăsi pe sine, partenerii au nevoie de elemente de noutate în viețile lor, noutate pe care nu și-o mai pot dărui unul altuia. În aceste condiții fiecare caută, din nevoie, admirația si aprecierea în altă parte si astfel pot reînvia prin iubire, încălcând jurământul iubirii.

Poate un parfum, Parfum Deeply Yours, conceput atât pentru el cât si pentru ea, creat sub patronajul unui artist ce aduce elogiu iubirii pure si necenzurate, să reaprindă scânteia intr-un cuplu ce a uitat de sine? Ar fi interesant de facut un astfel de studiu…

P.S. – Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2015

Cu câțiva ani în urmă, am ajuns din pură curiozitate, însoțind niște prieteni în vizita făcută unui pacient, la Spitalului Ana Aslan, Clinica București, parte componentă a Institutului Național de Gerontologie și Geriatrie ”Ana Aslan”. Clinica, la momentul respectiv, nu era într-o stare care să denote interesul autorităților pentru spațiul respectiv.

Documentându-mă, nu pot să nu mă întreb cine mai este azi fascinat de asistența medicală geriatrică, de cercetarea și gerontologia socială… În vizita făcută, nu mi s-a părut ca grija față de om să fie elementul forte al clinicii.

După numeroase cercetări clinice și experimentale, Ana Aslan și echipa sa au scos pe piață primul medicament capabil să întârzie procesul de îmbătrânire, sub denumirea de GEROVITALUL H3, ce se bazează pe acțiunile terapeutice de tip biotrofic ale procainei prin tratament îndelungat, cu rol profilactic și curativ.

În 1967, formula Gerovital H3 a fost încredințată firmei Farmec, firmă care a devenit unicul producător al cosmeticelor din această gamă, ce a cunoscut de-a lungul timpului succesul, sub diverse denumiri iar specialiștii Gerovital au căutat neîncetat formule noi, ce au devenit produse de tradiție, fie că este vorba de Gerovital H3 Perfect Look, Gerovital Happiness, Gerovital H3 Derma+ SUN, Gerovital H3 Equilibrium, Gerovital H3 Men, Gerovital H3 Classic, Gerovital H3 Evolution sau Gerovital H3 Derma+.

Mult timp nu am acordat o atenție deosebită tenului. Volens-nolens, ridurile de expresie cât și cele datorate trecerii anilor, te obligă să folosești o cremă hidratantă de zi, eventual și de noapte, un demachiant de calitate, pentru a întreține, dar și pentru a estompa procesul vizibil de îmbătrânire a tenului.

Cred că trebuie să fim tot timpul în armonie deplină cu noi, să ne acceptăm micile defecte, dar să apelăm la remedii existente pe piață pentru a le corecta, pe cât posibil.

Dacă în anul 2001 am fost fascinată de produsele Oriflame, cred că a venit vremea, ca începând cu 2015, să-mi îndrept atenția spre produsele Gerovital H3 Derma+. Intenționez să comand crema activ hidratantă 24 H despre care specialiștii în domeniu afirmă că asigură o corectare a ridurilor și o tonifiere a țesuturilor. În funcție de impresiile personale, voi testa și alte produse din gama Gerovital H3.

Rămâne să mă conving personal de raportul calitate-preț al produselor dermatocosmetice de la Farmec.

P.S. – Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2015.

Cu regret, mărturisesc că nu am conștientizat mult timp fragilitatea și gingășia unei flori dăruite sau primite. A primi sau a oferi o floare însemna pentru mine un simplu gest reflex și probabil pentru multe persoane este la fel.

Îmi plac florile. Le prefer pe cele din glastră deoarece nu se ofilesc și viața lor este lungă, dacă beneficiază de atenție din partea persoanei în posesia căreia se află. Cu ani buni în urmă, am încercat să prind Violetele de Parma. După mai multe încercări eșuate, am început să țin cont de un sfat aruncat la voia întâmplării de o persoană din cercul meu familial. Am început să pun suflet, să conștientizez acțiunea și să văd cu ochii minții rezultatul. Din acel moment, toate florile mele au ajuns să fie demne de atenția oricui îmi trecea pragul casei și din păcate puține persoane făceau asta deoarece fostul meu soț nu agrea vizitele cunoscuților.

Revenind la buchetele de flori, de cele mai multe ori, ele sunt dăruite din obligație și cred că floarea își păstrează efectul fascinant și în aceste condiții, dacă a fost plantată și îngrijită cu dragoste, tăiată și prinsă într-un buchet cu atenție și cu migală. Este o concluzie proprie…

Am primit de multe ori flori, dar niciodată nu am fost fascinată, uluită, impresionată de un buchet de trandafiri, ca în toamna anului 2013. Toată vara mi-o petrecusem ajutând o fostă amică să realizeze lucrarea științifică de doctorat. De cele mai multe ori ideile noastre erau contradictorii, cu atât mai mult cu cât constatam că lucrarea trebuie doar să fie, nu să și transmită un mesaj științific aplicabil. Buchetul de trandafiri albi primit în dar, din obligație sau din recunoștință, a avut asupra mea un efect fascinant. Am contemplat frumusețea lor aproape toată seara. Poate o floare să rezoneze cu o persoană dacă starea persoanei vine în contact cu starea de afecțiune primită de floare în timpul creșterii sale? Nu știu. Oricum, buchetul acela avea ceva magic și nu știu dacă doar frumusețea, fragilitatea și gingășia lor o întrețineau. Dacă ar fi fost ca floarea să preia din starea persoanei care mi le-a dăruit, cu siguranță, magia ar fi dispărut. 🙂 Aș spune că am conștientizat capacitatea unei flori de a transmite un mesaj, fie el și doar cel adus din seva pământului în care a fost crescută floarea,

Au fost momente în care mi-am dorit să ofer flori unor persoane aflate la distanță. Prima persoană spre care s-a îndreptat gândul meu, din cel mai pur sentiment de recunoștință, a fost doctorița care a descoperit cum o cauză infimă poate genera un efect major afectând starea generală de bine în cazul fiului meu, în 2009. Chiar îmi propusesem ca de Sfântul Nicolae să ajungem împreună în București, an de an, pentru a o felicita de ziua numelui. Nici vorbă să concretizăm intenția în fapte, chiar dacă fiul meu este în București. Anul acesta, grație serviciilor puse la dispoziție de firma ce livrează buchete de trandafiri în București, vom reuși să transmitem gândurile noastre de bine și de la distanță, dintr-un cartier în altul sau din provincie în București.

Unui buchet de trandafiri poți să-i atașezi un mesaj de recunoștință, un mesaj de iubire, un mesaj de intenții serioase, etc și este lăudabilă intenția firmelor ce vin în sprijinul clienților grăbiți, prinși în ritmul alert al vieții cotidiene, fără timp pentru a merge la florăria din colțul străzii pentru a cumpăra un buchet de trandafiri. La un click distanță poți surprinde o persoană cu un buchet de trandafiri. Surpriza nu poate să fie decât una plăcută. Din păcate, serviciul nu este accesibil decât pentru oamenii cu venituri salariale mari, căci niciodată o persoană cu salariul minim pe economie nu-și va permite să apeleze la serviciile unei florării online unde prețul unui trandafir este de aproape 15 lei.

Ar fi minunat ca toate florăriile din țară să ofere servicii de acest fel – comandă online, mesaj asociat buchetului, transport la domiciliu-, iar costurile să fie acceptabile pentru toate buzunarele.

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2015.

Evoluția este scrisă în legea firii și ea asigură extinderea civilizației și în cele mai izolate regiuni ale mapamondului. Atât pe omul îndemânatic (homo habilis), pe omul înteligent (homo sapiens arhaicus), cât și pe omul modern, necesitatea l-a determinat să întrevadă soluții astfel încât instrumentele de lucru să fie adaptate nevoilor sale în conformitate cu viziunea asupra calității vieții.

De la primul vehicul acționat cu aburi, dar incapabil să transporte pasageri, realizat în jurul anului 1672 de către călugărul iezuit flamand Ferdinand Verbiest, la primul vehicul propulsat prin forța aburului și patentat în SUA de J.W. Carhart în 1871, mergând către  motoarele cu ardere internă, ce se suprapun peste încercarea unor evoluționiști de a da viață automobilului electric, idee la care specialiștii  încearcă să revină la început de mileniu III, lumea erei moderne este dependentă de mașina personală, iar mașina personală este dependentă de baterie, așa cum calculatorul este dependent de sursă.

Fie că am trăit în comunism, fie că suntem în capitalism, fie că am trecut de la Dacie la exponatele unor mărci de renume din eșichierul firmelor producătoare de autovehicule, mașina personală îți permite deplasarea în condițiile în care bateria este funcțională. Cum orice obiect atinge, în urma exploatării, un grad de uzură, ceea ce atrage scoaterea din funcțiune, la fel și bateria unei mașini intră pe linie moartă, la un moment dat. Nu pot să nu-mi aduc aminte situațiile în care, în anii copilăriei, trecătorii de pe stradă se ofereau să acorde o mână de ajutor pentru a porni mașina a cărei baterie ridica probleme pe timp de iarnă.

 Este și era cumplit să te lase bateria în mijlocul unui drum de țară, într-un pustiu greu de suportat, pe drumuri neasfaltate și cu ulițe sau drumuri comunale neluminate. Am în imagine o întâmplare trăită cu mulți ani în urmă. Părinții mei și noi, cei trei copii, ne-am opintit din răsputeri pentru a pune în mișcare mașina. Nu am reușit. Ca un făcut, în noapte, vreo trei ore de la incident, farurile niciunei mașini nu ne-au readus speranța că vom reuși să ieșim din impas. Intr-un final, noi, copiii am plecat cu singura mașină care a trecut prin zonă. Tata a așteptat zorii de ziuă și primii trecători, pentru a porni mașina. Iată că lumea a evoluat și la un click distanță sau cât ai gândi la un număr de telefon, ai la îndemână soluția perfectă, firma care oferă acumulatori auto pentru autovehicule, cât și servicii de montaj a noii baterii pe mașină. Apelând la serviciile unei astfel de firme, ai numai beneficii:

• poți afla de la persoane specializate ce baterie se potrivește pentru mașina ta;
• montajul va fi făcut în condiții de maximă siguranță de personal calificat;
• nu mai porți grija bateriei schimbate, ea fiind preluată de firma care asigură serviciile;
• primești garanția produsului pe loc.

Echipa BateriiAuto.net nu numai că livrează și montează la „domiciliu” baterii auto, dacă stai în București sau în județul Ilfov, dar le montează și pe loc, acolo unde ai rămas în pană, scutindu-te de stress-ul provocat de un acumulator ce nu-ți mai pune mașina în mișcare… Oferta de acumulatori auto este și ea din ce în ce mai vastă, pe piață găsind  baterii auto Varta, baterii auto Rombat, baterii auto Bosch, baterii auto Banner, baterii mai ieftine sau baterii mai scumpe.

Cu cât mai multe firme care oferă servicii ce vin în sprijinul clientului, cu atât mai bine.

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2015.

Cum o fi apărut conceptul de călătorie, nu știu… Poate triburile nomade reveneau, din când în când, în locurile pe unde trecuseră și pe care le îndrăgiseră și alții porneau pe urmele lor pentru a se convinge de  veridicitatea frumuseții zonelor ce le fuseseră descrise…

Dacă mi-ar sta în putință, mi-aș dori să vizitez toate țările mapamondului și sunt multe… Deocamdată pot să număr pe degetele de la o mână țările pe care le-am vizitat, în urma studierii unor oferte turistice, extrem de importante în conturarea deciziei asupra destinației turistice.

În anul 2008, după o deplasare extrem de obositoare, am ajuns în Helsingborg, Suedia. Modelul de viață suedez cu care am interferat pe parcursul celor zece zile petrecute în această țară nordică a șters cumva cu buretele nemulțumirea generată de incapacitatea de a convinge grupul să renunțe la fobia de avion.  În vara anului 2010, am zburat spre Paris și m-am despărțit de metropola pariziană cu gândul să revin cât mai curând.  În iarna aceluiași an, am bătut la pas Praga și stațiunea Karlovy Vary și am asociat capitala cehă cu frigul năpraznic, temperaturile fiind în luna decembrie a acelui an de minus nouăsprezece grade. În 2011, am fost în Budapesta, la concertul de muzică clasică patronat de geniul muzical al lui Andre Rieu.  În aprilie 2014, am petrecut două săptămâni fascinante în țara ce l-a dat omenirii pe Hitler, în Germania, țară care a renăscut pe toate planurile, după ororile nazismului. Am vizitat de mai multe ori Viena.

Legat de călătorii am o dorință pe care timpul și bugetul  îmi vor permite să o îndeplinesc sau nu. Mi-ar plăcea ca o dată pe lună să mă urc în avion și să plec spre una din capitalele lumii, pentru un week-end sau pentru câteva ore, fie și doar pentru a vizita un muzeu sau pentru a gusta din preparatele specifice țării. Mai am idei… Să pun în mișcare de rotație macheta globului pământesc și să-l opresc prin marcarea locului, iar locul să devină imediat o destinație de călătorie pentru mine.

Multe din ideile mele ar putea să rămână la stadiul de fantezie…

Ar fi fantastic să pornesc pe urmele londonezului Phileas Fogg, personajul principal creionat de măiestria literară a lui Jules Verne, în ” Ocolul Pământului în 80 de zile“, într-o călătorie riguros organizată de o firmă ce oferă servicii de turism de tipul vacanțe speciale!

Cu siguranță aș ține un #jurnaldecălătorie. Ce aș scrie în jurnalul meu de călătorie?

Ne pregătim să vizităm Londra și să traversăm Canalul Suez, cu gândul la cei ce au pus în practică un proiect util omenirii!  Canalul Suez este situat în Egipt și face legătura între Europa și Asia și a fost inaugurat la 17 noiembrie 1869. Am ajuns în Bombay,  (Mumbai, din 1995), capitala comercială a Indiei, oraș cosmopolit cu numeroase comunități și culturi. Azi, Mumbay este un oraș popular al Indiei și se compune din orașul propriu-zis și din suburbii. Suntem tot pe pământul Indiei, dar de data aceasta în orașul ce găzduiește a doua bursă ca mărime din India, în Calcutta, capitala provinciei federale Bengalul de Vest. După un zbor reușit, am ajuns în Hong Kong, insula ce a fost concesionată de China Marii Britanii, în anul 1898. Azi, Hong Kong este unul dintre cele mai mari centre economice și financiare din lume. Impresionați de feeria metropolei Hong Kong, am pornit spre Japonia, Țara Soarelui Răsare, următoarea destinație din lista personajului lui Jules Verne fiind Yokohama, azi cel mai mare port din Japonia, deși la sfârșitul erei feudale era doar un simplu sat pescăresc. Orașul pe care l-a vizitat Fogg a fost distrus aproape în totalitate la cutremurul din 1923 și, după reconstrucție, a avut din nou un destin nefast, fiind bombardat în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Cu siguranță, tot grupul va păstra vie în amintire cea mai înaltă clădire din Japonia, Yokohama Landmark Tower, inaugurat 1993.

Iată-ne ajunși și în cel de-al patrulea oraș ca mărime din California, San Francisco, ce mai reține parcă viu spiritul căutătorilor de aur. Simbolurile orașului, pe lângă muzee, Pagoda păcii, Turnu Pompierilor, rămân Podul Golden Gate și tramvaiele cu cablu. Aproape de finalul călătoriei, simțim pulsul celui mai mare oraș al SUA, New York, oraș ce păstrează vibrația momentului numirii lui George Washington ca prim președinte al Statelor Unite.

Am ajuns la punctul terminus al călătoriei noastre, locul de unde am pornit pe urmele personajului lui Jules Verne. Am revăzut cu plăcere Westminster (Palatul și Abația) și Biserica Sf.Margareta din Londra ce au fost înscrise în anul 1987 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Și un student ar putea călători, beneficiind de oportunitățile și facilitățile puse la dispoziție de programul  Work and Travel USA. 

Cu cât călătorim mai mult, cu atât mai mult cunoaștem oameni, locuri, culturi, comunități…

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2015

Cu siguranță, nu voi putea niciodată să realizez singură un gard creativ sau un foișor, chiar dacă aș avea la dispoziție cele mai moderne mașini și scule electrice. Ceea ce pot face este să recunosc cât de importante sunt sculele electrice moderne și cât de ușoară fac ele viața celor ce știu să le mânuiască cu îndemânare.

Meseria este brățară de aur! Tata avea pe vremuri un atelier de lăcătușerie. Dădea viață și forme fierului. Zilele acestea m-am gândit că ar trebui să dedic un spațiu memoriei sculelor din deceniile trecute. Evoluția lor este fantastică și asta se datorează celor ce-și pun mintea în slujba binelui comun.

Am acum în memorie mașina de găurit a tatei, șorțul de sudură, aparatul de sudură, bancul, nicovala, ciocanele, toate parcă erau muncite, obosite, învechite, chiar dacă erau noi. Dacă este să compar ceea ce am văzut în atelierul tatei cu ceea ce văd în magazinele de bricolaj și pe site-ul firmei GTools, concluzia este evidentă, trusa unui meseriaș devine comparabilă cu trusa unui doctor și aceste scule electrice dau greutate și valoare meseriei, evident, dacă sunt folosite de un om cu abilități în domeniu.

Am întâlnit în ultimile șase luni meseriași care m-au uimit prin natura muncii lor. Un meseriaș poate face și desface, cu ajutorul unei mașini de găurit și înșurubat cu acumulator, ceea ce a asamblat fără să respecte cota, din varia motive, de obicei externe.

Un aparat de sudură modern nu mai are nimic în comun cu cel din anii trecuți, la fel ca un fierăstrău sau o drujbă. Au fost utile, dar azi sunt depășite… Până și echipamentul individual de protecție de azi este mult mai atractiv decât cel din trecut. Firmele de construcții ar trebui să achiziționeze astfel de echipamente pentru angajații lor.

Cred că totuși mă văd folosind o mașină de tuns iarba, fie ea și Makita. Mirosul de iarbă cosită este inconfundabil.

Firma GTools vine cu o ofertă largă de echipamente de protecție, scule electrice, unelte de mână, sudare-tăiere, amenajări interioare și materiale de construcții. Furnizorul pune la dispoziție modalități flexibile de plată, evaluarea tactilă a produselor și acceptă returul lor în 30 de zile.

Putem vorbi de eleganță și distincție și în cazul sculelor electrice.

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2015.

Sunt o SURSĂ PENTRU CALCULATOR. Nu sunt o sursă ieftină, de tip pocnitoare, care consumă mulți watti și care face mult zgomot datorită ventilatorului prea puțin silențios. Sunt o sursă FSP – Fortron Hexa Plus 500, Ventilator 120mm, 80 PLUS și pot fi cumpărată la prețul accesibil de aproximativ 225 lei de pe site-ul magazinului MarketOnline.ro.

Aș fi tentată să spun că fără mine, SURSA, componentele hard și soft ale calculatorului nu ar avea nicio valoare. Cum motilitatea și motricitatea sunt coordonate de creier și cum sângele este pompat de inimă către toate organele, la fel și funcționarea unui calculator este dependentă de mine, sursa. Suratele mele, componentele unui calculator, au dreptul la replică. Făcând aceste afirmații, am generat deja un fel de protest în interiorul carcasei calculatorului.

– PLACA DE BAZĂ este cea mai importantă componentă aflată în carcasa unui calculator!
– Memoria ce poate fi citită la un moment dat, viteza de execuție a operațiilor cât și numărul de instrucțiuni diferite ce pot fi executate depind de mine, PROCESORUL! Sunt foarte important!
– Dacă nu aș fi eu, PLACA VIDEO, imaginile nu ar fi afișate pe monitor!
– Știți că datorită mie, PLACA DE SUNET, calculatorul multimedia permite utilizatorilor accesul la jocuri sofisticate?
– Ce ați fi voi fără mine, MEMORIA PC-ului? Cu cât mai repede eu, memoria internă, citesc sau scriu date, cu atât mai rapid este calculatorul!
– Fără mine, HARD DISCUL (HDD), nu ar exista mediu de stocare pentru documentele, fișierele și aplicațiile utilizatorului!
– Fără noi, UNITĂȚILE OPTICE (CD și DVD), calculatorul nu ar putea fi echipat cu softurile aferente!
– Dacă nu am fi noi, TASTATURA și MOUSE-ul, toate celelalte componente ați fi inutile!
– Dragele mele surate, nu ați făcut nimic altceva decât să-mi demonstrați că împreună reprezentăm un întreg. De calitatea și evoluția fiecăreia dintre noi depinde satisfacția celui ce va sta în fața MONITORULUI, cel ce nici nu a mai îndrăznit să vorbească despre utilitatea lui incontestabilă.

Eu, sursa, nu am nicio valoare fără voi, componentele de bază ale PC-ului. Dacă eu am anumiți parametri bine stabiliți (putere mare, ventilator silențios, protecție la supratensiune, rail-uri, suficienți conectori, filtre de rețea, riplu și capacitate de a reduce pierderile) realizez eficient alimentarea voastră cu curent continuu și împreună dăm satisfacție utilizatorului. Ne aflăm în relații de interdependență și trebuie să recunoaștem că împreună formăm întregul!

Află și tu mai multe despre sursele FSP!

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2015.

Amica mea din Spania va spune da în fața ofițerului stării civile, în luna august a anului 2016. Viitorul ei soț ei este un mare magnat, putred de bogat, cu dare de mână, dar în același timp este un om educat, cizelat, cult și, evident, dornic să-și surprindă plăcut invitații la unul din momentele marcante ale vieții personale care se va divide și se reîntregi la doi, aducând în prim planul existențial idealul sau iluzia perechii perfecte.

Și cum nu banii sunt problema la oamenii de afaceri, ci timpul, iată-mă dispusă să preiau o parte din sarcinile firmei organizatoare de evenimente festive și cot la cot să organizăm nunta de vis pentru prietena mea.

 Am ales ca petrecerea să se desfășoare într-un cadru ambiental conceput să ofere servicii de calitate pe gustul tuturor oaspeților, Hotelul Golden Tulipe Times, din București, despre el fiind vorba, bucurându-se de referințe foarte bune în rândul celor ce i-au trecut pragul.

Și pentru că am pe mână o sumă colosală pentru organizarea nunții de vis, am hotărât să bucurăm invitații, permițându-le și punându-le la dispoziție toate locațiile hotelului, atât Restaurantul Good Old Times, aflat la mezanin, cât și Skyline Club, de la etajul 10, respectiv zona Cafe Times, situată la parter.

Ce m-a determinat să fac această alegere? Eleganța, rafinamentul ambientului, serviciile impecabile, renumele bucătăriei fine românești, bucatele pregătite cu suflet și servite respectând rigorile esteticii gastronomice, încântând și ochii nu numai papilele gustative, profesionalismul personalului, vinurile de calitate, barul cu bauturi fine si cocktailuri aflat într-o locație cu stil tematic modern și avangardist, perspectiva vederii panoramice din domul de sticlă, de la etajul 10, unde se află sediul Clubului Skyline și unde am propus să fie oficiată și cununia civilă.

Cele 100 de persoane invitate vor petrece timpul într-un mod extrem de plăcut. Din oră în oră se vor schimba decorurile tematice, în acord deplin cu programul artistic ce va include prezența numelor sonore ale scenei muzicii clasice, muzicii folk, muzicii ușoare și, evident, ale muzicii populare și lăutărești autentice. Cu siguranță, cele 70 de camere (standard room, superior room, deluxe room) vor fi complet ocupate, invitații beneficiind de cazare în camere mobilate într-un stil modern.

Și pentru că prietena mea și viitorul ei soț vor să petreacă alături de persoanele dragi lor, nunta nu va fi una cu obligații, fiecare invitat fiind doar provocat la a scrie cea mai frumoasă urare pentru familia nou întemeiată. Cadourile, în cazul în care invitații țin la acest obicei, trebuie să fie mici, discrete, amuzante și puțin costisitoare.

La finalul petrecerii, mirii vor pleca spre Japonia, țara soarelui răsare și ziua va rămâne una de neuitat, atât în amintirea lor, cât și a oaspeților și la întoarcere își vor face timp să dea un feed-back pozitiv hotelului pe contul de FB al acestuia.

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2015.

Viața! Ce este viața? Pentru unii, drumul spre moarte. Pentru alții, calea spre eternitate. Indiferent sub auspiciile cărei stele ne naștem, viața noastră începe cu primul scâncet, semnul divinului, și se termină cu un oftat prelung, ce marchează reîntregirea energiei Universului. Ce facem de la naștere până la moarte? Trăim! Important este ca pe parcursul vieții să deslușim tainele propriei existențe. Viața este o artă, per ansamblul ei și putem vorbi de arta de a trăi frumos, ce include: arta de a iubi, arta de a muri, arta de a te bucura de tot și de toate, arta de a găti, arta de a aranja masa, arta de a mânca, arta de a te îmbrăca, arta de a vorbi, arta de a socializa, arta de a fi empatic, arta de a fi bărbat, arta de a fi femeie, etc…

Arta de a fi femeie este în rezonanță absolută cu arta de a te îmbrăca, arta de a te aranja, arta de a zâmbi, arta de a vorbi, etc. Cine le călăuzește pe tinerele fete în a-și descoperi potențialul feminin? Învață la școală tinerii, indiferent de sex, cum să se comporte în societate? Învață tinerele la școală cum să se îmbrace și cum să se machieze, fără a deveni stridente, ca prezență? Școala nu vizează și formarea deprinderilor de conduită vestimentară, deci nu putem vorbi de o educație formală, pentru acest domeniu. Avem pe piața românească reviste de modă care să educe bunul gust vestimentar? Un sondaj de opinie în acest sens ar fi edificator.
Câteva întrebări sunt inerente. Ne îmbrăcăm cu ceea ce este la modă sau cu ceea ce ne stă bine? Ceea ce este la modă este întotdeauna scump? Cumpărăm lucruri de calitate sau acceptăm și o calitate îndoielnică?

Credeți că există în lumea noastră vreo femeie care să nu-și dorească să arate impecabil? Credeți că există femei care doresc să trăiască la limita sărăciei și a dezaprecierii societății? Nu cred. Pentru a străluci, femeia are nevoie de câștigarea demnității. Este un cerc vicios. Te naști la sat, într-o familie defavorizată social. Este foarte greu să spargi tiparele mentalității și să ai parte de ascensiune pe toate palierele: social, profesional, cultural, politic, deci și vestimentar.
De cele mai multe ori ne alegem hainele în funcție de buget și evident trebuie să existe o afinitate pentru produsul respectiv. Sunt persoane care își permit să dea mii de euro pe o vestimentație. Eu cred că poți să porți o haină și, în funcție de starea de spirit, să-i dai atâta strălucire cât nu radiază o haină de mii de euro.
Unde mai întâlnim azi femeia elegantă? Pe stradă? La serviciu? La serate? La TV? Mai are timp femeia să fie elegantă? Eleganța are ceva cu trăirea ta interioară, de bine, de frumos, dar are ceva în comun și cu mediul în care îți desfășori activitatea, în opinia mea. Nu poți fi elegant într-un mediu în care tocurile îți sunt puse în pericol, din varia motive, de exemplu, asfaltul este deteriorat sau interioarele instituției nu sunt zugrăvite, etc.
Cred cu tărie că avem nevoie pe piața de produse vestimentare și de platforme de mentorat, de cultivare a simțului estetic la femei, cât și la bărbați. Eleganța exterioară, ce rezidă și din atitudine, este în concordanță cu eleganța interioară, cu starea de bine, de pace și armonie cu tine și cu lumea înconjurătoare. Totuși, nu este elegant să-ți etalezi eleganța în mijlocul unor persoane aflate la limita sărăciei.

Este minunat să fii elegant, într-o lume a eleganței, spre care trebuie să tindem cu toții. Cum putem contribui la crearea unei astfel de comunități? Simplu. Prin introducerea orelor de educație vestimentară în școli, cât și prin crearea platformelor vestimentare online, și, evident, existența locurilor de muncă bine plătite și eradicarea discriminării femeii… Accesul la consilierea estetică și vestimentară este un pas pe care și societatea românească trebuie să-l facă cu încredere.
Eleganța se învață! Cu cât mai multe brand-uri de succes, comparabile cu brand-ul ELLIS, cu atât mai multă atitudine pozitivă în ținuta vestimentară.

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2015.