Sunt un bun observator! Recent m-am tot întrebat de ce avem tot felul de școli dacă nu avem și aripi să punem în practică, uniți, teoriile și fundamentele ce pot deschide un nou drum omenirii spre toleranță, bine, frumos, adevăr și spre cunoaștere și creație autentică.
De ce rămânem închistați în propria noastră micime, creionându-ne un cerc închis și limitativ al propriei existențe?
Școala românească a scos pe bandă rulantă viitorii părinți și bunici care nu-și vor putea ajuta copiii și nepoții să învețe să scrie corect, atât timp cât ei nu au această deprindere formată.
Sunt conștientă că nu pot schimba nimic într-un sistem perimat și complet învechit, neadaptat la evoluția științei și tehnicii. Mai scriu,din când în când. Prin 2004 mă gândeam că aș fi capabilă să pornesc prin țară cu o pancardă pe care să scriu TREZIȚI-VĂ, oameni buni! Trezirea nu se face decât în școli, dar tot acolo începe și moartea unei națiuni.

Ieri, 10 februarie 2016, am fost la supraveghere în cadrul examenului de absolvire scoală postliceală, la C. T. T. AUTO. Evident, în stilul meu caracteristic, am animat puțin atmosfera, întrebându-mă dacă doamnele profesoare vin cu mașina la scară, eu chinuindu-mă să ajung la intrarea profesorilor, aleea fiind complet neasfaltată. Cu ani în urmă, liceul trebuia să devină campus preuniversitar. Au început lucrările, cu surle si trâmbițe, apoi au fost sistate, fără să se facă prea mare zarvă. Specific românesc! Nimeni nu răspunde de nimic si oamenii au rămas cu totul alandala in curtea liceului si s-au obișnuit cu starea de fapt.