Lectura unui text este o preocupare fascinantă. Toni DELACO mi-a permis prin articolele scrise să creez mental cadre vizuale, chiar senzații olfactive, și,  în toate textele regăsind o notă de umor bine dozat, m-am surprins râzând, ceea ce m-a determinat să dau curs provocării de a afla care este cea mai bună brânză din lume. Nu știu dacă voi putea împrumuta din tonul vesel regăsit în articolele citite, dar mă hazardez să încerc scrierea unui scenariu SF.

Eu nu sunt fan al produselor obținute din prelucrarea laptelui, dar stăpânului Stației Spațiale Internaționale îi plac foarte mult, de aceea dorește să facă o ierarhie a celor mai bune mărci de brânzeturi și să afle dacă acestea își conservă proprietățile nutritive și când sunt trecute dintr-o galaxie în alta, păstrându-și sau nu gustul pentru care au devenit renumite în lumea muritorilor.  Și iată-mă un spiriduș pedepsit să-mi petrec pe pământ cinci ani sabatici alături de Toni DELACO, personaj despre care gurile rele spun pe la colțuri vrute și nevrute, cum că a fost răpit de FBI, că are rude la DNA, că a făcut pușcărie. Cum nu prea mă interesează trecutul personajului de care sunt legat volens-nolens, stau în umbra lui și încerc să deduc altgoritmul gândirii umane, descifrarea lui permițându-mi întoarcerea în lumea spațială, alături de spiridușii ce pot transforma într-o secundă viața oamenilor, dacă aceștia își aduc aminte de ei, dar, vă mărturisesc, am fost uitați cu desăvârșire și preferăm din când în când să facem fapte bune, deși faptele oamenilor ne inspiră mai mult să facem rău.

DELACO ăsta m-a purtat prin 60 de țări, parcurgând 100.000 de km, în 5 ani, supliciu greu de suportat, deoarece eu, spiridușul, străbat spațiul și timpul doar cu gândul, dar fiind decăzut din drepturi nu-mi rămâne decât să fiu uluit de posibilitățile reduse ale muritorilor de a trece dintr-o galaxie în alta, dintr-un continent în altul, dintr-o țară în alta, dintr-un oraș într-altul, dintr-o viață în alta. Mi-aș dori și doar pentru o clipă, care în lumea spiridușilor înseamnă ani lumină, ca oamenii să exploreze temeinic fizica cuantică și teleportarea în stații spațiale să devină posibilă pentru a regăsi conceptele de ordine, disciplină, organizare, respect, meritocrație și pedeapsă corectivă.

Of, se vede că mi-e dor de frații mei spiridușii. Suntem o adevărată familie, dar nimeni nu poate interveni pentru noi dacă greșim. Faptele noastre atrag consecințe, iar eu am uitat să trimit unui copil sărman lumina cunoașterii, deși la naștere mama mea, zâna cea bună, i-o prevestise. Iată că ați aflat câte ceva și despre crucea pe care o port. Să revenim la DELACO și periplul lui prin lume… Frații mei, spiridușii, ne-au sărit în ajutor de câte ori ne-am aflat în impas, ceea ce a făcut ca de fiecare dată să ajungem cu bine la destinație.

DELACO a gustat tot soiul de brânzeturi. Am preluat din senzațiile lui și am făcut o statistică a produselor care l-au impresionat mai mult sau mai puțin. Iată ce a ieșit!

Am înțeles și conceptul de lux, vizitând Le Meurice, pe rue de Rivoli, în Franța,  și Sarkis, restaurantul arăbesc din Buenos Aires. Am adus în discuție și sortimentele de brânza italiană – formaggio si la grappa, dar am citit, în umbra lui DELACO, despre Alessandro Baricco, unul din  scriitorii iubiți ai Italiei și am fremătat la neputința lui DELACO în fața dezastrelor naturale, în Haiti, unde spiridușii erau ocupați să vină în sprijinul celor ce credeau că pot fi de folos, nicidecum al celor ce se pierdeau cu firea. Cum noi ne citim gândurile unii altora, fără să vreau am ajuns să cunosc acțiunea cărții Fiesta, a lui Ernest Hemingway, pe care DELACO a citit-o pe nerăsuflate, parcă ar fi fost însetat de viața secolelor apuse.

DELACO și-a făcut o părere, dar eu, plecând de la dictonul latin, ”de gustibus non est disputandum”, am să mă întorc pe stația spațială ducând cu mine toate sortimentele de brânză degustate de DELACO, cât și din cele produse sub nume propriu.

Și, pentru că m-am obișnuit în lumea muritorilor, mă gândesc să le fac o favoare. Am să cer stăpânului Stației Spațiale să poposim cu toții pe pământ, pentru a-i reînvăța pe muritori respectul pentru generațiile apuse, cât și pentru cele viitoare și, poate, împreună vom crea un sortiment de brânză care să aibă câte ceva din toate gusturile încercate de DELACO în periplul său prin lume, care, în concepția mea, ar fi cea mai bună brânză din lume. 🙂

P.S. – Acest articol a fost scris în cadrul competiției Superblog 2015