Ce bine este în România! Ce guverne competente a avut și are țara aceasta! Ce investiții majore s-au făcut în infrastructura CFR! Ce oameni capabili au promovat partidele! Țara este în pragul dezvoltării expansive, în competiție cu toate țările lumii.
Călătorii ce au apelat la transportul CFR, în ziua de Crăciun, au inimile pline de mândrie. Pentru patrie, partide și popor, au suportat cu stoicism întârzirea ce i-a făcut să ajungă la destinație cu 180 de minute sau chiar 350 de minute peste ora validată în mersul trenurilor. Acești oameni sunt mândri că au avut ocazia să stea în tren mai mult decât prevedea graficul CFR. Ei sunt mulțumiți că au ajuns la destinație, mândri că sunt români! 🙂 🙂 🙂 Ei nu vor cere despăgubiri ministerului de resort. Cu bucurie, așteaptă un nou record al CFR, record care să depășească 600 minute de întârziere. 🙂 Hai, România! Dezastrul este iminent! Stai cu capul plecat, române! Este bine, din ce în ce mai bine, și în spitale, și în școli, și în justiție!
Bolnavii își cumpără pansamentele și cu mare bucurie aleargă fericiți că au ocazia să dăruiască un plic medicului ce se simte pur și simplu ofensat de gest, dar din solidaritate umană acceptă să numere bacnotele, lăsând ca emoția să-i lumineze sau să-i umbrească chipul. 🙂
Elevii sunt mândri că sistemul de educație le permite să-și bea cafeaua în timpul orelor de curs prin baruri. Liceenii își manifestă respectul nemărginit pentru școală și profesorii lor, scoțând din greu și cu efort rotocoale de fum, exact pe trotuarul din fața școlii, în competiție cu profesorii ce fumează pe celălalt trotuar, grație unei legi impecabile pusă în slujba promovării viciului și a cifrei de afaceri a industriei tutunului. Profesorul, cu dragoste părintească, acceptă să recupereze orele pierdute de elev, extenuîndu-se prin acordarea de meditații plătite cu bani din veniturile suplimentare ale părinților. Teoria spiritualistă a educației este fundamentul pe care se clădește viitorul fiecărui tânăr mândru că este român, dar dornic să meargă la muncă sau la furat în afara granițelor țării.
Profesorul este un intelectual desăvârșit. El merge la cursuri de perfecționare, prin absență, de cele mai multe ori. Portofoliul profesorului este la standarde și implicare sa în devenirea învățăceilor este impecabilă, ceea ce face să avem elevi cu performanțe demne de invidiat la neștiință, de la tabla înmulțirii, până la citirea unor versuri și înțelegerea unor enunțuri. Viitorul țării este de aur, în aceste condiții! Aurul olimpic, pur, curat, pleacă să susțină cercetarea altor țări, căci România are cercetarea pusă pe butuci cu Magna cum Laude.

Managementul acestei țări este impecabil! 🙂 Managerii pot acumula datorii la bugetul de stat și pot dormi în voie, cu îngăduința angajaților mulțumiți că au unde plimba niscaiva hârtii. Sistemul de pensii și salarizarea îi fac pe toți românii mulțumiți. Nivelul bunăstării poporului se vede în piața de carte la negru, piața de tutun și alcool fără timbru fiscal, piața second-hand… 😦
România este țara extrem de bine organizată în care fiecare cetățean câștigă bani prin muncă cinstită, fără prea mare efort, dar cetățenii sunt incapabili să își gestioneze veniturile și nivelul de trai al lor este mult sub cel al Europei.🙂 Guvernul muncește de zor în folosul contribuabilului, dar nimic din efortul său nu este apreciat de cetățenii acestei țări, nerecunoscători că partidele au scos în față oameni cu propte, oameni cu dosare penale, umăr la umăr cu cei ce vor să-și clădească un viitor personal…
Să mulțumim partidelor și oamenilor politici că au adus România în sapă de lemn! Să mulțumim Parlamentelor și Guvernelor că România este o ruină și că toate sistemele și structurile ei sunt la pământ!

P.S. O să râdeți! De când folosesc internetul, de prin 1999, îmi tot scriu opiniile vizavi de neregulile întâlnite cam peste tot. La fiecare neregulă am propus și soluții. Cum tuturor ne place anormalul ce ne-a invadat viețile, am să-mi propun să mă adaptez și eu la această stare. 🙂
Dacă alții pot, voi putea și eu. Nu mai sper la nuclee de intelectualitate…
În ședința de miercuri, 21 decembrie 2016, mi-a spus o colegă că poate mă cred Isus. 🙂 O inepție mai mare nu am auzit vreodată… 🙂 Isus vorbea despre ceva nepalpabil, despre viața veșnică, eu vorbesc despre neregulile unor sisteme și ale unor structuri ce ne fac viața o zbatere. Dacă ne place, ca popor, această zbatere și ne credem care mai de care mai utili, când eficiența este invizibilă, la nivel de societate, este alegerea noastră.
Îmi permit o premoniție. Dacă nu va avea loc o revoluție a TUTUROR minților românilor, vom rămâne forța ieftină de muncă a Europei și lada ei de gunoi.
Fii fericit, române! Bea, mănâncă, petrece și dormi! 🙂 🙂 🙂
Grea moștenire au copiii acestui popor!

În trecerea ireversibilă a timpului, viața sapă adânc în memoria noastră amintirea faptelor și evenimentelor trăite la un moment dat și la o anume intensitate.

Așa cum picătura de apă, în căderea sa necontenită, sfredelește piatra, dându-i forme bizare, uneori chiar uluitoare, la fel și viața ne pune în fața unor trăiri care au ca scop șlefuirea personalității noastre în drumul sinuos al descoperirii propriei identități.

Formarea și dezvoltarea personalității umane începe acasă, în sânul familiei, dar se desăvârșește în școli și prin studiu individual continuu, până la adânci bătrâneți.

Anii de liceu sunt ziditori de personalitate prin puterea exemplului dascălilor de la catedră, prin modelul intelectualului demn de urmat.

Privindu-ne noi pe noi, cei ce ne-am format personalitatea în așa zisele școli comuniste, ne putem întreba dacă ceea ce am învățat în școală ne-a servit pentru a fi mai implicați azi decât ieri în viața comunității, dacă ne aducem aportul intelectual la bunul mers al societății, dacă putem produce schimbarea acolo unde vedem nereguli…

Dacă școala doar se rezumă la a elibera diplome, fără a conștientiza educabilul de puterea potențialului său intelectual și necesitatea punerii lui în slujba societății, școala nu are nicio valoare, în astfel de condiții.

Problemele școlii actuale sunt strâns legate de problemele societății. Problemele societății sunt generate de indiferența membrilor comunităților în fața neregulilor, ceea ce a făcut ca toate sistemele să fie la pământ: sănătate, educație, justiție, etc…

De ce a ajuns România a ruină? Pentru că în toate structurile am avut un management defectuos. Pentru că în toate structurile lipsesc: politica în domeniul calității, planificarea, organizarea, orientarea către client, cât și analiza tuturor aspectelor negative în scopul îmbunătățirii lor. Cine este răspunzător de toate aceste aspecte? Cândva, toate cădeau în sarcina conducerii instituției, ceilalți angajați fiind simpli executanți. Sechelele comunismului paralizează încă acțiunea colectivă și oamenii privesc cum instituțiile merg spre dezastru și de acest dezastru nu au scăpat nici școlile din România.

De ce sunt nemulțumită de managementul instituției în care profesez?

Nu există o politică în domeniul calității. De vreo doi ani, am propus direcțiunii să elaborăm o platformă pe care să punem toate documentele școlii ce țin de managementul strategic și managementul operațional – planul de acțiune al școlii, planurile de implementare, procesele verbale ale comisiilor metodice, procesele verbale ale C.P. și ale C.A., planificarea activităților educative, parteneriatele și proiectele locale, naționale și europene, cât și planificările calendaristice și lecțiile predate de fiecare profesor oră de oră, așa cum am aflat că se procedează în școlile din America. Planificarea evaluărilor, existentă și ea pe platforma școlii, ar face ca elevii să nu mai aibă trei teze într-o săptămână și două lucrări neanunțate.

Nu există transparență la nivel decizional. Informația nu este diseminată corespunzător. Am văzut recent niște diplome din cadrul unui concurs Eco-Tinerii, dar nu am auzit ca acest concurs să fie promovat în rândul elevilor. Am făcut un sondaj printre elevii claselor de mediu și nu știau nici ei mai multe decât mine.

Nu se ține cont de opiniile profesorilor de specialitate. În proiectul „European practice by Erasmus +” au fost prinse clase de a X-a, domeniul Protecția Mediului, care nu aveau un nivel minim al cunoștințelor de specialitate, proiectul pretându-se pentru elevii claselor a XI-a Chimie Industrială sau a XII-a Protecția Mediului. Clasele de mediu încep pregătirea de specialitate abia în clasa a XI-a și ei fac într-un an ce fac în trei cei de la Chimie Industrială, așa cum am demonstrat la Cercul Pedagogic  din 9 decembrie 2016., în prezentarea PowerPoint Retrospectiva-programelor-scolare.

Au fost prinși în proiecte europene elevii de la toate domeniile de calificare, mai puțin cei de la Chimie Industrială. Elevii au fost însoțiți de profesori care nu aveau nimic în comun cu domeniul de pregătire… Caietul de practică a fost elaborat fără o colaborare în cadrul catedrei.

Inexistentă formula efort intelectual-eficiență… Și cei care vin la școală, și cei care absentează, promovează lejer chiar dacă au un caiet universal sau un ghiozdan pe care îl lasă la școală. Se învață doar pentru notă, nu pentru a ști și a aplica… Carențele de cunoaștere se aprofundează și totuși profesorul rămâne sclavul programei școlare nu al nivelului de achiziții intelectuale pe care trebuie să-l dobândească elevul. Evaluările inițiale nu sunt dezbătute la nivelul fiecărei clase. Nu există o fișă de progres școlar a fiecărui elev. Copiii au portofolii ce stau la profesor. Se pune accent pe hârtii, nu pe ce știe elevul și cu ce noțiuni poate opera.

Aspectul sălilor de clasă, laboratoarelor și sălii de sport lasă de dorit… Elevii trebuie să zugrăvească și să repare din fonduri proprii sala de clasă. Prizele, becurile sunt schimbate cu banii elevilor. Cabinetul medical nu trece prin pauze pe la elevi pentru a le aminti să aerisească sălile de clasă, să le vorbească de necesitatea calității aerului în spațiile publice.

Inexistența auxiliarelor școlare pentru elevii de la clasele tehnologice rămâne o hibă a sistemului de educație.

Sancționarea celor ce au opinii…

Colegii mei, proaspăt posesori ai hârtiei care le atestă calitatea de directori prin concurs s-au gândit să-mi taie o oră ca fiind neefectuată, deși eu am anunțat direcțiunea în dimineața zilei cu pricina că nu ajung și am trimis un coleg în locul meu la oră, care m-a înlocuit.
Am observat întâmplător că ora tăiată în condică nu mi-a fost plătită, studiind fluturașii de salariu, prin comparație. Când am văzut că în condica ora apare ca neefectuată, am mers la director și i-am adus aminte că i-am trimis SMS prin care l-am anunțat cu 55 de minute înainte că în locul meu va intra la oră o altă colegă, așa cum s-a și întâmplat. Dacă nu m-aș fi uitat pe fluturașul de salariu, prin comparație, nu aș fi știut că ora mi-a fost neplătită.
În altă ordine de idei, de luna aceasta ne-au intrat la plată și orele suplimentare. Nu înțeleg cum o oră neplătită anulează suma aferentă a patru ore suplimentare!

Etc, etc…

Pentru eradicarea aspectelor negative și implementarea celor pozitive, managerul trebuie să fie o persoană capabilă că COMUNICE EFICIENT CU TOT personalul instituției, fără a dezbina colectivul, ci a-l aduna în jurul unei paradigme, dar nu aceea după care se ghidează întreaga societate azi ”Merge și așa!”. Managerul trebuie să aibă forță și tărie să reprezinte interesele instituției în fața administrației locale și a tuturor verigilor răspunzătoare de educație. Un manager obedient face ca școala să nu aibă fonduri nci pentru cretă colorată. 🙂

P.S. Pentru că am scris pe FB câteva din nemulțumirile mele, în seara aceasta am primit un SMS cu înștiințarea că mâine va fi C.P. După cum știu modul de acțiune al directorului, căci au mai fost două conflicte cu alți colegi, va conduce ședința de așa natura încât colegii să fie revoltați de opiniile mele sau să nu mă asculte.

Eu vreau o analiză a indicatorilor de calitate făcută de specialiști…

ETAPELE PLANIFICARII CARIEREI

Sursa: Prelucrare după TEORII PRIVIND ALEGEREA CARIEREI – JOHN HOLLAND ŞI JOHN KRUMBOLTZ

Pornind de la modelul haxagonal al tipurilor de personalitate propus de Holland și ținând cont de teoria ancorelor carierei, se poate afirma că societatea actuală încă nu pune accent pe competențele individului, angajatorii nu aplică chestionare de aptitudini și de interese profesionale, aspectul acesta fiind complet neglijat, uneori.

 Dacă un individ constată că are aptitudini și competențe manageriale ele se pot pierde foarte bine atât timp cât societatea nu este în căutarea celor mai buni manageri, știut fiind faptul că în prezent aceștia sunt numiți pe criterii politice, nicidecum pe competențe și performanță demonstrată.

În România nu există angajarea pe o perioadă de probă. Nu există nicio o legislație prin care salariatul incompetent să fie obligat să-și autoevalueze competențele și să se autoperfecționeze sau autodemită, în cazul unei funcții de conducere pe care nu o gestionează la parametri optimi.

Ce ține de individ, în planificarea carierei? Etapa de autocunoaștere, evident, și ea trebuie să aibă un fundament temeinic, imperios fiind să înceapă de pe băncile școlii. În realitate, ea este tratată la limita superficialității. În România secolului XXI se derulează haotic (cam în toate școlile) tot felul de proiecte pe fonduri europene care au în vedere dezvoltarea personalității și tranzitul de la școală la viața activă. Activitățile se fac pe parcursul proiectului, dar absolventul de liceu nu are un portofoliu propriu care să demonstreze parcurgerea etapei de autocunoaștere sau, dacă îl are, acesta este făcut de mântuială, mai mult copiat decât conceput.

Orientarea și consilierea profesională în școli este derizorie și de aceea avem elevi care nu știu ce liceu să urmeze, cât și absolvenți de liceu care nu știu la cursurile cărei facultăți să se înscrie. Avem absolvenți de licee și facultăți care nu au un loc de muncă și asta înseamnă că nu avem o piață a muncii funcțională, dar nici o bază de date cu aptitudinile necesare fiecărei meserii și profesii.

Un proiect aflat în curs de implementare Vocație, Interese, Aptitudini – VIA, promitea să  deschidă perspectiva unei noi ere, astfel încât atât angajatorul cât și viitorul angajat să fie deplin conștient că poziția pentru care aderă se pliază perfect pe aptitudinile și competențele dezvoltate de-a lungul traseului educațional.

Foarte puțini elevi își cunosc opțiunile lor pentru viitor. Încercați să aplicați acest chestionar unor absolvenți de gimnaziu/liceu și îmi veți da dreptate.

Dragi elevi, dacă ar fi să răspundeți la următorul set de întrebări, care ar fi opțiunile voastre pentru viitor:

• Ce meserie/profesiune ai dori să imbrătişezi?
• Ce te atrage la această meserie/profesiune?
• Ai pregătirea necesară pentru a aspira la meseria pe care ţi-o doreşti?
• Dacă nu, cum te-ai gândit sa-ţi organizezi în viitor proiectele pentru a-ţi atinge ţelul dorit?
• Consideri că ai aptitudinile necesare pentru meseria/profesiunea dorită? Care ar fi acestea?
• Să presupunem că eşti deja angajat. Ce crezi ca ar trebui să faci pentru a fi promovat într-un post mai bun?
• Ce calităţi doreşti să aibă colegii tăi de serviciu?
• Ce calităti consideri ca ai şi care te pot face plăcut şi apreciat la locul de muncă?

Așteptăm răspunsurile voastre în urna montată în incita liceului, lângă bustul lui Decebal până în săptămâna Școala altfel.

P.S. Articolul l-am scris pentru Revista Confidențe  a liceului, în anul școlar 2014-2015. O să caut revista la biblioteca liceului. Sper să fi fost publicat!

CHIMIE INDUSTRIALĂ

În secolul XX,  chimia şi industria chimică au contribuit, alături de alte științe ale naturii, la rezolvarea marilor crize ale omenirii.

Sinteza la scară largă a îngrășămintelor chimice, a insecticidelor și a ierbicidelor, a susţinut agricultura românească la momentul în care cantitatea prima în defavoarea calităţii, rezolvând pe moment criza alimentară. Prelucrarea petrolului și a cărbunilor a oferit oamenilor combustibili și carburanți și o rezolvare pe termen scurt a crizei energetice. Sinteza medicamentelor, a produselor cosmetice şi de parfumerie, a detergenților, a substanţelor tensioactive, a maselor plastice și a fibrelor sintetice este indispensabilă vieții secolului XXI.

În același timp, chimia și industria chimică sunt incriminate că au condus, în același ritm accelerat în care s-au dezvoltat, la poluarea Planetei. Industria chimică nu este singura sursă de poluare a mediului. Toate celelalte activități umane reprezintă surse de poluare, dacă nu se respectă legislația de mediu. Astăzi, la începutul mileniului III, omenirea se confruntă cu o nouă criză majoră, poluarea produsă de mașinile second-hand.  Rezolvarea ei este imperioasă.

De ce Chimie Industrială?

Cel mai captivant domeniu al Chimiei şi Chimiei Industriale rămâne cercetarea… Ca finalitate a absolvirii unui liceu în domeniul Chimiei Industriale şi Protecţiei Mediului se concretizează formarea şi însuşirea unui limbaj tehnic de specialitate, formarea priceperilor şi deprinderilor practice, dar şi a capacităţii de investigare experimentală.

Este de dorit ca un absolvent al domeniului Chimie Industrială şi Protecţia Mediului să urmeze studii universitare în domeniu, în acest sens oferta universităţilor fiind generoasă.

DOMENIUL: Chimie industrială

Specializare: Tehnician chimist de laborator

Dragi elevi,

Folosiţi zilnic apă potabilă, băuturi răcoritoare, detergenţi, săpunuri, alimente, produse cosmetice, medicamente, etc. Viaţa noastra este mai uşoară datorită diverselor produse obţinute pe scară largă în industria chimică!

Pe etichetele multor produse este trecută compoziţia acestora.

Nu vi se pare interesant ca unii dintre voi să fiţi cei care, prin analize de laborator, să daţi verdictul dacă un produs corespunde sau nu din punct de vedere calitativ?

Puteţi învăţa tehnica analizelor de  laborator dacă veţi urma specializarea „Tehnician chimist de laborator”. Veţi avea la dispoziţie două laboratoare dotate cu aparatură PHARE şi veţi fi îndrumaţi de un colectiv de profesori  să descoperiţi tainele chimiei.

Locul de muncă?

Poţi să devii un antreprenor, să ai propria ta afacere prin accesarea fondurilor europene pentru a pune în practică o idee. Te poţi axa pe reciclarea deşeurilor, poţi iniţia un ONG pe mediu, poţi să ai o microproducţie cu desfacere pe piaţa internă sau externă de tenside, produse cosmetice şi de parfumerie, coloranți, substanţe peliculogene, etc…

Unde lucrează un chimist?

• Uzine de apă
• Staţii de epurare
• SC cu profil de ingrăşăminte chimice
• SC de gestionare a deşeurilor
• Fabrici de detergenţi/săpunuri
• Fabrici şi ateliere de prelucrare mase plastice
• Rafinării
• Combinate petrochimice
• Ateliere de fabricare a cremelor şi emulsiilor
• IMM- uri cu obiect de activitate prelucrarea maselor plastice
• IMM-uri cu obiect de activitate fabricarea produselor cosmetice
• IMM-uri cu obiect de activitate prelucrare celuloză şi fabricare hârtie
• IMM-uri cu obiect de activitate colectarea şi recondiţionarea uleiurilor uzate
• Staţii de benzină
• Fabrici de medicamente
• Institute de cercetare
• Servicii locale pentru protecţia consumatorului
• Seviciul de deservire a reţelelor magistrale de transport produse petroliere
• Laboratoare medicale
• Laboratoare școlare /universitare

De reținut!

“Produsele chimice sunt utilizate astăzi în toate produsele de consum: producţia alimentară, medicamente, textile, automobile etc. Acestea contribuie, de asemenea, la bunăstarea economică şi socială a cetăţenilor în ceea ce priveşte comerţul şi încadrarea în muncă. Producţia globală de produse chimice a crescut de la 1 milion de tone în 1930 la 400 milioane de tone în prezent. În 2003, industria chimică a UE era cea mai mare din lume, urmată de cea a SUA, cu 34 % din valoarea producţiei şi un beneficiu comercial de 60 miliarde EUR.

Industria chimică este, de asemenea, a treia industrie producătoare ca mărime din Europa. Aceasta angajează direct 1,8 milioane de persoane şi până la 3 milioane de locuri de muncă depind de ea. În afară de câteva întreprinderi multinaţionale, aceasta cuprinde în jur de 36 000 de IMM-uri, care reprezintă 96 % din numărul total de întreprinderi şi 28 % din producţia de produse chimice.”[1]

Poți lua legătura cu colegii din țară care urmează licee ce pregătesc specialiști în domeniul de calificare CHIMIE INDUSTRIALĂ

http://www.admitereliceu.ro/institutie/colegiul-tehnic-apulum-alba-iulia

http://www.admitereliceu.ro/institutie/colegiul-tehnic-costin-d-nenitescu-pitesti Argeş

http://www.admitereliceu.ro/institutie/colegiul-tehnic-de-alexandru-barbat-victoria Braşov

http://www.admitereliceu.ro/institutie/colegiul-tehnic-petru-rares-bucuresti

http://www.admitereliceu.ro/institutie/grup-scolar-industrial-petre-poni-bucuresti

http://www.admitereliceu.ro/institutie/grup-scolar-industrial-nicolae-teclu-bucuresti

http://www.admitereliceu.ro/institutie/grup-scolar-industrial-sfantul-pantelimon-bucuresti

http://www.admitereliceu.ro/institutie/grupul-scolar-costin-nenitescu-buzau

http://www.admitereliceu.ro/institutie/colegiul-tehnic-ana-aslan-cluj-napoca

http://www.admitereliceu.ro/institutie/colegiul-tehnic-vasile-parvan-constanta

http://www.admitereliceu.ro/institutie/grup-scolar-lazar-edeleanu-navodari

http://www.admitereliceu.ro/institutie/colegiul-tehnic-vasile-parvan-constanta

http://www.admitereliceu.ro/institutie/colegiul-tehnic-g-ral-gheorghe-magheru-tirgu-jiu Gorj

http://www.admitereliceu.ro/institutie/grupul-scolar-venczel-jozsef-miercurea-ciuc Harghita

http://www.admitereliceu.ro/institutie/grup-scolar-nicolaus-olahus-orastie Hunedoara

http://www.admitereliceu.ro/institutie/grup-scolar-de-industrie-alimentara-fetesti Ialomiţa

http://www.admitereliceu.ro/institutie/grupul-scolar-c-d-nenitescu-baia-mare Maramureş

http://www.admitereliceu.ro/institutie/colegiul-tehnic-decebal Mehedinţi

http://www.admitereliceu.ro/institutie/grup-scolar-emil-a-dandea-tg-mures Mureş

http://www.admitereliceu.ro/institutie/colegiul-tehnic-gheorghe-cartianu-piatra-neamt

http://www.admitereliceu.ro/institutie/colegiul-tehnic-lazar-edeleanu-ploiesti Prahova

http://www.admitereliceu.ro/institutie/grup-scolar-de-chimie-si-protectia-mediului-azur-timisoara

http://www.admitereliceu.ro/institutie/grup-scolar-oltchim-ramnicu-valcea

Arad , Giurgiu, Iaşi, Ilfov, Olt, Sălaj, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Teleorman, Vaslui, Vrancea, Bacău, Bihor, Bistrita Nasaud, Botoşani, Brăila, Călăraşi, Caraş Severin, Covasna, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi – nu mai au clase de CHIMIE INDUSTRIALĂ.

[1]http://circa.europa.eu/irc/opoce/fact_sheets/info/data/policies/industrial/article_7278_ro.htm

🙂 🙂 Am scris această prezentare a domeniului chimie industrială cu ani în urmă, prin 2013, când intenționam să avem o broșură cu toate domeniile de calificare în care pregătea și încă pregătește liceul elevi. Acum chiar sunt curioasă câți antreprenori avem în domeniul chimiei industriale? 🙂

 Am devenit specialist în domeniul financiar-bancar. Sunt broker de credite bancare. Încă nu știu cum va arăta venitul meu la sfârșitul fiecărei luni, dar am aflat că voi primi lunar un comision de la băncile cărora le-am adus clienți, intermediind acordarea de credite către persoanele fizice sau juridice. Ce fac eu, broker-ul financiar? Expun clienților toate ofertele de creditare, fac un scoring preliminar care arată ce tip de credit poate contracta clientul, suma ce poate fi împrumutată, cât și băncile sau  instituțiile non-bancare (IFN) atrase de profilul  său financiar pe care îl pot finanța. Evident, informez clienții. întocmesc și depun dosarul de creditare la banca aleasă, negociez termenii contractului de creditare, urmăresc constant dosarul de creditare și sunt în umbra clientului ce a intrat în posesia unui credit, oferindu-i posibilitatea ca în timp să-l poată refinanța. AVBS Credit oferă și franciză de peste cinci ani și coordonează 70 de francize în toată țara.

Ca să am un venit la sfârșit de lună trebuie să aduc în sistemul bancar clienți care să contracteze credite. Pentru că Rămânia este pe ultimul loc în Europa, după numărul de Întreprinderi Mici și Mijlocii (IMM) active, m-am hotărât să promovez susținut CREDITUL IMM. Nu știu care sunt verigile răspunzătoare de încurajarea inițiativei private, dar am aflat că avem cele mai multe IMM-uri în domeniul comerțului și cele mai puține în agricultură, învățământ, gestionarea deșeurilor și în industria extractivă. Studiul din care mă documentez nu mă ajută prea mult și nici nu o există o bază de date cu toate IMM-urile active din România care au achiziționat un credit. Ca broker de servicii financiar-bancare ar trebui să am la dispoziție o astfel de bază. În condițiile date, trebuie să promovez creditul IMM altfel decât pe o platformă online a tuturor IMM-urilor, inexistentă la ora aceasta.

Am nevoie de verigi intermediare pentru a promova creditul IMM. Pot să scriu mai multe comunicate de presă, dar aș putea lua legătura cu cei de la Google, pentru a introduce în sistemul de telefonie, de exemplu, o aplicație a sistemului bancar AVBS Credit, cu avertizare sonoră pe creditul IMM. Aș putea promova creditul IMM și pe toate blogurile din România, în revista Connect sau la postul LynxTV.  S-ar putea ca foarte mulți din întreprinzătorii privați din România să fie înglodați în datorii. Sistemul legislativ nu încurajează antreprenoriatul și nici eradicarea corupției și a muncii la negru. Un antreprenor din construcții preferă să aibă zece cărți de muncă și alți zece angajați la negru. Legea ar trebui să-l cointereseze să înregistreze contractele de muncă ale tuturor angajaților. Un credit s-ar putea să fie împovărător pe termen lung dacă legile rămân aceleași.

Ca să fac o adevărată campanie de promovare a creditului IMM, ar trebui să apelez la toată mass-media din România, la toate canalele social-media, dar mai ales aș scoate din inerție Camerele de Comerț și Industrie cât și Agențiile Județene de Ocupare a Forței de Muncă din toată țara, Parlamentul și Guvernul României. Primele ar trebui să facă o analiză de nevoi la nivelul fiecărui județ și să organizeze cursuri pentru viitori antreprenori, iar Parlamentul să emită legi care să susțină inițiativa privată, iar Guvernul să le aplice. Mi-am cam depășit atribuțiile Sunt un simplu broker și îmi dau seama că îmi va fi foarte greu să am un venit sigur la sfârșitul fiecărei luni dacă nu se va schimba nimic în sistemul legislativ din România.

Slogan: România moare, fără implicare și fără creditare!

Nu v-am povestit de ce am devenit broker! Am vrut să înțeleg și legile care guvernează sistemul bancar. Pare un haos și pe aici. Fiecare bancă are comisioanele ei, formularele ei, bancomatele ei, PIOS-ul ei, cardurile ei, limita de creditare acceptată diferă de la bancă la bancă, la fel ca și dobânda. Comisionul la rambursarea anticipată este și el la voia băncii, cât să te întrebi ce face BNR…

Am un prost obicei, îmi pun mereu întrebări.

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016.

Pe TVR 2, am văzut un reportaj care m-a umplut de revoltă. Emisiunea ar fi trebuit să se numească coșmar după coșmar, în viețile românilor, nu Poveste după poveste.
Eu cred că administrațiile din mediul rural sunt inutile, atât timp cât nu s-a mișcat aproape nimic, în cei 27 de ani de la revoluție, în satele și comunele României. Organizarea administrațiilor locale trebuie regândită, cât și sistemul de sancțiuni și recompense. Eu aș iniția o inițiativă legislativă prin care oamenii să ceară sancțiuni pentru cei ce trebuiau să le reprezinte interesele. Legea, în România, nu prevede sancțiuni pentru cei ce nu-și îndeplinesc atribuțiile. Să plătească, retroactiv, 50% din salariu toți angajații de la Primăria Nucet, toți membrii parlamentelor și guvernelor postcomuniste, pentru condițiile inumane în care trăiesc locuitorii de la fosta mină de la Băița Plai și nu numai.

Dacă aleșii poporului au dormit în timpul mandatului, să plătească! Uluitor este faptul că oamenii satului Băița Plai sunt resemnați și așteaptă moartea cu seninătate, ca pe o soluție salvatoare.
În timp ce țara este o ruină, parlamentarii și-au votat pensii speciale. Pentru ce? Pentru că au dus România în sapă de lemn?

Se pare că Spiritul Crăciunului este ținut în viață doar de bucuria copiilor. Ei sunt cei ce așteaptă cu înfrigurare luna decembrie, știut fiind faptul că luna aceasta este cea care îl are în filele calendarului pe cel mai darnic sfânt, aureolat de plete albe și devenit Moș Nicolae, cel ce lasă în cizmulițe daruri tuturor copiilor cuminți, mai greu ajungând la cei ce nu prea au de niciunele, uneori nici încălțări, poate doar unele de împrumut sau moștenire de la frații mai mari. Acestor copii Moș Nicolae și Moș Crăciun le fac altfel de daruri și, dacă o societate întreagă sfidează nevoința unor copii sărmani, cei doi venerabili slujitori ai spiritului Universului le trimit acestor copii mii de binecuvântări datorită cărora reușesc ei să meargă mai departe prin vicisitudini și nevoi. Și, culmea, societatea zilelor noastre, lasă destinul copiilor sărmani în seama Universului…

Am să intru pentru o clipă în pielea lui Moș Crăciun… Grea misiune! Oamenii investesc în arme nucleare în loc să se gândească cum să facă ca viața să fie un dar și o bucurie pe întreaga planetă, pentru a nu mai putea vorbi de copii malnutriți, de prostituție juvenilă, de războaie, de droguri, de violență, de crime. Dacă aș putea să stârnesc toți spiridușii, aș face-o! Dacă nu știți, spiridușii, slujitorii lui Moș Crăciun, sunt cei ce nu-i lasă pe oameni să devină răi și nepăsători, dar majoritatea lor s-au supărat pe muritori și s-au retras la Polul Nord, luând cu ei calmitatea, răbdarea, compasiunea, altruismul, lăsând populațiile să se zbată într-o deplorabilă sărăcie spirituală. Dacă am reuși să-i îmbunăm pe spiriduși, lumea ar fi un paradis. Nu ar exista o lună a cadourilor, ci zi de zi am deveni capabili să ne facem viața frumoasă unii altora, ca preocupare majoră.

Dar nu eu voi reuși să-i îmbunez pe spiriduși, ci doar oamenii. Din bruma fiorului ce le-a mai rămas, dacă anul acesta vor căuta să se gândească și la alții, dacă nu vor mai trece nepăsători pe lângă problemele semenilor, dacă vor intra în casa unor familii sărmane pentru a dărui o vorbă bună, în primul rând, dacă vor vizita azile de bătrâni și case de copii, dacă vor ajuta fără să aștepte răsplată, cred că spiridușii vor fi îmbunați și viața va fi o veșnică bucurie pe Pământ.

Până vor înțelege toți locuitorii planetei că doar de ei depinde destinul omenirii, de investiția în bine, în frumos și în adevăr, eu, Moș Crăciun, m-am hotărât să fac cunoscute, de-a lungul și de a latul planetei, casetele cadou ale mărcii inovatoare Farmec, firmă ce încearcă permanent să-și îmbogățească produsele create de specialiștii de marcă. Știu că adulții văd o povară în a alerga prin magazine, dar am să le trimit gândul cel bun, pentru a nu întârzia să o facă, astfel încât să poată oferi, în numele meu, unei persoane dragi un cadou Farmec (Borsetă cadou Gerovital H3 Men Active sau Casetă cadou Gerovital H3 Classic Natural) în noaptea în care cei trei magi au fost călăuziți de cer prin stele luminoase pentru a ajunge la ieslea unde se născuse pruncul Isus, cel ce avea să-și sacrifice inutil viața, zic inutil căci la 2000 de ani de la nașterea sa lumea nu a învățat să devină mai bună.

Să reînviem Spiritul Crăciunului! Să fim mai buni! Să fim mai darnici! Să fim mai zâmbitori!

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016.

#FarmeculCraciunului

@Farmec

ANSWEAR ne prezinta oferta vestimentară a peste două sute de branduri recunoscute pe piața designerilor de modă. Ori știi care brand te reprezintă, ori trebuie să pierzi foarte mult timp pe site-ul celor de la answear ca să te edifici cu ținutele ce se pliază pe gustul tău. După ce te-ai edificat, trebuie să mai iei în calcul un aspect, oferta calitate-preț.

Întotdeauna mi-au plăcut femeile elegante. Dacă ar fi să dau timpul înapoi, în anii preadolescenței o admiram foarte mult pe ”profa de română”. Era o femeie distinsă, nu numai ca aspect fizic sau ținută intelectuală, ci și ca impresie vestimentară. Totuși, susțin că nu cred că m-a influențat stilul vestimentar al vreunei vecine, sau profesoare, sau colege. Eu întotdeauna m-am simțit bine în hainele mele. Mi-aduc aminte cât de fascinate erau colegele mele de facultate de ținuta celor ”de bani gata” și cât se perpeleau că nu dispun de fonduri pentru a fi îmbrăcate la ultima modă. Niciodată nu m-am simțit inferioară unei alte persoane doar pentru că ținuta acesteia era de 100 de ori mai scumpă decât a mea. Sunt femei atât de bine îmbrăcate, nu în mediul în care trăiesc eu, și atât de puțin dotate intelectual, căci, zău, mie mi-e milă de ele, nici vorbă de invidie. Stilul meu este un stil care îmbină simplitatea cu bunul gust. Orice haină pe care o port are ceva ce reacționează cu eu-ul meu.

Simple Creative Products reprezintă o marcă exclusivistă de modă, fiind un brand premium, ce a fost lansat, în 1993, în Polonia. Îmi plac hainele care combină eleganța cu simplitatea, îmbinând calitatea materialelor cu tendințele noi din modă și consider că mă regăsesc în mai multe din produsele vestimentare ale acestui brand.

Eu reprezint o generație ce a crescut sub ochi cu cataloagele de modă Neckerman. Cred că ele mi-au dezvoltat gustul pentru eleganța simplă.

Lenjeria intimă de la Calvin Klein și, în general, cam de la toate firmele consacrate în domeniu, are un preț exorbitant, aș spune, și de aceea mă gândesc acum ce astfel de fabrici mai avem în România și dacă mai avem…

Îmi plac și câteva din ținutele celor de la TRUSSARDI, dar sun foarte scumpe, prețul unui singur produs fiind cât salariul minim pe economie, dovadă că aceste branduri se adresează unui procent redus din populație cu venituri mari.

Cred că designerii actuali nu mai au muze sau, mai cred, că avem nevoie de creatori de modă care să deschidă o nouă linie a eleganței și a distincție vestimentare cu adresabilitate către masele largi.

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016.

Un călător pasionat vede în orice destinație un bun prilej de îmbogățire spirituală. În opinia mea, Caravana Vacanțelor Speciale trebuie să includă aproape obligatoriu câteva destinații emblemă pentru geneza tuturor popoarelor lumii. De la un periplu prin toată istoria caselor regale ale lumii, la un periplu al tuturor popoarelor ce au pus bazele religiilor lumii, sau un circuit care să ne permită vizitarea celor 41 de orașe din cele 22 de țări care au fost gazde ale Jocurilor Olimpice, sau o călătorie prin toate orașele mapamondului ce mai rețin din energia creatoare a celor ce și-au dedicat viața studiului și cărora posteritatea le-a recunoscut meritele prin decernarea premiilor Nobel, sau un circuit prin toate țările foste comuniste, vacanțele speciale pot deveni vacanțe de vis.

Dacă aș trasa eu coordonatele unui itinerar turistic, acesta ar avea ca punct final acoperișul lumii, pentru a simți forța, energia și măreția celui mai înalt vârf muntos de pe Terra, din munții Himalaya, ce poartă numele topografului britanic Sir George Everest. La Jocurile Olimpice de Vară din anul 2008, flacăra olimpică – simbol al purității și al aspirației spre perfecțiune – a ajuns pe Everest, în drumul său spre orașul gazdă Beijing, ca și cum Prometeu însuși ar fi adus din nou focul sacru muritorilor în speranța că de acum încolo vor ști ce să facă cu el, pentru a trăi în pace și armonie deplină. Nepal și Tibet ar fi destinațiile finale ale unui circuit turistic care ar trece obligatoriu prin Germania, țara în care Hitler a căutat să impună rasa ariană, considerând că oamenii înalţi, blonzi şi cu ochi albaştri pot avea un intelect superior celorlalte rase, uitând sau neștiind la ora aceea astrală, ce a condus la genocidul în masă a mii de evrei și nu numai, că doar investiția în educația popoarelor este răspunzătoare de armonia vieții pe Pământ. Știați sau nu, în Germania există un drum romantic, Romantische Strasse sau Romantic Road, ce leagă mai multe orășele medievale din landul Bavaria, începând cu orașul Würzburg,- orașul german ce a dat lumii pe unul din fondatorii fizicii cuantice, laureat al Premiului Nobel în anul 1932, Werner Karl Heisenberg, cât și pe Wilhelm Conrad Röntgen, cel ce a descoperit emisia unor radiații penetrante, numite la vremea respectivă radiații X care mai târziu au primit denumirea de raze Röntgen – și terminând cu orașul Füssen, situat la cinci kilometri de granița cu Austria, aflat la o altitudine de 808 metri deasupra nivelului mării, cunoscut ca fiind orașul de la poalele Castelului Neuschwanstein și Castelului Hohenschwangau – castel în care a crescut  Ludwig al II-lea al Bavariei. Africa rămâne și ea o destinație de top în preferințele mele. Din Germania, m-aș opri în Kenya, pentru a vizita Valea Marelui Rift, cea mai impresionantă regiune tectonică din lume. Obligatoriu Islanda, pentru peisajele carstice, întregind intinerariul care necesită și timp și bani pentru a cunoaște istoria și cultura popoarelor ce reprezintă un soi de fascinație pentru mine. M-aș reîntoarce în Egipt, pentru a resimți spiritul faraonilor și al civilizațiilor apuse, finalizând călătoria de neuitat la poalele muntelui cu o altitudine de 8848 m deasupra nivelului mării !

CND Turism – Vacanțe Speciale ne îndeamnă să alegem vacanțe speciale alături de cei dragi. Să nu întârziem să o facem, știut fiind faptul ”azi este cel mai bun moment să călătorim”.

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016.

La chinezi, legea sănătății este legea naturii. Pentru ei, dimensiunile sănătății – fizică, mentală și spirituală – sunt în strânsă concordanță cu alimentația, odihna, igiena, exercițiile fizice și mediul ambiant. Chinezii consideră hrana ca fiind un medicament, dar, în exces, poate deveni și un stimul negativ, perturbator al stării de bine general. Se spune că dacă ne împrietenim cu mâncarea chinezească vom adauga ani vieții noastre.

Studiile arată că dieta bogată în grăsimi și carne, dar săracă în fibre facilitează apariția neoplasmelor, o incidență ingrijorătoare având în zilele noastre cancerul de colon. S-a demonstrat că un aliat puternic pentru sănătate al chinezilor este regimul alimentar bazat în special pe orez, produse din orez,  tăieței de soia, pâine din grâne, semințe, alune, legume, fructe și verdețuri. Soia este aproape nelipsită din preparatele chinezești. Chinezii mănâncă doar odată la o săptămână sau chiar la două săptămâni ouă, pește, carne de pasăre, dulciuri și foarte rar carne roșie.

O masă servită la un restaurant chinezesc are un conținut foarte mic în grăsimi. Este de dorit, ori de câte ori avem timp și dispoziție, să ne bucurăm de aromele și gusturile inedite ale unui meniu chinezesc complet.

În orice sezon, fie că este vară, toamnă, iarnă sau primăvară salatele rămân în preferințele noastre culinare. WuXing știe!  Restaurantul ne îmbie cu cinci tipuri de salate, care mai de care mai apetisante. Salată cu urechi de lemn! Ce denumire! Cu siguranță nu ți se va servi nimic din lemn, poate doar salata îți va aduce ceva din seva copacului sau a pădurii în care au crescut ciupercile ce sunt ingredientul de bază al acestei salate, alături de usturoi, ardei gras, castraveţi, ulei de susan, sare și condimente chinezeşti. Bolul cu salată îți aduce și bucuria culorilor, de la negru – primind energia pământului, la roșu, încărcându-ne cu vitalitatea focului, interferând cu verde – forța naturii și cu portocaliu – armonia binelui, știut fiind faptul că la chinezi alimentelor le este asociată și o anume formă de energie.

Să adăugăm mai mulți ani vieții, consumând mâncare chinezească, dar și să folosim energia vitală în scopuri constructive!

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016.

@WuXing Mancare Chinezeasca, #wuxingstie, #superblog

Când spui  Residence Hotels spui lux, eleganță și rafinament, indiferent la care din cele patru hoteluri boutique elegante faci referire.

Dacă spui Hotel Arc de Triomphe by Residence Hotels, spui cu plăcere și încântare și ”Oliviers”. După ce ai avut șansa să faci o călătorie gastronomică în lumea gusturilor alese, restaurantul Oliviers îți rămâne în memorie și poate fi oricând o alegere excelentă pentru servirea micului dejun, prânzului sau cinei sau pentru organizarea unor evenimente memorabile, într-un decor clasic. Terasa restaurantului permite amenajarea Candy Barului destinat celor mici, astfel încât ziua să fie de neuitat și pentru ei.

Dacă spui Hotelul Domenii Plaza by Residence Hotels, spui cu bucurie și destindere și „Citroniers”, restaurantul hotelului, căci, odată ce i-ai călcat pragul, rămâi impresionat de servirea și preparatele ce satisfac și cele mai înalte standarde de exigență ale pasionaților de arta culinară.

Specialitățile culinare rafinate, decorul și ambianța – ce poate aduce în prim plan acompaniamentul discret al unui pian – fac ca restaurantul Citroniers să fie alegerea perfectă pentru celebrarea unui moment important din viața fiecăruia dintre noi.

Da, cu toții ne dorim frumosul în viețile noastre, dar, din păcate, luxul și rafinamentul costă bani, mulți bani.  Mă-ntreb dacă cu 2100 lei pe lună, salariul meu de profesor în al douăzeci și unulea an de activitate,  îmi pot permite organizarea unei zile onomastice la restaurantul Citroniers, la capacitatea lui maximă. Mă și tem să calculez ce costuri ar implica organizarea unui astfel de eveniment-moft, aș putea spune. Cum imaginația nu costă bani, hai să batem câmpii.

Sunt sărbătorita. Împlinesc 50 de ani. Privind în urmă mă uimesc de tot și de toate, privind înainte îmi dau seama că pot clădi un viitor pe trecut, căci fiecare clipă am trăit-o în armonie cu mine și cu întreg Universul. Agreez luxul, eleganța și rafinamentul și am câștigat la LOTO. Am câștigat atât de mulți bani încât îmi permit să risipesc o parte din ei, chiar dacă știu că alții se zbat la limita sărăciei și că oricât aș dona din banii câștigați, mai mult decât am făcut-o, nu aș reuși în acest mod să redau demnitatea celor ce au fost obligați de vicisitudinile vieții să o piardă. Am ales restaurantul. M-am decis și asupra invitaților. Nu vreau să fac eu totul, astfel încât în ziua ce o vreau memorabilă eu să fiu gata obosită. Știți voi, românul face și pe faianțarul, și pe zugravul, și pe IT-istul, designer-ul vestimentar, etc. Nu vreau să redactez eu invitațiile. Nu vreau nici să alerg prin magazine pentru o ținută pretabilă momentului, nici să caut un salon.  Vor veni ele la mine! Legat de organizarea evenimentului, optez pentru restaurantul Citroniers, dar nu este exclus să am atât de mulți invitați încât să apelez și la serviciile restaurantului Oliviers, chiar dacă va fi nevoie să fiu prezentă în două locuri deodată mă poate scoate din impas tehnica modernă prin oportunitățile oferite de FB sau Skype.

Meniul îl las în seama consultantului de eveniment. Știu că va face pentru mine cele mai bune alegeri astfel încât papilele gustative ale invitaților să fie răsfățate la maxim cu gusturi și arome inconfundabile și specifice bucătăriilor internaționale. Pretenția mea strictă va fi legată de aspectul tortului. Îmi doresc să fie în formă de scară, din orice parte l-ai privi. 🙂 Efectele de scenă cad în seama unei alte persoane calificate. Nu știu dacă restaurantul are o formație proprie, dacă nu, va trebui să aibă în calcul și acest aspect, pentru a mă declara complet mulțumită de serviciile oferite.

Gata! Am bătut câmpii cu grație. Ies din starea de reverie, doarece s-ar putea să-mi placă. Nu știu nimic mai mult să fac decât a gândi și din asta, în România, nu se scot bani. Nu cred nici în câștiguri facile, deși unii se îmbogățesc peste noapte și nu știu cum sau știu și știm cu toții că în România aproape am legalizat hoția cu acte în regulă și promovarea incompetenței, prin lipsa totală a transparenței în decizii și în circulația banilor, cât și în mișcarea bunurilor mobile și imobile.

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016.

Va fi bine când vom vrea binele comun de bună voie, fără nicio doctrină politică sau religioasă, ci pur și simplu din natura firii. Copiii se ajută între ei, se joacă între ei, fără să facă diferențe. Când cresc, părinții le cultivă un anume grad de superioritate, care este una din cele mai mari idioțenii, în opinia mea. Uitați-vă la adulți. Sunt unii așa de încrezuți că poți să te întrebi de ce… Alții sunt perfizi, alții bârfitori. Eu aș pune oglinzi în toată România!
Va fi bine când vom avea grijă să nu ne părăsească inocența copilăriei și se pare că este foarte greu. ”Dumnezeu” – Universul n-are nicio treabă cu asta. El ne-a creat cadrul, cum îl folosim și ce atragem ne privește. Suntem pe cont propriu, deși căutăm o scuză în destin. Noi ne facem destinul! Nu vrea Dumnezeu-Universul ca românii să fie proști și nici ca severinenii să stea în frig, în iarna anului 2016. 🙂 🙂.

Este întuneric în viețile noastre, pentru că suntem un popor needucat. Lumina vine din cărți. Calea vine din fapte, iar destinul din alegerile pe care le facem. Poetul este o rază de soare și toți putem fi la fel, doar că trebuie să ne descoperim potențialul și să-l punem în slujba celorlalți.

De ce suntem o societate incapabilă să luăm atitudine? Pentru că școala comunistă ne-a impus să executăm sarcini, fără să gândim.
Ce se întâmplă în școala zilelor noastre? Am tot făcut un soi de cercetare, aș putea spune. Elevii se apleacă asupra sarcinii de lucru nu din plăcere, ci din TEAMĂ, teama de notă, teama de jignirile pe care i le poate aduce profesorul (rușinos pentru breasla dascălilor), teama de reacția părinților. Dacă profesorul devine un partener în dialog, cercetare, studiu, asta li se pare ceva ieșit din comun și cele mai ascunse caracteristici ale copilăriei ies la iveală, dar și lipsa celor șapte ani de casă. Din păcate, cele mai urâte acumulări sunt făcute chiar sub cupola școlii, în pauze, în fața porții liceului unde se poate injura, flegma, arunca hărtii, fuma în voie sub ochii organelor de poliție, inutil postați în fața liceelor, atât timp cât poți să-i vezi și pe dumnealor fumând. Trecem peste faptul că poți întâlni o situație deloc ilară, pe un trotuar fumează personalul școlii și pe celălalt elevii, pe acolo trecând cetățeni complet nepăsători față de acest fenomen al viciului.

De ce incriminez eu sistemul?

Eu am tot dat acest exemplu. Am fost un profesor exemplar. Nu știam ce se-ntâmplă în stânga sau în dreapta. Grija mea era să-mi pregătesc orele pentru a ajunge la mintea și sufletul elevilor mei, dar și există un dar, privind în jur, am observat că alții ies în față, chiar dacă nu ajung la ore sau ajung târziu, chiar dacă nu fac activități extracurriculare, chiar dacă își jignesc elevii, chiar dacă, chiar dacă…
Dacă sistemul nu te apreciază, responsabilitatea moare. Azi ajung și eu ca alții, din păcate, mai târziu la ore, îmi dau și eu planificările mai târziu, am luat și eu ore de practică pentru că știu că agenții economici nu au timp pentru dialog cu școlile… Nu am abdicat de la seriozitatea cu care mă aplec asupra devenirii elevului, atât. Îi arăt calea și metodele de a învăța. Alegerea o face singur, dar cum sistemul nu susține performanța și nu există o piața muncii, acești copii aleg greșit. Școala m-a vrut cu turma, am intrat cumva în turmă, dar este o turmă lăsată de izbeliște și rezultatele se văd la examenele naționale. Vine o vreme când îți evaluezi șansele de a fi unul cu idei în fața celor mulți și mulțumiți că au o pâine, indiferent cum este ea.
Mi-am format o idee, profesorii actuali sunt niște cârpaci, nu pedagogi, din păcate. Fac parte dintr-o astfel de breaslă. Ministerul nu și-a dorit pedagogi ci niște scribi, unii care au activități la greu pe hârtie timp în care elevul dumnealor nu știe să scrie un enunț științific. O, sunt singurul profesor care nu are portofoliul pe format de hârtie. Să vedeți cât de stufoase sunt dosarele, timp în care școala este sub asediul derizoriului. Cred că trebuie să se termine cu hârtiile. Profesorul trebuie evaluat după ce știe elevul, nu după câte hârtii are la dosar! Evaluarea să o facă pedagogi veritabili care ar fi de dorit să ajungă și în minister, azi, invadat de toți habarniștii.

Alte ”de ce?”-uri

 De ce nu reușim întotdeauna să fim altruisti si de ce ne lăsăm prinsi intr-un carusel al urii, al răutății, al invidiei, desi stim că toate aceste trăiri ne fac viața un calvar?
De ce să nu ne folosim rațiunea în rezolvarea unui conflict? De ce să alimentam propriul ego si orgoliu cu considerente care ne pun deasupra celorlalți, desi stim că doar educația ne departajeaza din mulțime…

De ce? Pentru că nu mai căutăm perfecțiunea și ne alimentăm imperfecțiunile prin autosuficiență. Jalnic viitor are planeta, în aceste condiții și încep să cred că dacă maimuța a evoluat în om, în curând, OMUL VA INVOLUA ÎN MAIMUȚĂ, FĂRĂ EDUCAȚIE DE CALITATE.

Îmi plac femeile elegante! Eleganța este un element de distincție și de noblețe. Nu trebuie să ai sânge albastru, pentru a-ți dori să fii elegant, dar de cele mai multe ori mediul în care trăiești îți impune limite sau îți dă curaj să ai ținute demne de invidiat.

Cu ani în urmă, studentă fiind, adoram Bucureștiul pentru șansa pe care mi-o oferea de a întâlni femeia elegantă, ”scoasă ca din cutie”. Feminitatea și masculinitatea sunt depline atunci când sunt puse în evidență prin ținute impecabile, asortate, evident, cu maniere și vocabular elevat.

Unii specialiștii aduc în prim-plan opt stiluri vestimentare feminine: stilul clasic-șic, stilul modern, stilul romantic, stilul sofisticat, stilul funky, stilul casual, stilul elegant-feminin și stilul trendy-confortabil. Cu siguranță nu pot avea nimic în comun cu stilul funky, dar mă pot identifica puțin cu fiecare din celelalte stiluri enumerate. Mă simt bine în ținutele mele atât timp cât port tocuri. Într-un anturaj, nu face toți banii numai ținuta. Haina îl face pe om doar până deschide gura, în rest, este obligatoriu ca investiția în devenirea personală să fie înzecită față de investiția în ținutele vestimentare.

Îmi plac rochiile elegante și clasice, accesorizate cu gust, dar îmi plac și hainele confecționate din piele, ținutele moderne lucrate din materiale de calitate în nuanțe viu colorate. O rochie elegantă atrage întotdeauna privirile trecătorilor sau anturajului, dar este din ce în ce mai rar întâlnită femeia elegantă. În opinia mea, o ținută elegantă nu este însoțită numai de o geantă și pantofi asortați, ci, obligatoriu, de pălărie și mănuși.

Oferta de geci și paltoane este diversă, dar modelele nu sunt cele mai reușite. Produsele de proveniență străină sunt uneori foarte scumpe și, paradoxal, și cele autohtone ajung la prețuri exorbitante.

România nu are o politică pentru dezvoltarea industriei vestimentare, invazia magazinelor second-hand fiind un impediment pentru inițiativele private pe acest sector de activitate, dar și salariile foarte mici, neîndestulătoare pentru acoperirea cheltuielilor de subzistență – impozite, chirii, dări și alimente.

Prinsă în grijile cotidiene, femeia nu mai îndrăznește să fie cu adevărat elegantă și nici nu mai are timp să cultive maniere alese. Întâlnim femeia elegantă, dar vulgară sau, la polul opus, femeia modestă, îmbrăcată cu grijă, fără a ieși în evidență. Întâlnim și femeia care, din varia motive, nu pune deloc accent pe felul de a arăta sau a se îmbrăca.

AȘA NU!

Femeia elegantă este ca o rază de soare, te încântă și te bine dispune. asemeni și un bărbat. Într-o dimineață de august, mergând cu Bla-bla-car spre București, alimentând la o stație Petrom, o femeie elegantă, într-un taior alb, ne-a făcut pe toți cei cinci călători să recunoaștem că avem nevoie de o lege prin care eleganța să fie obligatorie, atât la bărbați cât și la femei. O lege a eleganței și a bunului gust! Ar putea fi o preocupare și una deosebit de frumoasă. Nu am mai vedea tinere îmbrăcate cu blugi jerpeliți, cu adidași și șosete scurte în miez de iarnă, cu geci până la buric, cu părul vâlvoi, cu decolteu adânc, cu comportament de mahala, uneori. Am putea scăpa și de plaga magazinelor second-hand, dacă am susține industria vestimentară autohtonă.

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016

Extratereștrii, dacă există, nu sunt niște ființe tocmai de invidiat. Pe seama extratereștrilor se nasc tot felul de ipoteze ce conduc la o multitudine de scenarii SF. După unele afirmații, extratereștrii ar fi creatorii noștri, după altele, cerul galactic ar fi vizitat uneori de nave misterioase, până și luna ne-ar fi fost dată de extratereștri, nu numai tehnicile de construcție a piramidelor egiptene. Sursa acestor ipoteze este complet necunoscută și rezidă probabil din dorința omului de a da o notă de fantastic și fantasmagoreic realității. Așa cum ne imaginăm că există lumea de dincolo, la fel ne putem imagina că există și o lume a extratereștrilor. Să fie lumea de dincolo lumea extratereștrilor? Imaginația noastră poate fi fără limite și tot ceea ce ne stimulează gândires este benefic, chiar dacă este vorba de 0 simplă ficțiune, de abstract sau de concret.

Filmul ”Primul contact”/ ”Arival”, lansat în cinematografe din 11 noiembrie 2016,  ne duce cu gândul într-o lume a unui posibil război inter-planetar în care alte forme de inteligență fie îl pot declanșa, fie pot interfera cu locuitorii planetei pe care au invadat-o, totul depinzând de capacitatea doctorului Louise Banks (interpretată de Amy Adams), expertă în lingvistică de a descifra limbajul unor civilizații complet necunoscute, în termen de două zile, suspansul peliculei aducând cu el dramă, mister și adrenalină.

InterComFilm există în mediul virtual și are o ofertă bogată de pelicule Calitatea filmelor este decisă de numărul de bilete vândute, în mare parte, dar și publicul poate fi influențat de calitatea unui film. Vezi violență, devii atras de violență; vezi afecțiune și altruism, cultivi aceste trăiri; vezi ură și dorință de putere, s-ar putea să fi atras de ele ca un magnet. Piața de film are un impact incredibil asupra devenirii ființei umane, dar, din păcate, la amprenta psihologică a peliculei, nu prea se mai gândește nimeni.

Dacă aș fi pusă în fața necunoscutului, deși nu cred asta nici cât negru sub unghie, niciun antic nevorbindu-ne de extratereștri, ci doar de lumea spiritelor, aș crede că totul este ireal. Și în această irealitate aș încerca să găsesc soluții, asemeni protagonistei din film. Prima idee care-mi vine în  minte pentru a descifra mesajul locuitorilor altei lumi ar fi folosirea diferitelor tipuri de frecvență, presupunând că aș beneficia de tehnica corespunzătoare. Odată decodificat mesajul, nu aș sta nicio clipă pe gânduri, și în acea irealitate aș dori să merg în lumea lor, lumea celor ce pot să vadă totul, dar nu pot interveni. Și iată-mă comunicând pe frecvențe înalte cu aceste făpturi ce îmi inspiră mai mult milă decât teamă. Sunt ființe inteligente, dar inteligența lor trebuie accesată de muritori, altfel ea se risipește în mai multe universuri paralele și suferința lor este inimaginabilă în această situație. Relația între ei și noi nu este biunivocă. Ei nu se pot conecta cu noi, doar noi cu ei și muritorii nu mai au timp să acceseze nivele energetice înalte. În furia lor, cu nave supersonice, pornesc spre tărâmul celor indiferenți și al celor ce nu-și mai doresc să-și multiplice inteligența, în dorința de a găsi ființe cărora să le dezvăluie secretele lor înainte ca acestea să se risipească în universuri paralele, repetabile la câteva miliarde de ani.

Înțelegând mecanismele vieții lor, doresc să revin printre muritori cu vestea ce poate schimba destinul întregii omeniri. Muritorii pot folosi inteligența extratereștrilor, trebuie doar să-și dorească să lucreze cu nivelul superior al conștiinței. 🙂

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016

Când spunem sănătate, de cele mai multe ori, avem în vedere doar sănătatea fizică, uitând de celelalte dimensiuni ale sănătății: emoțională, intelectuală, socială și spirituală.

Mă-ntreb acum dacă există o mai strânsă  interdependență între sănătatea fizică și cea spirituală decât între sănătatea emoțională și  intelectuală… Care este în vârful ierarhiei, sănătatea socială?

De-a lungul secolelor, s-a demonstrat că sănătatea fizică depinde de nutriție, respirație (aer și mișcare), cât și de calitatea apei. În opinia mea, sănătatea spirituală depinde de nivelul percepției plenitudinii și armoniei Universului; sănătatea emoțională rezidă din trăiri și comportamente; sănătatea intelectuală din stăruință asupra sintezelor științifice, iar sănătatea socială le integrează pe toate.

Cred că stăm rău la capitolul sănătate, indiferent la ce dimensiuni ale sănătății facem referire. Sănătatea socială ne-ar permite asocierea în plan real, dialogul și găsirea de soluții la problemele societății actuale. Sănătatea intelectuală ne-ar da ghes să luăm în discuție tezele științifice ale epocilor apuse și să le reactualizăm la condițiile prezentului. Sănătatea emoțională ne-ar permite să empatizăm cu cei ce se află în situații precare, la limita decenței vieții și nu să-i compătimim, ci să găsim soluții pentru schimbarea destinelor lor. Sănătatea spirituală ne-ar impune respectul față de natură, iar sănătatea fizică ar deveni un concept ușor de atins, dacă am avea respect pentru factorii de mediu.

Care este calitatea apelor? Cum să fie? În mediul rural, unde oamenii, în secol XXI, încă au WC-ul în fundul curții și fântâna la nici zece metri distanță, fără canalizare, calitatea apei nu este tocmai în concordanță cu standardele și asta se oglindește în incidența bolilor de rinichi, datorită apelor cu un conținut mare de nitriți și nitrați, de exemplu. Deși România are izvoare cu debite ce ar permite alimentarea orașelor, Dunărea este sursă de apă pentru multe din localitățile țării, după tratarea în stații corespunzătoare.

Aerul… Ce respirăm? Plimbați-vă pe stradă, într-o seară de iarnă! Țevile de eșapament ale mașinilor secon-hand sfidează orice norme și prin cine știe ce tertip trecute fiind de ITP depreciază masiv calitatea aerului. Coșurile caselor contribuie și ele la disconfortul produs de un aer depreciat. Deșeurile aruncate la voia întâmplării permit mișcarea microbilor și se pare că în aceste condiții nu putem fi o populație foarte sănătoasă.

Nutriția… Ce mâncăm? Ce alimente consumăm? Când le consumăm? Aici intervine educația. Primele deprinderi de alimentație le căpătăm din anii copilăriei. Sunt părinți care sar într-un picior și fac tot felul de tumbe pentru ca micuțul lor să mănânce, apoi televizorul devine un stimul extern. Copilul devine mofturos și face nazuri la mâncare. La școală, copiii nu mai primesc un pachețel sănătos și își cumpără tot felul de sandviciuri, kebab, shaorma și sucuri acidulate. Dacă s-ar face un sondaj în rândul tinerilor s-ar ajunge la concluzia că micul dejun nu se mai află în grațiile lor. Foarte puțini mănâncă dimineața. Ceaiul sau laptele au fost înlocuite cu cafeaua și țigara. Tinerii nu au deprinderi sănătoase de alimentație. Acești tineri devin părinți și s-ar putea să fie deja părinți bolnavi. Dacă nu sunt capabili să înțeleagă ce a contribuit la instalarea stării de boală, nu vor fi capabili să imprime copiilor lor alt stil de viață, un stil de viață sănătos.

Stilul de viață sănătos se-nvață! Unde? Când? Cum? Descoperim cum putem reguli pentru o viață sănătoasă. De cele mai multe ori ele sunt căutate când boala s-a instalat. Este mult mai ușor să previi, decât să tratezi și de aceea este imperios necesar ca în școli să se introducă cursuri despre o alimentație sănătoasă.

Sano Vita este o firmă ce aduce pe piața românească, începând cu 1995, alternativa unui regim vegetarian, ca stil de viață sănătos și urmărește ”consolidarea obiceiurilor alimentare bune, contribuind astfel la îmbunătăţirea stării de sănătate a semenilor”.

Micul dejun poate fi o sursă de energie pentru întreaga zi. Un bol de cereale cu lapte de soia poate fi pe gustul micuților, cât și pe gustul adulților. Pentru că reglează digestia și scad tensiunea arterială, agreez semințele de floarea soarelui și semințele-boabe pe care le folosesc în salate, ori de câte ori am ocazia. Am constat că o linguriță de semințe, atunci când îmi este foame, îmi taie senzația de gol în stomac. Din geanta mea sunt nelipsite semințele.  Dintr-un mix de semințe, uneori fac bomboane nutritive, folosind ca liant mierea. Dacă ești expert în bucătărie, îți poți prepara mii de rețete. Cum ți se par cartofii gratinați cu soia la cuptor? Ai mâncat vreodată budincă de cereale? Cred că foarte puțini dintre noi s-au gândit că pot face chiftele din semințe de floarea soarelui sau paste integrale cu sos de alune. Știai că poți înlocui pâinea cu pâinici cu tapioca fără gluten? Burgerii vegetali pot fi și ei o opțiune, ca și soia boabe la cuptor. Nu vă propun să deveniți vegetarieni, ci doar să integrăm meniurile vegetale în alimentație, ca alternativă la consumul în exces de carne.

Sănătatea fiecăruia dintre noi depinde de alegerile pe care le facem. De cele mai multe ori ne irosim sănătatea, fără să punem preț pe comportamentele noastre alimentare.

Ar trebui să ne propunem cu toții să fim sănătoși. Alimentația vegetariană este o alternativă.

 P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016

În filele unei cărți se află închisă o parte din spiritul Universului, spirit pe care, pentru a-l elibera, adulți fiind, nu mai este nevoie să trecem munți și văi sau să ne luptăm cu zmei și ghionoaie – ca-n basmele copilăriei, ci doar să ne cufundăm pe firul logic al evenimentelor ce descriu – real, imaginar sau SF – epoci apuse, comportamente sociale, gânduri, emoții, trăiri, decizii, destine.

Așa cum la baza tuturor vârstelor stă copilăria, la baza unei copilării fericite stă lumea fascinantă a basmelor și a poveștilor nemuritoare, povești și basme ce clădesc armonios ființa spirituală a viitorilor adulți pe pilonii concepțiilor vitale despre bine, frumos și adevăr, despre forța de neînvins a celui ce nu se abate de la calea dreaptă, înfruntând cu curaj, răbdare și stoicism toate obstacolele inerente construirii unui deznodământ fericit.

Până să ne deprindem copiii cu descifrarea tainelor ascunse în filele unei cărți, trecem prin furcile caudine ale întrebărilor lor, fel de fel. Când nu știm răspunsul, este un bun prilej să ne documentăm. Enciplopedia Larousse – ”Spune-mi cîte?” – oferă răspunsuri pentru peste două sute de întrebări ce ne pot pune în dificultate. Eu am în minte o astfel de întrebare a fiului meu. M-am dat de ceasul morții să caut răspunsul, la timpul acela, dar cel mai mult m-a uimit curiozitatea lui și faptul că eu niciodată nu mă întrebasem de ce nu pică luna de pe cer… 🙂

Cu răspunsurile primite la miile de întrebări puse și cu o tolbă plină de povești, copilul poate face pași uriași spre lumea fascinantă a cărții. Nu este nevoie decât să-i cultivi permanent curiozitatea. Din păcate, la școală, de multe ori, învățătorul nu acordă atenție elevilor ce au un ritm lent în acțiune și gândire. Ei nu pot ține pasul cu cei energici intelectual și, paradoxal, și unii și alții pot fi sortiți eșecului școlar. Unii sunt suprasolicitați și se străduiesc să-și bucure părinții cu eforturile lor intelectuale, iar alții doar aleargă prin conținuturi, fără să înțeleagă enunțurile. Să citești ”Colț Alb” sau ”Heidi”, la 10 ani, pentru că trebuie, nu este tocmai o pârghie care să te propulseze spre lectura de bună voie.

Ajuns la gimnaziu, elevul este din ce în ce mai mult bombardat de lecturi suplimentare. De cele mai multe ori, repulsia față de lectură se manifestă și prin repulsia față de manualul școlar. Gustul pentru lectură dispare, pas cu pas și, dacă nu are încă vie curiozitatea de a deschide o carte, orice carte, șansa acestui elev mai poate fi profesorul de liceu, fiind de dorit un profesor capabil să-i hrănească curiozitatea pentru cunoaștere, prin lectură, încurajându-l să citească orice, de la reviste pentru tineri până la romane polițiste, de aventură, SF sau thriller.

Faceți un exercițiu de imaginație! Câți dintre noi am putea fi surprinși pe pânza unui pictor într-un decor în care toată familia citește? Puțini sau mulți? Răspunsul îl căutăm singuri…

Cel mai frumos cadou pe care îl putem face unui copil, tânăr, adult sau vârstnic este CARTEA. Cea mai valoroasă moștenire pe care o putem lăsa copiilor noștri este o BIBLIOTECĂ în care să se regăsească la loc de cinste ”autori clasici, precum: Diderot, Stendhal, Dickens sau Tolstoi, autori clasici ai genului fantasy, precum: J.R.R. Tolkien, Robert Jordan, Patrick Rothfuss, autori marcanţi ai secolului XX, precum: Gide, Camus, Saint Exupéry, Sartre, Steinbeck, Hesse, Kafka, Thomas Mann sau Garcia Marquez, prozatori contemporani ca: Andahazi, Julian Barnes, Joseph Heller, Marguerite Duras, Rosa Montero sau Sandro Veronesi, autori de thrillere ca: Dan Brown, al cărui Codul lui Da Vinci a fost un fenomen de piaţă, sau ca Tom Clancy, David Baldacci, John LeCarré, Colin Forbes, Frederick Forsyth, Anne Rice, John Saul, dar şi autori care s-au lansat în ultimul deceniu ca: Stephenie Meyer, Christopher Paolini, Moony Witcher, cărţile ilustrate, enciclopediile, poveştile clasice, cărţile-jucărie sau cele interactive cu dinozauri, piraţi sau personaje mitologice.”

Într-o iarnă geroasă, în timp ce afară ninge liniștit, aș putea citi cu plăcere Clubul Camel, curioasă fiind să descopăr firul logic al acțiunii. Aș reciti cu plăcere și meditativ Infernul și oricând și la orice oră aș călători în lumea fascinantă a basmelor și poveștilor nemuritoare.

Bucuria de a citi este o bucurie care nu te părăsește niciodată, odată ce o descoperi!

Editura RAO ne pune la dispoziție cele mai frumoase cadouri. Cu orice prilej, să oferim o carte!

Vă supun atenției câteva din propunerile pe care le-am făcut pentru regulamentul de ordine interioară, trimițându-le în format electronic directorului, ca fișier atașat, în data de 19 octombrie a.c. Cred că totuși comunicarea era mult mai eficientă dacă depuneam propunerile și primeam un număr de înregistrare de la secretariatul liceului. Poșta electronică poate fi totuși o dovadă că le-am trimis. Directorul nu mi-a dat feed-back la aceste propuneri.

”Regulamentul de ordine interioară
Propuneri inspirate de la școlile din alte țări…

Să ținem legătura cu familiile elevilor. Să avem o dată pe lună o zi de întâlnire cu părinții, întreg corpul profesoral. În Germania profesorii beau ceai, cafea și servesc prăjiturele alături de părinții elevilor dumnealor. Putem dezbate pe o anumită temă. Putem să cunoaștem nevoile dumnealor…
Motivarea absențelor să devină mai greoaie. Elevul să fie obligat să dea notă explicativă pentru fiecare absență. Să aibă un caiet în care profesorul să consemneze absențele, iar părintele să ia la cunoștință de absențe și de explicațiile elevului… Pentru motivarea absențelor să primească aprobarea a minim șapte profesori din profesorii clasei.
Elevii care întârzie la oră să meargă la biblioteca școlii, ca să nu mai stea pe holurile liceului. Să existe fișele întârziaților la ore. Asta înseamnă ca cineva să privească pe camere și imediat elevul să fie observat.
Elevii cu abateri disciplinare – să meargă la biblioteca școlii sau la psiholog și să scrie eseuri pe marginea unui comportament normal. Să-l prezinte în fața clasei. Să-l prezinte în fața elevilor din liceu, în cadrul unui careu.
Să avem un concurs lunar ”Cele mai frumoase caiete!”, cu premii lunare din fondul școlii…
Să acordăm lunar un premiu de 500 de lei, prin tragere la sorți, pentru elevii fără nicio absență și note mai mari de 7.
Elevii care candidează la Consiliul elevilor să fie reprezentativi. Să aibă medii peste 8,50 și o atitudine pozitivă față de școală.
Elevii să nu mai fumeze în fața liceului și nici în perimetrul acestuia. Cei ce nu se supun acestei decizii a școlii să participe la ședințe de psihoterapie pentru renunțarea la fumat. Scăderea mediei la purtare în caz de neacceptare a acestei reguli.
Elevii să aibă o ținută decentă. Fetele părul prins, pantofi fără toc sau cu toc de maxim 5 cm, fără colanți, doar fuste și pantaloni, chiar blugi, dar fără să fie rupți. FĂRĂ BLUGI TĂIAȚI. Obligatoriu cămașă, indiferent de culoare.
Băieții să poarte sacou și cămașă.
Liliana Grecu”

Pe 11 octombrie 2016, am fost la un spectacol magistral, până la in punct, oferit de doi actori consacrați ai scenei teatrului românesc, Mălăele și Caramitru.

.
Mi-au plăcut replicile dintre cei doi. Dacă în viața de zi cu zi ne-am ridiculiza ASERTIV defectele hrănite din lene sau din orgoliu, am ieși din zona platitudinii intelectuale, cât și din a superiorității prostești, a infatuării și a ipocriziei, în opinia mea.

Eu cred că nu trebuie să deținem puterea, dacă vrem cu adevărat să producem schimbarea. Trebuie doar să ne implicăm, fie că suntem aleși sau nu, fie că suntem oameni politici sau nu, fie că partidul care ne promite marea cu sarea este sau nu la putere.
Puterea declanșează patologii ale superiorității. Uitați-vă la toți cei ce ajung să dețină o funcție. Li se spală creierul și se impun prin sfidare sau glas ridicat, nicidecum prin competențe.
Eu am fost chemată în birou de proaspăta directoare adjunctă, în data de 4 XI 2016. Pe un ton ce nu avea nimic cu colegialitatea, mi-a spus să nu mai scriu pe forumul educației, pentru că nici eu nu fac totul perfect. Eu nu fac totul perfect pentru că școala nu are mecanisme de control funcționale.
Eu nu agreez incompetenții. Incompetentă, pentru mine, este persoana care nu ține cont de opiniile celorlalți…

Am o definiție și pentru intelectual. Dacă incompetentul este persoana care nu ține cont de opiniile celorlalți, intelectualul (nu cel de carton) este deja o rara avis, pentru zilele noastre, fiind în concepția mea persoana asertivă și neobedientă sistemului. Cred că nu greșesc… Nu poți fi asertiv decât când ajungi să te cunoști pe tine însuți și nu ești obedient doar atunci când ai conștiința propriei valori și integră demnitatea.
Ce persoane avem în funcții? Neasertive și obediente sistemului, căci doar de asta este țara pusă pe butuci…

În opinia mea, avem în funcții persoane neintelectuale sau, altfel spus, avem în funcții intelectuali cu și de carton…

Vă mărturisesc că, atunci când am citit titlul acestei probe, gândul mi-a fugit la produsele de parfumerie Denim, dar nici vorbă de așa ceva. Iată cum introducerea în cerințele probei ”Denim, te iubim!”, din cadrul competiției SuperBlog 2016, m-a determinat să caut traducerea termenului denim și astfel am găsit corespondentul său din limba engleză în limba română, denim = dril. Cum nici termenul de dril nu este unul tocmai uzual, am fugit de data aceasta la dexonline.ro și m-am convins că drilul – țesătura deasă și groasă din fire de bumbac – este denim-ul despre care se vorbește în proba 14. Evrika! M-am edificat, dar nu reiese de nicăieri că denim-ul este obligatoriu albastru…

Dacă denim-ul este asociat cu țesătura ce poate prinde toate tonurile de albastru până la negru din care sunt confecționate  fustele, rochiile, cămășile sau blugii, atunci, înseamnă că am înțeles cerințele probei.

Cu siguranță, fiecare dintre noi are în dressing cel puțin o pereche de blugi. Fie că este vorba de jeans pentru bărbați, jeans pentru reprezentantele sexului frumos sau jeans pentru copii –  design-ul acestor produse vestimentare a cunoscut de-a lungul timpului o explozie de modele, de la blugii drepți sau evazați (clopote), la blugii cu talie joasă sau blugii skinny – drepți pe tot piciorul, cât și pe gleznă. Foarte greu poți deosebi blugii conici de blugii drepți. Mai nou, putem vorbi de invazia unor modele inedite de blugi, Boyfriend Jeans, de obicei, largi, uzați, căzuți pe talie și Ripped Jeans cu aspect uzat reieșit din multitudinea de tăieturi, modele deloc estetice, dar care se bucură de apreciere în rândul tinerilor, mai ales.

Care o fi istoria blugilor și originea lor? Denim-ul, așa cum abia am aflat, este materialul din care sunt confecționați blugii și a apărut ca o necesitate, pentru a confecționa uniforma marinarilor genovezi ce spălau puntea, la 1400. Blugii devin un fel de salopetă a muncitorilor, prin secolul XVIII, iar la 1853, în California este lansată prima marcă de blugi, Levi’s. De la 1872 și până la apariția Ripped Jeans, blugii dețin podiumul ca fiind cea mai rezistentă piesă vestimentară.

Blugii tind să redevină o uniformă, de data aceasta, a epocii moderne. Sunt nume consacrate de firme producătoare de jeans și se pare că România nu a încercat să iasă din tiparele mediocrității pentru a da un brand în acest domeniu.

  Ținutele ”denim” reprezintă una din cele mai agreate ținute. Din păcate, oferta de fuste și rochii jeans este sărăcăciasă și se pare că și brand-urile recunoscute sunt în pană de idei la acest capitol. Personal nu am o fascinație pentru ”ținuta denim”. Apelez la ea din comoditate, când și când. Agreez totuși fustele de blugi, drepte și bine croite. Nici pomeneală, în ultimii ani, să găsesc una pe gustul meu, deși am cochetat cu această idee. Uneori și prețul acestor produse mă ține la distanță.

Poate s-a născut deja și în România un nou Levi Strauss și în curând vom putea purta blugi, rochii, fuste sau cămăși din denim – românești la calitate americană și prețuri accesibile.

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016…

Știți, oamenii se gândesc la viitor și uită să se bucure de prezent.

Grijile cotidiene și rutina zilnică ne aruncă într-un con de umbră existențial și intrăm aproape de bună voie într-un cerc vicios în care ne acceptăm destinele anoste, fără a ne împotrivi sorții și fără a găsi soluții.

Zâmbetul și socializarea sunt două remedii ce pot reconstrui destine.

Când uităm să zâmbim? Când devenim posaci? Am un răspuns… Când nu putem admira inocența unui copil, în primul rând, dar și când nu aderăm la mici comunități intelectuale, pliate pe profilul nostru psihologic. Zâmbetul este cu adevărat autentic atunci când facem fapte bune și când suntem înconjurați de copii, de familie, de prieteni, și chiar de persoane cunoscute sau necunoscute, de dorit, cu același nivel emoțional ca al nostru.

Și pentru că în jurul meu sunt destule persoane care uită să zâmbească, din cauza vicisitudinii vieții, iar, la polul opus, alții sunt extrem de șarmanți și de îmbuibați, aș contacta pe FB firma ce dă o nouă dimensiune divertismentului și aș organiza în paralel un PartySnap într-o piață agroalimentară, unul într-o școală din mediul rural și unul în Parlamentul României. Nu știu cât de mult s-ar bucura cei ce-și duc traiul din vânzarea legumelor și fructelor cultivate în grădini și sere proprii sau cei ce sunt doar vânzători ambulanți ce trăiesc din comisionul reieșit de la producător la vânzător, respectiv vânzător-cumpărător, dar aș încerca.

Știu sigur că de organizarea unui fotodivertisment s-ar bucura din plin copiii dintr-o școală sau dintr-o grădiniță, pentru că ei au încă o imaginație vie și știu cum să insereze la o fotografie obiecte virtuale vesele, opțiune pusă la dispoziție de PartySnap. Dacă deschideți manualul de istorie, de exemplu, al unul elev de clasa a VII-a și chiar mai mare, nu veți fi surprinși să găsiți un cioc sau o mustață desenate unei personalități a timpurilor apuse, dovadă că nimeni nu le mai explică necesitatea respectului față de strămoși, cât și față de manuale. Cine poate fi mai fericit decât un puștan sau licean să-și poată distribui pe facebook fotografia hilar îmbogățită cu elemente vesele?

Ultima încercare PartySnap, care, ați înțeles, nu este o cabină foto, ci un mod de a-ți surprinde, uimi sau bine dispune grupul țintă, ar fi la Palatul Parlamentului. S-ar putea ca aleșii să-și dorească ca imagini presetate un decor cu bogățiile subterane ale României ce mai pot fi privatizate aproape pe nimic, sau cu flota României, privatizată pe un dolar, sau cu palate și case construite pe hectare întregi, sau cu munți de bani picați din cer, căci se pare că toți au mers acolo să se-mbogățească nu să servească intereselor națiunii Române. Da, pentru cei din Parlamentul României, cel de azi și toate cele postcomuniste, aș realiza cadre presetate PartySnap cu școli insalubre din România, cu spitale complet nerenovate și neutilate, cu sate românești aflate an de an sub asediul apelor ce ne iau permanent pe nepregătite. Bine, eu aș pune pe fundal și imagini cu pușcăriile din România, aflate și ele la limita decadenței.

În orice adult mai este o fărâmă din copilul de odinioară. Un copil fericit va fi un adult responsabil.  Cu PartySnap ai șansa să te simți copil, chiar dacă ești adult sau vârstnic. Dacă încă nu ați înțeles de ce aș apela la PartySnap, vin și vă explic că este un concept și o activitate de divertisment ce folosește un display alb de dimensiuni mari, cu touch screen, conectat la un aparat foto și o imprimantă performantă, pe un suport specific, echipament ce ne permite să ne bucurăm de fotografiile momentului, ce au dimensiuni de 10 x 15 cm, pe care le putem imprima pe loc, dând viață unei fotografii obișnuite sau uneia magnetice sau le putem trimite direct în mediul virtual, pe rețele de socializare sau în cutiile poștale electronice.

PartySnap ne readuce zâmbetul pe față!

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016.

Lumină sfântă…

Copiii sunt meteori pe Pământ!
Se sting în lumină
sau ard în întuneric…
Doar dacă ard în lumină,
Noi genii se nasc pe Pământ,
Dând lumii avânt
spre PACE şi IUBIRE ETERNĂ.

Câte genii au fost pe Pământ,
Căutând după SOARE şi VÂNT,
După SUBSTANŢĂ şi FIINŢĂ,
După VERS şi CUVÂNT?
Într-un înţeles: ARTĂ şi ŞTIINŢĂ,
Pe care noi azi le primim,
poate fără recunoştinţă,
De la spirite ce-au fost
FLĂCĂRI arzând pe Mapamond!

Oh, Doamne, TE ROG,
Să-i readuci pe PĂMÂNT!

Întrebări…

De ce suferă copiii?
De ce plâng bătrânii?
De ce se mint adulţii?
De ce uităm că suntem oameni
Creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu?
De ce uităm că avem puteri nemărginite
Asemeni zămislitorului?
De ce nu ne descoperim harul
pentru a-l pune în slujba umanităţii?
De ce? De ce?
Sunt întrebări la al căror ecou
răspunsul reverberează în noi,
Dar de cele mai multe ori
uităm să ne întrebăm:
DE CE EXISTĂM PE PĂMÂNT?

-2006-

Vă readuc aminte! Sunt președinta ONG-ului Caselor din Mediul Rural și Urban. În breasla noastră, situația este dezastruoasă, aceasta fiind efectul unor cauze neluate în seamă de administrațiile publice locale. Am aflat de curând că reglementarea activității în construcții se face la nivel național, cât și la nivelul administrațiilor publice locale. Să știți că mi-am prins deja urechile! Eu, casa din chirpici cu acoperiș de tablă, trebuie să caut cauzele abandonării în voia sorții a suratelor mele din mediul rural și urban. Păi, înțeleg că legislativul emite legi și normative și cine știe câte ordonanțe de urgență. Legile acestea ar trebui să se reflecte în planurile urbanistice elaborate de primării. Eu sunt deja uluită! Sunt case în România care se află sub risc seismic, case părăsite și nerenovate, case supuse riscului alunecării de teren, case care nu corespund decenței vieții, timp în care primăriile coordonează realizarea și implementarea planului urbanistic, de la general, zonal și în detaliu!

Aflu cu surprindere, evident, că planul urbanistic general se poate găsi sau nu pe site-ul primăriei localității respective. Ce haos! Păi, ca să putem folosi toate datele la nivel național, avem nevoie de o platformă electronică cu toate planurile de urbanizare ale localităților din mediul rural și urban. Pe mine mă interesează planurile urbanistice în detaliu, pentru a înțelege de ce suratele mele sunt în suferință, timp în care lângă ele sau în zona lor limitrofă se construiesc palate… Înțeleg acum că noile construcții, unele chiar pe spațiile verzi, au primit Autorizație de Construire, respectând condițiile cuprinse în Certificatul de Urbanism. Deci, primăriile sunt răspunzătoare de casele care ne râd în față, construite pe terenuri ce au fost cândva spații verzi. Oh, câte înțeleg! Deci, eu, casa din chirpici trebuie să fiu demolată, fără doar și poate. Acum nu știu cine ia această decizie, dar vreau să fiu reconstruită, pentru a stârni și pe suratele mele să-și ceară dreptul la o viață mai bună, decentă. Ca să fiu o construcție complet nouă, este nevoie ca cineva să întocmească un proiect. Eu și suratele mele din mediul rural am fi într-un extaz continuu dacă primăriile ar putea avea în vedere reconstruirea noastră pe modelul casei Petunia.

Vedeți, deși m-au pus președinta acestui ONG, nu mă gândesc doar la mine. Cum aș putea să fiu fericită eu, dacă suratele mele rămân în aceeași stare deplorabilă în care se află unele dintre ele. Bine, știți că înainte de reconstrucție ar trebui să se facă toate studiile ca să nu ne aflăm în risc de inundații, de exemplu. Noi tot timpul suntem luați pe nepregătite de condițiile meteorologice extreme! Noroc că au apărut și în România firme care oferă servicii specializate. Poate primăriile ar trebui să se intereseze de oferta unor astfel de firme. Pentru că eu și suratele mele ne dorim o viață cu totul nouă astfel încât să fim o bucurie pentru proprietarii noștri, cei mai mulți fără venituri, nu din cauza lor ci din cauza lipsei existenței vieții economice în mediul rural, vrem să beneficiem de toate facilitățile lumii civilizate funcționalitatea spațiilor, încălzire, iluminat, gestionarea și reciclarea deșeurilor și firma AIA poate intra cu succes în competiție cu alte firme, astfel încât raportul calitate-preț să determine primăriile să aleagă oferta cea mai bună.

Probabil și licitațiile sunt aranjate în România. Să gândim pozitiv! Trebuie să se întâmple o minune și în România și toate casele, dar mai ales școlile să fie amenajate și renovate  la standarde.

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016

Eu am crezut tot timpul că președinții României au fost niște paiațe, fără atribuții directe… Am ajuns întâmplător pe site-ul academia.edu, căutând niște cărți de specialitate, și mi-a reținut atenția articolul ”Cedarea suveranității energetice – trădare sau prostie”, publicat în revista Perspective Politice a SNSPA.
Am aflat din articol că planificarea resurselor este un domeniu important al apărării, iar Strategia Națională de Apărare a Țării este prezentată în Parlament de președintele României, în termen de trei luni de la investitură.
Din articol înțeleg că România a fost vandalizată (și) energetic cu acordul tacit al celor ce au fost desemnați să reprezinte România în cea mai înaltă poziție a statului.
Cu cât citesc mai mult, cu atât mai mult îmi dau seama că cei ce au condus și conduc România au fost rupți de cunoaștere, de studiu, de înțelegerea, operarea și transferul teoriei în practică. Dacă ieri credeam că am exagerat când am scris că ne aflăm sub imperiul haosului, azi îmi dau seama că situația este mult mai gravă, nimeni nu știe de nimic în țara aceasta. Dacă ar fi să ne comparăm, ca națiune, cu un puzzle, s-ar putea să constatăm, la o gestiune atentă a pieselor, pe care nu a făcut-o nimeni, că nu mai avem nici jumătate din ce ar fi trebuit să avem. Este uluitor! Pot să afirm, fără teamă că greșesc, intelectualii și profesioniștii din România sunt atinși de paraplegism, iar poporul de indiferență.
Am aflat că avem și Ministerul Energiei! Ce-or face oamenii aceștia? Am închis aproape toate minele. Figuram în geografiei industriei mondiale cu bazinele carbonifere de la Petroșani și Gorj și, se pare, postcomunismul le-a transformat în vestigii istorice. Și ca paradoxul zilelor noastre să fie de necontestat, în tot timpul acesta, guvernele au așezat pe hârtie obiective strategige, dar fără a evidenția pașii operaționali.

 Eu mă conving pe zi ce trece că în țara noastră totul este în haos, de la festivaluri de muzică ușoară organizate pe bandă rulantă la care contributori sunt și părinții până la circulația banilor nefiscalizată, în aproape toate domeniile de activitate, de la muncile câmpului și fabricarea pâinii până la plata unei trupe invitate la un spectacol gen ”Balul Bobocilor” sau vânzarea de carte oriunde altundeva, mai puțin în librării. Dacă cumperi o carte de la un vânzător ambulant, deci fără bon fiscal, ea costă la jumătate decât dacă ai cumpăra-o dintr-o librărie. Uneori prețul este pus după notorietatea autorului, nicidecum după numărul de pagini și grafică. Pe 11 octombrie 2016, actorii Mălăele și Caramitru au fost la Severin. Prețul biletului la spectacol a fost destul de piperat, 60 de lei. Trecând peste acest aspect, la intrarea în teatru se vândeau cărți, cărți ale celor doi actori, ambele la prețul de 50 de lei, deși una avea 25 de pagini, să zic, aproape goale și cealaltă 350, evident, fără bon fiscal. Bani la negru, oriunde, oricum, oricând…
Dacă vrei să faci o reparație la domiciliu ești forțat să apelezi la specialiști neînregistrați la registrul comerțului, pentru ca să nu ai costuri mari, deci dai bani care nu se văd în evidențe contabile, deci bani care nu aduc niciun impozit, impozit care ar trebui folosit judicios în asigurarea bunăstării comunităților rurale și urbane. Nu înțeleg de ce agenții economici practică adaosuri atât de mari și de ce serviciile sunt atât de scumpe când sunt fiscalizate!
De 27 de ani ne dăm cu stângul în dreptul, ca națiune.
Eu mă întreb mereu: Noi chiar suntem o națiune cu retard mintal? S-au deschis granițele. Am ieșit din țară și am văzut cum alții construiesc în unghiuri și forme abstracte, de exemplu, timp în care noi nu suntem capabili să renovăm ce-au construit alții, și totuși acceptăm să fim prostiți zi de zi de clici de politicieni incapabili, de manageri fără pregătire temeinică în domeniul lor de activitate, devenind orbi, surzi și muți la tot și la toate, de parcă ne sunt atrofiate funcțiile creierului.

M-am ferit întotdeauna să folosesc această expresie, dar încep să cred că România a fost vandalizată, timp în care oficialii au dat HG, Ordine de Ministru, unele peste altele, pentru a se pierde urma neregulilor.

România chiar este în moarte clinică, în opinia mea. Că vrem sau că nu vrem să recunoaștem, asta este altceva, dar mergeți prin școli, prin spitale, prin diverse instituții ale statului, mergeți cu trenul, scrieți unui parlamentar, unui europarlamentar, mergeți pe firul unei ape, intrați într-o biserică sau în sediul unui partid politic, etc – și îmi veți da dreptate.

Dacă am face și noi un studiu similar, am ajunge la concluzia că o persoană cu două facultăți nu are salariul cât are una fără studii… 🙂 Avem primari fără liceu, fără studii în administrație locală, etc. Avem bișnițari cu sume frumușele în cont. Avem în România oameni care trăiesc din nimic, căci nu figurează la ANAF cu niciun venit. Avem săraci cu studii și bogați fără. Avem manageri care au pus pe butuci instituții și au fost promovați în alte funcții. Avem politicieni incapabili cărora le-am permis să mai doarmă un mandat. Noi, românii, dăm toate curbele peste cap, nu numai curba lui Gauss. 🙂
Pot fi motivați tinerii, în astfel de condiții?

De 27 de ani tot auzim: trebuie regândit, trebuie asumat, debirocratizare, fără corupție, educația și sănătatea priorități, etc, etc…
În opinia mea, platforma România 100 reprezintă doar 5% din ceea ce ar trebui să fie. Avem nevoie de pași operaționali și de implicarea cetățenilor, a tuturor celor ce au fost și mai sunt profesioniști în domeniul dumnealor de activitate. Dar mai întâi de toate trebuie să știm de la ce plecăm, ce mai are România ca resurse, ce venituri are din privatizări și concesionări, ce producții putem pune pe picioare, etc…
Lipsește un principiu, principiul liberei exprimări, fără teama de repercursiuni dacă punctele de vedere sunt asumate și susținute de dovezi, altfel vom avea iar incompetenți prin administrațiile locale și centrale, prin instituții, și, zău, iată unde am ajuns cu toți habarniștii numiți în poziții cheie. Cred că trebuie ca toți oamenii politici, odată ce sunt aleși, să facă studii de administrație publică, politice sau juridice și nu din acelea făcute prin cine știe ce debarale sau telefonic. 🙂 Ar trebui să avem o lege prin care să-i demitem pe aleși dacă nu organizează lunar dezbateri publice cu cetățenii în circumspripțiile în care au fost aleși

P.S.: Articolul cuprinde câteva din mesajele postate pe FB…

Viața este o artă. Arta de a trăi frumos și de face totul bine este la îndemâna tuturor. Nimic nu este mai înălțător și mai nobil pe lumea aceata decât a ne face frumoasă viața unii altora, prin vorbe transpuse în fapte, prin gesturi alese și comportamente impecabile. Ce o însemna ales și impecabil? – aceasta-i întrebarea. Când uităm, vă propun să aruncăm cu privirea în curtea caselor regale ale mapamondului, de ieri și azi. Eticheta, distincția și eleganța sunt atributele esențiale ale unei vieți ce se naște sub un însemn nobiliar. Întotdeauna m-am întrebat dacă cei ce nu se nasc sub auspiciile unei stele norocoase ca și proveniență genealogică pot atinge nivelul de distincție al membrilor unei case regale, prin investiția în educație. Aș face un astfel de studiu… Aș lua copii de pretutindeni din lume, din familii diferite ca nivel al bunăstării și al arborelui genealogic și aș demonstra că doar educația este cea care face diferența sau, altfel spus, prin educație de calitate, toți copiii din experimentul meu ar avea comportamente de regi.

Dacă am avea astfel de comportamente, dobândite prin educație, am iubi cu toții florile, am avea grădini cu specii rare de flori și am reinventa meseria de grădinar, dispărută și ea în ultimii ani în care noi ne-am  zbătut între comunismul ce ne-a idiotizat și capitalismul ce ne-a făcut să ne pierdem și bruma de valori morale.

Să ne dăruim flori, fără nicio ocazie specială, unii altora – iată un concept nou. Sunt gesturi care nu costă nimic, un zâmbet, în special, un salut însoțit de un zâmbet, aproape rar, sau un buchet de flori de câmp – unul din cele mai frumoase buchete de flori, în opinia mea. Florăriile au intrat și ele în trendul zilelor noastre și interesul celor ce pun pe picioare astfel de afaceri este ca peste tot câștigul. O florărie poate fi un business înfloritor. O florărie online reprezintă o punte între noi și persoanele dragi. Putem face cadouri florale persoanelor iubite, respectate, agreate.

Design-ul este un concept ce ne poate înfrumuseța viețile. Vorbim de design vestimentar, design interior, design peisagistic și iată că putem vorbi și despre design floral. Olla, Olla, atelier design floral ne demonstrează că fiecare aranjament floral poate deveni o piesă de artă. Pasiunea este singura resursă regenerabilă și doar de pasiune ai nevoie ca tot ce faci să faci bine și la standarde înalte. De aceea buchetele de flori din acest atelier de design floral ajung și în ambientul și la festivitățile organizate de Casa Regală a României.

Să nu uităm să dăruim flori! Ele sunt simbolul prețuirii persoanelor cu care venim în contact. O floare,o singură floare îți poate schimba starea de spirit. Buchetele de flori, în opinia mea, sunt pentru momente festive marcante – iubire, naștere-botez, cununie-stare civilă, moarte-deces sau diverse evenimente publice – festivaluri, concerte.

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției  SuperBlog 2016

Știați sau nu, în România rurală trăiesc 47,3% din cele 21,7 milioane de locuitori ce reprezintă populația României, după anumite statistici. În ce condiții se trăiește în mediul rural, vă pot spune eu, președinta Organizației Nonguvernamentale a caselor din România. Da, dacă nu ați aflat încă, să știți că ne-am hotărât să ne asociem și să găsim soluții la problemele cu care ne confruntăm noi, casele din mediul rural, cât și cele din mediul urban. O să râdeți! M-au ales pe mine în fruntea acestui ONG, bizar, pentru unii, o casă din chirpici, cu acoperiș de tablă, deoarece eu sunt cea mai nemulțumită de aspectul caselor din mediul rural, dar și urban.

Noi am intrat în Europa, dar satele și comunele României sunt departe de a fi la standarde europene. Ce s-a construit pe vremea președintelui regimului comunist, Nicolae Ceaușeșcu, se pare că azi nu suntem capabili să reabilităm și să modernizăm, din cauza delăsării administrațiilor locale cât și a cetățenilor. Mergeți într-un sat și priviți la suratele mele construite în era comunistă: scoli, biblioteci publice, case de cultură, dispensare medicale si chiar maternități sau magazine din reteaua menită să asigure aprovizionarea locuitorilor cu bunuri de consum. Am putea fi și mai multe clădiri în mediul rural dacă am lua tot ce a fost bun în proiectul de sistematizare rurală din anii comunismului, ce prevedea construirea unor cinematografe și chiar băi publice. Suratele mele, clădirile construite în anii de aur au comunismului nu mai sunt în atenția nimănui și prin asocierea noastră într-un ONG dorim să provocăm administrațiile locale să scrie proiecte europene pentru reabilitarea lor termică. Tot ce trebuie să știm pentru reabilitarea termică a blocurilor este valabil și pentru reabilitarea construcțiilor din mediul rural.

Noi vrem să știm câte școli au fost reabilitate termic, câte școli au obținut certificat energetic de clasa B, C sau D? Am auzit că instituțiile școlare sunt găuri negre la bugetele locale, având pierderi masive, tocmai pentru că aceste clădiri nu au fost reabilitate termic. Vrem să știm câte clădiri din România au apelat la servicii de termografie și audit energetic… Vrem să știm ce măsuri s-au luat în scopul creșterii eficienței energetice a fiecărei clădiri din România, particulară sau publică.

În platforma noastră, noi vrem să existe o bază electronică cu toate clădirile din România, cu precizarea gradului lor de uzură, de risc seismic sau alunecări de teren și mai vrem să știm câte surate sunt din chirpici, câte sunt insalubre și câte reprezintă un risc pentru locuitorii lor… Vrem să știm ce se întâmplă cu clădirile de patrimoniu! Vrem să știm de ce suratele noastre nobile, căci trebuie să le recunoaștem distincția, ea fiind evidentă, asemeni reprezentanților unei Case Regale, nu intră în atenția nimănui, de ce sunt lăsate să se deterioreze, asemeni sediilor fostelor magazine din mediul rural.

Trebuie să fie o revoluție a tuturor minților caselor din mediul rural și urban!

Noi, ONG-ul Caselor din Mediul Rural și Urban, dorim să intrăm în posesia unui certificat de performanță energetică. Eu, casa din chirpici cu acoperiș de tablă, am nevoie să fie demolată și reconstruită. Stăpânul meu este un om fără niciun venit. Viața economică a satului a fost pusă și ea pe butuci. Viitorul meu este fără perspectivă, asemeni unui absolvent de liceu tehnologic pe care îl așteaptă șomajul la absolvirea liceului deoarece comunitatea nu creează locuri de muncă. În ambele cazuri trebuiesc găsite soluții.

Vrem să nu mai fim găuri pentru bugetele administrațiilor locale și nici pentru proprietari. Vrem ca toate casele să aibă geamuri termopan sau tocărie din lemn masiv. Ne dorim ca toate clădirile să fie anvelopate, prin placarea cu polistiren ai pereților exteriori, vrem să fim conectate la un sistem de termoficare urban, respectiv rural, vrem canalizare și vrem să fim prinse, toate, în programul CASA VERDE, vrem energii alternative, vrem să beneficiem de căldura soarelui vara, astfel încât să avem becuri cu încărcare solară în sistemul de iluminat public,  să captăm energia solară pentru a avea apă caldă în toate casele din România. Vrem o viață nouă!

P.S.: Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016

Sunt o pereche de pantofi sport. Sunt din colecția Lacoste și sunt din piele naturală… Câți dintre voi aveți o pereche de pantofi Straightset Chukka? Neșansa mea a fost să ajung în pantofarul unei doamne care nu prea agreează ținuta sport decât când merge la sală, dacă puteți crede așa ceva. Vă spun că femeia aceasta, stăpâna mea, nici măcar când călătorește nu apelează la comoditatea oferită de mine, pantoful sport. Nici gând să alerge, să facă sporturi extreme, să joace baschet sau să meargă pe cărări de munte, toate câte le-aș face eu dacă aș putea decide.

Ce fericiți sunt pantofii sport care ajung să fie purtați de tineri! Într-una din zilele mele fericite, când ieșisem din cutia în care eram depozitat și mă modelam perfect pe conturul piciorului stăpânei mele ce crezusem că va renunța la încălțămintea cu toc, incomodă din punctul meu de vedere, și că voi deveni încălțămintea preferată, ei bine, acea zi a fost un supliciu pentru mine. Am alergat prin foarte multe magazine pentru ca o colegă a stăpânei mele să cumpere fiicei ei o pereche de teniși Converse. Suferința mea a fost maximă deoarece tânjeam și eu să fiu fiu o încălțăminte sport dorită și purtată, în competiție cu o alta, ca să nu mă uzez prea repede.

Și ca și cum suferința mea nu ar fi fost destul de mare pentru că nu eram de ajuns de purtată, iată că acum am și concurență… neloială. Vă vine să credeți sau nu, stăpâna mea și-a cumpărat o pereche de pantofi linea sneaker – VERSACE JEANS. Ce idee stupidă! Cum să numești pantofi sport o pereche de pantofi cu platformă ascunsă, imitând cumva talpa ortopedică? Vă imaginați ce palmă am primit de la producătorii de pantofi sport? În veci pururi nu mă va mai purta stăpâna mea! Tare aș vrea să știu dacă acești pantofi sunt comozi și dacă stăpâna mea va putea să-i poarte la sală, dacă va putea pedala cu ei, sări sau alerga fără să simtă niciun pic de oboseală și fără ca în timp să-i fie afectată coloana vertebrală. Știu sigur că pe stradă va prefera să-i poarte. Au un design plăcut și nu-mi rămâne decât să sper că cineva le va retrage încadrarea în categoria pantofi sport. Nu mi-aș dori să o văd pe stăpâna mea cu piciorul în ghips din cauza unei luxații sau entorse grave.

Știți ceva? Cred că mă voi mulțumi cu starea de hibernare impusă.  Azi am văzut că stăpâna mea și-a cumpărat o pereche de pantaloni sport Puma, Dancer Drapey. Ori designerii vestimentari nu mai au imaginație, ori eu nu pot înțelege imaginația dumnealor? Prefer să rămân în cutie, până când va apare o nouă generație de designeri… Oare românii au designeri? Văd că românii vând marfa produsă de alții! Încep să mă întreb de ce stăpâna mea nu are o pereche de adidași produși în țara ei… Vă spun că nu prea are nimic care să poarte emblema producției din România. Ori românii sunt dezinteresați de economia țării lor, ori legile nu susțin inițiativa privată, ori fiscalitatea este prea mare, ori calitatea este inexistentă? Gata! Nu mai îmi pun întrebări și nu mai caut răspunsuri. Sper ca stăpâna mea să facă ordine în pantofar și să renunțe la mine. Sunt pe lumea aceasta atâția copii care nu au o pereche de încălțări sport. Piața din România este invadată de produse chinezești, la prețuri acceptabile, ori de produse de firmă, la prețuri neaccesibile oricui. Gata! Nu mai gândesc! Stau în banca mea. Văd că este o stare generală lipsa gândirii…

P.S.: Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016

Întâlnirea mea cu calculatorul a avut loc odată cu încadrarea mea ca profesor la Colegiul Tehnic Decebal, asta întâmplându-se în septembrie 1996, după ce susținusem examenul de titularizare în vara aceluiași an, devenind profesor, având la activ doar orele de practică pedagogică efectuate în București, la liceul ”Iulia Hașdeu”. Eram absolventă de Chimie Industrială, dar aveam în încadrare ore de informatică. Nu mai rețin precis cum se numea disciplina pe vremea aceea, fiind cumva debutul acestei materii la liceele tehnologice. Cum tot răul este spre bine, oricât de mult m-am zbătut eu la vremea respectivă să scap de acele ore de informatică din încadrare, forța lucrurilor a făcut în așa fel să le îndrăgesc la fel de mult ca pe orele de profil și anul următor să le păstrez de bună voie, ajungând la un moment dat să am mai multe ore de informatică în încadrare decât ore de specialitate, fără ca să se sinchisească cineva de acest aspect. Astfel a început pasiunea mea pentru calculator. În anul 2000 mi-am cumpărat primul laptop, unul mic, cochet pe care l-am ținut până mi-am achiziționat un desktop la mâna a II-a, în 2004. Mai precis, mi l-a făcut cadou o fostă amică, dar am fost împreună să-l luăm de la proprietarul ce l-a vândut. Mergea greu, foarte greu, cât să simți cum trece timpul, ceea ce nu prea era pe placul meu. Învățasem deja să-mi instalez toate programele. Țin minte că laptopul avea doar dischetă ca dispozitiv de memorie externă. În anul 2005 mi-am configurat un PC de birou performant pentru vremea aceea cu ajutorul angajatei de la Depozitul de Calculatoare din oraș. A fost un calculator bine echipat. În anul 2007 mi-am luat un laptop și în 2012 am mai cumpărat unul, de data aceasta, pentru fiul meu. Așa cum era normal, am avut parte de calculatoare și în mediul în care lucrez. Știu cât de mult contează componentele hard și soft pentru buna funcționare a unei unități centrale, dar și cât de mult contează service-ul de care trebuie să beneficieze aceste calculatoare, care lipsește de cele mai multe ori în mediul școlar. Asta face ca PC-uri performante cândva să aibă o viteză lentă de procesare a datelor după un număr de ore de funcționare. Calculatoarele din școli nu beneficiază de service prin firme specializate, din păcate.

Conectica ne ajută să fim conectați la tehnologia modernă. Conectica și rețelistica ar trebui să ajungă și în școlile din mediul urban, cât și în școlile din mediul rural, cât și în toate instituțiile statului. Cu echipamente performante și service de calitate, ai și rezultate pe măsură. Conexiunea de internet nici măcar nu a ajuns în toate școlile din mediul rural

Cum ar fi viața noastră fără un router-wireless? De neconceput, evident, pentru cei mai mulți dintre noi! Este drept, este important să știi să alegi cel mai bun router pentru apartament sau locuința personală.

Ce nu poți face cu un cablu HDMI? Poți conecta diferite dispozitive prin cablul ce transmite semnale video și audio către monitorul calculatorului – home cinema, televizorul, console de jocuri.

Conectica vine în prim-planul atenției potențialilor clienți cu promoții la unele din produsele pe care le comercializează, în perioada 15-30 octombrie 2016, când organizează evenimentul SĂPTĂMÂNILE REȚELISTICII.

Dacă ești pasionat de informatică, își poți configura și echipa singur o unitate centrală, dacă nu, apelează la serviciile unor profesioniști! Conectica și rețelistica sunt la îndemâna oricui, dar ele trebuie făcute de profesioniști, cel puțin în mediul instituțiilor publice.

P.S.: Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016

Mai toți înțelepții lumii spun că trebuie să te mulțumești cu puțin pentru a fi fericit, fericirea fiind o stare lăuntrică pe care ți-o construiești singur zi de zi, căutând să te integrezi în armonia naturii și unicitatea propriei vieți. Așa se face că poți fi fericit din aproape nimic dacă ești atent la deruta unei frunze aflată în bătaia vântului, dacă te lași copleșit de frumusețea unei flori sau de măreția unui copac secular, dacă simți miros de iarbă proapăt cosită sau dacă ai șansa zâmbetului unui copil pe lângă care treci… În cotidianul nostru se pare că uneori nu mai avem timp să rezonăm cu natura și nici cu semenii. Cei mai mulți alergăm să ne atingem niște obiective, de multe ori prost alese, în centrul țintelor noastre imediate fiind banii, cât mai mulți bani. Dacă unii se zbat la limita sărăciei, alții se află la limita opulenței și nu știu ce mecanisme are Universul de oamenii acceptă să nu se sprijine unii pe alții pentru a atinge fiecare un nivel minim al decenței vieții. Societatea nu are pârghii funcționale astfel încât munca să fie bine plătită și veniturile să asigure cheltuielile de bază ale persoanelor, pe un nivel al decenței confortului în sfera domiciliului, dar, de asemenea, familiile să-și poată permite efectuarea unor călătorii de plăcere, lunar, trimestrial, semestrial sau măcar anual. Și iată-ne într-un mare impas… Sunt familii și copii care nu au ieșit din perimetrul localității natale. Sunt copii ce trăiesc în locuințe sociale, copii ce mănâncă zilnic ciorbă de orez și cartofi prăjiți, copii ce îl așteaptă pe Moș Crăciun ca pe o speranță că viața lor se poate schimba în bine peste noapte.  Cum ar fi ca cei ce au să facă frumoasă viața copiilor celor ce nu au aproape de niciunele?

Eu consider că societatea actuală trebuie să se dezvolte astfel încât sărăcia să fie înlocuită de lux, căci la lux îmi fuge gândul când văd oferta  Residence Hotels, primul lanț de boutique-hoteluri din România, ce oferă cazare în București, în condiții de excelență. Sunt un cetățean neamț. Am renunțat la cetățenia română, dar dorul de țară și de locurile natale mă îndeamnă să mă îndrept spre aeroport o dată la patru-cinci ani. Știu că în România totul este o peripeție… De data aceasta sunt mulțumit de oferta de cazare pe care am găsit-o. Am avut de ales între cele trei hoteluri din București din gama Residence Hotels – HOTEL ARC DE TRIOMPHE, HOTEL DOMENII PLAZA, LA CONAC (hotel restaurant) – și mi-a fost foarte greu să mă decid, primele două distingându-se și atrăgându-mă prin eleganță, lux și rafinament. Cu siguranță, dacă m-aș restabili în țara natală și aș deschide o afacere – și uite cum bat câmpii căci știu că în România este un hazard să pui bazele unei afaceri – motivarea angajaților aș face-o prin alocarea unor week-end-uri în decorul hotelului restaurant LA CONAC.

Și iată-mă în ”Micul Paris”! Îl regăsesc ca fiind neîngrijit. Am vrut să-mi aduc aminte de anii studenției.  Am urcat în unul din troleele de la Universitate. Panoul de vizualizare stații nu era reglat corespunzător. Lipsea afișajul în limba engleză, pentru turiștii străini. Nu m-am oprit aici. M-am urcat și într-un tramvai. Încă în unul. Am crezut că din întâmplare primul era mizer, dar nu, așa sunt tramvaiele în București, de parcă seara nicio firmă de curățenie nu are atribuții în acest sens. Oamenii își duc gândurile și grijile cu ei. Nu mai au timp să se uite în jur. Mai hoinăresc pe străzile Bucureștiului copilăriei mele, oraș ce a devenit capitala României în 1862. Nu mă îndur să urc într-un taxi. Vreau să respir prin toți porii istoria acestui oraș metropolă, dar o metropolă aflată mult în urmă față de metropolele lumii. O suferință inexplicabilă nu-mi dă pace, dar merg mai departe, evitând centrul, dar nu și cartierele. Gata, ajunge! Merg la hotel! Hotelul ales DOMENII PLAZA este ca un balsam pentru sufletul meu. Nici nu puteam să fac o alegere mai bună. Hotelul boutique elegant, de patru stele lux, situat în apropierea Mănăstirii Cașin și a Arcului de Triumf, mă întâmpină cu o arhitectură recunoscută ca făcând parte din patrimoniul național. Deși stau mai mult de trei zile am renunțat la oferta hotelului prin care îmi era asigurat transportul gratuit de la aeroport. Hotelul mă încântă din toate punctele de vedere. Nu mă pot plictisi. Am ales pachetul Premium, dar atractiv este și pachetul Gold.

Nimic nu este mai relaxant decât decât relaxarea, în sine. Serviciile SPA – răsfăț și bună dispoziție, fără doar și poate. Hotelul ține cont de toate nevoile clienților, având chiar servicii personalizate. Sunt impresionat… Am servit masa la încântătoarea terasă Astrodom, dituată la ultimul etaj al hotelului, dar și în atmosfera elegantă a restaurantului Citroniens. M-a încântat bucătăria mediteraneeană și internațională. diversitatea culinară, atmosfera exclusivistă și servirea ireproșabilă.

Ce mi-a plăcut la acest hotel? Totul! Este alegerea perfectă, pentru o călătorie de afaceri sau de plăcere!

Răsfăț, confort, lux și eleganță, toate la Residence Hotels!

P.S.: Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016.

@residencehotels

Mă tot întreb ce tip de ștampilă mi-aș dori să fiu, atât timp cât oferta celor de la COLOP, cea mai mare firmă de distribuție în domeniul ștampilelor, este extrem de generoasă. Firma a venit pe piață cu o gamă diversificată de ștampile, dar și cu soluții complete pentru marcare individuală. Cum în România nu mai producem aproape nimic și am devenit o simplă piață de desfacere pentru UE, iată că și eu, ștampila, am ajuns să fiu produsă de firma COLOP în afara granițelor țării, mai precis în Austria sau Cehia. Mă revoltă pe undeva că nu pot fi o ștampilă de producție autohtonă, dar cum nu eu am putere de decizie ci doar cei ce mă folosesc, nu am ce face decât să-mi accept viitoarele origini pe care le hotărăsc alții pentru mine și suratele mele, ștampilele fel de fel.

Aș vrea să fiu o ștampilă importantă sau, mai  mult decât să fiu importantă, mi-aș dori să fiu folosită cu responsabilitate, să nu avizez documente doar de dragul de a le aviza, fără ca ceea ce certific să nu aibă temei legal. Știți și voi că ștampilele de firmă, COLOP în format de birou sau de buzunar sau altă proveniență,  văd cele mai multe nereguli, atât timp cât nu există o evidență electronică a bilanțurilor la nivelul tuturor agenților economici, în sensul că ce cumpără unul să se regăsească în ce vânde celălalt. Pare complicat, dar, până când ștampilele nu vor fi folosite cu responsabilitate, corupția va fi la ea acasă în țara noastră, țară ce tot prin intermediul unei ștampile a dat resursele spre exploatare unor companii străine fară a prevede procente mari din venitul de exploatare care să reintre în bugetul național.

Aș putea să fiu ștampila unui doctor stomatolog, dar și aici a ajuns dorința de îmbogățire peste noapte. O surată de a mea îmi povestea cum una scrie pe bonul fiscal și alta este realitatea, ștampilată, evident.

Nu mi-ar displace nici să fiu o ștampilă datieră, dar mă tem că și aici lucrurile au scăpat de sub control. Dacă marfa nu a ajuns la timp în depozit, din comoditate, decât să consemneze întârzierea, marcatorul preferă să închidă ochii și să reactiveze o dată trecută.

M-am hotărât! Vreau să fiu o ștampilă electronică, personalizată, pentru copii, cu imprimări vesele și cu protecție antibacteriană. Trebuie să mă creeze cineva. S-ar putea să am succes în lumea prichindeilor. Afișajul electronic ar trebui să aibă incorporate un set de imagini distractive, cu personaje din poveștile nemuritoare sau din lumea cărților copilăriei, copii având posibilitatea selectării imaginii.  Ar putea fi și imagini cu instrumente muzicale, cu animale, cu clovni, cu rochițe și costume pentru copii și adulți… Aș putea fi și o ștampilă cu mesaje motivaționale sau una cu citate și autorii lor. În mâna unui copil viața mea ar fi lipsită de griji, căci aș împrumuta câte ceva din inocența lor. În mâna unui adult m-aș simți mai mult vinovată eu decât el dacă aș parafa ceva fără acoperire în planul real. Un copil s-ar bucura enorm să mă aibă. Un adult nu mi-ar acorda prea mare importanță. Cred că aș fi în atenția prichindeilor dacă chiar ei ar avea posibilitatea creării textelor sau imaginilor pe care, prin intermediul unui USB, să le importe din calculator. Deja devin o ștampilă sofisticată pentru copii și eu știu bine că cei mai mulți nu au jucării în grădinițele din mediul rural, cum să aibă o ștampilă electronică inteligentă, adaptată la evoluția științei și tehnicii?

COLOP mă poate crea sau, poate, concurența autohtonă, dacă nu o fi pierit cumva.

P.S.: Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016…

Pământul poate fi considerat un Turn Babel, pentru multitudinea de limbi vorbite de-a lungul și de-a latul său. Spiritualitatea unui popor se transmite prin limba sa, oral, dar mai ales în scris. Din timpuri imemorabile, oamenii care au depășit pragul nevoilor fiziologice și au tins spre un prag al nevoilor spirituale au observat, studiat, cercetat, analizat și așternut pe hârtie gânduri din sfera științelor, artelor culturii, din toate domeniile: filosofic, juridic, istoric, medical, etc.

Compendiul unui renumit medic vorbitor de ebraică, de exemplu, dacă se distinge prin inovație și este recunoscut la nivelul lumii mondiale, poate ajunge în bibliotecile tuturor țărilor, tradus fiind într-o limbă de circulație internațională sau chiar în toate limbile ”Turnului Babel”.

Știm cu toții cât de importantă este acuratețea unei traduceri pentru a evita denaturarea enunțurilor, prin folosirea unor termeni confuzi, cât și prin apariția  inconsecvențelor terminologice? Agenția de traduceri Swiss Solutions se află în topul furnizorilor de  traduceri din domeniul medical și și-a extins serviciile și în domeniile telecomunicației, energiei verzi și auto. De doisprezece ani de zile Swiss Solutions oferă servicii de calitate, prompte și eficiente care includ, în afară de traduceri și: Editing/Proofreading, Interpretariat, Desktop Publishing, Transcrieri, Legalizari si Apostilari (Colationari).

Dacă ești un cercetător în domeniul medical și vrei ca studiile tale să ajungă la oamenii de știință de pe toate continentele, ai posibilitatea traducerii textului în alte 78 de limbi, apelând la serviciile oferite de Swiss Solutions. Dacă ești un pacient cu o boală rară și vrei ca scrisoarea ta medicală să ajungă în toate spitalele renumite din lume, pentru a beneficia de tratament adecvat, prin intermediul specialiștilor în traduceri, specialiștii Swiss Solutions, pe care îi găsești și pe cel mai mare site de socializare, demersul tău se poate finaliza favorabil. Dacă ești medic și vrei să colaborezi cu colegi din țările asiatice, ce sunt orientați către terapiile alternative, poți apela la interpreți ce știu să vorbească mai multe limbi străine și care te pot însoți oriunde în lume. Firma colaborează cu 3000 de traducători profesioniști, cu competențe demonstrate în domeniul medical și nu numai.

Imaginati-vă cum ar fi ca lipsa de profesionalism să răzbată și în lumea celor ce au capacitatea de a da viață unui text dintr-o limbă în altă limbă? Nu, nu este posibil! În sectorul acesta, ori ești, ori nu ești profesionist!

Ar fi extraordinar ca la nivel internațional să existe un proiect prin care toate cărțile și referințele medicale ale grecilor antici și, de fapt, toate cărțile din bibliotecile renumite ale lumii, din toate domeniile, să poată fi traduse în cât mai multe limbi și să poată fi accesate, în mediul virtual, la costuri minime, de orice persoană care are un cont cu date de identificare reale. În aceste condiții, accesul la cunoaștere ar fi la îndemâna oricărei persoane, numărul translatorilor ar fi în creștere și toate ideile geniale ale secolelor apuse ar avea șansa să fie recitite sau studiate.

Să apelăm cu încredere la serviciile de traduceri legalizate oferite de firma Swiss Solutions, ori de câte ori avem nevoie!

P.S.: Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016

Linia de cosmetice Gerovital, prima gamă anti-age din lume, are aproape cinci decenii de existență pe piața produselor de îngrijire a tenului, ceea ce demonstrează calitatea acestor produse și necesitatea lor evidentă pentru orice femeie aflată la vârsta maturității și nu numai. Compania Farmec este unicul producător al cosmeticelor Gerovital.  În anul 1952, vitamina H3 (Gerovital), era produsul geriatric brevetat în peste 30 de țări, fiind rodul muncii de cercetare întreprinse de profesorul academician dr. Ana Aslan (1897 – 1988), fost director al Institutului Național de Geriatrie și Gerontologie, București, între anii 1958-1988.

Firma Farmec este producătorul unor game românești ce se remarcă prin raportul calitate-preț al articolelor comercializate.

Prima linie de produse dermatocosmetice Gerovital H3 DERMA+ Prof. Dr. Ana Aslan, lansată anul acesta de Farmec în colaborare cu experți Pharmaceutical Concept, ce se găsește deja pe rafturile farmaciilor din toată țara, oferă soluții cosmetice de înaltă calitate la toate situațiile limită care fac uneori ca viața noastră să iasă din limitele normalului, confruntându-ne cu tot felul de probleme: ten deshidratat sau seboreic, piele sensibilă, ten ridat, căderea părului, scalp sensibil, etc.

La o primă impresie, din exterior, nu se văd retușurile, dar sunt femei care trăiesc adevărate drame interioare având, de exemplu, un ten acneic care în fiecare zi necesită timp și fond de ten pentru a-l face plăcut vederii, iar alte persoane refuză, pur și simplu, să mai caute soluții. Pentru că tenul acneic este o problemă și pentru că tenul seboreic este deja o afecțiune dermato, ca doctor în frumusețe, aș lansa pe piața produselor dermatocosmetice crema antiacneică, ce ar putea reda starea de bine, prin asociere cu terapie internă, sub control medical de specialitate. Un ten acneic cu comedoane, papule, pustule, nu este numai inestetic, dar este și perturbator al echilibrului interior. Efectele pozitive ale aplicării acestei creme, prin ameliorarea simptopatologiei, ar trebui să încurajeze cercetările în domeniu astfel încât să poată fi tratate și cazurile de acnee care au depășit faza juvenilă, ușoară sau medie.

De asemenea, aș promova pe piața produselor dermatocosmetice crema antirid și fermitate, cremă cu acțiune regenerantă și restructurantă, prin sinteza proteinelor esențiale ale matricii extracelulare. Eficiența produselor dermatocosmetice este certificată clinic, ceea ce ne aduce în sfera unui nou orizont, orizontul îngrijirii la superlativ.

Cu produsele @Farmec din gama Gerovital H3 Derma putem fi propriii noștri doctori în frumusețe!

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016

#FarmecInSuperBlog

Profit de tema concursului și aduc în prim-planul atenției opiniei publice un aspect neluat în seamă de forurile competente, atât pe plan național, cât și internațional.

În perioada 4-10 august 2016 am fost în concediu în Thessaloniki, principalul oraș din regiunea greacă Macedonia. Costul unui bilet cu autocarul pe distanța București – Thessaloniki variază în funcție de operatorul de transport. Pe plan intern, am găsit oferte cu 60 euro dus, respectiv 60 euro întors, fără nicio reducere la achiziționarea biletelor tur-retur. După îndelungi căutări, am găsit o ofertă de preț nesperat de avantajoasă, 49 euro, tur-retur. Ei, și ce dacă, ar zice unii! Fiecare operator face prețul lui! Cât timp există cerere, iată că și ofertele sunt fel de fel.

În intervalul cu pricina, în data de 8 august, am zburat spre Atena, cu firma Ryanair. Biletele au fost luate cu o săptămână înainte, doar pentru dus. Prețul unui bilet a ajuns undeva până la 60 de euro. Am vizitat fascinanta capitală a Greciei, despre care legenda spune că zeița Atena este cea care a dăruit grecilor măslinul, revendicându-și astfel tutela asupra orașului elen, învingându-l pe zeul Poseidon al cărui dar,  un izvor cu apă sărată, a fost desconsiderat de greci.

Nimic deosebit, ar zice unii, dar totul se leagă în fir continuu, când ești atent la detalii… Cum nu ne-am îngrijit de biletele de întoarcere, ne-am urcat într-un taxi. Grecul a fost amabil. A sunat la aeroport și am aflat că prețul unui zbor pe ruta Atena – Thessaloniki, pentru ziua respectivă, era de 235 euro de persoană. Cursa cu taxiul ne-ar fi costat 400 de euro. Și între cele două oferte, am ales-o pe cea de a treia, autocarul. Pe internet, prețul unei astfel de călătorii era de 25 de euro. La operatorul respectiv, am aflat că trebuie să scoatem din buzunar cam cât am scos pentru venirea în Thessaloniki, nici mai mult, nici mai puțin, 45 de euro de persoană. Ca divertisment, vă spun că grecul ne-a cerut 50 de € pe cursă. Când i-am cerut bonul, a mai renunțat la 15 euro și mi-am dat seama că balcanismul i-a atins și pe ei.

Centralizând toate datele într-un tabel, este sesizabilă oportunitatea de a străbate distanțe lungi cu  firme de transport aerian. Firma Ryanair este o companie aeriană cu sediul la Dublin, Irlanda și oferă serviciile cele mai economice, călătoria cu avioanele Ryanair rămânând o opțiune avantajoasă, ca timp, cât și ca preț, dacă te îngrijești să te înscrii printre pasagerii cursei alese din timp, deci, dacă îți anticipezi cu ceva vreme călătoria. Cu city break low cost, călătoria perfectă nu mai rămâne o simplă fantezie și ea se poate concretiza în fapte.

Nu pot să nu-mi pun o întrebare… De ce sunt diferențe de preț foarte mari între diversele firme de transport aerian? TAROM are prețuri intangibile pentru un profesor român, de exemplu. Probabil din același motiv din care există diferențe de preț foarte mari și între operatorii de transport rutier. În opinia mea, nimeni nu controlează pe nimeni. Fiecare decide politicile firmei, neexistând un cadru unanim acceptat, național și internațional, cu limite minime și maxime ale costurilor. Poate nici nu este posibil să fie convenții pe plan internațional, atât timp cât sunt discrepanțe enorme între PIB-urile țărilor mapamondului sau ele ar trebui raportate la cele mai mici venituri existente într-o țară.

Revenind la oportunitatea de a vedea lumea prin intermediul firmei de aviație Ryanair, vacanțele cu familia pot fi mai puțin costisitoare, beneficiind de opțiuni ca Family Extra sau Business Plus.

Există o paletă largă de destinații zboruri ieftine. Compania aeriană Ryanair operează zboruri din Aeroportul Internațional Henri Coandă, din București,  Aeroportul Internațional Traian Vuia, din Timișoara, Aeroportul Internațional Craiova, cât și din Aeroportul Internațional Oradea. la prețuri low-cost către destinații de interes general din Europa – Belgia, Italia, Spania, Germania, Marea Britanie, etc…

De ceva vreme mi-am dorit să văd Londra. Oferta Ryanair este imbatabilă, ceea ce mă va determina să o aleg ca destinație de week-end prelungit, în luna noiembrie sau decembrie. În aceste condiții de prețuri accesibile, în alt week-end, aș putea continua să zbor către Bruxelles, orașul gazdă al UE și al unor instituții internaționale, pentru a vizita Palatul Regal din Laeken sau Basilica de la Koekelberg. Ofertele de preț low-cost sunt tentante.

Cu perseverența de a găsi cele mai bune vacanțe și cele mai ieftine zboruri, cele mai avantajoase oferte de cazare și de închiriere mașini, toate puse la dispoziție de firma de aviație Ryanair, Europa va fi cu siguranță accesibilă oricărei persoane dispuse să călătorească singură, în compania familiei sau a prietenilor!

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016.

Jean-Paul Marat (1743-1793), medic, filosof, jurnalist, politician și om de știință francez, considera cravata un simbol al aristocraţiei. După Schopenhauer, putem vorbi despre aristocrația nașterii și a rangului, aristocrația banilor și aristocrația spiritului. Îndrăznesc să adaug în șirul aristocrațiilor și aristocrația eleganței… La câteva sute de ani de orânduirea sclavagistă și cea feudală, toți membrii unei societăți pot tinde egal către poziții sociale care să le permită etalarea potențialului nativ. Aristocrația nașterii și a rangului permit diferențierea unui prinț de un cerșetor, dar nu-i suprimă ultimului șansa de a evolua astfel încât să stea la masa persoanelor nobile.

Aristocrația banilor este aproape inexistentă în zilele noastre, ea fiind înlocuită de mirajul banilor, de câștigul facil și ilicit, de afaceri oneroase, neavând un curs firesc, oglindit în investiția în frumos, în artă, în școli și în oameni.  Și iată cum aristocrația spiritului pierde din aura timpului trecut, atât timp cât banii cumpără totul, de la ținute elegante, la servicii de calitate și confort și cât banii pot să nu mai fie rodul muncii cinstite sau al unor moșteniri din tată-n fiu demonstrate și capitalizate an de an. Aristocrația eleganței ne trimite automat cu gândul la ținute șic, la  rochii și tunici elegante, la pantofi cu toc, la cămăși și costume pentru bărbați. Poate deveni firma ANSWEAR un brand de top? Statisticile în vânzări și cifra de afaceri pot decide acest aspect.

Ce este eleganța? Un mod de viață caracteristic caselor regale, cu siguranță.  Să fii îmbrăcat cu gust, rafinament și grație nu se învață peste noapte și mediile în care trăim promovează prea puțin distincția prin ținută și atitudine, în opinia mea. Eleganța se învață și de promovarea eleganței sunt răspunzătoare și politicile de dezvoltare a industriilor vestimentare din țară și din străinătate.

Ce ținută ați dori să vedeți pe stradă, la tinerele adolescente? Blugi aproape rupți, o modă ce ne aduce mai aproape de ținuta cerșetorului de la colț de stradă, modă care a făcut, se pare, ocolul pământului sau o rochie elegantă, lejeră și bine croită? Devine invazivă moda blugilor tăiați, rupți și/sau jerpeliți. Eleva de liceu și chiar femeia matură, în loc să tindă spre feminitate și frumusețe etalată, este dispusă să poarte o vestimentație ce te duce cu gândul la partenera lui Tarzan din jungla amazoniană.

Mai întâlnim armonia croielii și bunul gust al vestimentației, îmbinarea plăcută a elementelor, rafinamentul și sobrietatea pline de gust la femeia care lucrează în marile corporații, în mediul oficialilor de rang înalt, uneori o întâlnim în mediul politic și chiar pe stradă, mai rar, ce-i drept. Sunt femei care reușesc să-ți rețină atenția prin vestimentație și aspect atrăgător, dar numărul lor este din ce în ce mai mic. Uneori poți fi dezamăgit chiar de o femeie elegantă, tonul, inflexiunile vocale, limbajul reîntregind sau anulând efectul vizual al eleganței vestimentare.

Evenimentele speciale ne fac să ne dorim să fim speciali. Uităm de rutina zilnică și ne străduim din răsputeri să avem o ținută elegantă cu care să atragem privirile anturajului, pentru a fi în centrul atenției, pentru a ne simți bine și confortabil. De cele mai multe ori nu ne permitem un designer vestimentar și de tot atâtea ori prețurile de vânzare ale produselor vestimentare depășesc bugetul nostru.

Pentru momente deosebite, orice femeie trebuie să aibă în garderobă o ținută de ocazie, o rochie elegantă, pantofi stiletto și accesorii de calitate. Eleganța are corespondență și pe linie masculină. Este drept că bărbatul elegant este și el greu de întâlnit în peisajul cotidian, dar la evenimentele speciale avem ocazia să vedem bărbați șic, cu costume croite după ultima modă, împlinind cumva frumusețea partenerei. Nimic nu este mai minunat decât să vezi cupluri elegante și educate. Un model de viață, prin ținută, atitudine și implicare rămâne cuplul regal britanic Kate Middleton și Prințul William. Ținutele lor pot fi sursă de inspirație pentru orice persoană.

Să facem din fiecare zi o zi specială! Să (re)învățăm ce este eleganța! Să reinventăm stilul Black Tie. Firma ANSWEAR ne propune o linie de articole vestimentare elegante. Rămâne ca în funcție de preferințe și de buget să facem cele mai avantajoase alegeri, știind că raportul calitate-preț face diferența.

P.S.: Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016.

Sursa foto – http://www.gandul.info/international/william-si-kate-cum-a-fost-primul-an-de-la-casatorie-galerie-foto-9580396

24 septembrie 2016, o zi de sâmbătă petrecută în compania elevilor… O zi de sâmbătă care ne-a făcut pe noi profesorii să reactivăm amintiri din anii comunismului, aducându-ne aminte de participarea noastră obligatorie la muncile agricole, pe vremea când țărișoara noastră mai avea plantații de pomi fructiferi și viță de vie. Astăzi am fost voluntari și asta înseamnă să faci ceea ce faci pentru alții din conștiință! 

România face parte din comunitatea “Let`s Do It, World!” Inițiatorii proiectului au vrut ca ”Let`s Do It, România!” să fie o zi de curățenie națională și chiar ar putea să devină una, dacă am ieși cu mic cu mare la o astfel de acțiune. Când călătorești cu trenul de la Turnu Severin spre București cartea de vizită a românilor nu este una laudativă. Semețe mormane de gunoaie sau deșeuri haotic împrăștiate de factorii climaterici salută călătorul ce vrea să-și odihnească ochii pe pajiști verzi sau câmpuri și livezi, în goana trenului, goană care nici ea nu corespunde normelor de deplasare pe distanțe lungi care să justifice costul biletului. 🙂 De multe ori te poți întreba ce face Agenția Națională pentru Protecția Mediului, dar Garda Națională de Mediu… Nu cred că angajații acestor instituții circulă cu trenul pe ruta amintită.

Cu ocazia LET’S DO IT, copiii au făcut ce-ar fi trebuit să facă operatorul de salubritate din Drobeta Turnu Severin.
Lăsând malițiozitatea la o parte, acțiunea a fost reușită. În 100 de minute, zona plină de vile și de deșeuri menajere aruncate la întâmplare a ieșit de sub imperiul gunoaielor.

La acțiune au luat parte copii de gimnaziu și de liceu, nu mai mulți de 60. Am avut și un reprezentat al grădinițelor. Era o bucurie să-l vezi pe Tudor cum nu se sfiește să se aplece și să adune ceea ce alții au aruncat cu nepăsare.

Am primit cu toții mănuși, saci de plastic și trei norocoși câte un tricou cu sigla campaniei. Poate ar fi trebuit ca organizatorii să aibă în vedere oferirea unei sticle de apă pentru fiecare elev și poate chiar improvizarea unui loc pentru spălarea pe mâini.

Trebuie să învățăm să nu mai fim nepăsători! Cei mai mici pot fi profesori celor mari!

Cu un an în urmă am descoperit cea mai longevivă competiție din blogosfera românească și am participat la două din cele 12 ediții SuperBlog. Competiția SuperBlog este ca o scară, fiecare treaptă a ei te provoacă să nu renunți la următoarea și iată-mă gata să pornesc de la zero într-o lume fascinantă a celor ce se străduiesc să descrie cât mai atractiv utilitatea unor servicii și produse autohtone sau de import.

Dând curs provocărilor creative ale organizatorilor și sponsorilor concursului, strădania participării la această competiție poate fi răsplătită cu premii, pentru cei mai inspirați participanți, cu diplome, pentru cei ce nu abandonează nicio probă a concursului sau doar cu nominalizare în lista participanților, pentru cei ce s-au înscris dar nu au prea luat în serios termenele redactării articolelor.

Concursul este o povocare, în sine. Orice persoană care are un blog în limba română poate intra în competiția SuperBlog 2016.

Succes și inspirație tuturor participanților!

Ce gânduri mi-au trecut prin minte azi, 22 august 2016, în timp ce elevii se străduiau să înțeleagă cerințele enunțurilor primei probe scrise a bacalaureatului…
”Dacă ochii mei ar fi un aparat foto care să permită nu doar reținerea pe retină a imaginilor, ci și redarea acestora printr-un periferic, decorul sălii de clasă în care am asistat la prima probă a bacalaureatului de toamnă 2016 ar putea ajunge la cei ce nu au mai trecut de ceva vreme pragul unei școli, la cei ce le pasă, cât și la cei indiferenți față de investiția în ambientul școlar.
Să fi dorit Zeul Hazardului să extrag eu sala 10, cea mai jalnică sală ca decor? 🙂 Nu știu, cert este că sala îți reținea atenția într-un mod neplăcut.
Colegiul Național Economic TH. COSTESCU, deși poartă numele unei personalități mehedințene ce a influențat devenirea intelectuală pe aceste meleaguri, se-ndepărtează de conceptul de școală. Coridoarele liceului mă duc cu gândul la o instituție care nu are nimic de-a face cu spiritul școlii. Nu știu ce părere a avut reprezentantul ministerului educației, nici nu știu dacă a conștientizat că este într-o școală… Mi s-a părut că și-a ales pe perete un punct fix pe care l-a privit cât timp a stat cu doamna inspector școlar general în clasă, un pas trecuți de pragul ușii, în trecere fiind. Nu a vorbit nimic. Nici nu știu dacă m-a văzut, atât de absent părea. Eu am cerut să i se permită unui elev să tragă banca în așa fel încât să nu-l mai deranjeze razele toride ale soarelui de final de august. A răspuns doamna inspector, cerând acordul președintelui de comisie. Elevul din prima bancă s-a confruntat cu aceeași problemă, dar a suportat cu stoicism razele mărețului astru al zilei, timp în care eu m-am temut să nu fie afectat de expunerea îndelungă la razele soarelui ce-i scoteau fața în lumină de parcă ar fi purtat aureola vreunui sfânt.
Scriu ca și cum aș retrăi la timpul prezent acțiunea:
Sala de clasă în care sunt profesor supraveghetor arată dezolant. Parchetul este vechi și pătat, nelustruit. De fapt, luciu cred că a avut cu mulți, foarte mulți ani în urmă. Pe culoarul de lângă ușă, două piese din parchet lipsesc, ca și cum dintr-o dantură viguroasă, dar neîngrijită, doi dinți au fost extrași din varia motive, lăsând un gol pentru a cărui estetică redobândită ar fi metode, dar la care nimeni nu s-a gândit.
Băncile îți rețin imediat atenția. Sunt două tipuri de bănci, unele de tip nou, altele vechi. Cele vechi au blatul dreptunghiular din lemn bine întreținut, dar conturul metalic are vopseaua sărită, nefiind vorba de depigmentare ca la persoanele afectate de vitiligo ci doar de indiferență față de estetica sălii de clasă.
În sală sunt doar două tablouri. Portretul lui Nichita Stănescu ce scoate în evidența viața unei fundații (1983-1990) și o schița în creion a unui portret care mă duce cu gândul la Freddy Mercury, deci nu la școală.

Jaluzelele sau, mai precis ce a mai rămas din ele, nu sunt numai incomplete, ci și franjurate și incolore, iar razele soarelui pătrund vesele în sala de clasă risipind și bruma de energie a celor ce nu mai înțeleg rostul școlii.

Deși sunt profesor într-un liceu care niciodată nu a fost complet zugrăvit, prin toate sălile și cotloanele sale, care nu mai are de mult de a face cu școala, prin rezultatele submediocre la examenele naționale, prin comparație, în sălile liceului economic tronează albul, dovadă că direcțiunea sau administrația liceului a avut fonduri să investească în vopseaua lavabilă și liceul  încă mai au rezultate la evaluările naționale…

Grupurile sanitare ale elevilor nu au săpun și hârtie igienică și, în opinia mea, acesta este un indicator al grijii față de sănătatea educabililor. Doar în liceele maghiare am găsit săpun și hârtie igienică la băile elevilor.

Ținuta tinerilor este una obișnuită. Din cei 15 elevi înscriși, cinci au fost absenți, iar din cei 10 prezenți nouă aveau blugi și tricouri, o singură elevă avea o vestimentație care îți reținea atenția, pantaloni de culoare cyclam și o bluză frumos croită cu un fel de broderie spartă. Din păcate, niciun designer vestimentar nu a deschis o linie de modă pentru elevi, la prețuri accesibile.

Stăm cu geamurile deschise… Aerul pare irespirabil, căldura greu suportabilă. Am primit în sală o sticlă cu apă de la robinet, nici aceea plină, și două pahare de plastic, deși noi suntem în clasă 12 suflete. Un membru al comisiei, același care ne-a legitimat la intrarea în instituție, lăsându-l fără preocupare pe omul legii, ne-a deschis geamurile la care înălțimea nu ne-a permis să ajungem. Soarele continuă să-și trimită nemilos razele asupra clădirii neizolate termic. Stăm cu ușa și cu geamurile deschise și mă gândesc cum ar fi ca școlile să intre cu adevărat în atenția administrațiilor publice locale…

Cum ar fi ca sălile să fie dotate cu ventilatoare sau aparate de aer condiționat? Cum ar fi să ne gândim la ceilalți și unii la alții?

Predau lucrările și am o strângere de inimă. Parcă sunt mutilate de pixul unui membru din comisie, ce face zet-uri în stânga și în dreapta, ”pentru a nu face completări profesorii corectori, așa cum s-a mai întâmplat”. Eu știam că zet-uri se fac doar la finalul lucrării și pe pagini incomplete, eventual spații mai mari de trei rânduri nescrise și numai de către supraveghetor. Azi am văzut cum zburau zet-uri între un titlu și un subtitlu și mi-am exprimat nedumerirea.

Este ceva putred în școala românească… Este o plagă care se întinde. Nimeni nu vrea să folosească soluții tămăduitoare. Ne uităm la această plagă și sperăm să se vindece de la sine.

24 august 2016

M-am înșelat crezând că sala 10 avea cel mai jalnic decor. Sala 12 nu avea deloc jaluzele, nici albul nu mai era alb, parchetul era pătat și respingător, cât să te întrebi dacă profesorii merg doar cu nasul pe sus.  Pereții aveau un brâu de vopsea în ulei, băncile erau asamblate ca un corp unic, cu blaturi roase pe la colțuri, lăsând la vedere rumegușul presat…

Sistemul de sănătate bazat pe prevenție, în România, este inexistent
În Suedia fiecare femeie este invitată să facă teste ginecologice și testul de mamografie, din doi în doi ani, obligatoriu.
Eu nu mi-am validat cardul de sănătate nici până azi. Propunerea a venit din partea unei asistente. Știut fiind faptul că deranjasem prea multe persoane sus-puse care ar fi putut exercita anumite presiuni, am dat curs sfatului primit. Mă așteptam totuși să fiu invitată să activez cardul, deci sistemul nu vede nevalidarea cardurilor, cu atât mai mult cu cât pe numele persoanei respective nu s-au eliberat rețete medicale… 🙂 🙂 Când am să-l validez, am să cer copia fișei medicale. Nu am călcat pragul niciunui cabinet medical, exceptându-l pe cel de analize sangvine, ginecologic și stomatologic și asta din voință personală.

Cred că ar trebui ca după 45 de ani să fie obligatorii testele de osteoporoză, analizele ginecologice, testele oftalmologice și an de an analizele sangvine, inclusiv, anual,colaborarea cu un psiholog acreditat, pentru validarea stării de bine general. 🙂
Copiii ar trebui să beneficieze de consultații stomatologice gratuite, cu obligativitatea prezentării.

Ce fac medicii din sistem? De ce nu vin cu propuneri către ministerul de resort?
În România, NU SE JUSTIFICĂ EXISTENȚA MINISTERELOR! GUVERNUL DOARME și tot ce face face după ureche, în opinia mea.

În România se desfășoară câte o campanie dar doar de dragul campaniei. Niciodată nu am fost informată și invitată oficial la un test de osteoporoză sau Papa Nicolau. 🙂 🙂
Bat și eu câmpii. Sunt oameni care mor cu zile în România și eu vreau să fiu invitată de medicul de familie la cabinet…

O fostă colegă de facultate, care trăiește de la 27 de ani în USA, îmi scria pe FB, ca replică la ceea ce am scris mai înainte: ”fac testul Papanicolau anual. Mamogramele se fac anual incepind de la 40 de ani. De la 50 de ani in sus se face testul de cancer de colon (Nu e anual decit daca se descopera polipi suspecti). La dentist se merge la curatat dintii si la control din 6 in 6 luni, analizele si controlul general la medicul de familie-anual.”

Comparând cele două sisteme de sănătate, constat că al românilor este aproape inexistent. Și mi-a venit o idee… Dacă tot suntem în Europa și guvernul României este incapabil să reprezinte cetățeanul și nevoile sale, să avem posibilitatea să plătim serviciile medicare în alt stat decât cel național. Poate așa se va mișca ceva și în ROMÂNIA, IAR DOCTORII NU VOR MAI DORMI BINE-MERSI, CA PROFESORII, CA JUDECĂTORII, ca toți angajații de la buget și nu numai.

Spitalul Grecescu din Drobeta Turnu Severin, aflat într-o stare avansată de degradare, se află în fața Bisericii Grecescu și, nu pot să nu mă întreb dacă enoriașii ce merg la această biserică nu văd cum o clădire de patrimoniu decade de la o zi la alta.

 Spitalul Grecescu se află în lista monumentelor istorice din Drobeta Turnu Severin și cu toate acestea autoritățile locale nu întreprind nicio acțiune pentru reabilitarea clădirii de patrimoniu.

Mă gândeam că biserica, ca și școala, poate trezi conștiințe și poate iniția un spirit de acțiune civică și civilizată, în rândul maselor, astfel încât să scoatem din starea de amorțire pe edili… Dar preoții și enoriașii nu văd nici măcar că pictura lui Tătărăscu se află sub stăpânirea ireversibilă a timpului, chipurile sfinților din Biserica Grecescu înnegrindu-se cam asemeni sufletelor noastre, în opinia mea. Cel puțin așa erau picturile în iarnă…

Biserica, casa lui Hristos? Nu ai zice!
Ieri, 30 iunie, întorcându-mă cu bicicleta de la ștrandul Schela, am vrut să fac un popas în curtea Bisericii Grecescu, unde știam că este o fântână cu apă rece. Spre uluirea mea, nu numai biserica era încuiată, ci și poarta de la proprietatea respectivă. Biserica se află lângă sediul poliției locale, față-n față, mai precis, și, atunci, fără răutate, mi-au venit în minte vorbele tatei: HOȚULUI DE HOȚ ÎI ESTE FRICĂ!
Făcând zig-zag pe străzi, am ajuns în fața bisericii catolice. Aceeași tărășenie. Poarta era încuiată și, iată, că de unde îi credeam mai educați, catolicii sunt ca și ortodocșii, lipsiți de respect pentru posibilii enoriașii ce ar putea să le treacă pragul lăcașelor de cult, fie și la o oră mai târzie…
Montarea unor camere de luat vederi, colaborarea cu măicuțele din mânăstiri, un voluntariat cu tineri, colaborarea cu jandarmii sau poliția comunitară – sunt tot atâtea soluții care pot permite bisericilor să rămână deschise până târziu în noapte.
Unde mai pun că bisericile ar trebui să aibă viață culturală, cor de tineri și de adulți, activități cu tinerii cu dizabilități, etc, deci ar cam trebui să nu fie niciodată încuiate porțile bisericilor.

P.S. Voi reveni cu foto din fața bisericilor încuiate…

Am să postez pe wikipedia fotografii cu toate monumentele istorice din Severin. Să vadă și alții cât suntem de indiferenți!

Nu știu dacă cineva își mai asumă promovarea frumosului în viețile pământenilor!

Epoca actuală, mai mult ca sigur, va ramâne în istorie ca EPOCA ARTEI HÂDE!

În perioada 19-21 iulie a.c. am vizitat orașul de pe Bega. Timișoara este o mică Austrie lasată în voia sorții. Dacă imperiile cărora le-am stat în cale au încercat să ne împrumute din cultura și civilizația lor, noi rămânem impasibili la tot și la toate. Lângă clădiri de o frumusețe uluitoare am montat exponate ale artei hâde, oglindă clară a sufletului ce-și pierde valorile autentice ale omenirii.

La intrarea în Parcul Copiilor te întâmpină aceste orori ale creației. Cred că sunt opera unor oameni cu dizabilități sufletești.

În parcul de lângă Catedrala Mitropolitană am dat peste câteva statuete care sfidează tehnicile sculpturii, în opinia mea.

Piețele Timișoare, demne de spațiile europene, sunt și ele împânzite de exponate ale artei hâde.

În fața Hotelului Timișoara am dat peste acest rinocer masiv și inexpresiv. Dacă aceste exponate au fost plătite, înseamnă că devenim un popor cu retard mintal.

NOUĂ NU NE PASĂ! – acesta este sloganul național al românilor,  în opinia mea…

Ce au făcut guvernanții timp de 27 de ani, de la Revoluția din 1989? Nimic sau, mai bine zis, doar s-au îmbogățit nepermis de mult, timp în care tot patrimoniul național a fost lăsat la voia întâmplării.

Ce a făcut Parlamentul României, în toți acești ani? A dat niște legi după ureche, să fie și să servească doar unor interese de grup.

Cum vă explicați că avem legi prin care puteau fi concesionate terenuri și bunuri pe 99 de ani, în așa fel încât uzufructul obținut din exploatarea acestor spații să nu fie impozitat? Cum vă explicați faptul că am dat în exploatare zăcămintele naturale ale României fără a avea 49% din profiturile obținute de firma cu care am încheiat contracte de colaborare?

Cei ce ne-au condus au transformat România într-o ruină!

Eu nu înțeleg unde sunt banii din privatizarea BCR? Unde au fost folosiți? Ei trebuiau canalizați către populație sub forma unor împrumuturi puțin costisitoare pentru a fi  folosiți la renovarea tuturor clădirilor de patrimoniu, clădirilor istorice și clădirilor ce poartă amprenta civilizației imperiilor care au încercat să ne educe pe noi ca națiune prin artă, frumos și echilibru arhitectural.

Am fost uluită să descopăr o Timișoara sufocată de arta hâdă, timp în care autenticitatea este lăsată în paragină. Imaginile vorbesc de la sine..

.

Dă clic pentru a accesa Comunicat_rezultate_BACALAUREAT_2016.pdf

Acest comunicat de presă al ISJ Mehedinți nu face nicio referire la procentul de promovabilitate pe licee, la numărul de absolvenți promovați la finele clasei a XII-a, la numărul absolvenților nepromovați, la numărul absolvenților înscriși și promovați/nepromovați din seria curentă și la numărul absolvenților înscriși și promovați/nepromovați din seriile anterioare. Datele nu sunt defalcate pe licee și pe județ.

La nivel național, am constatat că procentul de promovabilitate se calculează doar la numărul de elevi înscriși la probele bacalaureatului, în realitate el este mult mai mic, dacă tinem cont de numărul elevilor care ar fi trebuit să promoveze clasa a XII-a. În unele licee tehnologice nu s-au înscris nici 50% din numărul elevilor din catalog. De ce au ajuns în această situatie? – nu interesează pe nimeni. Ei sunt ca inexistenți…

De la direcțiune, am primit „clasamentul pe licee: procent / nr. elevi promovati/din nr elevi inscrisi (prezenți, cred eu):
CN Ghe.Titeica – 92,57% / 212/229
CN Traian – 87,24% / 171/196
CNP St. Odobleja – 77,59% / 187/241
L Traian Lalescu – 70,65% / 65/92
L I.St. Paulian – 68,75% / 22/32
LT Cujmir – 52,72% / 29/55
L Strehaia – 40,81 % / 60/147
L. Baia – 38,06% / 59/155
L Vanju Mare – 37,09 % / 60/147
L Sisesti – 26,66% / 4/15
L Serban Cioculescu – 26,47% /9/34
C.T. Decebal – 17,02% / 8/47
CTT Auto – 16,66% / 2/12
CT D Tudor – 12,74% / 13/102
L Simian – 11,76% / 2/17
CT LSalagean – 10% / 2/20
CT Dierna – 9,52% / 4/42
Halanga – 0 % / 0/9”

Am intrat pe site-ul cu rezultate și constat că liceul în care profesez are înscriși 68 de elevi din care 31 din seria anterioară. 21 de elevi nu s-au prezentat. Au promovat doar 8 din 47 de elevi prezenți și doar 3 elevi au promovat din seria curentă, ceilalți 5 fiind din seriile anterioare.
Constat că site-ul nu face singur statisticile pe județ, diagramele aferente, după anumite filtre. Sunt licee care au înscris nici jumătate din elevi la bacalaureat și din cei înscriși nu au promovat nici cât numărul degetelor de la o mână, deși subiectele anul acesta au avut un grad de dificultate permisiv obținerii notei cinci la matematică, cuiul lui Pepelea de ani buni.
Colegul Adrian Stoica venise cu o propunere. Ce s-ar mai dezmorți lucrurile in educație, dacă de la anul s-ar aproba o singură clasă la liceele cu procent mic de promovabilitate, acestea ori ar veni pe linia de plutire, ori si-ar semna singure iesirea din rândul furnizorilor de educație. Ministerul, neluând nicio măsură, intretine mediocritatea. Un profesor, la pregătirea particulară, stie ce să facă cu un elev, chiar pe ultima suta de metri, dar niciodată nu face asta la clasa. In conditiile propuse, ori o va face, ori isi va schimba meseria.
Site-ul REZULTATE BACALAUREAT pierde din evidență elevii care nu au promovat în luna iunie.
Mă îndoiesc ca ministerul să aibă o baza națională cu toți elevii absolvenți de învățământ liceal și universitar, cu anii absolvirii și promovării examenului de bacalaureat, respectiv de licență. Sigur nu are, pentru că cei ce urmează un master trebuie să declare la notar că nu au mai absolvit unul. De râs și de plâns. Nimeni nu vrea ordine și organizare sub cupola școlii!

Am găsit totuşi nişte statistici, dar nu iau în calcul numărul elevilor care nu au promovat clasa a XII-a şi nici numărul elevilor care renunţă să susţină examenul de bacalaureat, din varia motive, primul fiind nesancţionarea acestei decizii.
Trebuie făcute tot felul de filtre pe site-ul SIVECO, căci tot a costat milioane de euro, plus mentenanţa lui care cred că este şi ea colosală.
Eu sunt curioasă câţi elevi au susţinut bacalaureatul în ultimii trei ani şi nu l-au promovat. Sunt curioasă dacă cei care au promovat bacalaureatul au urmat cursuri universitare, câţi sunt în ţară şi câţi plecaţi în străinătate. Sunt curioasă dacă zeciştii ocupă poziţii de lider pe piaţa muncii, etc și toate astea înseamnă o interconectare cu celelalte ministere, dovadă că strategia pentru educație nu va fi niciodată funcțională fără corelarea cu strategiile celorlalte ministere.

DOSAR REZULTATE BACALAUREAT (descărcare pdf)

Văd că raportul este făcut tot de SIVECO! Sunt nişte date înşiruite, acolo, fără interpretare şi fără concluzii, în opinia mea.

Să fiu sinceră, eu am plâns în ziua când am văzut filmarea cu execuția Ceaușeștilor. Mi s-au părut neajutorați, neputincioși si desi stiam nimeni nu are dreptul să ia viața altei persoane, legea aceasta nu mai era valabilă pentru cei doi, asa deciseseră cei hotărâți să ia cât mai repede puterea. Dacă ar fi stiut ce sa facă cu puterea, ce bine ar fi fost! Din păcate, an de an, avuția națională a fost risipită inconștient, datoria națională a tării a crescut nejustificat, au apărut corupția si hotia cu acte în regulă, timp in care calitatea vietii s-a depreciat constant…

Nu putem sterge cu buretele regimul comunist, putem să-l condamnăm, la modul la care trebuie să învățăm din greșelile acestui regim, pentru a nu le repeta, dar si sa folosim aspectele pozitive si, trebuie să recunoaștem, unul dintre atuurile incontestabile ale regimului Ceaușescu a fost economia României. Ar trebui să repunem economia pe picioare, folosindu-ne de o carte de geografie economică de pe vremea celui ce a iubit țara si poate nu a iubit oamenii.

Eu stau si mă întreb dacă oamenii politici din Drobeta Turnu Severin au mai trecut prin Parcul Rozelor… Dacă acesti oameni politici nu vad pavajul deteriorat de pe trotuarul opus Consiliului Județean, cum să vadă problemele orașului?
Nu prea avem oameni politici implicați în viată urbei, din păcate!
Am surprins câteva imagini concludente, pe traseul Strand Schela si Parcul Rozelor, 14 iulie 2016.

ZBORUL FRÂNT AL FABRICII DE AVIOANE DE LA CRAIOVA…

Suntem chiar țara proștilor, a orbilor și a surzilor?
Dacă România a fost furată, legea trebuie să își spună cuvântul. Noi am trimis în Parlamentul României oameni care să reprezinte interesele națiunii române. Dacă nu au reprezentat interesele națiunii române, aleșii trebuie să răspundă pentru faptele lor.
România este o RUINĂ, timp în care parlamentul a dat legi ce protejează hoția cu acte în regulă. Avem dreptul la inițiativă legislativă. Trebuie să cerem bilanțul economic al României, pentru utimii 27 de ani. Ce au făcut guvernele postcomuniste, pentru România? Au pus-o pe butuci!
Toți sunt pușcăriabili, până la proba contrarie, în opinia mea! Unii au câte patru mandate în Parlament și mai vor și pensii suplimentare. Pentru ce? Pentru ruinarea unei țări care nu avea nicio datorie externă în anul revoluției?

Suntem în 2016… Lumea a evoluat, dar noi ne ambiționăm să stagnăm. Școala este la limita derizoriului și nimănui nu-i pasă…
Profesorul este împovărat de griji existențiale, deci, nu prea are timp pentru nelimitare, pentru ascensiunea treptelor spirituale și predarea ștafetei spiritualității.

ȘCOALA – grădiniță, gimnaziu, liceu, școală profesională, școală postliceală, facultate – nu trebuie să aibă secrete! Toate documentele școlii trebuie să fie publice, nu pe site-ul ARACIP/ARACIS unde direcțiunea/rectoratul poate urca orice documente vrea, fără a fi validate în CP, ci publice pe site-ul fiecărei instituții în parte, site conectat la rețeaua națională a ministerului de resort.
Pe site trebuie să fie planul de acțiune al școlii, proiectul de buget și execuția bugetară, înregistrările audio ale CP și CA, portofoliile profesorilor și managerilor, incluzând rapoartele de activitate anuale, auxiliarele curriculare și structura dinamică a lecțiilor, planificarea evaluărilor la toate disciplinele și itemii de evaluare, proiectele POS-DRU, cu toată bucătăria lor, dar mai ales IMPACTUL lor, și, evident, FORUM de discuții pentru elevi, părinți și profesori, conectat la forumul educației naționale, etc.
Am dat peste un astfel de site, prin 2001. Era un site francez și uluirea mea a fost maximă. Căutam reviste de chimie și, da, era și revista de chimie a școlii publică pe site-ul instituției respective. Suntem în 2015 și noi nu avem nimic, ca organizare și transparență, din ce aveau francezii în 2001.

Azi, pare-se că viitorul este al celor fără bacalaureat!
Cred că suferim de paraplegism național și asta este ștafeta pe care vrem să o transmitem…
Eu sunt curioasă câte școli postliceale sunt în România și câți absolvenți ai acestor școli profesează în domeniu. De asemenea, aș fi curioasă să știu ce taxe și impozite plătește o școala postliceală privată statului român. Oare, pot găsi situațiile financiare ale acestor instituții de învățământ?

Copiii cu nevoi speciale, care studiază în școlile de masă, cred că trebuie să învețe după programe speciale astfel încât ei să nu fie declarați repetenți.
Într-una din zile, în curtea liceului, plângea din suflet un copil de la gimnaziu. Cum nu trec nepăsătoare niciodată pe lângă un copil care plânge, l-am întrebat de ce varsă amar de lacrimi. Printre suspine mi-a spus că rămâne repetent la matematică. Eu i-am spus că poate rămâne corigent, nu repetent. Cred că toți copiii au nevoie de atenția noastră și a celor din jur. Cred că putem deveni mai empatici dacă facem execițiul imaginației. Să ne imaginăm că un copil cu mici sau mari probleme sau cu probleme induse și întreținute de anturaj este fiul sau nepotul nostru sau poate fi, neștiind niciodată ce ne oferă viitorul.

Profesorii trebuie să beneficieze de o temeinică pregătire psihopedagogică…
Cum se fac azi aceste cursuri, nu ați vrea să știți și nici cei din minister nu vor să știe, din păcate! Plătești cursul, iei cartonul! Profilul dascălului se răsfrânge și asupra elevului, care ia nota, neinteresându-l competențele acumulate (cunoștințe, deprinderi, atitudini).
Pregătirea psihopedagogică trebuie să se facă în mediul academic, în universități, nicidecum să nu fie lăsată la mâna unor inspectori sau metodiști mediocri.

Am dat peste niște rânduri scrise prin 2006, pe forumul educației:
”Daca as avea putere de decizie, as lucra in interesul elevului, al familiei si al scolii. Cum??? As initia o evaluare REALA pe elev, la fiecare disciplina in parte (ex: am intalnit copii ce nu au cautat niciodata un element chimic in Sistemul Periodic sau elevi ce nu stiu sa opereze cu numere zecimale, dar ajunsi in clase terminale…). Nu as mai evalua profesorul dupa programa parcursa, ci dupa competentele elevilor. Eu, ca dascal, daca observ ca elevii nu au notiuni elementare de matematica sau de fizica, sa pot sa fac un referat catre conducerea scolii, iar elevii sa mearga la clasele din ciclul inferior, unde isi pot completa lacunele. Asta implica, pe de o parte, dorinta elevului de a nu ramane ignorant, dar, de asemeni, si dorinta scolii de a nu scoate semianalfabeti pe piata muncii. Asta inseamna ORGANIZARE, ceea ce nu exista in scoala romaneasca. Profesorii trec cu vederea dificultatile de invatare si carentele elevilor cu gandul ca prin existenta acestora au o paine asigurata. Pentru mine inseamna o paine dulce-amara. M-am situat in cazul liceelor tehnologice, dar sunt astfel de situatii si in liceele teoretice.
Manualele trebuie reconcepute astfel incat elevul sa fie intr-o permanenta stare de cautare, sa-l starneasca sa-si puna intrebari, un fel de minicercetare, de care Romania duce lipsa si asta se oglindeste perfect in laboaratoarele universitare de chimie, unde lucrarile de licenta nu mai au proba practica din cauza dotarii precare a facultatii respective. Cum primeste ea acreditare? Nu știu!”.

Scriam pe FB, luna aceasta:

Eu vreau ca cineva, nu știu cine, poate face o verificare reală a ceea ce se-ntâmplă acum în liceele tehnologice.
Elevii claselor a XII-a mai au o săptămână de practică, după ce pe 3 iunie s-a anunțat încheierea cursurilor, ceea ce înseamnă că media la modulul respectiv ar trebui încheiată vineri, 10 iunie, dar ministerul a omis și a suprapus susținerea atestatelor taman în această perioadă, cerând la înscrierea atestatului un dosar care să cuprindă și foile matricole. Eu înțeleg așa: statul român plătește cele 30 de ore fără a fi făcute, onor ministerul habar nu are ce și cum și, CE ESTE CEL MAI GRAV, niciun director de liceu tehnologic nu are curaj să pună mâna pe telefon și să anunțe pe cei ce plimbă hârtii prin minister. Halal intelectuali! Toate astea în timp ce elevul de clasa a XII-a nu are competențe minime de formatare a unui text redactat sau copiat.
Corect este ca ministerul să amâne susținerea atestatelor cu o săptămână, timp în care elevii parcurg ultimul modul de practică comasată. Că nu se face școală și că ea se face ca vai de ea, asta este altceva, dar toate se întâmplă pentru că nimănui nu-i pasă.
Este omenește a greși, dar se pare că este divin a sesiza și îndrepta greșeala.

Grație, eleganță, distincție și… iubire! La toate acestea îmi fuge gândul când privesc fotografiile ce au în prim plan pe una din reprezentantele Casei Regale a Danemarcii.
Foarte rar avem șansă să întâlnim aceste calități, în viața de zi cu zi, în opinia mea. Sunt multe femei elegante, dar, când deschid gura, îți dorești să nu o fi făcut. Mass-media nu promovează și nu încurajează emanciparea reală a femeii.
Am întâlnit și femei de care nu ți-ai fi dorit să te desparți. Sunt cele care își dedică viața studiului în domenii vaste ale cunoașterii și care împărtășesc cu modestie din știința acumulată. Foarte rare și aceste femei sau cu foarte puțină vizibilitate în mass-media, care ne intoxică cu tot soiul de analfabeți, politicieni fără știință politică și maneliști.
O șansă și o bucurie să întâlnim femeia educată…

Case Regale…

Ieri, 20 iunie, Sfânta Treime, am ajuns la Mânăstirea Schitul Topolniței… Cu ceva peripeții, căci la noi așa merg lucrurile. Mașina fiind la fiul meu, plecat prin țară, m-am gândit să apelez la mijloacele de transport în comun. Nici vorbă de așa ceva. Un taximetrist ne-ar fi luat la dus 35 de lei, dar tot el ne-a dat o alternativă și iată-ne la Podul Gruii, la mașină de ocazie. Era una bine întreținută, este drept, iar șoferul era un tip dezghețat la minte. Cu 40 de lei, dus-întors, ne-am îndeplinit dorința și am constatat că și alții gândesc ca noi pe marginea neadministrării corespunzătoare a țării.
Peisajul este dezolant, deși verdele naturii te bucură. Drumul este marcat, dar, aproape de destinație, este și o porțiune fără asfalt.
Raiul este pe pământ, să știți! Tata avea dreptate! Raiul ceresc ne primește, doar dacă suntem energie pură, în opinia mea. Pentru asta trebuie să ne bucurăm mai întâi de raiul de pe pământ și noi nu facem asta, încă.
În zona mânăstirii erau foarte mulți turiști, și niciun spațiu special amenajat, din păcate.
Revenind la ideea inițială, cred că mașinile care fac curse ar trebui prinse într-o bază de date, fără ca șoferii să plătească vreo taxă statului român, dar să aibă obligația ca mașina și condițiile de transport să nu pună în pericol viața pasagerilor care apelează la astfel de servicii.

Vine vacanța, fără bani! Directorul ne-a citit azi, în C.P., nota primită de la Primărie, ca răspuns la solicitarea școlii de a asigura banii pentru plata CO ale profesorilor… Gaura este de 1.400.000 de lei.
Primăria Drobeta Turnu Severin a decis ca profesorii liceului la care profesez să nu primească drepturile salariale pe perioada vacanței, datorită unui management defectuos al instituției. Pe 10 august am primi un procent din sumele cuvenite, zice-se!
Consider că vina nu revine în totalitate direcțiunii școlii. Atât timp cât în ultimii ani noi am depășit constant plafonul pentru salarii, prin acel management defectuos, primind salariile grație rectificărilor bugetare, cred că primăria și C.L. trebuie să-și asume vina de a nu fi venit cu soluții viabile la masa dialogului cu ministerul, inspectoratul școlar, consilieri financiari și școală.
Județele în care s-a făcut o analiză responsabilă privitoare la cheltuielile școlilor de la bugetul local, au decis comasarea claselor și a liceelor. La noi s-a ridicat din umeri, nefiind persoane capabile să își asume această decizie.
Efectivele de elevi ale liceelor au scăzut drastic. Din 1500 de elevi, liceele tehnologice au azi 500 și chiar mai puțin, exceptând profilul servicii. Întreținerea acestor licee de sine stătătoare este o gaură la bugetul local, dar nimănui nu-i pasă!

“Omul nu poate ajunge om decât prin educaţie.”

                                                              (Platon)

“Omul este rodul educaţiei pe care o primeşte.”

                                                             (Helvetius)

Personalitatea îl defineşte pe om în relaţiile sale cu alţi oameni şi cu societatea. Conţinutul şi natura personalităţii nu se dezvăluie decât în activitate şi cuprinde totodată totalitatea potenţialităţilor înnăscute şi a însuşirilor dobândite de individ în cursul vieţii, intr-un anume fel structurate, care-i asigură integrarea originală, unică în mediul social, cultural şi natural. Fiecare om are temperament, aptitudini şi caracter, dar acestea se dezvoltă diferit de la un individ la altul, deoarece factorii principali ai formării şi dezvoltării personalităţii sunt ereditatea, mediul şi educaţia, iar factorii educaţionali sunt familia, şcoala şi societatea.

Una din principalele misiuni ale oricărei educaţii este aceea de a-l ajuta pe elev să dobândească principii de orientare valorică, ce alcătuiesc nucleul conştiinţei sale morale şi se exprimă sub forma unui model ideal de om.

“Profesorul e mare prin elevii săi şi elevii ajung oameni de seamă numai prin profesorii lor!”, afirmau Gh. Ionescu-Şişeşti, Emil Gatainţu şi Dumitru Rădulescu, elevi ai liceului “Traian”, liceu  care era considerat în 1904 de Ştefan Bodiu ca fiind opera voinţei lui Theodor Costescu.

Să-i educăm pe elevi în spiritul valorilor universale!

În faza preadolescenţei sau pubertăţii se produc profunde transformări în organismul şi în viaţa psihică a elevului, se dezvoltă interesele, aptitudinile şi concepţia morală. Este faza în care se formează păreri personale în numeroase domenii şi probleme, crescând interesul pentru probleme abstracte şi de sinteză.

Adolescenţa propriu-zisă se caracterizează printr-o echilibrare intimă şi complicare a concepţiei despre lume, prin clarificarea idealurilor omului, printr-o mare dezvoltare a laturii cognitive, afective şi voliţionale a personalităţii. Se formează o serie de trăsături de caracter legate de sentimentul responsabilităţii. Se constituie mai intens interese profesionale, după momente de ezitări şi contradicţii.

Copilul, preadolescentul şi tânărul au avut şi au nevoie, de când există lumea, de educaţie, de care orice profesor ar trebui să fie preocupat. De asemenea familia şi societatea au un rol important în educaţia tinerilor.

Să facem din elevii noştri persoane cu caracter, care întruchipează bunăvoinţa, solicitudinea şi amabilitatea. Cel care are caracter veghează mereu la igiena şi disciplina severă a moravurilor şi caută să domine lucrurile prin inteligenţă.

Fără iubire inteligenţa omului scade. Cel care iubeşte (părinţii, patria, aproapele) îşi poate valorifica toate capacităţile la maximum. Nietzche arăta că a-i iubi pe ceilalţi este cel mai rafinat sentiment dintre cele dobândite de oameni.

Să-i învăţăm pe elevii noştri să se furişeze în inimile celorlalţi, făcând o pasiune pentru adevăr şi dragoste, pentru toleranţă şi pentru iertare!

Iertarea este puterea celui tare; ea naşte liniştea minţii şi pacea sufletului. Iertarea şi blândeţea sunt calităţile celor ce au dobândit stăpânirea de sine.

Marcus Aurelius spunea că gândirea descătuşată de ură devine o adevărată fortăreaţă, iar omul care o posedă devine de neînfrânt. Egoistul este însoţit pretutindeni de orgoliu, mândrie trufaşă şi vanitate.

Pretutindeni există două categorii de oameni: una care posedă averea materială şi îi sunt indiferente satisfacţiile intelectuale şi spirituale şi alta, care posedă bogăţia spirituală şi detestă preocupările materiale excesive. Ar fi bine dacă am înţelege că averea reprezintă o valoare relativă; spiritul fiind averea pe care nu ne-o poate lua nimeni.

Toţi oamenii se nasc liberi, dar unii vor cu orice preţ să ajungă servili, practicând linguşeala, uitând că dezvoltarea mentală a speciei umane se datorează poziţiei verticale. Sa-i învăţăm pe elevi ce-nsemnă CINSTEA, CORECTITUDINEA şi DEMNITATEA!

Heraclit susţinea că oamenii superiori “preferă un singur lucru tuturor celorlalte: gloria veşnică faţă de cele trecătoare”, iar Plutarh scria în “Vieţile paralele” că singurul mijloc ce-i stă la îndemână omului de a dobândi nemurirea este CREAŢIA, deoarece în actul de creaţie primează raţiunea cu care se caută adevărul şi frumosul.

Să le permitem elevilor noştri să creeze!

În general, orice om normal tinde în mod natural spre reuşită, conştient sau inconştient. Protagoras afirma, pe bună dreptate, că “omul este măsura tuturor lucrurilor”.

Să-i pregătim pe elevii noştri pentru viaţă, să-i determinăm să aplice ceea ce învaţă şi să-i stârnim ca permanent să-şi pună întrebări, cărora să le cautăm răspunsuri împreună.

Marcus Fabius Quintilianus (42-118 e.n.) afirma că profesorul“ trebuie să servească drept exemplu şi model pentru elevi, el trebuie să-i iubească, […] înainte de toate, profesorul trebuie să apeleze la sentimentele sale părinteşti faţă de elevii săi. Profesorul să nu fie irascibil şi, în acelaşi timp, să nu fie indulgent cu cei ce au nevoie de îndreptare. Să fie simplu în predare, răbdător în lucru, mai mult persistent decât exigent. Să răspundă cu plăcere celor ce întreabă şi să pună întrebări celui ce tace.”

articol scris în anul 2006, cred…

8 iunie 2016, ora 14, Colegiul Tehnic Lorin Sălăgean, examenul de atestat, proba proiectului, în vederea certificării competențelor profesionale…
Am ajuns la concluzia că cei de la ISJ Mehedinți dorm, dorm cu toții. Ca membru în comisia de coordonare și evaluare proiecte am fost trecută Ionescu, nu Grecu. Asta dovedește că nu au o bază cu personalul din școli sau nu gândesc când scriu hârtiile. Este un drum lung, până comisia este validată. Propunerile le face șeful de catedră, le validează directorul și CA, apoi ajung la ISJ, la inspectorul de specialitate și la CA al ISJ MH. Oamenii semnează, fără să citească, asta este clar.
Examenul în sine a fost provocator pentru elevi. Dimineața am stat să verific prezentările Power Point. Am rugat un coleg să intre la două ore, pentru a finaliza munca începută.

Ieri, 12 iunie 2016, am fost nevoită să merg prin cartierele orașului. Ce am întâlnit, imaginile vorbesc de la sine…
Ne-am transformat în OAMENI-MUȘTE, sau oameni cu creiere degeaba…

Mi-a atras atenția acest panou publicitar… Eu nu inteleg textul! Promovează Vodafone analfabetismul? Voi ce părere aveți?

Azi, 13 iunie 2016, am trecut prin fața sediului PREFECTURII Drobeta Turnu Severin.
Cum să se ocupe instituția prefectului de școli și de spitale, dacă nu este capabilă să toaleteze brazii din fața clădirii și nici măcar să înfrumusețeze respectiva zonă, uscăciunea fiind la ea acasă?
Imaginile vorbesc de la sine…

5 iunie 2016, am fost la vot. Am 1001 de impresii. Școala generală în care am învățat până în clasa a VII-a arată jalnic. Imaginile vorbesc de la sine și dovedesc că suntem oameni muște, oameni cu creiere atrofiate, nefolosite, atât aleșii, cât și alegătorii.

8 iunie 2016, la Colegiul Tehnic Lorin Sălăgean a avut loc susținerea atestatului în vederea obținerii certificatului de competențe profesionale. Am găsit un liceu modern, dotat pe proiecte, dar cu un aspect dezolant în perimetrul limitrof. Imaginile vorbesc de la sine.

Am ajuns și la JUVENTHALIA 2016, festivalul de teatru pentru tineret, ediţia a XI-a, desfășurat   joi, 9 iunie, de la orele 17.00, în sala de spectacole a Palatului culturii TEODOR COSTESCU,  Drobeta Turnu Severin.
Dezamăgirea mea a fost maximă. Sala era aproape goală, ceea ce denotă că evenimentul nu a fost corespunzător promovat pe canalele social-media și nici mass-media nu a fost interesată de acest festival al tinerilor ce cochetează cu arta teatrală.
Nu am văzut pe nimeni din partea ISJ Mehedinți. Inspectorul de la educativ ar fi trebuit să trimită notă telefonică în școli, astfel ca informația să ajungă la toți elevii din școlile gimnaziale și din liceele severinene. Doamna director de la Centrul cultural NICHITA STĂNESCU a întârziat. Premierea a fost sărăcăcioasă și nu au fost reprezentate toate liceele…
Cred că ar trebui ca agenții economici să susțină preocupările tinerilor. Dacă nu investim în talentul copiilor, ne irosim în zadar viața. Toți agenții economici ar trebui să sponsorizeze școlile și preocupările elevilor, în opinia mea.
Felicit pe toți tinerii care au participat la acest festival, cât și pe profesorii și coordonatorii lor!
Mi-a reținut atenția textul ”Căință și iertare”…
Nu am primit un program cu succesiunea momentelor artistice, din păcate, dovadă că mai avem acumulări de făcut până vom învăța să organizăm evenimente impecabile din toate punctele de vedere.

Cu ceva întârziere, mulțumesc doamnei Maria Moldovan pentru invitația la seară multiculturală care a adunat la un loc majoritatea farmaciștilor mehedințeni, în data de 16 aprilie 2016, cu intenția concretizată în fapte de a petrece o zi împreună, dimineața curs și seara distracție cu tematică, toate la restaurantul Diplomat Events Hall, str. I.C. Bratianu, nr. 2 , din Drobeta Turnu Severin.
Am dat curs invitației la seara multiculturală. Am stat la o masă pe care nu cunoșteam pe nimeni pentru început, deși inițial m-aș fi așteptat să fiu alături de cei cu care m-am străduit să descifrez câțiva pași de dans, la cursurile puse la dispoziție pentru seara multiculturală. Am cunoscut acest grup absolut întâmplător. Eram pregătită pentru cursurile de Zumba ale lui Teo, anulate între timp, și am rămas la cursurile grupului de farmaciști care m-au primit binevoitori. Cursurile s-au întrerupt și doamna Moldovan și-a onorat promisiunea, invitându-mă la reuniunea dumnealor, trimițându-mi toate detaliile prin poșta electronică.

Seara a fost frumoasă, foarte frumoasă, chiar dacă eu nu m-am simțit excelent în ia obligatorie. Cu o zi înainte am intrat prin câteva magazine care aveau ii la vânzare și am regretat faptul că nu dețin un costum popular autentic de la bunica. Spre surprinderea mea, pe ia cumpărată scrie made în India.

Și uite așa am petrecut eu o seară printre farmaciști, beneficiind de sponsorii lor, deși am vrut să-mi plătesc consumația.

”Negoțul cu bani” își are originile în vremuri demult uitate. Dacă folosești banii să faci bani, achiziționarea unui credit chiar este o oportunitate! Să iei banii azi și să îi returnezi mai târziu din profitul obținut, asta da viziune pe termen lung. De cele mai multe ori, împrumutăm bani de la bănci pentru a ne satisface un capriciu, alteori o necesitate și foarte rar pentru a pune pe picioare o afacere.

Achiziționarea unui credit bancar îți poate da dureri de cap, dacă te hazardezi de unul singur să fii la curent cu oferta băncilor, astfel încât să alegi în cunoștință de cauză creditul care se pliază pe profilul tău financiar.

AVBS Credit, prin experții financiari, prin seriozitate și profesionalism, oferă cele mai bune soluții de creditare și finanțare, într-un mod unic și personalizat. AVBS oferă gratuit consultanță legată de achiziționarea următoarelor produse bancare – card de credit, produse de creditare pentru nevoi personale, credite de achiziții imobiliare, refinanțări credite curente. În același timp, oferă consultanță și suport persoanelor juridice pentru a finanța eventualele achiziții sau doar suport pentru activitatea curentă a acestora.

Brokerul de credite bancare este expertul financiar care cunoaște oferta băncilor și care te poate ghida pe tine, clientul, prin lumea dinamică a creditării bancare. Motto-ul experților financiari  AV Broker Solutions este ”Mereu aici pentru clienții noștri! Oferta de servicii a celor de la AVBS Credit este vastă. AVBS Credit pune la dispoziție și informații cu valoare adaugată legate de domeniul imobiliar,  consultanță în domeniul cadastral și intabulare sau consultanță notarială. Pentru posesorii de smart-phonuri a fost lansată aplicația AVBS credit, ceea ce permite accesarea rapidă a calculatorului de credite, cât și a știrilor financiar-bancare.

Dacă vrei să devii partenerul de afaceri al firmei AVBS Credit, ai această oportunitate prin intermediul contractului de franciză.

„A avea brokerul TĂU de credite este un LUX, un LUX care NU COSTĂ! De acum ți-l permiți și tu pentru că ne-am întâlnit!” –  Valentin Anghel, fondatorul și directorul general al companiei AVBS Credit.” Nu ezitați să apelați la serviciile unui broker AVBS!

Conform American Heritage Dictionary, reputaţia reprezintă „modul general în care un individ este perceput de public”. Putem vorbi de reputația unei școli, reputația unei instituții, în general, dar și de reputația unei persoane. În opinia mea, paradoxal, trăim într-o eră în care reputația unei persoane oneste poate fi mototolită, după interesele unuia sau altuia, iar reputația unei persoane imorale poate fi cosmetizată, mai ales dacă persoana în cauză are un suport financiar sau politic solid. S-ar putea ca și reputația unei firme să treacă prin aceleași mecanisme ale  psihologiei sociale, care demonstrează că lipsa educației anulează valabilitatea principiului meritocrației.

Credit moral, ce asociere reușită de termeni!

Cred că poți câștiga credit în mediul online dacă ai abilitatea de a prezenta concret, just și cu seriozitate, fără a evita notele de umor – atunci când este cazul,  produsele tuturor firmelor cu care ajungi să închei un contract de colaborare.

Orice bloger poate implementa pe site-ul său campanii de promovare a produselor și proiectelor firmelor.

Cu cât mai mulți blogeri, cu atât mai mulți oameni care știu să mânuiască cuvântul! Cu cât mai multe colaborări ale blogerilor cu firmele, cu atât mai multă reclamă produselor aflate pe raft, la vânzare.

Citiți povestea celor de la AVBS Credit și vă veți convinge că este foarte ușor să obțineți un credit bancar, dacă aveți un venit garantat. Nu s-a inventat o bancă pentru credite morale. Moralitatea ține de alegerile noastre zilnice.

P.S.: Acest articol a fost scris în cadrul competiției Spring SuperBlog 2016.

Fără a accepta reciprocitatea susținerii și interferenței inteligenței sexelor, George Călinescu afirma că vocația femeii ar fi aceea de a sta în umbra bărbatului, iar rostul ”ei” – să inspire genialitatea ”lui”.

Frumusețea intelectuală, finețea, rafinamentul, feminitatea, gingășia, eleganța, distincția, grația  sunt atribute ce pot fi cultivate la o femeie prin educație aleasă și ele pot constitui suportul atracției dintre bărbat și femeie, cât și fundamentul unei societăți civilizate. Dacă ne uităm în jurul nostru cu atenție este foarte greu să găsim toate calitățile acestea în comportamentul reprezentantelor sexului frumos căci, treptat-treptat, pe fondul unui ritm existențial galopant, femeia s-a masculinizat, a împrumutat din caracterele bărbatului, eleganța și distincția aproape că nu le mai întâlnim nici în filme, emisiunile TV promovând și ele femeia vulgară, indecentă, adulteră, exagerat de sexy. Deși societatea nu investește foarte mult în creșterea intelectuală a femeii, lipsă pe care femeile nu o resimt sau o acceptă providențial, femeia care a beneficiat de o educație modică rămâne tentată să apeleze la artificii cosmetice, pentru a-și menține frumusețea exterioară.

În ultimul timp, industria cosmetică cercetează și scoate pe piață produse revoluționare, pentru îngrijire corp, îngrijire păr și  îngrijire ten, ce vin în sprijinul menținerii vârstei feminine.

Produsele Farmec pentru depilare sunt o soluție și o alternativă pentru femeile ce nu au timp să meargă la un salon de înfrumusețare, cât și pentru femeile și tinerele ce nu agreează epilarea cu ceară sau cu dispozitive electronice.

Farmec oferă soluții eficiente pentru îndepărtarea rapidă a firelor de păr inestetice, în funcție de tipul de piele!

Farmec a scos pe piață produse cosmetice din gama cremelor depilatoare diferențiate în funcție de tipul de piele, atât pentru pielea normală, pentru pielea deshidratată, pentru pielea sensibilă a femeilor, cât și a adolescenților – crema depilatoare Teenager, chiar și un produs special pentru bărbați.

Farmec oferă produse destinate mai multor tipuri de depilare: creme, benzi depilatoare, ceară cu încălzire în cuptorul cu microunde, ceară cu încălzire pe foc, perle de ceară, roll-on, dar și un gel după depilare, pentru curățarea cerii.

În trei minute, timpul de acțiune al cremelor depilatoare Farmec, nu termini nici măcar o convorbire telefonică. Eventual, poți studia programul emisiunilor TV sau un pliant de promovare al unui hipermarket. Mai poți oferi un pahar de apă sau poți căuta sensul unui termen necunoscut în dexonline. Cred că mai poți să îți faci o cafea sau un ceai…

Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât mai tare realizez că timpul de acțiune al cremelor depilatoare Farmec este revoluționar și ele reprezintă soluția perfectă pentru femeia grăbită, dar îngrijită, dornică să-și cultive un stil estetic propriu.

P.S.: Acest articol a fost scris în cadrul competiției Spring SuperBlog 2016.

Amenajarea unei case nu este deloc o treabă ușoară. Ea depinde de mulți factori, de bugetul alocat acestei investiții, de pretențiile locatarilor, de nivelul de educație în corelație cu nevoia de confort, de utilitatea, accesabilitatea și raportul calitate-preț al produselor ce contribuie la finisarea design-ului interior.

Pentru concretizarea unui proiect de amenajare interioară, firma Diego pune la dispoziție produse de calitate, dar și sfaturi, informații și instrucțiuni tehnice aferente achizițiilor făcute, menite să aducă rafinamentul și bunul gust în spațiul locativ.

DIEGO suplinește cu succes serviciile unui designer de interior! DIEGO educă, prezentând tendințele în decorațiuni interioare, cu accent pe diverse tipuri de tapet si parchet laminat. Pare fascinantă amenajarea locuinței în stil scandinav, în care culoarea alb predomină, indiferent că este vorba despre tavan, pereți și chiar pardoseală, ce permite scoaterea în relief a pieselor de mobilier, prin contrast cromatic. Unic în felul său, acest parchet este ușor de curățat și rezistent la pete, reprezentând soluția ideală pentru un decor de basm.

Vrei să fii la curent cu modalitățile de curățare și întreținere a mochetelor si draperiilor? Ești în căutarea de soluții vesele și colorate pentru redecorarea camerei copilului? Vrei o pată de culoare, în decorul ambientului? Firma Diego este soluția! Firma DIEGO vine și cu o paletă largă de servicii, de la consilierea profesionistă, la o ceașcă de cafea, până la oferte de tăiere și tivire gratuite, surfilare la preț promoțional, transport la domiciliu la preț avantajos, acceptare card bancar și parcare gratuită.

Firma Diego își exprimă recunoștința față de clienții fideli, oferindu-le beneficii suplimentare cumpărătorilor care se înregistrează în baza de date în vederea obținerii unui card de fidelitate. Posesorii de card de fidelitate beneficiază de promoții excepționale, lună de lună, cu reduceri de până la 50%.

Nu ezita să-ți redecorezi casa în stil scandinav, folosind covoare marca Tulipo, de exemplu! Firma Diego vine cu sfaturi și cu soluții practice, eficiente, atractive, pretabile să asigure confortul, eleganța și rafinamentul locuinței tale! Cu Diego, îndrăznește să-ți pui în aplicare ideile de reamenajare a locuinței!

P.S.: Acest articol a fost scris în cadrul competiției Spring SuperBlog 2016.

  Își poate închipui cineva o lume doar de bărbați sau o lume doar de femei? De existența celor două lumi, fără interferențe, nici nu poate fi vorba, perechea bărbat-femeie asigurând perpetuarea speciei umane, prin refacerea continuă a grupului ternar: bărbat-femeie-copil. Sfidând cumva planul divin, legile umane permit și recunosc religios perechea bărbat-bărbat și perechea femeie-femeie.

Să aibă un sâmbure de adevăr gluma lui Aristofan în ”Banchetul” lui Platon? Să fi avut omul la început înfățișare dublă, despărțindu-se în bărbat și femeie, pentru ca apoi cele două jumătăți ale întregului să se caute reciproc?

”Nivelul unei civilizații se determină după stilul artistic al femeilor…” – afirma George Călinescu. Stilul corporal al femeilor definește un secol, altfel spus. Vorbim de stilul francez, stilul englez și poate timid se conturează și un stil român. Termenul de stil este asociat inevitabil cu cel de lux, de eleganță, de distincție și viața românilor nu se învârte în aceste sfere înalte. Femeia cu stil este o femeie superioară, elegantă, distinsă, remarcabilă vestimentar, intelectual și comportamental. Jumătatea ei este identică. Stilul se cultivă și se învață, din păcate nu în școli… Femeia cu stil și bărbatul cu stil, care vor să legalizeze comuniunea bărbat-femeie, ca două jumătăți ale întregului, vor căuta un salon de nuntă care să le pună la dispoziție, cu stil și rafinament, toate facilitățile care să dea fast evenimentului.

Adela este o femeie cochetă și distinsă. L-a întâlnit pe Ovidiu, un bărbat manierat, elegant și cu foarte mult bun simț. Sunt aproape trecuți de 30 de ani, timp în care au încercat să se realizeze pe plan profesional și material. S-au întâlnit în avion. La coborâre, beau deja o cafea împreună pe terasa unui restaurant din Londra. Au ținut legătura telefonic, apoi s-au apropiat din ce în ce mai mult. Au decis să-și unească destinele, punctele lor de compatibilitate fiind suficiente pentru a se contura la orizont un viitor frumos. Nunta era piatra lor de încercare, primul eveniment major din viața lor și prima provocare pe planul compatibilității ideilor. Doreau ca totul să decurgă în condiții de excelență. Au mers la târgul de nunți și au fost încântați să descopere oferta Salonului du Mariage, ce pune oricând la dispoziție servicii complete ultra all-inclusive, salon spațios, ring de dans generos, piscină, cu posibilitatea organizării cununiei civile și a celei religioase lângă piscină, cu spațiu de cazare în incinta Săftica Resort, într-un cuvânt, nunta de vis era un vis realizabil.

Erau ca doi actori, în dimineața zilei ce se dorea a fi de neuitat, unică și irepetabilă. Rochia ei era albastră ca cerul, iar costumul lui galben, ca soarele. Ieșiseră din tiparele clasice, alegând aceste culori. Se temeau de reacția invitaților, dar știau că indiferent de privirile celor ce vorbesc fără cuvinte vor trece nestingheriți și siguri pe ei, scut fiindu-le iubirea și aprecierea ce și-o purtau unul altuia. Invitații din provincie sosiseră deja și erau cazați în incinta Săftica Resort. La ora 12 erau programate cununia civilă și religioasă, la unul din foișoarele aflate în fața salonului. Toți invitații era îmbrăcați în alb. Aceasta fusese condiția mirilor. Până și covorul de pe aleea ce ducea spre foișorul unde mireasa avea să semneze în registrul de stare civilă cu noul nume era alb. Ei erau singura pată de culoare și priveliștea era încântătoare, de parcă toți îngerii ar fi coborât pe pământ pentru a binecuvânta unirea lor în fața ofițerului stării civile și în fața preotului. Au avut cele mai frumoase declarații de dragoste. Au spus DA și au intrat în lumea cuplurilor fericite. Erau conștienți că fericirea pe termen lung depindea doar de deciziile lor. Își propuseseră ca toată viața lor în doi să fie frumoasă și își promiseseră că vor depune eforturi susținute pentru a cultiva și întreține cel mai frumos sentiment, iubirea.

Salonul era amenajat impecabil. Trecuseră cu brio și de dansul mirilor, în aplauzele frenetice ale invitaților. În timpul dansului, se separaseră de restul lumii. Erau doar ei doi, deasupra piscinei, fascinați unul de altul și de acordurile muzicii ce le unea și sufletele, nu numai trupurile și gândurile. Totul a decurs impecabil. Spre încântarea invitaților a fost organizat un cocktail-bar ultra all-inclusive, cu spectacol de barmani. Muzica de calitate, programul diversificat, discursurile și glumele trupei de teatru și de dansatori, bucatele alese, aroma băuturilor selecte, decorul, focurile de artificii, spațiul verde, piscina, toate au adus o notă de eleganță și distincție zilei ce avea să rămână de neuitat atât pentru miri, cât și pentru invitați.

 Sfatul Adelei: ”Nu ezitați să apelați la serviciile Salonului de nuntă Toujours l’Amour! Nu ezitați să agreați eleganța și rafinamentul! Creați-vă propriul stil!”.

http://www.salondumariage.ro/galerie-imagini/

P.S.: Acest articol a fost scris în cadrul competiției Spring SuperBlog 2016.

Trăim în era digitală! Evoluția și schimbarea sunt scrise în legile Universului, devenind dominante ale civilizațiilor de ieri și de azi, dependente de conceptele de timp, spațiu, cauzalitate, necesitate și întâmplare.

În timp ce sistemele de valori par să se prăbușească vertiginos la nivelul întregului mapamond, moralitatea și acțiunile umanitare susținute intrând într-un con de umbră, știința și tehnica își continuă dezvoltarea vertiginoasă și au un impact vizibil asupra mediului social actual și asupra tipurilor de nevoi ale omului modern, omul zilelor noastre.

Cum premonițiile lui Alvin Teofler s-au adeverit și expansiunea culturii industrialismului capitalist a încetat, iată-ne în plină era digitală, dependenți de funcțiile calculatorului și de oportunitățile oferite de acesta, proliferându-se la orizont o ”generație conectată” –  generația multitasking. O generație dependentă de viteza de stocare și de transfer a datelor, dependentă de telefon, calculator și comunicarea prin  SMS sau messenger, dependentă de FB sau de jocuri online – o fi de bine sau o fi de rău? Indiferent de răspunsul prezentului sau viitorului, tehnologiile IT evoluează. Piața de produse IT ajunge la noi virtual, prin intermediul magazinelor online, iar producătorii de produse IT ating praguri inimaginabile ale calității și fiabilității produselor scoase pe piață. SSD-urile HyperX sunt produse revoluționare IT, folosind numai microcipuri și memorii nevolatile, care tind să înlocuiască unitățile cu discuri clasice (HDD). O paletă largă de oferte SSD ne provoacă să facem alegerea perfectă, care să se plieze pe nevoile și așteptările noastre, promotiile SSD Kingston fiind atractive și sub aspectul calitate preț.

Volens-nolens, existența noastră este dependentă și de viteza de procesare a datelor unui calculator. Avem de-a face cu sisteme electronice, fie că este vorba de sistem bancar, sistem medical sau sistem fiscal, interconectate sau nu la un sistem național al evidenței populației. Românul are tendința să exploateze orice bun până este complet perimat, ceea ce explică lipsa dotării școlilor și instituțiilor statului cu calculatoare performante de ultimă oră, care să nu ”cadă” taman când nu te aștepți, tu, ca angajat și taman când te grăbești, tu, ca plătitor de taxe și impozite.

Personal, sunt dependentă de funcțiile oferite de un calculator performant. Nu este deloc agreabil să stai în fața unui calculator care îți pune răbdarea la încercare. Un astfel de calculator te lasă când îți este lumea mai dragă sau taman când ești în luptă cu timpul pentru a finaliza o lucrare. De nenumărate ori mi s-a blocat calculatorul de la școală, alteori laptopul cel vechi… În loc să aștepți reîncărcarea datelor, prin resetare continuă sau să pierzi documente aproape finalizate, mai bine investești în componente IT de ultimă generație.

Avem nevoie de calculatoare performante! SSD HyperX asigura performanța calculatorului dumneavoastră. Nu ezitați să înlocuiți vechiul HDD cu un SSD HyperX!

P.S.: Acest articol a fost scris în cadrul competiției Spring SuperBlog 2016

Cu toții am fost la cel puțin un festival, congres, conferință, ceremonie, competiție, expoziție sau petrecere. Fie că este vorba de evenimente de afaceri, evenimente corporate sau evenimente publice, în spatele organizării evenimentelor, de orice tip ar fi ele, se află o echipă care în funcție de implicare, viziune și abnegație dă strălucire evenimentului sau îl aruncă într-un con de umbră nedorit, dar anticipat prin neasumarea sarcinilor de lucru.

Organizarea unui eveniment se creionează cu mult timp înainte de termenul derulării propriu-zise. Nimic nu poate fi lăsat la voia întâmplării, mai ales rezervarea unei locații în funcție de oportunitățile oferite de aceasta. Totul este important: decorul, mesele, scaunele, echipa de suport și securitate, locul de parcare, curățenia. Într-un cuvânt, atenția acordată participanților la eveniment se oglindește în eleganța și distincția locației alese. Hotelul Golden Tulip Times este alegerea perfectă pentru organizarea unui eveniment memorabil în București. La etajul 9 al hotelului se află sediul centrului de conferințe, Up@9, ce pune la dispoziția organizatorilor de evenimente trei săli de conferințe, dotate cu echipamente multimedia specifice și moderne. Sala BELVEDERE are priveliște către Piața Muncii, Sala PANORAMA este cu deschidere spre Casa Parlamentului, iar Sala RONDA este o construcție modernă în semicerc.

Nu aș ezita nicio clipă în a organiza un eveniment  de amploare într-una din sălile centrului de conferințe ale grandiosului hotel ce pune la dispoziție o paletă largă de servicii, apte să satisfacă și pe cel mai capricios beneficiar.

Instituțiile abilitate, Ministerul Educației, Casele Corpurilor Didactice, cât și Inspectoratele Școlare ar putea  organiza conferințe ale profesorilor de fizică, chimie, matematică, discipline tehnice, etc. Centrul de conferințe al Hotelului Golden Tulip Times se pretează, prin calitatea serviciilor oferite, și la derularea unor cursuri de formare în cadrul unor proiecte europene. Eleganța locației, calitatea serviciilor și amabilitatea personalului sunt ingredientele ce asigură succesul organizării și răsunetul unui eveniment. Hotelul pune la dispoziție și camere spațioase, moderne, echipate cu acces Internet wireless, aer condiționat, cablu TV și minibar.

Hotelul Golden Tulip Times rămâne alegerea perfectă pentru organizarea unui eveniment memorabil, pentru un popas în cadrul unei călătorii de afaceri sau vacanțe! Nu ezitați să apelați la servicii hoteliere și conexe de înaltă clasă!

P.S.: Acest articol a fost scris în cadrul competiției Spring SuperBlog 2016.

Florile aduc cu ele seva pământului sub forma unei frumuseți fragile netăgăduite de nimeni. Să fii într-o grădină cu flori multicolore, cu alei ce au avut șansa viziunii îndeplinite a unui arhitect peisagist este conexiune vitală la armonia pură a echilibrului naturii. Întotdeauna m-am întrebat de ce nu își folosesc oamenii energiile vitale în sens constructiv, pentru a-și înfrumuseța viețile personale, dar obligatoriu și pe ale celor din jur? De ce nu avem flori pe toate străzile României, în ghivece mai mari sau mai mici? De ce nu avem balcoane pline de flori, ca și cum am fi unii cu alții într-o competiție a frumuseții naturii aduse în casele noastre și în preajma lor?

 Peisagistica urbană și rurală lasă de dorit, în România.

Avem nevoie de flori în viețile noastre! Floarea dăruită rămâne un simbol al iubirii, respectului, prețuirii, și atașamentului declarat. Sunt momente în care floarea are o încărcătură de gânduri mai puțin demne de natura umană. Dăruim o floare și din obligație sau din interes… Îndiferent de trăirea ce a stat la baza gestului de a oferi o floare, floarea aduce negreșit cu ea energiile pozitive ale naturii, bucurând de cele mai multe ori ochiul și sufletul persoanei care o primește.

Fragilitatea și frumusețea unei flori sunt comparabile cu distincția și eleganța unei femei. Femeia este ca o floare în glastră? Atunci când primește iubire, admirație și respect are o frumusețe demnă de invidiat? Când se ofilește o floare, în sacsie? Atunci când nu este așezată în unghiul favorabil de lumină și atunci când este uitată? Priviți femeile din jurul vostru! Câte femei primesc constant flori, exceptând femeile din mediul școlar? Nu știu! Nici nu știu dacă există statistici în domeniul vânzărilor de flori în București și în toată țara…

O situație inedită și comică, în același timp. Soțul meu venea cu florile în plasă, ascunse, parcă să nu fie văzut că le oferă. O florărie cu livrare la domiciliu l-ar fi scos din impas.

Există milioane de femei și milioane de buchete de flori și multe opțiuni oferite de una din firmele specializate în livrare de flori și buchete surpriză acasă sau la birou, cu piață de desfacere doar în București, fără filiale în toate județele țării.

Cred că este o surpriză plăcută să te trezești la ușă cu un curier flori! Atunci când un domn este grăbit sau timpul nu-i permite ancorarea în cotidian, ci doar în mediul virtual, problema poate fi rezolvată cu succes, apelând la serviciile unei florării online. Buchetul surpriză, cel ce poate aduce bucurie pe chipul persoanei apreciate, se află la un click distanță, florile cadou ajungând în siguranță la destinatar și având efectul scontat.

Întotdeauna sunt ocazii speciale în viețile noastre și ale celor din jur. Oricărei persoane din viața noastra îi putem face o surpriză plăcută apelând la serviciile unei florării online.

Apelați cu încredere la serviciile unei florării online din București (sau din țară)!

 Prin tot ceea ce facem putem aduce culoare în viețile celorlalți!

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției Spring SuperBlog 2016.

”Călătoria restabilește armonia originală ce exista odată între om și Univers.”, susținea Anatole France. Mai căutăm azi armonia cu lumea exterioară, călătorind pentru a cunoaște trecutul istoric, oameni și locuri noi sau ne limităm doar la călătorii de relaxare, care să ne permită un refugiu din cotidian și un răsfăț al simțurilor? Cred că nu este imposibil să îmbini relaxarea cu explorarea zonelor cu potențial turistic și aici intervin arta și măiestria furnizorilor de oferte turistice care trebuie să se plieze pe cerințele clienților.

O fi sau nu în corelație directă vigoarea minții cu dorința de a călători a muritorilor, așa cum considera Seneca? Până se vor face anumite studii de cercetare pe acest segment, care să susțină sau nu afirmația filosofului, turismul rămâne o artă, „arta de a călători de plăcere ” – (Bran, F. ,1997).

Ce poate oferi o firmă de turism unui iubitor de călătorii? Ce poate face o firmă de turism pentru a atrage cât mai mulți turiști?

Firma CND Turism vine pe piața serviciile turistice interne și internațioale cu oferte turistice pentru toate gusturile, asigurând confortul și vitalitatea unor vacanțe speciale, fie că este vorba de circuite în România sau în Europa, de destinații exotice, de escapade de week-end. Firma pune la dispoziție oferte turistice pentru toate gusturile și, în funcție de bugetul atribuit călătoriei dorite, există oportunitatea vacanțelor personalizate, special create, ținând cont de criteriile impuse de beneficiarul serviciilor turistice.

Toate ofertele turistice ale firmei sunt atrăgătoare și vin cu elemente inedite de turism de masă și turism personalizat, în scopul recreerii, odihnei sau afacerilor.

 Scriind articolul, am deja două idei de vacanțe personalizate. Prima idee mă duce cu gândul la o vacanță specială prin toate stațiunile balneoclimaterice ale României, atât în cele în care s-au făcut investiții, cât și în cele lăsate de izbeliște, iar cea de a doua idee mi-ar permite vizitarea tuturor statelor europene care mai au ca formă de guvernare monarhia. Ar fi extraordinar să am șansa unui periplu turistic prin țările în care monarhia nu a fost abolită, casele regale ale țărilor respective fiind recunoscute pentru educație, cultură, civilizație. Ar putea deveni o vacanță de vis organizarea unui circuit turistic prin cele 12 monarhii: Marea Britanie, Olanda, Spania, Belgia, Danemarca, Norvegia, Suedia, Luxemburg, Monaco, Andorra, Vatican şi Liechtenstein.

Cu siguranță, fiecare persoană are idei legate de itinerariul de vis. Îndeplinirea unei dorințe turistice este la un click distanță. Nu ezitați să apelați la serviciile firmei CND Turism! Beneficiați și de servicii de consultanță, in condiții de eficiență financiară. Nu veți regreta decizia luată! Vacanța de vis vă așteaptă!

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției Spring SuperBlog 2016.

Aerul condiționat, ce invenție nemaipomenită!

Ați mers vreodată cu o mașină fără climatizare, pe o vreme caniculară, după anul 1989? Am avut o astfel de experiență în vara anului 2007. Mergeam spre Sibiu împreună cu niște prieteni. Ne propusesem să vizităm capitala culturală europeană. Mașina nu era echipată cu instalație de aer condiționat, iar afară temperatura din termometre depășea 35 de grade Celsius. Era una din cele mai fiebinți veri și nu ne așteptasem la temperaturi insuportabile. Am călătorit cu geamurile deschise, riscând să răcim. Prietenii mei au regretat decizia de a achiziționa o mașină fără instalație de climatizare. Montarea ulterioară a necesitat compresor, radiator, conducte, modificări la bord, iar costurile au ajuns la 1000 de euro.

Același disconfort termic îl resimți și dacă nu funcționează sistemul de climatizare al mașinii personale sau de serviciu. Pentru a nu ajunge în acest impas este de dorit să apelăm la serviciul de revizie a instalației de aer condiționat a mașinii. De cele mai multe ori, apelăm la aceste servicii doar când resimțim căldura, prin pierderea freonului din instalație, printr-o supapă neetanșă, de exemplu, cauzele fiind multiple.

Mașina are nevoie de freon auto! Putem beneficia de servicii la domiciliu sau putem merge cu mașina în service, pentru reîncărcare freon, dar putem apela și la servicii conexe, gen: igienizare aer condiționat auto, scoatere mirosuri, la prețuri accesibile.

Revizia completă oferită de firma Freon-auto.com include:

1. Diagnoză, vidare instalație, încărcare freon, schimb ulei AC, raportare finală;

2. Igienizare / curațare instalație de aer condiționat a mașinii

Dacă instalația de AC este prevăzută cu filtru de polen, între filtru și răcitor se formează microorganisme, răspunzătoare de producerea unui miros neplăcut, în urma descompunerii. Se impune înlocuirea frecventă a filtrului de polen.

Folosirea aerului condiționat este un supliment de confort și chiar de siguranță rutieră. Pornirea aerului condiționat este asociată cu creșterea consumului de carburant, dar utilitatea lui este incontestabilă. Inevitabil apar mirosuri neplăcute, datorită bacteriilor și, după un interval de timp, instalația AC nu mai asigură confortul termic dorit. Specialiștii în domeniu vin cu soluții prompte, la prețuri accesibile.

Nu ezitați să apelați la serviciile profesioniștilor în domeniu, oriunde ați fi!

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției Spring SuperBlog 2016.

Ca să construiești sau să cumperi o casă, în zilele noastre, ai nevoie de bani, de foarte mulți bani. Existența muritorilor se învârte în jurul banilor. Din muncă cinstită mai greu se fac bani, cu toate aceste unii învârt banii cu lopata, iar alții se zbat la limita sărăciei. Oamenii nu mai au siguranța locului de muncă. Mulți aleg să muncească în străinătate și cu banii strânși să-și construiască o casă. Cei ce au un venit garantat se încumetă să achiziționeze un împrumut pentru a cumpăra, construi sau renova o casă. Indiferent de situație, din 2011 se ia în calcul și performanța energetică a clădirilor și certificatul energetic devine obligatoriu din 2013, conform reglementărilor impuse odată cu intrarea României în UE.

Reabilitarea energetică a unei clădiri îți poate da dureri de cap. Sunt foarte multe măsuri de reabilitare energetică ce pot fi luate, dar și acestea depind de disponibilitatea financiară a proprietarului clădirii. Uitându-te în jur, nu ai zice că oamenii sunt dispuși să învestească într-un audit energetic și nici în creșterea eficienței energetice a clădirilor. Primăriile orașelor și satelor ar trebui să aibă proiecte de dezvoltare urbană și rurală, care să cuprindă anveloparea tuturor clădirilor, concomitent cu montarea geamurilor termopane. Hei! Cum ar fi? Bat câmpii, evident! Primăriile noastre nu sunt capabile să scrie proiecte pentru irigații sau sisteme de canalizare și eu vorbesc despre anveloparea clădirilor, când în mediu rural unele case sunt din chirpici, altele stau să cadă și altele sunt ineficiente energetic…

Și uite cum îmi zboară gândul iar la nevoile altora… Să revin la centrul meu de comandă. Să încerc să aduc o clădire de la eficența energetică F sau G, la nivel B sau C. Cum? Aș izola tavanul clădirii, aș pune geamuri termopane, aș dubla pereții interiori cu plută expandată, aș monta o centrală electrică cu încălzire prin pardosea, energia prin panouri solare și fotovoltaice. Aș schimba toate corpurile de iluminat cu becuri cu led și aș utiliza electronice și electrocasnice din clasa energetică A.

Auditul energetic stă la baza tuturor soluțiilor de reabilitare termică! Te poți gândi apoi la un certificat energetic ieftin, care timp de 10 ani să-ți garanteze eficiența termică a clădirii. Nu vreau să estimez de câți bani aș avea nevoie! De ce nu reabilitează energetic românii propriile locuințe? Există o explicație! Majoritar, salariile din România nu permit economii și investiții, din păcate. Veniturile bugetarilor abia acoperă cheltuielile zilnice și dările către stat. Este un cerc vicios din care nimeni nu și-a propus să ne scoată.

Desenele animate îți creează o stare de bună dispoziție, aducând în prim plan povești cu personaje imaginare a căror acțiune te captivează aproape la orice vârstă. Pentru a prinde viață lumea feerică din spatele peliculei animate este nevoie și de elemente armonios sincronizate cu acțiunea, vocea personajelor aducând note de atracție demne de luat în seamă, copiii de ieri și de azi îndrăgind personajele până la adorație.

Universul copilăriei este magic și datorită desenelor animate. Nu au fost dintotdeauna desenele animate. Istoria lor a început la 1890 și aduce în prim plan pe francezul Charles-Emille Reynaud. Cu toate acestea, invenția desenului animat îi revine nord-americanului Stuart James Blacktona, care în 1906 a realizat filmul „Humorous Phases of a Funny Face”, tehnica realizării filmului animat fiind vizibilă. Émile Cohl rămâne un alt prim nume sonor în domeniul animației mondiale, datorită primului personaj de desen animat, Fantoche.

Fascinanta lume a desenelor animate a prins cu adevărat viață în studiourile lui Walt Disney, considerat părintele lung metrajelor de animație.

Îmi plac desenele animate cu personaje frumoase, cu mesaje cu tâlc! Dacă în copilărie mă delectam cu personajele și încercam să descifrez mesajul fiecărei pelicule animate, azi le privesc cu aceeași plăcere, dacă sunt în compania unor prichindei. Preferatul meu, ca personaj de desen animat, rămâne Jerry. I-am apreciat întotdeauna inteligența care l-a scos negreșit din situații limită. De multe ori mă cuprindea mila față de motanul Tom, cel iscusit în a pune capcane și a cădea singur în ele.

Un alt personaj de desene animate drag mie este Popeye Marinarul. Acțiunile sale erau întotdeauna în slujba binelui, iar spanacul, devenit peste noapte alimentul minune, a intrat în grațiile multor copii din dorința acestora de a dobândi puterea lui Popeye. Cu drag am privit în copilărie și The Flintstones, Mickey Mouse, Ciocănitoarea Woody, Donald Duck.

Copiii mileniului III au desene animate la discreție. Industria cinematografică de desene animate și film este și ea bine dezvoltată, nu neapărat în România, dar desenele ajung la copii prin intermediul posturilor TV, DVD-urilor, jocurilor electronice, canalelor social-media. Desenele pentru copii trebuie selectate cu atenție…  Unele filme de desene animate au titluri bizare, personaje rupte din domeniul SF, chipuri nedefinite, acțiuni inedite, uneori cu reclamă ascunsă la viciu și violență fizică.

Multe din filmele de desene animate au intrat în grațiile copiilor, iar firmele de jucării au știut să facă bani din asta și cu toții avem sau am avut în casă un strumpf.

Dacă vreți să fiți la zi cu noile producții de filme și desene animate, FB rămâne o sursă de informare utilă. Cu sau fără competiție, Empire Film este în România un important distribuitor de film independent și animații.

Industria cinematografică de desene animate din România pare a fi inexistentă. Se pare că un management defectuos a adus în pragul falimentului studioul Animafilm, brand românesc recunoscut. Cred că și lipsa de inspirație în a da naștere unor personaje care să insufle copiilor respectul pentru bine, frumos și adevăr a impins animația din România într-un con de umbră. Sincer, cred că nu am excelat niciodată în acest domeniu, dar existam pe piața producătorilor de animație, reprezentant de seamă fiind în anii 1950-1960 Ion Popescu-Gopo.

Cum ar fi ca un personaj românesc de desene animate să facă înconjurul mapamondului și să ajungă în casele tuturor copiilor lumii ducând cu el mesajul păcii, al toleranței și al bucuriei vieții?

P.S.: Acest articol a fost scris în cadrul competiției Spring SuperBlog 2016.

Bibliografie:

1. http://www.timpul.md/articol/istoria-desenelor-animate-4333.html
2. http://ctrl-d.ro/inspiratie/istoria-animatiei-traditionale/
3. http://www.economica.net/cum-moare-animafilm–creatia-lui-gopo-si-producatorul-prc-e2prc-80prc-9edesenelorprc-e2prc-80prc-9c-omide–mihaela–miaunel-si-balanel_58920.html

Am aflat, cu surprindere, că pantofii cu toc înalt au fost concepuți inițial pentru bărbați, din dorința de a le scoate virilitatea în evidență. Istoria pantofilor ne duce cu gândul la ceremoniile din Egiptul Antic, când pantofii cu toc erau accesorii atât masculine, cât și feminine. Cu cât tocurile pantofilor erau mai înalte, cu atât mai înaltă în rang era și persoana care le purta. Eu asociez înălțimea tocurilor cu personalitatea. Pantofii cu toc mie îmi dau o stare de bine, de confort, de încredere, de bucurie, de feminitate.

  Am descoperit confortul oferit de pantofii cu platformă.  Cu zâmbetul pe buze aflu că “chopinele” erau un fel de platforme de 20-30 cm și indicau statutul social al celor ce au trăit la începutul anului 1400. Azi, în opinia mea, sub nicio formă, pantofii nu mai reprezintă statutul social al unei persoane, ci doar dorința sa de a investi în confortul și calitatea produselor din piele. Magazinul de pantofi Carmine Shoes vine pe piață cu o ofertă vastă de sandale, ghete, cizme, balerini, botine, pantofi de colecție pentru mirese, articole ce rețin atenția oricărei reprezentante a sexului frumos. Cred că este aproape imposibil să accesezi site-ul lor și să nu comanzi perechea de pantofi care te reprezintă cel mai bine!

Este interesantă și istoria pantofilor cu toc stiletto! Părintele pantofilor stiletto este Roger Vivier. Inspirat fiind de înălțimea necorespunzătoare a Ecaterinei de Medicis, viitoare soție a celui ce avea să devină regele Franței – Henric de Valois, Roger Vivier a creat unu nou format de pantof ce a cucerit, rând pe rând, secole de-a rândul, femeile ce au fost fascinante de tocul cui. Celebrul designer Manolo Blahnik a remodelat tocul cui, deschizând linia formelor diverse ale acestor tocuri pentru pantofi.

Ofertele vaste pentru pantofii de damă, designul atractiv al produselor de încălțăminte, culorile îndrăznețe, pe gustul celui mai exigent cumpărător, ar convinge-o pe oropsita Cenușăreasă să poată cere zânei celei bune perechea de pantofi chiar de la Carmine Shoes, care să-i scoată în cale sufletul pereche, dispus să-i redea aureola fericirii pierdută prin conjuncturi nefavorabile ale sorții. S-ar putea ca apoi Cenușăreasa să-și dorească să poarte numai pantofii produși sub acest brand pe piața încălțămintei din piele.

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției Spring SuperBlog 2016.

Frumusețea implică armonia liniilor, mișcărilor și culorilor, într-un întreg indestructibil ce fac pe orice observator să rezoneze cu farmecul unei persoane sau al unei opere de artă, de exemplu.

Frumusețea exterioară este darul zeilor către muritori și avem și termene de comparație cu personajele mitologice, cunoscute fiind expresiile ”frumos ca Adonis” sau ”frumoasă ca Venus”. Din păcate sau din fericire, frumusețea este ca o floare ce încântă ochiul prin formă și culoare, dar care inevitabil se vestejește, la un moment dat. Natura umană, în periplul său existențial, a căutat să găsească remedii pentru a întârzia procesul de rigidizare a trăsăturilor frumoase și astfel a apărut cosmetica decorativă, foarte agreată în rândul femeilor, alături de cosmetica terapeutică și cea de modelare.

Secretul frumuseții poate fi descoperit cu sugestiile Farmec.  Gama Gerovital Plant, din 1985 și până azi, rămâne lider pe piața produselor cosmetice. Fie că este vorba de crema antirid revitalizantă sau de crema termică anticelulitică, toate produsele vin în sprijinul îngrijirii tuturor tipurilor de ten.

Dacă la tinerețe pielea are o elasticitate și o vitalitate naturale, cu timpul acestea se estompează și sunt necesare tratamentele dermato-cosmetice, de dorit, sau aplicarea zilnică a unor creme de calitate care să asigure sănătatea tenului. Elasticitatea tenului se poate reconstitui cu un tatament LIFT-UP, de exemplu.

Frumusețea româncelor este într-un fel naturală. Cred că vânzările pe piața produselor cosmetice nu sunt la cote înalte. Doar un  mic procent dintre femei acordă o îngrijire sistematică hidratării tenului, de cele mai multe ori apelând la remedii cosmetice după ce ridurile au devenit vizibile. La polul opus, adolescentele apelează intens la cosmetica decorativă. Și într-un caz, și în celălalt, este cert că nu se face o diseminare a informațiilor care să arate efectele agresării tenului la vârste fragede, cât și necesitatea păstrării elasticității și vitalității cu ajutorul produselor cosmetice, după o anumită vâstă.

Bunica nu a folosit creme. A fost o femeie frumoasă. Mama a descoperit beneficiile cremelor de calitate, într-un târziu, declarându-se mulțumită de efectul lor. Și eu am repetat greșeala. Cred în necesitatea folosirii unor creme bune, aplicate pe față, gât și decolteu, și chiar consider că este imperios necesar să descoperi o cremă compatibilă cu tenul tău. Saloanele de cosmetică rămân o soluție, ajutorul unui profesionișt fiind bine venit în acest sens.

Acest articol a fost scris în cadrul competiției Spring SuperBlog 2016.

Se mai pot gândi tinerii la o casă de vis, în condițiile în care statul nu mai susține familia nou întemeiată decât prin acordarea unui împrumut ”prima casă” care îndatorează tinerii pe termen lung, între 20 și 30 de ani, cu dobânzi împovărătoare? Și da, și nu…

În România se pune foarte mult accent pe proprietatea privată în sectorul locuințelor particulare. Nu avem firme de  care să pună la dispoziție spre închiriere apartamente la cheie, renovate și utilate complet și nici servicii de întreținere.

În aceste condiții, tinerii se prind în hora creditelor, primind de multe ori sprijin financiar și de la părinți. Și, iată-i cu casa mult dorită. Începe un alt episod important, amenajarea casei care depinde și ea de bugetul familiei disponibil pentru amenajări interioare. Amenajarea unei locuințe nu depinde doar de buget, ci și de ideile comune ale celor doi parteneri. Mi-aduc aminte cu zâmbetul pe buze că ori de câte ori vroiam să schimb ceva în decorul casei în care locuiam mă izbeam de o reticență ieșită din comun. Obțineam acordul unei schimbări minime doar dacă aduceam în discuție divorțul.

Scormonesc prin amintiri și revăd cum  ani buni mi-au trebuit ca să-l conving pe soțul meu să zugrăvim apartamentul, apoi alți ani ca să-l determin să schimbăm mobila din dormitor, ca să punem termopane sau să montăm parchetul laminat. Cu aerul condiționat am venit direct acasă, fără să mai spun nimic, în prealabil. O luptă continuă… Când am luat primul aspirator, în primii ani de căsnicie, a fost deja dispută în casă, urmată de altele, căci de obicei, nu îmi abandonez ideile, confortul fiind foarte important pentru mine.

Privind în urmă, aș râde… Anii au trecut și am realizat că nu pot trăi așa la infinit.

Casa de vis, pentru mine, înseamnă confort, ambient plăcut, atmosferă primitoare… Casa de vis nu trebuie să fie foarte mare, dar trebuie să aibă, în concepția mea, camerele largi și foarte spațioase, o piscină, o sală de fitness, un salon de primire oaspeți, pentru petrecerea timpului liber și pentru reuniuni intelectuale, deci obligatoriu dotat acest salon cu un pian, un home cinema și o bibliotecă imensă, două dormitoare, două băi, o bucătărie, toate amenajate la standarde ultra moderne. Evident, casa de vis trebuie să aibă și o curte interioară cu flori și copaci ornamentali.

Ce venit trebuie să ai ca să-ți pui în aplicare un astfel de vis? Un profesor cu un venit între 2000 și 3000 de lei, niciodată nu va putea concretizat un astfel de vis. Lăsându-mă totuși pe panta imaginației, da, totul este posibil! Pentru decorarea unei astfel de case ar fi de dorit o colaborare cu un designer de interior, dar te poți încumeta și de unul singur deoarece firmele pun la dispoziție sfaturi pentru decorarea unei case, inclusiv servicii complementare fiecărei categorii de produs. DIEGO România este un furnizor de elită pe piața produselor pentru amenajări interioare și vine în sprijinul decorării rapide și practice a căminului ideal.

Poate casa de vis nu ne-o vom permite niciodată, dar, rând pe rând, putem modifica câte ceva în decorul casei noastre, aducând o notă de nou și de eleganță, poate și doar dacă schimbăm perdelele și draperiile sau doar dacă montăm parchet laminat și renunțăm la covoarele vechi în favoarea altora noi, ce vin cu elemente captivante de culoare și prețuri avantajoase la DIEGO.

DIEGO aduce o paletă vastă de culori. Să ai covorul din fiecare cameră în aceeași nuanță cu tapetul poate fi o notă de distincție a locuinței.

În opinia mea, viața fiecărui muritor ar trebui să aibă în centrul atenției confortul casei, plăcerea de a călători și dorința de a face totul bine pentru sine și pentru semeni.

Acest articol a fost scris în cadrul competiției Spring SuperBlog 2016.

Cele șapte arte unanim recunoscute sunt: literatura, muzica, sculptura, teatrul, pictura, fotografia și cinematografia. După Hegel, sunt 9 arte, muzica regăsindu-se în dans, iar sculptura fiind o miniatură a arhitecturii. Toate aceste arte pot oferi mii de suveniruri călătorului pornit să descopere obiectivele turistice ale unor alte meleaguri, dacă autohtonii primesc imbolduri creatoare de la muzele acestor arte. Peste tot, în străinătate, călătorul este atras de oferta de suveniruri, de ingeniozitatea localnicilor de a-și promova zona și de a obține venituri din această activitate. De la centrele de promovare turistică până la oferta variată de suveniruri, de la calitatea serviciile până la oferta culturală a zonei, totul este bine gândit, pe la alții, astfel încât turistul să fie plăcut impresionat și să plece cu dorința de a reveni.

În anul 2010 am vizitat stațiunea cehă Karlovy Vary și am fost uimită de asemănarea ei cu stațiunea Băile Herculane, ca înzestrare naturală cu izvoare termale, dar oferta de suveniruri și investițiile la standarde de lux în dezvoltarea zonei turistice cehe erau și sunt incomparabile și azi cu stațiunea împrejmuită de crestele munților Carpați, ce stau ca niște străjeri de piatră în așteptarea coaliției minților deștepte pentru ca zona să-și recapete aureola pierdută. Studiul de caz comparativ între Băile Herculane și Karlovy Vary arată incapacitatea forurilor competente de a gândi și acționa în spiritul promovării valorilor turistice și culturale. Ce m-a uimit pe mine în anul 2010 în stațiunea cehă a fost oferta de suvenire din zona fiecărui izvor termal, care mai de care mai renovat și care mai de care cu un decor mai captivant, dar și numărul impresionant de magazine cu suvenire.

Cert este că în România nu prea știm să facem turism. Orice obiectiv turistic ar trebui să aibă în interior un magazin cu suvenire care să scoată în evidență arealul geografic, resusele și punctele forte ale zonei, legendele, istoria, tradițiile.

Art&Craft este un brand pe piața suvenirelor autohtone, punând la dispoziția persoanelor interesate produse tradiţionale româneşti: ceramică de Horezu, ceramică de Baia Mare, ceramică de Corund, ceramică decorativă, obiecte din lemn, instrumente muzicale, păpuși tradiționale, ouă încondeiate și nu în ultimul rând țesături tradiționale.

Ar fi de dorit ca acest furnizor de suvenire (suveniruri) să aibă magazine de desfacere în toate reședințele de județ, nu numai în aeroporturile naționale. Faptul că Art&Craft pune la dispoziția doritorilor un magazin online de desfacere a produselor comercializate aduce un plus de eleganță și confort, dar este incomparabilă achizionarea unui suvenir direct de la sursă cu achiziționarea lui electronică.

 Echipa Art&Craft vine și cu o ofertă de produse de retail, articole personalizate, incluzând: tricouri, genţi, pixuri, agende, portofele, portfarduri, produse din ceramică. Echipa a dat viață și unor branduri proprii: Vlăduţ’s Story, Via Delice, Happy Traveller, IRO, Art&Craft adresându-se astfel și celor mici, prin gama de produse vesele:  creioane, pixuri, agende, figurine, turta dulce delicioasa, jeleuri apetisante si caramele cu unt.

Produsele puse la dispoziție de echipa Art&Craft sunt suveniruri autentice româneşti, dar oferă și  idei inspirate pentru cadouri.

Ar fi minunat ca sub numele unul brand de țară să permitem tuturor creatorilor de artă populară să-și comercializeze produsele pe piața suvenirurilor, în țară și în afara ei. Produsele lor sunt vizibile doar în cadrul unor târguri regionale, când plătesc o anume taxă pentru standul unde-și expun marfa. Ar fi minunat să încurajăm sectorul de creație  populară, astfel ouăle încondeiate să ajungă și în sudul țării, iar ceramica de Horezu să fie expusă în nordul patriei. Întotdeauna mi-am dorit un ou încondeiat, dar niciodată nu am putut să-l achiziționez pe plan local.

Dacă aș face parte din echipa Art&Craft aș crea suvenire aflate la confluența celor șapte arte și am în vedere un CD cu legendele fiecărui județ, în toate limbile Uniunii Europene, sau albume cu imagini pictate, în paralel, de ieri și de azi. Ador să achiziționez suveniruri. Este ca și cum suvenirul ar reuși să rețină momentul acela, cu toată încărcătura lui emoțională și l-aș putea păstra tainic, cu speranța veșniciei momentului, suvenirul așezat la loc de cinste fiind asemeni duhului închis în sticla aruncată în mare. Mă gândesc deja să comand online mascotele folclorice ale tuturor zonelor țării.

Să încercăm să susținem inițiativa privată! Să ne facem cadouri tradiționale românești, nouă sau prietenilor noștri, accesând platforma Art&Craft.  Un loc de cinste în galeria lor îl ocupă ia românească!

Acest articol a fost scris în cadrul competiției Spring SuperBlog 2016.

La 1 martie începe calendaristic primăvara. Odată cu sosirea primăverii oamenii își recapă veselia și pofta de viață, deoarece razele soarelui aduc cu ele mult mai multă energie, energie ce întreține vitalitatea pământenilor. La cumpăna dintre iarnă și primăvară, realizăm de fiecare dată bucuria vieții, parte a renașterii naturii, parte a conștientizării vitalității interioare. Și devenim mai activi…

Sigmund Freud afirma că „Iubirea si munca –  sunt pietrele patrate care stau la baza omenirii.” La începutul primăverii, oricât de leneși am fi, avem imbolduri către munca domestică, oglindite în plantarea unor pomi, amenajarea unui spațiu verde, munca în solar sau grădină și, evident, către ordine și curățenie în locuințele noastre, pe care, dacă uneori le facem pentru că trebuie, primăvara acționăm dând curs unor influxuri energetice interioare.

Sănătatea noastră depinde de calitatea apei, a aerului și a alimentelor. Incidența bolilor demonstrează că a început un proces biologic de decimare a naturii umane, prin selecție naturală sau nu. Privim neputincioși cum cursuri de apă sunt lăsate de izbeliște, cum deșeuri menajere sunt aruncate oriunde și oricum, fără ca organele competente să se autosesizeze, cum igiena spațiilor publice lasă de dorit… Și mergem în locuințele noastre și ne dorim ca totul să lucească de curățenie, creîndu-ne o oază de refugiu personal. Cu ajutorul produselor de curățenie și cu un aspirator performant vom obține confortul absolut al locuinței noastre.

Magazinul MarketOnline.ro are o gamă largă de oferte aspiratoare.

Străinii au un cult pentru curățenie. Italienii spală geamurile o dată pe lună, românii de două ori pe an, atunci când fac, de obicei, și curățenia generală. În România, serviciile de curățenie la domiciliu nu sunt tocmai accesibile oricui și atunci, volens-nolens, racordat la evoluția tehnicii, cu ceva decibeli în urechi și muzica preferată, cu un aspirator performant, poți face singur cu plăcere curățenie în propria locuință.

Aspiratorul Rohnson Aquatech R144 este un produs revoluționar pe piața ofertei de aspiratoare. El poate fi soluția perfectă și pentru persoanele alergice la praf, deoarece praful este colectat direct în apă, fără clasicul sac de colectare, și nu mai există riscul inhalării particulelor dăunătoare. Filtrul acestui aspirator reține în apă particulele de praf mai mari de 0,3 microni și este unul din cele mai igienice tipuri de aspiratoare. Are cinci accesorii și permite controlul variabil al puterii consumate. La achiziționare, cumpărătorul beneficiază de transport gratuit.

Pentru a ne menține sănătatea și pentru a ne asigura confortul la domiciliu, merită să achiziționăm un aspirator performant. Avem de unde alege!

Începeți-vă primăvara cu MarketOnline și Rohnson!

Cred că trebuie să reînvie un secol al artelor si culturii.
Am putea spune mai des „Doamne, binecuvântează-i pe artiști!”. Acesta a fost gândul cu care am plecat din sala de spectacol a Palatului Cultural „Theodor Costescu”, după ce scena a prins viață sub puterea magică a Orchestrei Filarmonicii „Oltenia”, duminică, 21.02, si a Operei Române, luni, 22.02, cu spectacolul DON GIOVANNI ( W. A. MOZART), ambele din Craiova, orașul fiind gazda unor evenimente culturale de elită.

Severinenii au avut parte de seri magice la Palatul Cultural ”Theodor Costescu”, în săptămâna 21-27 februarie 2016!
Gala Premiilor de Excelență, momentul artistic oferit de Virgil Ogășanu, Orchestra Filarmonicii „Oltenia” din Craiova, schimbarea gărzii la Cetatea Medievală a Severinului, dezvelirea bustului ctitorului teatrului ce azi îi poartă numele, expoziția Popa Popas, ne-au conectat din prima zi la starea de normalitate a unei vieți împlinite prin cultură, artă, frumos.

Deși redeschiderea Palatului Cultural ”Theodor Costescu” a fost anunțată inițial pentru data de 13 decembrie 2015, evenimentul a fost amânat pentru data de 21.02. 2016 și a adus o notă de eleganță în viața urbei prin calitatea actului cultural de care, din păcate, am fost privați în ultimii ani.

O nouă provocare!

De data aceasta știu regulile jocului.

Important este să pot posta articolul pentru fiecare probă a concursului, ca să mă pot număra printre finaliștii competiției

.

Sunt un bun observator! Recent m-am tot întrebat de ce avem tot felul de școli dacă nu avem și aripi să punem în practică, uniți, teoriile și fundamentele ce pot deschide un nou drum omenirii spre toleranță, bine, frumos, adevăr și spre cunoaștere și creație autentică.
De ce rămânem închistați în propria noastră micime, creionându-ne un cerc închis și limitativ al propriei existențe?
Școala românească a scos pe bandă rulantă viitorii părinți și bunici care nu-și vor putea ajuta copiii și nepoții să învețe să scrie corect, atât timp cât ei nu au această deprindere formată.
Sunt conștientă că nu pot schimba nimic într-un sistem perimat și complet învechit, neadaptat la evoluția științei și tehnicii. Mai scriu,din când în când. Prin 2004 mă gândeam că aș fi capabilă să pornesc prin țară cu o pancardă pe care să scriu TREZIȚI-VĂ, oameni buni! Trezirea nu se face decât în școli, dar tot acolo începe și moartea unei națiuni.

Ieri, 10 februarie 2016, am fost la supraveghere în cadrul examenului de absolvire scoală postliceală, la C. T. T. AUTO. Evident, în stilul meu caracteristic, am animat puțin atmosfera, întrebându-mă dacă doamnele profesoare vin cu mașina la scară, eu chinuindu-mă să ajung la intrarea profesorilor, aleea fiind complet neasfaltată. Cu ani în urmă, liceul trebuia să devină campus preuniversitar. Au început lucrările, cu surle si trâmbițe, apoi au fost sistate, fără să se facă prea mare zarvă. Specific românesc! Nimeni nu răspunde de nimic si oamenii au rămas cu totul alandala in curtea liceului si s-au obișnuit cu starea de fapt.

Azi, 18 ianuarie 2016, am ajuns la o concluzie realistă. NU trebuie să-ți pese de cei ce nu le pasă de ei. În România, este o utopie să vrei ca oamenii să fie educați, societatea civilizată, libertatea de exprimare respectată, competiția loială existentă, etc… Viața este o junglă, să înțeleg. Se asociază cine poate pentru un interes de microgrup, se țes intrigi, sunt exploatați cei slabi de cei puternici, etc.
Nu-ți trebuie prea multă carte ca să accepți aceste adevăruri și să devii indiferent la tot și la toate, atent doar la nevoile tale…

România este o țară foarte frumoasă, cu mare, cu munți, cu câmpii, cu dealuri, cu văi, cu cărări șerpuitoare în munți, cu Dunăre, cu Deltă, cu peisaje fascinante. Natura, creatorul desăvârșit a tot și a toate, poate fi remodelată prin forța creatoare a omului, dar, din păcate, ea poate fi și distrusă, prin neatenție, prin nepăsare, prin neimplicare.

În data de 11 decembrie 2015 am fost la Cercul Pedagogic al profesorilor din aria curriculară Tehnologii – Protecția Mediului, organizat de profesorii  Colegiului Național Economic ”Th. Costescu”.

Colegii de specialitate au avut ideea de a promova potențialul turistic din zona Mehedințiului și ne-au scos din rutina zilnică prin inițierea unei excursii în zona de nord a județului Mehedinți, pornind pe urmele legendelor comorilor ascunse din satul Izverna, primul popas fiind la Pensiunea Steaua Munților, unde s-au derulat activitățile propriu-zise ale Cercului Pedagogic.

Ne-am bucurat de albul primei zăpezi așternute deja în zona de munte spre care ne îndreptam și la primul popas am încercat să o imortalizăm zgribuliți.

Activitățile cercului au fost clasice, ora filmată, diseminare de proiecte, discuții libere, informări, mapa cercului, inedită și interesantă a fost prezentarea obiectivelor turistice ale zonei.

 Visele sunt o manifestare a subconștientului, cu siguranță. Privind în trecut și prin visele mele, toate corelate cu evenimentele care au avut loc, încep să fiu convinsă că subconștientul anticipează pericolul, în special, dar și oportunitățile, fiind un culoar dinspre noapte spre zi, un mesaj codificat pe care subiectul trebuie să-l decodifice, făcând asta în funcție de capacitatea sa neurolingvistică.

Din când în când am notat visele de noapte într-un jurnal, apoi am început să fac o preocupare din a consemna visele, într-un caiet special, de prin 2012. Din 2015, am început să redau o parte din vise pe contul de FB. Rămâne să-mi recuperez caietul de vise și să adun cu migală postările referitoare la visele mele de noapte și de prin forumul educației. Am să mut jurnalul viselor de noapte pe blog, pe acest topic.

Un vis pe care l-am postat pe FB, 8 aprilie 2015:

În vis, fostul director de la BJATM Mehedinți, azi septuagenar, încerca să mă lovească cu o forță ieșită din comun și cu o ură imprimată pe chip. Credința mea era atât de mare, în vis, încât omul nu mă putea atinge, timp în care o altă persoană, reală în planul vieții de zi cu zi, nu ezita să își arate uimirea față de forța mea de a respinge cumva mental loviturile. Părea dezamăgită persoana în cauză…
Bărbatul era îmbrăcat în negru, iar femeia care privea și ea stătea rezemată de un gard.
Ce vis!

În noaptea trecută, 13 spre 14 ianuarie 2016 am avut un vis ciudat. Parcă eram protagonistă într-un film nazist. Așa aveam impresia, în somn. Eram într-un tren. Abia urcasem. Eram eu, fiul meu și mama. Doi ofițeri cărora nu le vedeam fețele ne obligaseră pe mine și pe fiul meu să ne așezăm pe scaune. Eram cumva la mijlocul vagonului de tren. Mama rămăsese în picioare și avea un geamantan la picioare. Era geamantanul ei. Dintr-o dată, în jur au apărut pete de sânge, pe scaune, pe pereți. Și pe geamantanul mamei erau două pete mari de sânge. Dintr-odată, cineva mi-a pus în mână un cuțit plin de sânge. Eram speriată și vroiam să-l spăl. Mama cred că mi-a luat locul, iar eu căutam cu înfrigurare o baie. În spatele vagonului, câțiva călători m-au direcționat spre baie. Am ocolit până am găsit toaleta. Era curată, spațioasă, cu totul alb, cu geamuri curate, atât de curate că vedeam totul. Dincolo de geamul toaletei erau trei femei. Am spălat cuțitul și m-am spălat pe mâini. Aveam nevoie de hârtie să mă șterg pe mâini și am găsit-o, după ceva căutări, bine împăturită, frumoasă și curată. M-am trezit… Rețin faptul că ascunsesem cuțitul în pardesiul negru și mă ferisem și de cele trei femei, nedorind să fiu văzută la baie.

Efect: În aceeași zi am aflat că fiul meu a făcut o entorsă, pe pârtie, fiind la Predeal. Sângele împrăștiat înseamnă veste rea, probabil…

În aceeași noapte, am mai avut un vis… Simțeam cum o forță întunecată se îndrepta spre mine, exercitând o anume presiune, iar la reacția mea de repulsie în așteptare s-a risipit. În general visele mele sunt frumoase. Nu am mai avut un coșmar de prin 2012 sau 2013, când simțeam în somn că o forță nevăzută dă cu mine de toți pereții. Cu cât mă izbea mai tare cu atât mai mult eu conștientizam că sunt puternică.

Vise de noapte!

Privind în urmă, constat că unele vise chiar au fost premonitorii. Cu mulți, mulți ani în urmă, visasem că mergeam pe coate pe pământ uscat, urcând. Într-un final, după un efort epuizant, în vis, am ajuns la o pajiște. De unde să fi știut eu atunci ce lecții mă așteaptă pe planul devenirii psiho-socio-cognitiv-emoționale?!

Tot cu mulți ani în urmă, am visat că merg pe o un drum șerpuit, ca o cale ferată, că drumul este întunecat, dar punctul luminos la care trebuia să ajung era încurajator ca să nu abandonez calea.

Multe din vise îmi vin în minte.

În noaptea 1 spre 2 februarie 2016 am visat că eram la un ghișeu și cumpăram de 100 de milioane 20 de mii de euro. Ciudat a fost că am primit euro și am rămas și cu leii. Număram banii, cu plăcere vădită.

Efect: În data de 2 februarie, în CP al clasei XI C, un coleg de catedră a urlat din senin la mine și mi-a adus acuze nefondate. Banii înseamnă vorbe, probabil…

În noaptea de 3 spre 4 februarie 2016 am visat o femeie care vroia cu orice chip să-mi schimb ținuta. Mi-a dăruit o rochie superbă, culoarea piatra soarelui. Mama sau aceeași femeie m-a ajutat să mă schimb. Renunțam la o jupă sau ceva de genul acesta. Cu cât mă priveam mai mult cu atât mai mult îmi plăceau rochia și culoarea ei. Avea buzunare false și pe o parte și alta câte doi nasturi.

Efect: Azi, 4.02, am fost și mi-am cumpărat un costum și o pereche de ghete. 🙂

În luna martie a.c. am avut un vis ciudat. Un șoblan imens îmi producea o repulsie nemaipomenită. Mă zbăteam să scap de el, mișcând piciorul în aer. Interesant era că nu putea să-mi facă rău, doar forțe invizbile ținându-l la nivelul labei piciorului. Nu mă mușca, doar îmi producea repulsie…

Mi-am adus aminte de acest vis deoarece azi-noapte, 8 spre 9 iulie, am visat vreo 4-5 șobolani la picioarele mele, morți. Abia așteptam să îmi inving teama și să pășesc peste ei. La orizont am văzut câteva garduri și apoi măreață și impunătoare o biserică albă… Mă bucuram că o văd.

Efect: Evoluție spirituală 🙂

prin august 2016

Eu și în vis gândesc! 🙂 Eram în mijlocul deșertului și mă apropiam, pas cu pas, de un cal alb. Mă întrebam în vis ce caută un cal alb în deșert. Numai prin deșert nu mă visasem… 🙂 Era frumos peisajul.

8-9 octombrie 2016

Ieșeam dintr-un magazin, împreună cu o femeie. Eu aveam două plase și femeia un cărucior plin cu cumpărături. Eu am lăsat plasele și i-am împins căruciorul femeii. Am plecat împreună, fără bagaje. La întoarcere spre magazin ploua mărunt. În drum, pe jos am văzut câteva cuțite. Erau din loc în loc. M-am aplecat să le iau. Le luam, le priveam și i le dădeam femeii. Unul din ele era mic. Altele erau obișnuite, iar cel de a-l șaptelea, căci șapte cuțite am găsit în drumul meu, avea un design aparte. Mi-aduc aminte că i-am pipăit lucrătura înainte de a i-l da femeii. Nu am mai găsit nici plasele și nici căruciorul în curtea magazinului.

Efect: M-am gândit la dușmanii mei…

13-14 octombrie 2016

Era foarte multă lume pe stradă. Murise vecinul nostru, doctorul Nistor (mort de altfel de anul trecut). Era o mașină ce o făcea o groapă în fața curții vecinului din față. Acolo urma să fie îngropat defunctul. Eu eram îngrozită ca s-ar putea ca stradă să devină cimitir și mă miram de ce nimeni nu se revoltă. Apoi, în vis, cineva strângea bani pentru familia mortului. Eu nu aveam bani. Un bărbat mi-a dat un teanc subțire cu bancnote. Hârtiile erau noi. I-am dat mamei o bancnotă nouă de 10 lei și i-am spus să pună ea banii, eu refuzând să fac ceea ce făceau toți.

Au dispărut toți și aveam în brațe o floare albă complet. Eram uimită de ea. Vroiam, dar nu știu dacă am  pus-o pe scările din fața casei sau am luat-o în casă.

Efect: …

 5 spre 6 noiembrie 2016

Eram la fostul meu domiciliu… Erau acolo o femeie mai în vârstă și un bărbat mai tânăr. Stăteam în pat. Bărbatul mi-a luat mâna între mâini și am simțit un fluid energetic, de la el spre mine. Ridicându-mă din pat, m-am trezit cu zahăr într-o poșetă. Am mers la bucătărie. Am pus zahărul pe farfurie și dintr-o tigaie cu două ouă frumos prăjite am pus unul peste zahar și abia așteptam să mănânc. Mintea-mi lucra și în vis și mă gândeam că eu nu suport amestecarea gusturilor, cum de pot să mă bucur de un așa ”ospăț”. 🙂

14 spre 15 noiembrie 2016

Ce vis! Îl uitasem și mi l-am adus aminte. Țineam deasupra capului unui curcan. Parcă nu-l vedeam, doar îi simțeam ghearele. Mergeam cu el să i-l dau fostului meu soț. Nu aș fi vrut să mă vadă nimeni și, totuși, în fața blocului erau câteva persoane din școală. Parcă le văd pe L.C., C.C. râzând. Eu abia așteptam să scap de curcan, deși parcă nu-i simțeam greutatea. 🙂

10 spre 11 decembrie 2016

Porumbei albi treceau prin gard, de parcă nu ar fi avut corp fizic, și din curtea vecină își luau zborul,  reținându-mi atenția cu zborul lor deasupra curții noastre.

24 spre 25 decembrie 2016

Mama făcea maiaua pentru pâine, în curte. Stăteam lângă ea și dintr-odată i-au crescut două pâini frumoase, gata coapte. Am luat de pe margine o mică bucățică, ieșită din întreg. Cineva din curte îmi spunea să mănânc mai multă, dar nu l-am ascultat. Parcă era un bărbat cu două femei, ce ședeau pe o pătură la umbră. Eram uimită în vis deoarece o porțiune din grădină era săpată și câteva fire de ceapă verde îmi făceau cu ochiul.

30 spre 31 decembrie 2016

Simțeam că mi se desprinsese o fațetă de la un dinte. Ca prin miracol, am reușit să o pun la loc, dintele recăpătându-și forma și vitalitatea avute anterior incidentului, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

martie 2017

urma să primesc două fețe de masă de un alb imaculat…

31 martie spre 1 aprilie 2017

Aveam în față un panou cu cifra șapte care se repeta de patru ori… Fiecare cifră era în pătrățelul ei distinctiv, toate fiind în linie dreaptă.

17 spre 18 aprilie 2017

O femeie îmi arăta sticle pline cu apă. Din una beam deja…

23 spre 24 aprilie 2017

Lumânări aprinse, foarte multe. Vedeam lumina lor ce părea că se contopește într-un întreg.

26 spre 27 aprilie 2017

Erau trei, patru doctori la poarta vecinei mele. Spun doctori pentru că aveau halate albe. Ciudat era că scoteau ceva din curte, panouri mari ce se rezemaseră până atunci pe gardul comun dintre case, cărând cu efort.

Efect..,

Adran, elevul participant la Olimpiada Națională de Protecția mediului de la Baia Mare m-a anunțat că a luat 9,80 la proba practică.

5 spre 6 mai 2017

Visasem că găsisem o cheie cu brelocul o icoană. De fapt, așa arată cheile de la mașina mea.

27-28 iunie 2017

Eram în casa foștilor mei socri. Găsisem un piepten și ieșisem afară, pieptănându-mă, așa cum îmi place să fac de obicei, dându-mi părul peste capul aplecat. După ce m-am pieptenat, i-am dat pieptenele fostului meu socru, care l-a luat. Am observat atunci că avea dinții tociți.

Nu știu ce semnificație poate avea acest vis. Poate m-am detașat de toate câte au fost și pe care le-am descoperit prin intermediul capacităților extrasenzoriale, deși totul mi se pare elucubrant. Oamenii aceia nu mi-au zis niciodată ”dă-te mai încolo!”, iar eu nu am petrecut cu ei niciodată alte clipe în afară de a sta la masă împreună. Mi-aduc aminte că fosta mea soacră se umplea de broboane de apă când mă vedea, în ultimul timp, iar eu puneam asta pe seama căldurii. Cineva le-a citit tot ce-am scris pe forumul educației, mai mult ca sigur, deoarece am observat anumite schimbări de situație, în bine. 🙂 Poveste și de poveste, serios!

2-3 iulie 2017

Îmi aranjam într-o debara niște papuci și pantofi. Privindu-i, mă întrebam cum de i-am purtat… 🙂 🙂 🙂

Cred că am încheiat un capitol din viața mea, unul pe care alții l-au trăit în locul meu, căci eu habar nu am avut de ițele țesute în jurul meu de minți bolnave de ură, doar pentru că s-au regăsit descriși în posturi reale pe forumul educației. 🙂

8-9 iulie 2017

Am avut un vis care ar trebui să mă împingă la decizii. Eram la școală. Pe holuri m-am întâlnit cu câteva colege. Eram uimită să constat că una era pe targă. O duceau intr-o sala de clasă… La plecare, pe unde treceam, în urma mea, apărea foc liniștit, nu din cauza mea, ci din cauza vegetației moarte si a căldurii… Eram în căutarea unui drum, deoarece eram conștientă că pe acela nu mă mai pot întoarce. Mi-au arătat niște oameni alt drum. Erau parcă pe o combină de treierat. Era un drum printr-o pădure verde si răcoroasă. Mie mi se părea că sunt mai multe cărări posibile. Eu căutam soarele, nu umbra.  M-am trezit…

27-28 august 2017

Eram la Roma și toate grupurile statuare prinseseră viață… Era ca-n povești totul. Este unul din cele mai frumoase vise pe care le-am avut.

29 august 2017

Eram în fosta locuință. Pe jos nu mai era parchet, ci pământ. Un șarpe subțire și lung m-a strâns de picior. Credeam că s-a încolăcit pe picior, dar nu, se-ndepărtase de mine. În cameră era un bărbat. Am strigat să-l omoare. A ezitat, dar până la urmă a reușit, având o sapă-n mână. Apoi m-am gândit, în somn, că poate era mai bine să-l fi eliberat într-o pădure. Am plecat de acolo…

Efect…

Cred că am rămas doar cu înțelepciunea desprinsă din cei 23 de ani de căsnicie, restul nu mai există… Am reușit să mă iert eu pe mine pentru că am stat atât amar e vreme lângă un om pe care nu dădeam nici măcar doi bani. 🙂 Este și acesta un păcat…

21 spre 22 noiembrie 2017

Mă pregăteam să plec cu bicicleta. La un moment dat, în partea mea dreaptă era o haită de câini frumoși, mai mici și mai mari. Din haită s-a desprins o cățea și, ca să mă apăr, am pus bicicleta de a doua. S-a urcat pe roțile bicicletei. Eu împingeam bicicleta și mă gândeam cât timp să o mai las așa până când să o dau la o parte și să urc pe bicicletă. Ceilalți câini stăteau toți adunați și priveau. 🙂

Efect…

Cred că este vorba despre o femeie fără scrupule. 🙂

5-6 ianuarie 2018

Nu știu de ce, dar mergeam în genunchi. Mă căzneam să ajung într-un salon mobilat regal. În spatele meu era o femeie. Mă incomoda, mă agasa prezența ei. Trebuia să urc o treaptă ca să ajung în acel salon și, urcând, am izbutit să scap de femeia care mă ținea pe loc.

3-4 februarie 2018

Intrasem rapid într-o cameră și o lumânare arsă trei sferturi s-a stins. Era în mâna unei femei. Nu-i vedeam chipul. Mi-a părut rău, dar mi-am dat seama că nu am ce face și am plecat de acolo. Era aproape întuneric.

Am omis să mai trec visele. Pe unele le-am scris. Toate sunt interesante…

octombrie 2019

Când m-am mutat în apartamentul din Luică, am avut un vis care mi-a dat indicii prețioase.

Am visat că femeia cu care stau este ca mama. Îmi spuneam în vis că mă simt ca pe Carpați, mutându-mă dintr-o cameră în alta, după bunul plac.

22-23 sugust 2019

Eram într-o cameră. Mă trezisem și eram uimită de locul în care mă aflam. Părea casa foștilor socri, dar mult mai mare. Am ieșit din cameră și am trecut prin fața mai  multor uși. Vedeam chipuri cunoscute, dar nu le-am reținut numele. Aproape de ieșire, în partea dreaptă, într-un pat mare era Florin. Am trecut repede mai departe. În camera din stânga erau trei paturi, două pe aceeași latură, iar pe laura opusă, unul. În primul pat era mama, într-o dungă, supărată. Stătea ca atunci când eu am obținut divorțul, fără vlagă, perioadă în care acuza dureri de trigemen. În patul celălalt era Leo, dar mai mic. Dormea pe o pernă înaltă. Pe el am vrut să-l iau de acolo, dar m-am temut că nu voi reuși să părăsesc casa dacă va face zgomot. În ultimul pat era Doina, sora mea. Stătea ca struțul, cu capul în pernă. Am ieșit, dar nu știu dacă l-am scos pe Leo de acolo.

5-6 septembrie 2019

Ce vis! Eram cu mama și ea a spus să trecem printr-o apă. M-am trezit singură în apa până la gât, plutind contra curentului. Parcă făceam pluta pe spate. În sensul de curgere a apei trecea parcă lână. Nu mi-a fost frică, dar m-am întrebat ce voi face, ce soluții pot să găsesc. Mi-am dat seama că mama nu este cu mine și că sunt singură. Doamne, și ca prin minune m-am trezit lângă niște oameni, nu știu cum, știu că eram uimită că scăpasem din apa care părea că mă duce spre nicăieri.

17-18 septembrie 2019

O vedeam ]n vis pe mama. Semăna cu Vitoria Lipan, îmbrăcată în negru, ca o imagine dintr-un tablou. Îi reproșam că vrusese să mă declare nebună pentru o ”prăpădită” de casă și îmi prea rău, în vis, că spuneam o prăpădită de casă.

6-7 octombrie 2019

Eram într-un magazin tip IKEA. Vroiam să-mi iau cearceafuri. Am luat unul de pe un pat supraetajat. Mă ajuta o femeie, dar era mai scundă, așa că am tras cearceaful spre mine și am rămas cu el în brațe. Inainte de a ieși, am observat că cineva privea un tablou. L-am privit și eu. Era întunecat și nu înțelegeam nimic din el. La un moment dat, totul s-a luminat. Era un soi de roboțel, care lumina totul și care mi-a făcut vesel cu mâna. M-am îndreptat spre casă. Căutam femeia cu care venisem, dar nu mai era. M-am trezit…

Luna noiembrie 2019

Am visat o femeie cu bustul gol. Intr-un final, avea un sutien.

Decembrie

Am visat multe monede. Mă miram  de unde apăruseră. Erau de 1 si 2 euro…

20-21 decembrie 2019

Un vis ciudat. Eram cu Elena. Ea conducea mașina mea. În față era un obstacol și coliziunea era evidentă. Am pus mâna pe volan și nu știu ce am făcut căci am început să zburăm. Mă rugam să nu ne izbim de obstacole. La un moment dat am plonjat  în apă. Apa era aproape de plafonul mașinii. I-am spus Elenei  că murim dacă ușa nu se deschide. Parea resemnată… Știu că eu am deschis portiera și am ieșit la suprafață.

27 octombrie 2020 – a murit fostul soț, Ionescu Florian Nicușor… Știu doar că în ziua cu pricina am avut Consiliu Profesoral pe whatsapp, în Colegiul Național Victor Babeș, unde eram detașată. Folosisem un ruj roșu, deci nici vorbă de durere. O suportam pe Kirsteuer cu stoicism. Divorțasem de cinci ani. Am avut părere de rău ca după orice ființă plecată spre celălalt tărâm. Durerea urma să o retrăiesc la intensitatea celei din 1995, la moartea surorii mele.

Trebuie să caut visele din 2019-2021.

4 aprilie 2020 – vis postat pe FB si preluat azi, 4 aprilie 2021

Cred că am avut unul din cele mai frumoase vise posibile. Eram în sfera aurorei boreale. Era o frumusețe de nedescris în cuvinte. Erau in cerc piscurile unor munți si fiecare munte avea și o… aură energetică, cu propria auroră boreală. Nu aș fi vrut să plec de acolo. 🙂 Cu siguranță, am în suflet feeria aurorei boreale. :

21 spre 22 martie 2021

Constat că nu am mai avut vise semnificative, dacă nu le-am scris. Dacă stau bine să mă gândesc, cred că mai am câteva vise notate pe un caiet special, dar nu mi-am făcut timp să le scriu pe blog. În dimineața aceasta trebuia să fiu la CNVB la ora 7.30, la asistență – examenul de simulare bacalaureat, dar eu abia la 7.09 m-am trezit dintr-un vis care mi-a reținut atenția. Eram cu o fostă amică E.R. intr-o încăpere, în semiumbră. Stăteam pe niște fotolii, față-n față. Era ceva ce nu-mi plăcea în acea atmosferă, poate semiîntunericul. La un moment dat, cineva a bătut la ușa. E.R. nu vroia să deschidă ușa. La insistențele mele, a tras perdeaua și a deschis ușa. Am ieșit și eu la aer și mă bucuram de peisaj, mai ales că înăuntru, la ieșire, mi s-a părut că era fum, fum ca de țigară, deși noi nu fumam în vis. Afară, E.R. vorbea cu o persoană. Parcă era desculță E.R. și asta mă mira. Când m-am uitat la ceas era 7.09. M-am gândit să sun la liceu și să anunț că întârzii, dar mi-a luat-o înainte domnul director adjunct. 

31 martie spre 1 aprilie 2021

Un vis destul de ciudat! Este a doua oară când îl visez pe Donald Trump. Prima dată a fost la începutul pandemie, stătea cum stă o mamă la capul copilului înainte de culcare. Acum l-am visat că mă ținea de mână, dar tot încurajator. Vise de noapte…

24 spre 25 aprilie 2021

Un vis destul de interesant… Eram în Severin și aflasem că îmi anulaseră titulatura, mama cu fostul director Busuioc. Eram îngrozită de mama. Ea anunțase la liceu că am părăsit domiciliul. Mă rog, îmi făceam tot felul de planuri de acțiune, cum să-mi recuperez ce anulaseră… Apoi acțiunea s-a mutat în CTD. Era la fel de cenușiu decorul. Pe hol, lângă cabinetul directorial, la un strung, erau trei persoane, CC, FC și PM. Le reproșam că au îndrăznit să-mi anuleze titulatura. 

1 spre 2 noiembrie 2021

Pare că nu am mai avut vise care să-mi rețină atenția în ultimele luni, până la început de noiembrie…

Era un peisaj de toamnă. Trecusem pe lângă o femeie mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată, care era foarte frumoasă, apoi m-am așezat pe banca răsărită în fața mea, ca și cum aș fi privit cerul. Mi-era cumva jenă să nu-mi intre în cadru femeia care avea și o siluetă demnă de invidiat.

2 spre 3 noiembrie

Păianjeni uriași… Unul era fix și celălalt în mișcare pe peretele camerei în care locuiam.

19 noiembrie 2021

Un vis trăsnit! Era ziua fostului soț. Țopăia, într-un joc absurd. Prietenul lui, plecat de curând la stele vroia să-i facă o surpriză și, culmea, îmi făcea avansuri. Îl respingeam și mă miram de comportamentul lui. Realizam în vis că este mort. Îmi spunea să merg cu mașina să aduc surpriză pentru fostul soț. Apoi eram acasă, în Severin, pe balcon. O vedeam pe vecina mea Victoria N. fericită. Leo era mic și parcă avea bubatul. M-am trezit din acest vis ciudat!

Nu am mai avut vise semnificative până în urmă cu o lună de zile, în ianuarie 2022…

Am visat-o pe bunica fiului meu, mama fostului soț și soacra mea pentru 23 de ani, Constanța Ionescu. A fost un vis coșmar. Cineva îi dăduse cu ușa peste față. Leșinase și doi bărbați erau lângă ea. Eu eram într-o altă încăpere și nu puteam interveni. Ușa mea era încuiată.

Am aflat că bătrâna era în spital. Am interpretat visul că premonitoriu decesului soacrei mele. În 20.02.2022 s-a stins din viață în apartamentul din Aleea Castanilor, Severin. Dumnezeu să o primească în lumina lui!

6 martie 2022

Doamne, acum dacă stau să mă gândesc, toată acțiunea din visul din ianuarie se petrecea în casa copilăriei, pe Carpați, inainte de a fi demolată și unde a fost ridicată casa actuală. Eu bănuiam că este fosta mea soacră, dar putea să fi fost chipul surorii mele, sora mea dragă care în data de 27 februarie 2022 a murit fulgerător, în brațele mamei. Acum tot reconstitui visul. Văd holul de la intrare, apoi camera în care eram eu și din care nu puteam interveni.

Acum îmi vine în minte și visul povestit de soră-mea, plecată prea repede la Ceruri, Grecu Doina (Ioana Melania – nume de botez) vis care a făcut ca mintea să nască apoi să alunge un gând fulger. Mi-a spus că visase trei femei în vârstă care intraseră în curte pe porțile mari, deschise. Le-a dat afară urgent, mirându-se cum au îndrăznit să intre. Eu i-am spus că trebuia să le invite în casă, fiind ursitorile și fugitiv mi-a trecut prin minte un gând pe care l-am alungat imediat ca fiind o maximă idioțenie.

Doamne, ce durere! Gândul acela s-a adeverit!

Iunie 2022

Nu mai știu data, dar am visat-o pe soră-mea că mă trezește, atingându-mă.

Pe 19 iunie am plecat din Severin spre București, iar pe 27 iunie sufletul mamei a plecat în căutarea veșniciei. Un adevărat coșmar și așa am pierdut în patru luni pe soră-mea și pe mama. Pe Carpați sunt două tablouri în geam… 😥😥😥

1 octombrie 2022

În noaptea ce a trecut am visat-o pe mama acasă, pe Carpați. Nu murise și îi spuneam fratelui meu că trebuie să anunțăm că nu este moartă. Era o mogâldeață neagră în sufragerie. Parcă nu o vedeam. Ciudat vis!

4 spre 5 noiembrie 2022

EraM iar pe Carpați, dar eram pe acoperișul fostului spațiu unde tata creștea nutrii. Nu doream să cobor. În curte parcă era mama.

ViSul îmi aduce aminte de un altul. Mergeam numai pe acoperișuri. 🤣🤣🤣 Nu mai știu anul, dar parcă este și acum aevea.

11-12 decembrie 2022

L-am visat pe inspectorul de la ISJ MH, Alin Tomoescu, și pe liderul de sindicat, John, Ion Zoican. Cel din urmă se chinuia să mă convingă că nu am formulat bine cererea pe care ei o analizau. Evident că nu s-au înțeles cu mine. 🤣🤣🤣

30-31 decembrie 2022

Visul din noaptea aceasta a fost straniu. Eram pe Carpați, acolo unde am domiciliu după divorțul din 2015, când am redevenit Grecu Liliana din Ionescu. În curte erau mulți oameni. Cineva m-a chemat afară să salut doi copii. Am vorbit cu ei… Dincolo de gard erau trei elevi din Liceul Teoretic George Călinescu. Cineva le făcea poze… Apoi aveam o temere. Urmă ca Doina Grecu (decedată, în realitate) să fie îngropată, deși era vie. Mama spunea că trebuie să tac. Pe ea nu o vedeam. Soră-mea era suplă, iar eu incercam să vorbesc cu preotul. O aiureală de vis! M-am trezit…

19 spre 20 februarie 2023

Sunt în Drobeta Turnu Severin. In 18 a fost parastasul de un an de la decesul surorii mele. Am avut un vis care mi-a reținut atenția.

Eram pe Carpați. M-am trezit, în vis, din cauza gălăgiei. Soră-mea și mamă-mea, ambele decedate în 2022, făceau zgomot să mă trezesc. Când am ieșit din camera mea cu balcon am coborât pe scări și ele stăteau în spatele meu. La parter era plin de apă curată, iar ele mă îndemnau să ajung și să deschid ușa de la intrare. Și am pornit prin apă curată spre ușă, dar m-am trezit uluită de acest vis.

Ca o provocare, am acceptat să mă înscriu în competiția SuperBlog 2015, ce s-a desfășurat în perioada 1 octombrie – 30 noiembrie 2015.

Am prins din mers care este procedura. Mi-am făcut cont și am înscris 19 din cele 24 de articole posibile pe  platforma de jurizare SuperBlog. Nu am știut că articolele pot fi postate și cu întârziere, dar cu penalizare. Pentru că în vremea respectivă am avut ceva probleme cu conexiunea la internet de pe un stick, iar firma rcs-rds a onorat cererea mea de conexiune la limita termenului posibil, au fost cinci probe la care nu am participat; 8, 9, 10,11 și 22.

Probele competiției SuperBlog 2015 au fost:

1. O mie și una de… arome!
2. Fii o Ileana Cosanzeana modernă!
3. Ce fel de ștampilă ești tu?
4. Hair-Files
5. Tricouri cu personalitate
6. Câtă energie consumă biroul tău?
7. STAR – în fiecare zi. Deschis nelimitat la îndeplinirea viselor
8. Vrei să fii magician?
9. Cum ar fi lumea dacă n-ar exista cauciucul?
10. Fericirea într-o cană
11. Toni vs. Toni Jr., talentele celor mai mari fani brânză
12. Trăiește cu eleganță!
13. Scenariu de nuntă, la Golden Tulip Times
14. FSP – Fortron îți pune PC-ul în mișcare!
15. Cu sculele electrice potrivite, și tu poți fi un meșter priceput!
16. Jurnalul meu de călătorii – #jurnaldecalatorie
17. Punem lumea în mișcare. În fiecare zi.
18. Zâmbete la buchet
19. Când pielea ta e sănătoasă și frumoasă, ești fericit(ă) și tu!
20. Deeply Yours
21. Cea mai bună brânză din lume
22. Epilarea definitivă – de la Hollywood, în casele noastre
23. Tehnologia Philips, la picioarele tale
24. Schimbă vieți și ajută la promovarea unui stil de viață sănătos!

Deși nu m-am numărat printre finaliștii SuperBlog 2015, am decis să iau parte la Gala SuperBlog 2015. Nu am fost inspirată să citesc cu atenție invitația și am confirmat participarea cu întârziere, ceea ce nu mi-a permis să mai beneficiez de cazarea oferită gratis de Hotel Golden Tulip Times.

Am decis să suport personal costul cazării, 50 de euro și am pornit să văd hotelul imediat ce m-am cazat. Scrisesem un articol despre hotel, fără să
-l văd!

Camera a fost una spațioasă, pe gustul meu, bine compartimentată.

Mocheta de la intrarea în hotel nu era una tocmai pretabilă pentru un hotel cu pretenții.

Mi-a plăcut faptul că în cameră am găsit Noul Testament, atât în română, cât și în engleză, franceză, etc.

M-am simțit atât de bine în cameră încât era să nu ajung la gală sau mai bine zis eu am ajuns la fix, iar festivitatea începuse deja. Mă rog… Am mai găsit un scaun liber.

Festivitatea propriu-zisă ne-a permis să ne cunpaștem, cât de cât, luând fiecare cuvântul… Veselie și nu prea. Am fost încântată să văd mulți tineri iubitori ai condeiului, fie și doar pentru facilitatea de a câștiga ceva premii.

Seara s-a încheiat la Berăria H. Am rămas plăcut surprinsă de spațiul gigant dedicat petrecerii timpului liber.