Acasă » 2015 (Pagina 4)

Arhive anuale: 2015

”Boala de a fi mereu nemulțumit”

http://www.csid.ro/lifestyle/psihologie-si-cariera/boala-a-fi-mereu-nemultumit-10323882/

Eu am râs copios când am citit acest articol. Cred că este o boală să te adaptezi la anormal sau, altfel spus, nu poți fi sănătos când trăiești în minciună și vezi doar partea plină a paharului, fără să o analizezi pe cea goală.
Eu nu sunt nemulțumită, eu sunt neîmpăcată că oamenii nu pot trăi viața la superlativ. Zilele mele sunt pline de frumos și de armonie, prin preocupările pe care le am.
Părinții mei au avut încredere debordantă în mine. Am fost copilul apreciat, uneori chiar mi se părea că tata exagerează cu mândria lui față de mine și asta a continuat și în adolescență.
Maturitatea avea fundamentul unui copil vesel, deci maturitatea avea tot ce-i trebuia pentru a înfrunta anturajul și răutățile lui, probabil, ca reacție la atitudinea mea de superioritate, atitudine cu care m-am născut, cred. Privind în urmă, consider că tot răul spre bine sau ce nu te omoară, te întărește… Puterile mele au crescut de la an la an și într-un an cât nu apucă unii într-o viață, căci tot mi-au plăcut poveștile…
De depresie nici nu poate fi vorba. Prin natura firii mele, îmi păstrez o doză de veselie și în momentele de supărare. Cât despre perfecțiune, da, îmi place să investesc în evoluția mea pe toate planurile. Tata spunea că scopul nostru pe pământ este să tindem spre perfecțiune, eu cred că este acela de a evolua spiritual. Undeva, cele două concepții se întrepătrund.
NICIODATĂ NU MĂ AUTOCOMPĂTIMESC! Exclus! Caut soluții și la momentul oportun ele apar.
Autorul articolului este novice în psihologie. Nemulțumirea nu este totuna cu negativismul. Exemplul autorului cu femeia care își dorea mereu altceva este greșit ales. În opinia mea, femeia era într-o normalitate deplină, neacceptând amăgitoarea rutină, știut fiind că ea devine cadru propice plafonării.
Eu fac tot ce trebuie până mă declar mulțumită.

Radiografia unei zile, 13 iulie 2015

Oamenii m-au chemat în fața unei comisii de cercetare disciplinară când eram în C.O.și nu este tocmai OK.
Am intrat la ora 9 pe forumul educației. Colegii m-au sfătuit pe m.p. să iau un avocat. Am căutat Baroul Mehedinți și am luat numărul de telefon al unui consilier. L-am contactat și am ajuns la domnia sa. Sediul era în incinta internatului liceului Traian. Nu mi-a plăcut intrarea și m-am gândit că am nevoie de un avocat care totuși vede neregulile. Domnul a avocat a fost amabil și m-a sfătuit să cer amânarea procedurii de cercetare discipinară, pentru a afla ce dovezi ale angajatorului susțin acuzațiile care mi se aduc.
Printr-un miracol, am ajuns la școală, la ora 11 fix. Cei doi colegi din comisie mi-au pus la dispoziție dosarul cu ce a extras direcțiunea din ce am scris pe e-mail, FB și forumul educației, pe care nu l-am primit la o dată anterioară. A apărut și cel de-al treilea membru al comisiei, liderul de sindicat. Nu am fost de acord ca audierea să înceapă fără el, având programată o ședință, la aceeași oră. Între timp, așteptând, mi-a venit ideea să cer amânarea procedurii de cercetare disciplinară și am făcut cerere în acest sens.
Până să plec, am semnat și formularul de convocare primit prin poștă și cred că pe viitor la semnătură trebuie să fie prevăzută și data de luare la cunoștință. Am semnat și procesul verbal al amânării procedurii.
Am pornit spre ISJ Mehedinți. M-am oprit la consilierul juridic. Mi-a spus că nu are cu ce să mă ajute, domnia sa reprezentând ISJ Mehedinți. Am urcat la doamna inspector școlar general. Nu știa de demararea procedurii de cercetare disciplinară împotriva unui profesor. M-a sfătuit să merg la un mediator, după ce l-a chemat și pe consilierul juridic.
AM AFLAT că angajații unei structuri bugetare nu sunt obligați să aibă conturi de e-mail vizibile, pentru comunicare online. Eu cred că trebuie să fie conturi obligatorii, conturi de servicii, în care fiecare mesaj să primească un număr de înregistare.
Am plecat de la ISJ MH la Tribunalul MH. Am fost direcționată spre un avocat. Domnia sa a spus că nu are niciun rost să mă reprezinte la momentul acesta, cel mai indicat acum fiind să fiu asistată de membru din sindicatul din care fac parte din 1996. Am făcut împreună cererea către sindicatul din care fac parte și, din păcate, nu am găsit pe nimeni la sediul lor din incinta Colegiului Tehnic Decebal, pentru a o depune, la ora 14.53. Mâine dimineața voi face un drum la liceu.
Avocatul cred că a fost puțin dezamăgit de conținutul dosarului cu extrase din ce am scris pe FB. A zis că nu conține scânteia unui litigiu de muncă. Doar verdictul comisiei de disciplină îl poate declanșa.

Comisia de disciplină mă acuză că opiniile mele despre educație ”afectează climatul organizațional și dăunează prestigiului unității școlare”

11728798_10206930793006748_3069025841267442051_o

Conform convocării nr. 2476/25.06.2015, școala mă anunță de efectuarea procedurii disciplinare, în data de 13 iulie 2015,  și invoca drept pretext, citez: ”cu data de 19.10.2014 ați început să aduceți o serie de acuzații cadrelor didactice ce își desfășoară activitatea în cadrul unității noastre, acuzații ce afectează climatul organizațional și dăunează prestigiului unității școlare în care vă desfășurați activitatea”.

Nu am adus niciodată acuzații la adresa cadrelor didactice! Am susținut doar că școala nu beneficiază de un management performant, dovadă fiind rezultatele slabe obținute de elevi la examenul național de bacalaureat, cât și  lipsa standardeor calității.

Ce am scris pe FB, începând cu luna octombrie a anului 2014?

13. oct. 2014

M – La începutul lunii octombrie, direcțiunea Colegiul Tehnic Decebal Drobeta Turnu Severin, a premiat cititorii fideli, într-un cadru amical și într-o atmosferă destinsă, evident, în parteneriat cu biblioteca școlii.1962543_10204829970407496_8309980517681415613_o 10669278_10204829974167590_3478144935096189663_o

M – Pe 3 octombrie 2014, sala de festivități a Colegiul Tehnic Decebal Drobeta Turnu Severin a fost pregătită pentru primirea unor oaspeți de seama din minister. Sala a fost aranjată foarte frumos, probabil de o firmă specializată în astfel de servicii. Am auzit din sala de clasă la care eram vocea doamnei Ecaterina Andronescu. Mă așteptam ca la finalul ședinței să facă turul școlii, dar nici vorbă de asta. Cred că ar fi fost minunat pentru elevi să existe salutul între un fost ministru al educației și generația care beneficiază de efectele măsurilor luate anterior.

15.oct.2014

Cred că personalul medical din cabinetele școlare ar trebui să facă cu elevii acțiuni legate de igiena personală, în corelație cu igiena instituției .
Sunt școli care au cabinete medicale, sunt școli care sunt arondate unor cabinete medicale, dar cum dotarea cabinetelor este precară, personalul medical ar putea să se implice pe latura prevenției și a educației pentru sănătate și igienă…
Cred că un astfel de program ar trebui demarat la nivel național. Marile companii de produse de îngrijire și igienă ar putea lansa o campanie în rândul elevilor, oferindu-le chiar mici promoții. De asemena, marile companii ar putea dona produse de curățenie tuturor școlilor, atât din mediul rural, cât și urban.

17.oct.2014

De ce s-ar chinui unii să sape groapa altora, inventând stări inexistente, uitând de învățăturile proverbului milenar, cât și de riscul la care se expun prin stârnirea forțelor Universului?
Am să vă spun cât de curând o poveste reală care demonstrează că în jurul persoanelor oneste și implicate se nasc tensiuni declanșate de cei ce nu suportă să vadă când negrul este negru și albul alb. Până ieri nu înțelegeam patologia răutății și resursele ei, acum urmăresc cu interes cum se construiesc intrigi și urzeli fără acoperire în planul real.
Am dat timpul înapoi și am analizat toate câte au fost. Este răvășitor să constați că ura și răutatea din telenovele există și în viața de zi cu zi. Nu înțeleg cum unii îi atrag pe alții în a răspândi o informație falsă!
Intrigile din 2004 au fost aperitiv pe lângă cele din 2014, cu debut din 2012, cred.
Nu am nimic de ascuns. Am înțeles ce s-a întâmplat și pe ce au mizat neștiind câte leucocite are organismul meu. Voi scrie detaliat totul.
Să creezi situații false și să denigrezi o persoană, fără suport, doar bazându-te pe ce ai pus la cale, arată lipsa de scrupule.
Ce trebuie să-nvăț din asta mă întreb! Superioritatea (naturală) nu este pe placul celor ce nu o au. Oamenii te vor din tagma lor, cu încetinitorul, cu văicăreli, fără idei, cu bârfa, cu termene nerespectate, cu lucruri nefinalizate, cu capul plecat, un nimeni…
Văd și partea bună a lucrurilor. Credeam că nu mai am nimic de văzut, dar viața mi-a demonstrat contrariul.
Cred că trebuie să cer asistența unei comisii din minister la clasă, o săptămână, două, un an, și apoi să plec din școala în care zi de zi am venit cu drag, pentru a putea scrie cu lux de amănunte despre unul din capitolele vieții mele, dar și despre viața unei instituții școlare și rezultatele ei.

18.oct.2014

Școala secolului XXI este rudimentară, în România! Elevii claselor a XII-a care nu au promovat bacalaureatul sunt nevoiți să meargă la ore de pregătire chiar în particular, deoarece liceele nu au un site cu materia aferentă examenului la toate disciplinele de bacalaureat, cu eseuri, cu exerciții rezolvate și propuse spre rezolvare, și, de ce nu, cu verificare online.
În 2001, am ajuns pe site-ul unui liceu francez. Am găsit toată chimia predată, fișe de lucru, exerciții și rezolvări, accesibile oricui. Noi suntem tot la nivelul școlii comuniste. Avem platforme e-learning prin proiecte, ici-colo, dar în regim închis, deci fără transparență și doar pentru unii. O platformă trebuie să devină publică, întărind astfel sustenabilitatea proiectului, în opinia mea.

19.oct.2014

Am pus cap la cap tot ce s-a întâmplat. Sunt victima unei înscenări mizerabile, dar nu imposibil de demonstrat. Cred că s-a mers atât de departe încât defăimarea mea s-a făcut și pe FB, prin mesaje private.
Ce valoare au oamenii din jurul meu? Nimeni nu a venit să îmi spună, să mă întrebe, să se edifice! Și în fața unei haite de lupi aș fi avut mai mare șansă de apărare, aș fi simțit pericolul, decât în fața celor ce cu răbdare au construit o intrigă mizerabilă în spatele meu, folosindu-se cred și de elevi, căci altfel nu-mi explic de ce unii se plimbă toată ziua prin școală în loc de a fi la ore.
Neșansa mea a fost să ajung într-o școală în care profesionalismul este departe de cotele lui înalte…
Adevărul va ieși la lumină! Sunt sigură de asta!

23.oct.2014

Vă invit să rezolvați problemele pe care trebuie să le gândească un elev de clasa a V-a, după onor ministerul și autorii de curriculum, deci și autorii de manuale și culegeri.
Alexandra, fiica fratelui meu care acum este în Germania, în clasa a V-a, îmi spune că totul este foarte lejer și nu se trece la o altă lecție până nu toți copiii înțeleg conceptele teoretice aplicate în practică. Noi abstractizăm totul și atunci să nu ne mai mirăm de ce ajung copiii să nu mai iubeascămatematică, disciplină forte în dezvoltarea gândirii critice, în opinia mea.
La noi culegerile sunt pentru părinți sau pentru profesori și asta numai din cauză că oricine poate scoate pe piață o carte fără a fi validată de cel puțin o generație de elevi…
În opinia mea, culegerile trebuie să aibă modele de exerciții rezolvate. Elevul trebuie să aibă satisfacția găsirii soluției exercițiului. Stăpânirea unui algoritm de calcul se face prin exercițiu repetat. La noi, la mate, azi se predă una și mâine alta, un slalom prin matematică, iar elevul nu are timp să aprofundeze noțiunile…
Din păcate, nimănui nu-i pasă. Ne mulțumim cu câteva vârfuri și restul elevilor îi sacrificăm, pentru că cei ce știu hibele sistemului nu sunt luați în seamă…

1403163_10204908483130265_4250640018839037526_o

25.oct.2014

M – În România, tehnicile comuniste de intimidare a celor ce folosesc dreptul la liberă exprimare funcţionează, din păcate!
Acum înţeleg de ce oamenii se complac şi nu iau atitudine în faţa neregulilor.
Am auzit tot felul de poveşti reale despre manipulare şi înscenare, ce mi-au părut a fi neverosimile la momentul acela, cu toate acestea refuz să cred că natura umană a pierdut legatura cu virtuţile biblice taman în timpurile ce ar trebui sa marcheze apogeul înălţării spirituale a omenirii.

M – Joi, 23 octombrie 2014, Colegiul Tehnic Decebal Drobeta Turnu Severin a fost gazda inițiatorilor unui proiect ce cu siguranță va avea impact pe termen lung. Proiectul vizează promovarea și dezvoltarea zonelor turistice din România și Bulgaria cu potențial tradițional, cultural, istoric, gastronomic. În cadrul Conferinței Transfrontaliere, elevii liceului au putut afla informații utile despre potențialul turistic al Românie, dar și al țării vecine, Bulgaria, într-o prezentare atractivă.
Mă bucur că am dat curs invitației colegului meu de a participa cu clasa la această prezentare.
La final, am intrat în posesia prezentării PowerPoint, dar din păcate nu cred că FB îmi permite să o postez. În opinia mea, materialul prezentat ar putea fi difuzat chiar în spațiul publicitar al televiziunilor locale și, de ce nu, chiar naționale.

1658689_10204920303585769_1077898488420508131_o 10527793_10204920285465316_7137051568824913016_n

26.oct.2014

M – Am dat peste niște fotografii de la absolvirea cursului Eurocad Form din Germania, 2-15 aprilie 2014 și așa mi-am adus aminte că nu am luat fotografiile de grup de la colegi. Coordonatorul proiectului a făcut foarte multe fotografii de grup și nu înțeleg de ce nimeni nu mi le-a trimis…

10359041_10204924785497814_8618444953576882048_o 10629412_10204924784857798_7838419321271518921_o

1.noiemb.2014

Mă gândesc că am nevoie de cei mai buni avocaţi şi jurişti pentru a obține daune bănești de la cei ce m-au denigrat fără acoperire, bani pe care să-i investesc apoi în aducerea școlii la standarde europene reale, nu doar pe hârtie.

2.noiemb.2014

M – Dezamăgirea mea este maximă! Tot timpul m-am gândit ce să fac mai bine pentru școală și pentru elevii mei, iar alții îmi săpau groapa cu încrâncenare. Am înțeles tot mecanismul. Intuisem, dar nu știam cât de adâncă este forța răului.
Povestea mea, a omului nemulțumit de sistem, atinge punctul culminant în primăvara anului 2004. De atunci și până la 17 septembrie 2014, am crezut că sabia războiului a fost îngropată! Credeam că toți au înțeles că sunt un om care nu doar sesizez…

10644170_10204976553911992_8128083876825294834_o1529869_10204976553751988_537712992253516159_o

M – Pe 15 septembrie 2014, când am susținut concursul la București, la Ministerul Educației Naționale, habar nu aveam de urzelile din spatele meu. Asta mă doare cel mai mult, naivitatea mea!
Dosarul a fost admis ca fiind complet. Una din piesele dosarului a fost certificatul care atesta capacitatea de muncă, cu mențiunea că potențialul angajat nu este luat în evidență cu boli psihice.

3.noiemb.2014

M – Doza mea de naivitate s-a consumat. Acum mă pot aștepta la ce este mai rău. De săptămâna trecută laboranta nu a venit la școală. Eu am lucrări de laborator de făcut. Azi am solicitat-o pe cealaltă laborantă. Eu nu rămân în laborator niciodată singură și nu țin cheia. Cu ani în urmă, colegele mele de catedră, azi foste pensionare, insinuaseră că a dispărut ceva sticlărie de laborator. Uluirea mea a fost la cote maxime, deoarece eu am fost omul care am adus sticlărie de laborator în școală inițiind o campanie de dotare a laboratoarelor cu ajutorul elevilor și părinților. Totuși, acum îmi aduc aminte că marți, 28 oct 2014, șeful de catedră aștepta pe hol un coleg de la chimie industrială, iar mai târziu ușa laboratorului era întredeschisă. Ce lucrări or fi făcut acolo, nu știu, nu am avut curiozitatea să intru. Azi am fost direcționată spre laboratorul de la etajul I, dar am ales etajul II. I-am văzut iar pe cei doi colegi împreună.
Cred că în laboratoarele de chimie trebuiesc puse camere de filmat, poate chiar în birouri, astfel s-ar vedea cât muncesc unii și cât stau alții pe banii statului. Și mai cred că toate cheile dintr-o instituție trebuie să stea la portar…

M – La noi este prea multă risipă de bani de la bugetul de stat, în opinia mea.
Eu cred că Ministerul Educației Naționale împreună cu Consiliile Locale și factorii de decizie de la nivelul fiecărui județ ar trebui să se așeze la masa dialogului și să analizeze eficiența, cât și costurile învățământul profesional și tehnic la nivel național.
În opinia mea, liceele tehnologice din fiecare județ al țării ar trebui aduse sub cupola unui campus tehnic preuniversitar, care ar aduce beneficii majore prin eliminarea cheltuielilor mari, chiar foarte mari, cu întreținerea spațiilor școlare, cu atât mai mult cu cât numărul elevilor este în scădere. În anii de explozie demografică, liceele tehnologice aveau între 1300-1700 de elevi, azi, abia mai au 500-800 de elevi, în cazurile fericite. De asemenea, rezultatele elevilor de la liceele tehnologice la evaluările naționale sunt mult sub așteptări, chiar dacă clasele de elevi funcționează sub efectivul stabilit prin lege.
Din altă perspectivă, sunt în oraș licee tehnologice la standarde europene, dar din păcate nu au elevi… Sunt, din fericire, licee tehnologice care mai au elevi dar, din păcate, nu sunt la standarde europene. Comasarea liceelor tehnologice cred că este deja un imperativ.

4.noiemb.2014

M – Am înțeles că este o furie împotriva mea, o furie împotriva omului corect și onest care observă, sesizează și vede soluții. Mi-au făcut o aură complet opusă și este uluitor cum au reușit fără ca eu să-mi dau seama și fără ca nimeni să ia atitudine. Lașitatea naturii umane în plină acțiune?!
Fără să știu am fost denigrată complet, chiar de oamenii care s-au strecurat în viața mea. Așa o complicitate pusă la punct pare de domeniul SF.

M – Azi am mai reușit să atrag antipatia unei persoane…  Am impresia că sunt expertă în asta!
Am fost la CAR-ul de la învățământ și mi-am exprimat dorința ca în luna decembrie să lichidez fișa, prin compensarea fondului cu împrumutul. Am spus că o să solicit în scris copii după fișele mele de împrumut, din 1996-2014. Am înțeles că nu voi primi aceste copii și chiar nu înțeleg de ce. Sistemul CAR ar trebui să aibă o anume transparență, poate chiar un cont online unde fiecare cotizant să-și poată vedea fondul, ratele, dobânzile la sumele împrumutate sau economisite.
De mult sunt eu nedumerită cum se aplică dobânzile la CAR-ul din învățământ. Anul trecut, dobanda mea anuală la 2000 de lei a fost de aproximativ 40 de lei, asemănătoare cu a unui alt coleg al cărui fond era doar de 500 de lei.

M – Adevărul enervează! – asta este clar…
Am aplicat chestionare în cadrul proiectului ”Transparență și calitate în administrația publică, prin social media”, atât cetățenilor, cât și angajaților de la AJOFM.
În urma aplicării acestor chestionare am sesizat celor de Agenda 21 inadvertențele întâlnite și chiar am afirmat că baza de date a fost făcută de neprofesioniști, iar chestionarul nu a fost mai întâi pilotat pe un grup de cetățeni. Abia mai târziu am aflat că în echipa de proiect sunt sociologi și oameni cu pretenții de a fi profesioniști.
Cine sunt eu să fac astfel de afirmații? Sunt un om care caută ca teoria să se oglindească în practică și mai am și experiența unui proiect în care baza de date a fost făcută de profesioniști. Acum înțeleg cât de important este să ai șansa să lucrezi printre și cu profesioniști! Dar cum la noi toți sunt puși în aceeași oală, totul este posibil. smile emoticon
Dacă persoana care a făcut baza de date a fost plătită, asta depășește puterea mea de înțelegere. Așa cum arăta baza de date, o putea face și un elev mediocru.

10 noiemb.2014

M – Cred că în tot oraşul sistemul de canalizare este înfundat. Azi am ajuns la aceasta concluzie, prin asocierea mirosului care umple holurile şi uneori laboratoarele liceului cu mirosul emanat de gurile de canal din oraş.
Mi-aduc acum aminte că în 2011 mirosul de toaletă desfundata invada toată şcoala. Acum fenomenul pare controlat si mirosul apare ici-colo şi chiar în laboratoare.
Poate cei de la SECOM ar trebui să verifice canalizarea din spaţiile publice şi instituţii.

M – De ce se plictisesc elevii la şcoală?
Mie imi place să tin trează atentia elevilor mei, dar nu-mi iese întotdeauna, din cauza dotării precare a laboratoarelor.
Cum ar trebui să fie un laborator scolar, din punctul meu de vedere?
Fiecare masa de laborator să aibă un dulapior în care să se afle strictul necesar de sticlărie şi ustensile de laborator, inclusiv substanţele chimice utile efectuării lucrărilor de laborator.
Cu visul acesta am venit de pe băncile facultaţii şi văd că nu m-a părăsit nici până azi.
Azi, in laborator, am avut o singură sita şi 10 mojare. Mojararea a fost un succes, iar cernerea un eşec, elevii lucrând succesiv, nu concomitent.
Să nu îmi spuneţi că eu trebuie să mă ocup de dotarea laboratoarelor! Elevii sunt puşi uneori să cumpere alcool etilic, sare grunjoasa, etc.
După ani buni, se pare că va exista o nisa in laboratorul de la etajul I din şcoala internat.
Să ştiţi că niciodată nu am scris pe canale social media inainte de a îmi face cunoscute opiniile în şcoală. Am apelat la această metodă, doar când am vazut ca nimeni nu tine cont de sugestiile mele.

11.noiemb.2014

M – In anul 1996, anul titularizatii mele prin concurs, am constatat dificultăţi de calcul aritmetic la câţiva dintre elevii mei. Tin minte ca acum pe elevul care nu a putut sa-mi spună atunci cât fac 1:2.
Ce se întâmplă azi? Azi sunt elevi care nu ştiu să mai facă împărţirea, pe caiet, ajutându-se de calculator şi asta nu este de mirare, ci doar trasează coordonatele eşecului la examenele naţionale.
Cum s-a ajuns aici? Fuga prin materie şi neaprofundarea cunoştinţelor prin exerciţiu temeinic fac ca elevii să nu îşi exerseze inteligenţa logico-matematica si chiar cea lingvistică fiind intr-un con de umbră.
Ce se poate face? Am scris râuri pe forumul educatiei, in acest sens. Elevul trebuie să înveţe făcând, aducand teoria in planul concret.

M – Natura umană dezlănţuită, solidară denigrarii şi defăimării unei persoane, nicidecum virtuţilor biblice, poate intra oricând în acţiune atat timp cât nu este funcţional codul de etică profesională şi nici nu există transparenţă la nivelul hârtiilor scrise în cadrul unei instituţii
De exemplu, procesele verbale ale C. A. sunt la secret, iar procesele verbale ale Consiliilor Profesorale au multe spaţii libere la semnare, completate ulterior cu cine ştie ce…
In opinia mea, copiile proceselor verbale trebuie puse pe o platformă cu circuit deschis, atât timp cât şcoala este finanţată de la bugetul de stat.

12 noiemb.2014

Natura umană, lipsită de valori morale, poate decade intr-atât incât poate atrage în jocuri murdare şi tinerii cărora tocmai ar trebui să le formeze şi să le dezvolte personalitatea armonios, respectând şi inoculandu-le preceptele moral civice.
De obicei, punctele slabe se pot transforma în puncte tari, cu un efort de voinţa personal. Nu ştiam că o mână de oameni, prin metode neortodoxe, pot incerca să transforme punctele tari ale unei persoane in puncte slabe…
Intotdeauna m-am mirat de ce elevii clasei IX C, anul trecut, si-au schimbat atitudinea fata de şcoală şi au devenit indisciplinaţi. Atentia mi-a fost distrasă, deoarece în CP toţi colegii se văitau de ei. Cand şcoala nu are reguli, elevul simte! Când elevul este cooptat in alte activităţi decăt cele care vizează dezvoltarea sa cognitivă, socială si personala, este o crimă.
Eu nu sunt in profesor pentru elevii care vin la scoală să doarmă sau sa aibă unde pleca de acasă. Eu sunt un profesor pentru elevii care vor să înveţe şi care sunt dispuşi să depună efort intelectual.
Din păcate, unele şcoli din România nu mai sunt lăcaşe de cultură, ci tind sa devină spaţii de întâlnire unde violenta verbală si fizică fac legea, în opinia mea.

15 noiemb.2014

M – Intrebarea este: Cum să facem ca şcolile să devină lăcaşe veritabile de cultură?
Raspunsul este simplu şi face referire, în opinia mea, la investiţia în educaţia de calitate şi necesită profesori temeinic pregătiţi din punct de vedere psiho-pedagogic, spaţii scolare moderne, dotate şi îngrijite, dar şi un curriculum adaptat evoluţiei ştiinţei care să pună accent pe operarea cu noţiunile teoretice, nu doar ingurgitarea lor, cât şi compararea teoriei cu practica.
Introducerea unor ore de dezvoltare personală în curriculum ar face ca elevii, dar şi profesorii să comunice eficient şi asertiv.
În astfel de condiţii, elevii ar veni cu drag la şcoală.

M – Se pare că de luni, 17 noiembrie 2014, vom avea brigada ISJ MH în şcoală. Este de bine şi vă marturisesc că niciodată nu ne-a trecut pragul o astfel de brigadă şi am 18 ani de profesorat
Unii colegi susţin că a fost brigadă şi în anul 2005, dar dacă a fost sigur nu a intrat si clasele de tehnic.
Eu sunt foarte curioasă cum vor iesi basma curată directorii.. . Cand am fost în Germania, 2-16 aprilie 2014, era normal sa figuram în CO. Cum la noi este posibil să fii în două locuri deodată, colegii din grupul ţintă au semnat pentru orele facute de cei ce ne-au suplinit, eu fiind singura care am refuzat sa semnez, cerând verbal operare CO în condica de prezenţa, pe perioada deplasării in Lepzjg, Germania.
Am fost surprinsă să constat, de asemenea, că formarea nu a fost echivalată cu credite transferabile, desi coordonatorul proiectului a initiat toate demersurile…

M – Ştiţi de ce nu avem invăţământ de calitate, în România? Pentru că partidele propulsează în funcţii de conducere persoane obediente, simple marionete, păpuşi executante, incapabile să ia decizii in favoarea şcolii şi a elevilor – în opinia mea.
Ştiţi că nu avem pârghii care întreţină normalitatea, ci doar portiţe spre vasalitate?
De exemplu, un profesor cu o maladie severa, pentru ca statul nu-i plăteşte integral salariul – cu spor de dirigenţie si ore suplimentare, figurează în activitate, la mica intelegere cu CA, deşi el este internat sau prins intr-un program de recuperare medicală. Ubicuitatea la putere!
Un profesor care donează un organ unui membru din familie nici macar nu beneficiază de CM plătit, conform legislaţiei române, fiind considerat simplu voluntar şi lăsat să se descurce cum poate. În astfel de condiţii, activitatea instructiv-educativă nu are cum sa fie la cotele calităţii şi, de data aceasta, este de blamat sistemul ce nu este sincronizat.
Avem în şcoli personal a cărui activitate este uneori la secret, şi fac referire la -laboranti, asistente medicale, pedagogi, administratori şcoală, magazioneri, psihologi. Unii stau cât este ziua de lungă şi poate plimbă în răstimp o hârtie. Cred ca acest personal ar trebui să aibă o fişă de pontaj, pe ore şi pe zile, validată pe site-ul şcolii, altfel „Trai, Neneacă! Evident, si profesorii ar trebui să posteze lecţiile, strategia de predare şi testele de evaluare pe site-ul liceului. Eu am lansat această propunere direcţiunii, dar nu am avut succes.
Ce părere aveţi? Să am eu o doză de nebunie, pentru că intrevad soluţii la problemele cu care se confruntă scoala românească?
Abia aştept brigada ISJ MH si MEN. Am ce să le arăt!

18.noiemb.2014

Un proiect extrem de interesant, ce vine în sprijinul dezvoltării personale a elevilor, încă mai are locuri disponibile pentru tinerii ce doresc să afle mai multe despre antreprenoriat, marketing și personal branding.
Am rămas uimită să constat că nu toți elevii claselor XI B și XI C au avut disponibilitatea de a se înscrie la acest proiect, deși el reprezintă o oportunitate de dezvoltare personală pentru orice tânăr.
Pentru doritori, datele de contact sunt în pliantul atașat.

1495249_10205085457674518_2696867748373536409_o 10630725_10205085454794446_7481313052070267267_o

10606107_10205085803723169_1711927427811963454_n

19 noiembrie 2015

În era tehnicii moderne, cred că ar trebui să renunțăm la procesele verbale scrise și să trecem la înregistrările electronice, mult mai concludente și concrete.
Azi a fost ședința C.P. Pe ordinea de zi a fost și cadrul socio-profesional, la nivelul instituției. Am luat cuvântul și mi-am prezentat punctele de vedere, așa cum nu am făcut-o niciodată în plen.
Mi-am luat angajamentul că nu voi mai scrie pe forum, atât timp cât instituția va crea cadrul unei comunicări eficiente. În C.P. am primit un vot de blam din partea colegilor pentru ceea ce am scris pe FB și, evident, nu am putut răspunde la toate întrebările.
Nu am dorit să prejudiciez imaginea liceului și nici a colegilor mei.
Așa cum mi s-a sugerat, probabil, trebuie să plec din școală, cu atât mai mult cu cât a apărut condica și un întreg dosar al anului 2004 de a cărui existență habar nu aveam, exceptând hârtiile pe care le-am primit eu și pe care le voi posta pe blogul meu. UN PROCES SE ÎNTREVEDE LA ORIZONT!

P.S. Am înțeles că cineva se delectează și trimite e-mail-ri colegilor prin care le sugerează să intre la ore. 🙂

21 noiemb.2014

Există vreo lege, în România, care sancționează defăimarea unei persoane fără ca aceasta să știe?
Constat că în țara asta poți să faci dintr-un om neom, să folosești niște pârghii pentru denigrarea unei persoane și chiar să implici instituții care ar trebui să reprezinte interesele cetățeanului, nu să le lezeze.

Am scris recent la Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Mi s-a părut stupid ca formularul meu să nu primească un număr de înregistrare. Aștept cu interes răspunsul!

23 noiemb.2014

Joi, 20 noiembrie 2014, am fost în audiență la ISJ Mehedinți. Am stat de vorbă cu doamna inspector școlar general, după ce am făcut anticameră, căci, așa cum bănuiți, nu eram singura dornică să o cunosc.

1554389_10205117218028507_8035749094964215171_n

27.noiemb. 2014

M – Cum poți să denigrezi un om, dacă alte planuri nu dau roade? Metode sunt și le dețin mințile lipsite de valori morale…
Cu vreo doi ani în urmă, la concursul Made of Europe am fost mai mulți colegi din școală, la prezentarea proiectelor ce au intrat în competiție, printre care și colega mea, președinta Asociației Act Integration, iar activitatea a fost organizată de ISJ Mehedinți.
Trecând peste dezorganizarea completă a evenimentul, fiind nevoiți să așteptăm inspectorul de specialitate, m-am trezit peste două zile de la întrunirea respectivă cu telefonul doamnei inspector în care susținea că i-a dispărut portul cu toate stick-urile de internet și de memorie.
Am tot dat filmul înapoi și mi-am dat seama că este o făcătură. Eu am o atenție distributivă extrem de dezvoltată și mi-am adus aminte că una din profesoare o ajutase să-și strângă materialele, punând portul în geanta laptopului. Regret că nu m-am interesat la momentul acela să văd dacă și-a anunțat pierderea stick-urilor la rețelele de telefonie mobilă…

M – Ieri am fost la o prezentare organizată de Asociatia Act Integration, asociație în cadrul căreia sunt voluntar. Prin asociație am participat la cursul din cadrul proiectului ”Transparență și calitate în administrația publică, prin social media”, București, 29-31 octombrie 2014, am aplicat chestionare cetățenilor, cât și angajaților AJOFM. Președinta Asociației este colega mea de liceu Mirela Rusu.

Întrunirea a fost interesantă și s-a adresat tinerilor studenți, fiind promovat serviciul european de voluntariat SEV. S-au făcut poze de grup…

Din păcate, noi vorbim despre Serviciul European de Voluntariat, dar nu aveam un serviciu de voluntariat organizat la nivel național. Unul din tineri spunea că vrea să facă voluntariat în țară, nu în afara ei și am căzut cu toții de acord că nu prea avem așa ceva, altfel, cu siguranță, am avea spitale și școli la standarde, cămine de copii și de bătrâni mai vesele și mai primitoare, etc.

Poate cei de la Sociologie ar trebui să demareze o cercetare pe tema serviciului român de voluntariat din care să reiese dacă sunt românii dispuși să facă activități voluntare în cadrul comunității locale sau naționale. Trebuie început de undeva și mă gândesc că având ceva preocupări inteligente, oamenii ar fi mai fericiți.

29 noiemb. 2014

Ieri, 28 noiembrie 2014, am fost la Colegiul Tehnic Lorin Sălăgean, liceul care a organizat Cercul Pedagogic pe aria curriculară tehnologii.
Gazdele au oferit fiecărui liceu mapa simpozionului. Mi-a atras atenția revista lor, cu apariție anuală, dar și câteva referate.
Eu cred că toate revistele, nu numai cele școlare, trebuie să fie pe un site unic al ministerului de resort și mai cred că trebuie verificată și autenticitatea articolelor scrise în toate revistele din țară, indiferent de profil. Am termina astfel cu plagiatul, în opinia mea.
De asemenea, MEN trebuie să aibă o platformă unică unde toate lecțiile filmate în cadrul Cercurilor pedagogice să fie accesibile celor din sistem, cât și celor din afara lui. Colegii de la Lorin Sălăgeam au avut o filmare cu câteva experimente atractive, pretabile pentru cercurile de chimie. Revin iar la o idee mai veche a mea, în fiecare școală ar trebui să fie cercul de chimie, pentru elevii pasionați de chimie
Revenind la Cercul pedagogic, ar fi fost grozav ca toți elevii clasei să facă individual acele experimente. În realitate, lucra doar câte unul. De ce? Laboratoarele nu sunt dotate pentru experimente individuale și asta este o hibă a sistemului care arată stagnarea investiției în școala românească.
În timpul derulării filmului au fost câteva momente fără sonor și am încercat să aduc în discuție problemele învățământului profesional și tehnic, făcând referire la lipsa manualelor școlare pe domenii de calificare și la nereprezentativitatea județului în comisii naționale de specialitate.
Am întrebat colegii dacă au primit informații despre campania NO HATE SPEECH și a rămas să le trimit un e-mail cu informațiile legate de concursul de afișe și sporturi publicitare demarat în școlile din județ.
Colegiul Tehnic Lorin Sălăgean este un liceu la standarde europene. Are spații îngrijite și săli spațioase. În opinia mea, managerul a fost preocupat de investiția în infrastructura școlară.

30 noiemb.2014

1966220_10205162144631644_5989482123244968759_o

Eu mă întreb de unde or fi luat specialitatea mea cei ce au scris acest atestat de formare continuă… Cred că de pe FB, căci eu în școală nu am a face nimic cu masterul absolvit în 2009, ”Politici Sociale și Integrare Europeană”, și sunt titulară la catedra de Chimie Industrială, din 1996…
Și, cum nu mi-a cerut nimeni dosarul consilierului educativ pe anul 2012-2013, deși, este drept, multe documente le-am trimis și în format electronic directorului și inspectorului de specialitate, azi am scanat o parte din dovezi și am postat documentele pe blogul meu personal.
La fel voi face și cu dosarul consilierului educativ 2011-2012…

2 dec. 2014

M – Azi am plecat de la școală aproape de ora 16. De ce? Am verificat, împreună cu alți colegi, dacă am semnat toate condicile de prezență. Este o muncă obositoare și se poate întâmpla ca în două luni să sari o zi… Acum îmi dau seama ce efort depunea fosta secretară, care a murit într-un accident rutier. Ne scotea nominal zilele nesemnate.
În opinia mea, în condică poți să scrii ce vrei… Cred că ar trebui ca săptămânal condica de prezență să fie verificată după caietele elevilor.
Și, apropo, ce nebunie cu modulele astea! La clasele cu predare modulară, apar numerotate modulele, nu prescurtarea lor. Azi am constatat că, deși predau un singur modul la clasa IX C, în condică apare scris ba M1, ba M2, ba M4… Eu m-am focusat pe semnarea condicii și pe conținuturile științifice ale modului Materii prime și materiale în industria chimică, nu pe variația numărului modului. smile emoticon
Este drept, anul trecut am predat la clasa IXC și M4 – Măsurări și calcule tehnice, dar asta nu justifică starea de fapt. Șeful de catedră a dat încadrările la comisia de orar și cred că le-a dat corect.
De asemenea, am observat că apar, într-una din zile, în același interval orar la două clase, una fiind XE – la care nu am ore. Dacă, din grabă, semnând în dreptul numelui, fără să verific clasa, am semnat și la XE? Să îmi verifice cineva atenția? Eu mă bazez pe responsabilitate, dar chiar trebuie să verific și corectitudinea condicii?

Propun să se revină la registrul de condică și să se renunțe la foile volante care pot fi schimbate una-două, dacă interesul o cere. La fel, convocatoarele pentru ședințele Consiliului Profesoral trebuie să fie într-un registru și nu pe foi volante.

M –  În opinia mea, inspecțiile la clasă nu trebuie să fie anunțate.
Mie mi-a rămas în minte inspecția la care a fost supus domnul Trandafir… Cei din minister au bătut la ușă și au cerut permisiunea să intre la ore. Au verificat și ce știau copiii…
Dacă azi un inspector ISJ sau MEN ar asista la ore și ar verifica ce știu copiii, care credeți că ar fi rezultatul? Dacă un inspector ar cere caietele elevilor, ce ar constata?

Când inspecția este anunțată, profesorul se străduiește să iasă din tiparele unei ore obișnuite, ceea ce nu face zilnic. Când inspecția nu este anunțată, el trebuie să conducă ora așa cum face de obicei…

4 dec. 2014

Cei de la școală au încercat să susțină ideea că uit, uitând că eu sunt cel mai mare dușman al uitării. Chimist fiind, știu că după vârsta de 35 de ani, la unii, sau 45, la alții, celula nervoasă pierde din vitalitatea conexiunilor neuronale și are nevoie de ajutor, de aport de vitamine. Cum întotdeauna am fost uimită de acest fenomen pe care l-am observat în adolescență la mama și mai apoi la câțiva cunoscuți, vă dați seama că fără a avea nevoie am început programul de întreținere neuronală cu aport de minerale și vitamine. Îl recomand oricărei persoane… Trei luni pe an, zece zile consecutive, în fiecare lună din cele trei – și creierul este protejat de toate atacurile unei vieți haotice.
Cred că au început din vară să susțină ideea că uit. Într-unul din Consiliile Profesorale, o colegă susținea că are la clasa la care este dirigintă doar o singură medie neîncheiată… M-am mirat atunci, eu știind că aveam mai mulți elevi acolo cu situația neîncheiată, dar nu am intervenit. La sesiunea de corigențe și medii neîncheiate nu au fost trecuți toți elevii, ceea ce a făcut ca examenul să-l susțin cu elevii la începutul lunii septembrie, cu aprobarea directorului, după ce am prezentat tuturor colegilor situația într-un e-mail.
Eu nu uit! Nu am uitat nici că am redactat caietul de practică pentru clasa a XI-a, în cadrul proiectului derulat în școală, Pași spre viitor, și nu am primit niciun certificat de expert pe termen scurt, având doar convențiile de colaborare. De asemenea, pentru munca prestata, mai mult singură decât în colaborare cu colegul care apare pe coperta caietului, am primit doar jumătate din suma prevăzută. Ce or fi scris oamenii aceștia prin hârtii? De asemenea, nici elevii nu au primit toți bursele alocate prin proiectul Pași spre viitor. Cei ce nu au avut la momentul t conturi bancare nu au mai primit banii. S-o reflecta în hârtii situația aceasta?
De asemenea, în cadrul proiectului s-a făcut necesarul de materiale pentru dotarea laboratoarelor. Din păcate, probabil, le trebuiau doar hârtiile, căci laboratoarele de chimie industrială nu au fost dotate cu nimic.

Aș putea să continui. Ieri am căutat condica volum IV a anului școlar 2013-2014, pentru a verifica ce scrie în dreptul meu în perioada 2-16 aprilie 2014, când am fost plecată cu alți 14 colegi în proiectul Leonardo da Vinci, în Germania. Am găsit toate volumele, mai puțin acesta.

Un afiș, ieri, în cancelarie, ne anunța că azi la ora 10.50 va fi un CP. Din păcate, nu voi ajunge, având ore de la 12. Dacă aș fi știut ce este pe ordinea de zi, poate m-aș fi străduit să ajung.

Cum toate aceste aspecte le-am sesizat în școală și nimeni nu m-a lămurit, mă văd iar nevoită să le fac publice… Dacă mai mulți oameni ar face sesizări în spațiul virtual, managerii ar fi nevoiți să respecte legea și să-și îndeplinească atribuțiile ce le revin, iar evaluarea lor ar putea fi făcută corect.

5 dec. 2014

M – Azi directorul mi-a propus să avem un dialog pe marginea celor postate pe FB. Și, cum mi-a plăcut ideea, la ora 14 am coborât la biroul ”managerului”. Erau ușile deschise, dar directorul nu. Le-am spus femeilor de serviciu să-l înștiințeze că l-am căutat.
Mă-ntreb, acum, o fi dispărut ceva din biroul directorial? Ăsta ar mai fi un câmp de defăimare, până va ieși complet adevărul la iveală… Eu am ajuns la concluzia că în lumea noastră poți fi denigrat mult și bine, fără suport real, telefonul fără fir funcționând la maxim.

M – Azi, în școală, erau inspectori și metodiști. Frumos, din punctul meu de vedere… Am avut și eu în inspecție pe colega mea de specialitate, colegă de care mă leagă ca amintire titularizarea din 1996…
Ora am ținut-o la clasa XII C, iar conform planificării am intrat într-o unitate de învățare nouă, lecție introductivă la medicamente… Față de anii trecuți, am mai îmbogățit partea de teorie cu câteva concepte, folosind și dictoanele latine care au stat la baza alopatiei și homeopatiei. Clasele de medicamente au stârnit curiozitatea elevilor, solicitându-le atenția… Am păstrat oglinda tablei și lecția a fost pliată pe corelația dintre teorie și practică.
Pentru că am ore destule, la această unitate de învățare vorbesc și despre anticoncepționale, și despre droguri și elevii fac un referat despre o boală, referat pe care îl susțin în fața clasei, ajungând ca la final, să știe cât mai multe despre bolile existente și despre prevenirea lor. Bineînțeles, nu uităm de analizele de laborator la analgezice și la vitamine.

7 dec. 2014

Școala românească de azi nu prea are nimic deosebit față de cea de ieri:
*sălile de clasă sunt aproape la fel:
*resursele materiale lipsesc
*bibliotecile nu sunt în atenția instituțiilor abilitate
*dicționarele școlare nu au fost revizuite
*laboratoarele de fizică și chimie nici ele nu sunt în atenția factorilor de decizie
*predarea este lăsată la mâna profesorului, neexistând manuale avizate de minister pentru toate calificările și profilele
*evaluarea nu este standardizată
*semnarea condicii nu se face electronic
*lecțiile nu sunt postate pe platforma școlii conectată la a ministerului
*management este defectuos și se oglindește din plin în aspectul școlilor, dar și în rezultatele la învățătură ale elevilor
Lipsa îndrumării și controlului își spune cuvântul. În opinia mea, în învățământ este HAOS și nimănui nu-i pasă. Viitorul absolventului de liceu nu se conturează prea luminos, spectrul șomajului fiind tot ce-l așteaptă la terminarea liceului și a facultății, exceptând angajările aranjate. Instituțiile abilitate ale statului nu au în prim plan crearea locurilor de muncă pentru tineri și nu numai.
De ce plătim Guvernul și parlamentarii, eu chiar nu știu!?

Cum poți să te simți la 20 de ani, când nu ești independent financiar? Mă întâlnesc des, în cartier, cu o fostă absolventă a liceului. A lucrat la un patron. Lucrurile nu sunt tocmai ok nici în sistemul privat… I se stinge fericirea de pe chip și mi easta mi se pare condamnabil. O societate care nu se gândește la viitorul tinerilor se condamnă singură la dispariție…

9 dec.2014

După 40 de zile în care viața mea a fost dată complet peste cap de toate câte s-au urzit în jurul meu, ani buni, fără ca eu să am habar, azi m-am trezit liberă de toate cîte s-au întâmplat, reconectându-mă la starea de bine care mi-a fost întotdeauna caracteristică, chiar și atunci când a trebuit să fac față unor provocări inedite.
Este drept, am luat niște decizii categorice și le voi duce la împlinire. Nimic nu mă va abate din drum. Până la dreptatea divină, trebuie să fie o dreptate naturală…
O să râdeți, dar după câte mi s-au întâmplat, nu mai mănânc decât gătit din mâna mea, nimic de la nimeni…
Există și o parte bună în tot răul acesta. Am descoperit credința în Dumnezeu și cred că educația primită de la tata pentru a crede în forța binelui și a dreptății m-a ajutat foarte mult pe drumul găsirii credinței adevărate.

12 dec.2014

No Hate Speech!

1978477_814148218631927_370788897365804756_o

22 martie 2015

Elevilor și studenților, la modul general:
Trebuie să aveți o gândire logică. Oricât ar încerca cineva să vă influențeze gândurile într-o optică negativă asupra unei persoane, deși este o încălcare flagrantă a codului profesional, trebuie să puneți sub semnul îndoielii afirmațiile dacă ele lezează demnitatea unei persoane pe care o cunoașteți a fi altfel decât vă este prezentată.
MI-am adus aminte de o seminaristă din facultate.Toți erau împotriva ei. Colegii ei care nu o agreau au încercat să ne oblige să semnăm o hârtie prin care să cerem că nu o mai vrem la ore. Mi s-a părut un moment penibil pentru breasla ce se vroia a fi intelectuală. Am luat atitudine și nimeni nu a semnat acea hârtie… Deci este posibil ca natura umană să decadă atât de mult încât să uite că ura este doar o stare nocivă ale cărei efecte se văd în starea de sănătate a persoanei.
Încep să asociez starea de sănătate a unei persoane cu starea de de omenie. 

24 martie 2015

M – Mă-ntreabă fiul meu de ce mai vorbesc cu cei ce au pus la cale un complot mizerabil împotriva mea și continuă să mă denigreze fără fundament.
Răspunsul este simplu – NU VREAU SĂ FIU CA EI! Sincer, mi-e milă de persoanele care au ca preocupare bârfa.
În curând voi scrie organismelor internaționale și pas cu pas mizeria va ieși la iveală. Dacă în România totul se face din condei, eu nu sunt omul care să accept coaliția persoanelor perfide.

M – Am să vă spun cum cred că s-au întâmplat lucrurile…
Un prim plan… În 12 decembrie 2013 am trecut peste procedura de implant. Spun am trecut pentru că doctorul era neliniștit în timpul intervenției, i-au tremurat mâinile, i-au scăpat acele și șuruburile prin gura mea. I-am scris după intervenție pe mp. Dacă nu ar fi fost profesionistă doctorița, cred că mi-ar fi perforat maxilarul. Tot timpul intervenției m-am rugat să scap cu bine și slavă domnului așa a fost. Am jurat ca acel doctor să nu se mai apropie de mine. Dragos Antonescu a dat palme și, la două luni după intervenție, era foarte uimit că niciun implant nu a ieșit. Cu toate acestea, unul din cele patru implanturi nu a suportat capsele de aerisire. Cred că de aici pornește fundamentul imaginației. S-au gândit poate că acel șurub a atins vreun nerv, ceva… Nici vorbă, dar oamenii au construit o poveste pe care au răspândit-o pas cu pas, din lipsă de preocupare, sau ca o răsplată a atitudinii mele vizavi de problematica școlii și a societății.
Încep să cred că tot răul este spre bine. În plan secund, pentru că a fost pe o perioadă mai lungă de timp, substanțele care mi s-au adminstrat în cafea, fiind în doze mici, mi-au mărit imunitatea, trecând peste efectul lor imediat despre care v-am povestit. Este un aspect pe care nu pot să-l demonstrez. Acasă, la școală, în vizită – mă rog, nu mai contează…

M – Nu mi-a răspuns la acest mesaj niciodată doctorul implantolog, fostul meu coleg de liceu până în clasa a X-a. Am cerut fișa medicală pentru a merge la un control în București și nu am primit-o. Am scris la CNAS și nu mi-au răspuns. Domnilor, asta-i țara în care poți să omori un om (pentru bani sau nu) și vinovatul să meargă bine mersi înainte!
În opinia mea, Dragos Antonescu este cizmar, nu doctor!

11091153_10206085878884423_5726660679553173840_n

 M – Uneori am impresia că sunt Harap Alb și am de a face cu o multiplicare a Spânului…
”Cerul înstelat deasupra mea și legea morală din mine” (Kant) mă vor ajuta să merg mai departe, atât de departe încât să dau în judecată la CEDO statul român pe componentele sale vitale – sistem de educație și sistem de sănătate.

Încălcarea dreptului la liberă exprimare!

Am venit din București pentru că am promis că ajung la o nuntă și, în plan secund, să mă pregătesc pentru comisia de cercetare disciplinară, întrunită, conform înștiințării, în data de 13 iulie 2015, ora 11.
Cred că trebuia să primesc și decizia de numire a comisiei de cercetare disciplinară, cât și ce anume din ce am scris pe FB, blogul personal sau forumul educației i-a deranjat… În opinia mea, înștiințarea pare fără nicio valoare, nefiind nicio ștampilă a unității școlare.
Doamna Inspector Școlar General Pintea Mirela, de ce în comisie nu este niciun jurist ISJ?
De ce comisia nu are 3-5 membri din școală și doi observatori externi, alături de un părinte și un elev?
Nu prevede legea! LEN este făcută pe genunchi, cred, dacă lasă profesorii din sistem la mâna directorilor. Bine, comisia asta a mai fost o dată anulată, colegii renunțând la a face parte din ea. De data asta văd că profesorul de sport, profesoara de informatică și liderul de sindicat sunt gata să servească intereselor unei direcțiuni incompetente, unul din directori fiind fost inspector școlar general, deci plin de cunoștințe prin minister, așa cum se laudă chiar domnia sa.
Nu am scris nimic despre colegii mei. Am povestit o stare de fapt prin care am trecut, în rest, sunt doar opinii la adresa sistemului românesc de învățământ, pornind de la cazuri concrete observate în școala mea. Ca să înțelegi un fenomen, faci analiza de la ceva concret. În școală eu mi-am văzut de meseria de dascăl. Nu am intrat în conflict cu nimeni, doar am luat cuvântul în două C.P, Tehnica direcțiunii a fost să stârnească colegii împotriva mea. Eu nu am avut nimic cu corpul profesoral, ci doar cu incapacitatea managerilor de a conduce școala spre evoluție, prin atingerea standardelor calității și ale progresului școlar.
Școala îmi încalcă dreptul la exprimare liberă!
Nu știu cât de vizibile sunt adresele de e-mail ale consilierilor ministerului educație. Nu știu cât de vizibile sunt și adresele parlamentarilor din comisia de educație și nu numai, dar voi încerca să îmi susțin ideile cu dovezi concrete.
Pro TV, Kanal D Romania, Antena 3 Romania, Digi World Romania, Digi Life Romania, Radio Romania Oltenia- Craiova, Radio Europa FM, Radio România Cultural, Radio ZU, Radio Tasha, Radio România Antena Satelor – Pagina oficiala, Radioteleviziunea Severin – Pagina oficiala – vă întreb, este posibil ca unui om să-i fie încălcat dreptul la liberă exprimare, într-o țară care se vrea democratică?

11728798_10206930793006748_3069025841267442051_o

Școala secolului XXI este rudimentară! Eu nu am nimic cu școala în care profesez, ci doar cu spiritul de autosuficiență care dăinuie în ea! Împreună am fi putut provoca ministerul de resort să vadă realitatea, așa oamenii de acolo dorm sau plimbă hârtii, iar noi ne purtăm crucea într-un mediu care uneori nu are nimic de a face cu educația.

Pentru că am o singură viață, nu pot să accept autosuficiența unui sistem perimat. Trebuie să fie o unitate în acțiune și toți copiii să aibă șansa unei educații de calitate. Sunt prea mulți incapabili în vârful ierarhiei, din păcate.
De ce să a
vem acele ghetouri educaționale, așa cum numește colegul nostru Adrian Stoica școlile în care învățarea de carte nu este o prioritate?
Dacă eu am conștientizat beneficiile unei educații de calitate îmi doresc și fac o datorie de onoare din a arăta și altora cât de importantă este învățarea prin descoperire, studiul individual, toate într-un cadru propice dezvoltării psiho-cognitive, personale, sociale.

Concurs la ministerul educației

În România, la angajare în structurile statului, nimeni nu pune accent pe vocația, interesele și aptitudinile candidatului, ci doar pe capacitatea lui de memorare a legilor.
Anul trecut, pe 15 septembrie 2014, când habar n-aveam de urzelile din jurul meu, am participat la concursul organizat de ministerul educației pentru un post de consilier clasa I, grad superior, în cadrul Direcției Relația cu Parlamentul și Partenerii Sociali.
Subiectele au testat doar capacitatea de memorare. Vă mărturisesc că nu pot să învăț ceva rând cu rând, fără să aplic și fără să înțeleg, și nici nu văd utilitatea reproducerii mot-a-mot a unor conținuturi. Nota mea la acest concurs a fost extrem de mică, tocmai din acest considerent. Evident că nu m-am abținut să nu scriu pe foaia de examen că itemii sunt aberanți. Îmi dădeau sigla unui departament și eu trebuia să știu denumirea completă și atribuțiile, condiții în care angajații de prin minister habar nu au ce se-ntâmplă prin școlile din România.
În opinia mea, examenele organizate de ministerul educației sunt aranjate. Niciun om normal nu poate memora legi, la virgulă, în opinia mea.
Eram trei candidate din învățământul preuniversitar și a apărut, sfidându-ne cumva, și un candidat din învățământul universitar. Eu am încercat un dialog cu domnia sa. Părea că este coborât din sfere înalte. A promovat concursul, ceea ce nu m-a uimit, doar că școlile nu au nevoie de consilieri aroganți, ci de oameni deschiși și cunoscători ai mecanismelor școlii,
Câteva aspecte negative…
Ministerul nu avea tipizate speciale pentru concurs. Lucrarea se putea foarte bine înlocui, neavând semnde de identificare ireproductibile. La noi ca la nimeni, cât să lăsăm loc de suspiciuni candidaților. Itemii nu erau demni de ministerul educației. Foaia de examen putea fi confundată cu ciorna, ceea ce mi s-a și întâmplat. De râs și de plâns.
Zilele acelea, eu abia am înțeles legile și așa am aflat că ministerul educației și-a luat oficial mâna de pe școli…
Ce fac consilierii de prin ministerul educației? Au cont de FB? Se poate lua legătura cu ei? Încă învață legile și sunt incapabili să le aplice?

Patrimoniul companiilor naționale este și el lăsat de izbeliște?

Când am venit spre Bucureşti, într-o joi, 18 iunie 2015, am oprit intr-o parcare ce pe vremuri recente părea a fi fost destul de primitoare. Imaginile vorbesc de la sine si este clar că acceptăm să distrugem ceea ce construim. Se pare că și companiile naționale lasă propriul patrimoniu de izbeliște.
Când am vazut zona, un oază de verde și de pace, primul gând a fost sa le cer celor de la Petrom Romania să-mi pună la dispoziţie custodia zonei şi 500 de milioane, rambursabili dupa primul an de activitate, în cinci ani consecutivi. 🙂
Acolo ar putea fi un tărâm de vis…

10866225_10206846220652492_5441600434710778413_o 10866267_10206846218812446_7018627882009238502_o 11231047_10206846219892473_576087220519483489_o 11392935_10206846219212456_1752628703045092211_o 11427325_10206846218412436_8098484334037506829_o 11430143_10206846221532514_7063259756043138337_o 11536403_10206846218172430_5844432701381005939_o 11537620_10206846219572465_355465270503472846_o 11538977_10206846220212481_9004485267528631570_o

Cine răspunde de patrimoniul național?

În Romania, cetăţenii există pentru stat, nu statul pentru cetăţeni, din păcate!
Până cand? Pana vom învăţa să gandim împreună si vom învăţa sa ne cerem drepturile fără a ne teme de repercursiuni.
Teroarea este atât de bine diseminată încât am auzit oameni care cred ca pot fi toţi dati afară daca sesizează anumite nereguli la locul de muncă.

Bunurile statului român au fost înstrăinate după bunul plac al unuia sau al altuia. Cred că breasla economiștilor ar trebui să iasă din starea de autosuficiență în care s-a complăcut până acum și ar trebui să facă bugetul general CONSOLIDAT al națiunii române pe ultimii 26 de ani. Numai așa vor ieși la iveală toate tertipurile și neregulile ce au dus la instaurarea în România a hoției cu acte în regulă.
România a fost sărăcită cu acordul tacit al economiștilor, în opinia mea. Orice instituție are și un director economic. Ori economiștii sunt habarniști, ori interesele au fost prea mari.
Totul a fost posibil prin neimplicarea cetățenilor în procesul decizional la nivel de instituție și comunitate.
Eu cred că fiecare pion implicat în distrugerea proprietății naționale trebuie să răspundă în fața legii și ar fi o lecție demnă astfel încât și elevii să înțeleagă că faptele atrag consecințe, chiar și atunci când crezi că ai toți sacii în căruță și nimeni nu-ți poate sta în cale…

Economiştii includ în sfera bunurilor nationale: bunurile materiale create şi acumulate, resursele naturale si rezultatele muncii intelectuale.
Naţiunea se indreaptă spre pragul superior al sărăciei. Nu mai producem aproape nimic, resursele le-am concesionat, iar şcoala am pus-o pe butuci.

Am pierdut grupul şi povestile despre Parcul Bazilescu, ajungând prea tarziu, cu 20 de minute peste ora 18, sâmbătă, 27 iunie 2015.
Cred că și autorităţile locale trebuie să răspundă pentru distrugerea patrimoniului național! Fostul teatru de vară, bijuterie arhitectonică și emblemă a culturii române, azi se află într-o stare avansată de deteriorare, datorită nepăsării cetățenilor și evident datorită nepăsării edililor.
Îmi place să instig oamenii la rațiune. Fostul meu soț nu mă suporta, când inițiam dialoguri ad-hoc cu oamenii din autobuz, la plajă, pe stradă, oriunde, pe teme comunitare, etc. Azi aș fi fost capabilă să vorbesc cu fiecare om din parc și să-l fac să realizeze dezastrul ce se abate cu voia noastră asupra patrimoniului național, dar m-am limitat la a discuta cu patru, cinci bunici sau familii care știau despre perioada de glorie a teatrului.
Ce face societatea civila? Ce fac asociaţiile de patrimoniu? Ce facem noi? Ce face mass-media? Ce fac voluntarii?
Eu am să scriu și mass-mediei, și asociațiilor de patrimoniu, și primăriei sectorului de care aparține parcul, și voluntarilor…

Teatrul trebuie să-și recapete măreția și strălucirea de odinioară. Construcția este pe rotund, oglindă a pasiunii pentru întreg a arhitectului. Coloanele arată trăinicia unei epoci și vitalitatea ei, prin actul creației.

1669854_10206848596431885_4017663988355238488_o 10014395_10206848597031900_7456273753943894717_o 10467026_10206848597871921_5853884658423935774_o 10481116_10206848597351908_553553160145347699_o 10928876_10206848598231930_7567330886128165592_o 11230236_10206848597591914_6590456989566559912_o

2 iulie 2015

Clădirea din imagine a fost sediul unei fabrici de confecţii, pe vremea răposatului, deci a fost un BUN NAŢIONAL, din patrimoniul naţional.
Ce s-a ales de bunurile poporului din vremea lui Ceausescu? Unde sunt banii din privatizare? Cine răspunde de faptul că această clădire este în paragină?
Mâine am să merg la Centrul de Consiliere și Informare, București, sector 2. Poate mă edifică ei.

10003564_10206886616902373_5470457286225408240_o 11701007_10206886617422386_2233581725573110808_o

Bacalaureatul, între prezent și trecut

29 iunie 2015, încep probele de foc ale examenului național de BACALAUREAT. Le doresc succes tuturor elevilor care s-au înscris la acest examen, care nu este altceva decât un TEST AL MATURITĂȚII INTELECTUALE.
Promovarea bacalaureatului este cununa de lauri a absolventului de liceu, oglinda strădaniei lui pe tărâmul cunoașterii, zi de zi sau în salturi, poate chiar pe ultima sută de metri, dacă fundamentul intelectual exista.
SUCCES, dragi absolvenți de liceu! Fie ca cei buni să-și ocupe locurile meritorii! Fie ca fiecare să ocupe un loc în ierarhia rezultatelor pe măsura strădaniei!
Sunteți la o răscruce de drumuri. Dacă ați pierdut timpul la școală, vă așteaptă un soi de umilință oglindită în spectrul șomajului, drumul străinătății sau o vastă industrie a școlilor postliceale, fie antreprenoriatul și alianța antreprenorială, în cele mai fericite cazuri.

http://www.evz.ro/bacalaureat-2015-subiecte-barem-limba-literatura-romana-rezultatebac2015-roedu.html

Frumoase subiecte… Nu ar trebui să fie două lucrări la fel, prin limita maximă de opționalitate a subiectelor.
🙂 Mi-aduc aminte că, într-un an, la corectare, am avut lucrări identice, slabe și foarte slabe, atât timp cât densitatea era notată cu p, iar scrisul era de semianalfabet cu care statul a cheltuit bani în zadar pentru devenirea lui intelectuală. Deși fenomenul copiatului la bacalaureat a început de prin 1996, anii 2008-2009 au fost anii de glorie ai copiatului la această evaluare națională. Erau subiectele pe site-ul ministerului. Elevii aveau fițuici pentru toate variantele. Erau înfundate toaletele școlilor, la finalul zilei de examen.
Și, oricât am vrea să ascundem această realitate, avem generații de elevi care știu că o cotizație de 100, fie 200 sau 250 de lei în liceele cu fițe, le-a asigurat promovarea bacalaureatului fără dureri de cap. Sistemul de valori a fost complet destabilizat. Se ajunsese ca cei slabi să ia note mai mari decât cei silitori și conștiincioși.
Protocol și protocol… El ar trebui desființat complet!

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/BACALAUREAT+2015/BACALAUREAT+2015+E+oficial+Regulile+examenului+modificate+cu+tre

Felicit ministerul pentru introducerea acestor reguli. Ele nu prejudiciază cu nimic desfășurarea examenelor, doar strică ”ploile” celor ce au sperat că își pot aranja sau cumpăra cu bani acest examen. Circulă un zvon conform căruia cu 700 de euro îți este garantat examenul la matematică. Nici nu vreau să cred că avem în sistemul de educație astfel de oameni și, dacă ei sunt, invit pe cei ce au dat acești bani să facă public numele celor ce s-au dezis de meseria de dascăl și s-au apropiat de cea de vânzător.
Din experiență…
De fiecare dată la asistență, unul din membrii comisiei cere supraveghetorilor ca lucrarea scrisă a lui x sau y să fie prima sau ultima, la predarea topului de lucrări.
Poate a venit vremea să avem examene corecte pentru toți absolvenții de liceu și cei buni să aibă șansa să nu fie depășiți la evaluare de cei cu pile.
🙂 S-ar putea ca supraveghetorii să fie indulgenți și să permită copierea în timpul examenului, pentru a nu ne face de râs în fața altor județe. Întotdeauna există această posibilitate. De multe ori, supraveghetorii se coalizează cu elevii neștiutori de carte și le permit să copieze de pe ciorna vecinului sau permit să le fie dictate anumite răspunsuri din ușa sălii de examen. Dacă cu ani în urmă, când promovabilitatea era de 100%, profesorii supraveghetori făceau asta pentru o pungă de cafea sau o bijuterie din aur, azi o fac gratuit, din teamă că liceele s-ar putea comasa dacă nu au rezultate onorabile la bacalaureat, insistând pe efect, nu pe cauze, din păcate.

Destăinuiri

25. noiemb. 2014

Tinerii trebuie să țină cont de sfaturile părinților! Probabil, dacă aș fi făcut și eu asta, altfel ar fi fost viața mea.
Se pare că talentul meu a fost și este să văd partea plină a paharului, dar să o analizez și pe cea goală…
Am dat peste câteva rânduri scrise în toamna anului 2003, în București, care surprind foarte bine zbaterea și incredibila mea putere de sacrificiu…
Scriam atunci:
”Mergea și plângea. Lacrimi amare îi izvorau din ochii negri ca tăciunele, frumos conturați, încadrați de obraji fini și catifelați. Era pustiu în sufletul ei, deși viața clocotea în jurul ei.Ceea ce nu dorise să vadă, să înțeleagă, acum se răzvrătea împotriva ei, arătându-i realitatea crudă și minciuna în care trăise ca și cum incertitudinea nu mai era o ceață groasă, ci o pânză de paianjen, ce o dată ruptă, este gata să cedeze complet.
Toamnă târzie pe străzi, oamenii – grăbiți, aranjați sau ponosiți, bogați sau săraci își urmau destinele, iar ea, ea făcea eforturi să nu se prăbușească în mijlocul trotuarului sub povara adevărului ce singur țâșnise la lumină. Se împlineau 11 ani de când, fără a ține cont de părerea celor din jur, își asumase decizia ce avea să declanșeze resorturile nemulțumirii interioare curând, mult prea curând.
Oare, unde-i fusese mintea? Și-aducea aminte cum venise împreună cu el să-și anunțe familia de pasul pe care avea să-l facă. Îl vedea aievea pe papa spunându-i:
– Nu accepta! Spune-i că ai greșit! O să regreți, mai țârziu!
Iar ea, cu impertinența caracteristică vârstei, i-a spus temătoare, dar hotărâtă:
– Nu pot să mai dau înapoi. E prea târziu! Apoi, luându-și la revedere, se mutase la el.
Toate se-nvălmășeau în capul ei – părere de rău, asumare, bucurie, tristețe. Orașul, străzile, zgomotul, oamenii, măreția construcțiilor, eleganța mașinilor și finețea chipurilor copiilor o binedispuseseră, iar, apoi, ca o undă, otrava îndoielii se strecurase în sufletul ce se simțea captivă într-o relație în care nu se regăsea împlinită din toate punctele de vedere.”

Mă gândesc că a venit momentul ca soțul meu să-și onoreze promisiunea și să-mi redea libertatea, prin acordarea divorțului în fața unui notar public. Întodeauna s-a lăudat că ține la mine foarte mult! A venit momentul să demonstreze!
În situația de față, pentru a demonstra capacitățile mele cognitive, sociale, personale am nevoie să fiu liberă, fără constrângeri din partea nimănui.

21. noiemb.2014

O să râdeți, dar vă mărturisesc că am început testarea celor ce se lăudau că-mi sunt prieteni.
Azi am fost la Cofetaria D-l Goe cu o fostă amică care în clasa a VI-a îi ținea țigările fiului meu fără ca eu să am habar de ce îndeletniciri avea și care a dat declarație scrisă inspectorului de specialitate prin care afirma că nu știa de e-mail-ul trimis de mine, de pe contul ei, către minister în care sesizam că a rămas fără catedră, iar alții cu note mai mici la examenul de titularizare/suplinire obținuseră posturi în licee cu renume, deși făcuserăm asta împreună dintr-un club internet.

Din 2004, am respins constant un astfel de om. Pe toate căile, prin toate mijloacele a încercat să-mi intre pe sub piele, invadându-mi viața cu telefoane, cu cadouri, cu lacrimi… Uneori am cedat insistențelor, alteori nu. Întotdeauna m-am întrebat ce vrea de la mine! De ce insistă să intre în viața mea!?
Este o poveste lungă și adevărată. Cred că am deja creionat în minte un roman, romanul vieții mele. 🙂

La cofetărie am avut surpriza să fim servite de o fostă absolventă a liceului, finuță, plăcută, delicată. Am rămas plăcut impresionată când am auzit-o că vrea să îmbrățișeze cariera didactică și chiar cred că are stofă pentru o astfel de meserie ce cere calm, răbdare și dedicare, în doze nelimitate…

Vă povesteam de o altă amică care a stat anul trecut toată vara pe capul meu cu o lucrare de doctorat… Am acceptat din mai multe motive, unul fiind curiozitatea legată de munca de cercetare ce se ascunde în spatele unui astfel de demers academic. Nici vorbă de așa ceva… Cercetarea a fost făcută din condei, iar lucrarea un copy paste cu cuvinte schimbate între ele.
Acum mă întreb dacă nu cumva acesta a fost pretextul de a sta în preajma mea și de a însăila vreo urzeală demnă de telenovele. Fata a intrat în sistem, prin 2010.

Cum prudența mea a ajuns acum la cote normale, mă gândesc că fata își accesa uneori e-mail-ul de pe laptop-ul meu și ar putea spune că eu i-am violat căsuța electronică. Sau, mai grav, că i-am încurcat lucrarea de doctorat! 🙂  Cine știe ce ar mai putea spune! 🙂 Totuși, am avut o doză de prudență, trimițând de fiecare dată lucrarea pe e-mail.
Pare SF, dar la cum am văzut că se lucrează în jurul meu, nimic nu mă mai miră.

16 noiemb. 2014

Toată povestea vieţii mele, dar şi conceptia mea despre lume şi viaţă se află pe forumul educatiei. Începând cu anul 2004, am hotărât să spun ceea ce gândesc, fără menajamente. De multe ori, am studiat profilele psihologice ale persoanelor cu care am venit în contact şi am hotărât că nu vreau să cad pe panta duală a caracterului uman.
Deviza mea a devenit: „Să spui adevărul şi adevărul te va elibera.”, dar nu am luat în calcul declanşarea resorturilor răului in fiinţele neevoluate spiritual.
Am scris pe forumul educatiei despre copilăria mea, despre bucuriile vârstei, dar si despre neimplinirile ei. Analiza etapelor vieţii mele a adus-o în prim plan pe mama şi sunt sigură că adevărul scris acolo ar determina-o pe mama să se dezică de mine, asemeni altor cunoscuţi care s-au identificat a fi personajele reale din scrierile mele pe forum.
Ce cred! Am scris de tot şi de toate! Cred că în spatele jocurilor murdare la adresa mea se află o persoană influentă, fără scrupule şi hotărâtă să mă distrugă, pe mine şi familia mea.
Am scris despre politicienii locali, despre parlamentari, despre contracte fără acoperire şi despre mită şi corupţie acceptate. Am scris despre nereguli, dar am venit şi cu soluţii la inchiderea lanţului vicios. Numai o persoană influentă ar putea declanşa lanţul unor înscenări mizerabile.
Ma gandesc acum că m-am expus pe mine pericolului, dar mai ales pe fiul meu.
Eu am trăit în cei 47 de ani cât nu trăiesc alţii in zece vieţi şi nu mă tem decât de Dumnezeu, în a cărui dreptate am încredere deplină.
Ma astept, de acum, la tot felul de piedici, in calea mea şi a fiului meu. Vom face faţă sau nu, Dumnezeu-Universul  va decide!
Toate aceste înscenări mizerabile au fost posibile datorită degradării naturii umane, datorită lasitatii şi lipsei valorilor morale, pe fondul unei săracii financiare, cred.

 26.oct.2014

Viața mea este o poveste! Uneori mă simt ca Harap Alb!
Atât am spus că nu știu dacă există Dumnezeu, încât viața m-a pus la grea încercare, prin înscenarea mizerabilă la care s-a lucrat și încă se mai lucrează, la care trebuie să fac față cu demnitate și tărie, pentru a demonstra că ura poate deveni incontrolabilă când oamenii pierd legătura cu virtuțile biblice.
Eu am crezut întotdeauna în forța binelui, de azi o să cred în forța divinității!
Și, culmea, de ieri citesc acatiste, unul pe zi. Nu o să credeți, dar când citesc, înțeleg totul, cine, cum, când, de când se țese cu răbdare la defăimarea mea.
Mă tem că și o persoană dragă din anturajul meu este prinsă în lanțul celor fără niciun Dumnezeu…
Pentru mine nu va mai exista acest subiect. Sunt sigură că după fapte primim și răsplata!

25.iunie.2015

Eu chiar realizez că nu am avut nicio legătură afectivă cu foștii mei socri. Respect le-am purtat, întotdeauna, dumnealor datorându-le primii ani din viața lui Leo pe care l-au crescut până la vârsta de doi ani.
Când mergeam la țară, mă intersectam foarte puțin cu dumnealor. Eu nu făceam aproape nimic, nu că nu aș fi vrut, ci pentru că dumnealor nu mă lăsau să fac nimic sau orice aș fi început să fac spuneau că nu este nevoie.
În astfel de condiții, mi-am văzut fericită de preocupările mele intelectuale. Cred că în cei 23 de ani de mariaj nu am stat de vorbă cu acești oameni nici șase ore, în total, dacă ar fi să contorizez dialogurie noastre.
Socrul meu m-a uimit întotdeauna prin vitalitatea intelectuală și prin gândirea sănătoasă vizavi de neregulile existente în societate. Era la zi cu legi, amendamente, știri de orice fel, fiind un fidel cititor al ziarului Adevărul.
Mama fostului meu soț mă uimea prin ambiția de a munci continuu, până la epuizare și până la îndeplinirea obiectivului propus, fără a beneficia de ajutorul unei alte persoane. Spăla covoarele singură, în curte. Eu nu știu cum reușea. O rugam să apeleze la serviciile unei femei din sat, dar fără rezultat. Culegea corcodușe, tot până la epuizare. Ambiția extraordinară de a finaliza ceea ce începea mă făcea să-mi dau seama că eu nu voi fi niciodată pe acel tipar, al omului care muncește într-una, uneori fără noimă.
Dialogurile noastre se învârteau în jurul viselor de noapte. O visa pe fiica dumneaei, deseori. Uneori, avea senzația că vede chipul lui Isus pe perete, că-l vede în flori, că-l vede aievea, cât să te întrebi dacă pe culoare subtile mintea nu-i joacă feste, vârsta fiind înaintată. Alteori, spunea că vede aievea broderii deosebite, culori frumoase și uneori mă gândeam că suferința poate i-a deschis acest canal de refugiu din cotidian. Din când în când, îmi vorbea despre sora dumneaei, despre faptul că soțul a declarat-o nebună fără să fie, iar pe mine povestea asta mă umplea de indignare. Nu am fost foarte atentă la detalii, dar spunea ceva de sifilis contactat de femeie cât soțul era plecat pe mări și oceane, fiind marinar. Este caz penal să atentezi la integritatea psihică a unei persoane și nu înțelegeam cum de sora soacrei mele și familia ei acceptase verdictul fără să demonstreze contrariul.
Pentru mine, viața este o bucurie. Pentru soacra mea, viața era o povară. Nu aveam niciun numitor comun legat de filosofia vieții și de aceea preferam să mă retrag spre preocupările mele intelectuale.

27 iunie 2015

Mă îngrijora în ultimul timp starea dumneaei de sănătate. Ne povestea, când ajungeam la țară, că a început să să aibă pierderi de echilibru. Ultima dată căzuse în baie. Știți ce m-a uimit? Își rupsese cercelul și nu am găsit explicația logică a incidentului, exceptând căzătura din cauza echilibrului fragil, datorat vârstei. Cum să se rupă un cercel, în cădere? Era de-a dreptul zdrobit, când ni l-a arătat.

Eu, de multe ori, am pus sub semnul întrebării starea dumneaei de sănătate, ținând cont de vedeniile cu Isus și imagini prin frunze. La un moment dat mi-a spus că au intrat hoții în casă și i-au dispărut lucruri de-ale dumneaei. În casa de sus locuiam doar noi. Am schimbat yala și, spre surprinderea mea, în timp, am găsit câteva din lucrurile declarate a fi dispărute.

Cred că femeia aceasta nu m-a suportat niciodată. La nuntă, toată lumea le-a spus că nu eram de nasul fiului lor și, probabil, asta a declanșat antipatia față de mine, antipatie pe care am amplificat-o și eu, spunându-i gândurile mele vizavi de suferința pe care a îndurat-o din cauza fiului său, care nu a avut o adolescență tocmai normală. Îmi vorbea de educația dată altora și dumneaei nu reușise să-i vadă și să-i semnaleze defectele propriului fiu. Ce ironie!

09.07.2015

O întâmplare adevărată, distractivă sau nu…
Cu ceva ani în urmă și-au anunțat vizita doi buni amici, fosta mea colegă de facultate și soțul ei, împreună cu cei doi copii. Pentru mine, casa plină este un prilej de bucurie, deci vestea sosirii lor m-a activat. Pentru că era vară, pentru că era foarte cald, am decis să-i ducem câteva zile la foștii mei socri. Cu o săptămână înainte, m-am apucat să răstorn casa, în sensul că am scos tot, am scuturat, am bătut covoare, singură, căci cred că nu stăteam foarte bine cu finanțele, ca să-mi permit o femeie ca ajutor. Privind în urmă, îmi dau seama că fostul meu soț nu prea aducea bani în casă, și acumula și datorii. Eu am un stil foarte calculat, ordonat, astfel încât să distribui banii mei pentru a mă delecta, plimba, satisface mici capricii culinare, deși cu masa mergeam pe mâna lui, atunci, din păcate. smile emoticon
Și acum vine rușinea, căci pentru mine a fost o rușine. M-am dat peste cap să-i aștept așa cum îmi place mie și să vedeți ce tărășenie a ieșit. La băița copilului, căci între timp colega mea născuse și nu m-a mai solicitat să-i botez al doilea copil, decizie care pe mine nu m-a deranjat, știind că fostul meu soț nu suportă deplasările, la botezul primului copil, până să ajungem la destinație crezusem că merg direct la divorț, era nervos, grăbit pretextul fiind căldura, deci, la băița copilului, colega mea mi-a arătat un purice. Niciodată nu am avut de a face cu astfel de insecte. De când mă știu scutur tot, chiar o enervam pe bunica cu obiceiurile mele. Explicația este simplă, sunt alergică la insecte, și eu, și Leo…
Socri mei dădeau cu ceva prafuri în camerele de jos, unde își duc zilele, și motivau că pisica sau câinele sunt răspunzătoare de apariția puricilor. Mi-aduc acum aminte că, într-un an, pisica a născut în patul lui Leo, dar purici n-au fost în casa de sus niciodată. Eu nu am găsit explicația apariției acelor insecte în camera de sus, taman unde stăteau musafirii, cu atât mai mult cu cât cu o săptămână înainte personal am scuturat tot.

Noaptea Sânzienelor…

Ieri, 23 iunie 2015, am ajuns la ”Noaptea Sânzienelor”, dar nu la Muzeul Satului, ci la Administrația Publică a sectorului 1. Ca o zână bună, ne-a ieșit în cale o doamnă, taman dinspre Piața Presei a Parcului Herăstrău. Leo nu a fost foarte încântat de șansa de orientare, oferită spontan de natura umană, refugiul nostru fiind la Hard Rock Caffe, în caz de eșec…cultural.
Am ajuns, după ce ne-am strecurat printre mașini haotic parcate, vinovați fiind posesorii lor doar pentru faptul că nu insistă pe lângă autoritățile locale să înființeze (măcar) parcări metalice suprapuse.
Evenimentul a fost organizat cu mult bun gust, iubitorul de povești fiind întâmpinat de la intrarea în parcul gazdă de un număr impresionant de iele, fete tinere, cu rochii de culoarea soarelui, în miezul zilei de vară. Zâmbitoare și atente la fiecare invitat, ofereau pliantul evenimentului și prindeau în piept câte-o floare de sânziană, aducând, parcă, din puterea pământului vibrația necontenită a universului.
Expoziția de ii, elementul autenticității spiritualității românești, a adus în prim-plan o calitate neîndoielnică a evoluției artei tradiționale.
Cei mici, dar și cei mari, până la deschiderea oficială a evenimentului în armonia notelor muzicale ce dictează mișcări corporale uluitoare sub bagheta simțurilor proprii sau ale unui coregraf, au fost atrași de feeria baloanelor de spumă, cu atât mai mult cu cât curioșii aveau șansa de a mânui singuri bețele, care, corect folosite, dădeau, pe moment, viață unui balon de spumă uriaș.
Spre luminarea mea, am aflat de existența Asociației Culturale ”Patrimoniu pentru viitor”, cât și de concursurile organizate sub egida acestei asociații.
Dansul sânzienelor mici, cuvântul de deschidere și prezentarea comitetului de organizare a evenimentului, premierea elevilor participanți la concursul ”Personalități din jurul nostru”, cât și programul artistic au început și s-au derulat la ora la care și țânțarii prind puteri atât de mari încât fac insuportabilă viața celor ce au curaj să le iasă în cale, ceea ce înseamnă că nici Bucureștiul nu a beneficiat de raiduri aeriene dispersoare de soluții chimice care să le vină de hac micilor vietăți. Din cauza țânțarilor, mai devreme decât îmi propusesem, am părăsit tărâmul ce devenise de basm prin sutele de făclii ce aduceau cu ele magia nopților în care ielele se arătau pentru o clipă muritorilor…

Și ca spiritul universului să reînvie, organizatorii au avut o idee genială, în opinia mea. Ielele au împărțit, în stânga și în dreapta, frânturi de-nțelepciune, culoare de spiritualitate spre înțelesurile existenței umane.

Nici nu puteam să extrag un citat mai frumos:
”Trăiește-ți viața ca și cum tot ceea ce faci devine o lege universală.” – I. Kant

Leo, care este tot timpul nemulțumit, a extras și el un citat pe măsura:
”A fi fericit înseamnă să apreciezi ceea ce ai, nu ceea ce nu ai.” – Woddy Allen

11649170_838990156188275_838984468_o11639135_838990112854946_1536237176_o 11255031_838989282855029_743588500_o11542679_838989312855026_471194234_o11639052_838989216188369_1379561503_o11639669_838990012854956_1600979607_o  11655697_838989919521632_59223026_o11653903_838989346188356_64369157_o   11660277_838989329521691_2040110794_o