Țara proștilor, a orbilor și a surzilor?
ZBORUL FRÂNT AL FABRICII DE AVIOANE DE LA CRAIOVA…
Suntem chiar țara proștilor, a orbilor și a surzilor?
Dacă România a fost furată, legea trebuie să își spună cuvântul. Noi am trimis în Parlamentul României oameni care să reprezinte interesele națiunii române. Dacă nu au reprezentat interesele națiunii române, aleșii trebuie să răspundă pentru faptele lor.
România este o RUINĂ, timp în care parlamentul a dat legi ce protejează hoția cu acte în regulă. Avem dreptul la inițiativă legislativă. Trebuie să cerem bilanțul economic al României, pentru utimii 27 de ani. Ce au făcut guvernele postcomuniste, pentru România? Au pus-o pe butuci!
Toți sunt pușcăriabili, până la proba contrarie, în opinia mea! Unii au câte patru mandate în Parlament și mai vor și pensii suplimentare. Pentru ce? Pentru ruinarea unei țări care nu avea nicio datorie externă în anul revoluției?
Idei idioate, se pare… scrise pe FB și forumul educației, inițial
Suntem în 2016… Lumea a evoluat, dar noi ne ambiționăm să stagnăm. Școala este la limita derizoriului și nimănui nu-i pasă…
Profesorul este împovărat de griji existențiale, deci, nu prea are timp pentru nelimitare, pentru ascensiunea treptelor spirituale și predarea ștafetei spiritualității.
ȘCOALA – grădiniță, gimnaziu, liceu, școală profesională, școală postliceală, facultate – nu trebuie să aibă secrete! Toate documentele școlii trebuie să fie publice, nu pe site-ul ARACIP/ARACIS unde direcțiunea/rectoratul poate urca orice documente vrea, fără a fi validate în CP, ci publice pe site-ul fiecărei instituții în parte, site conectat la rețeaua națională a ministerului de resort.
Pe site trebuie să fie planul de acțiune al școlii, proiectul de buget și execuția bugetară, înregistrările audio ale CP și CA, portofoliile profesorilor și managerilor, incluzând rapoartele de activitate anuale, auxiliarele curriculare și structura dinamică a lecțiilor, planificarea evaluărilor la toate disciplinele și itemii de evaluare, proiectele POS-DRU, cu toată bucătăria lor, dar mai ales IMPACTUL lor, și, evident, FORUM de discuții pentru elevi, părinți și profesori, conectat la forumul educației naționale, etc.
Am dat peste un astfel de site, prin 2001. Era un site francez și uluirea mea a fost maximă. Căutam reviste de chimie și, da, era și revista de chimie a școlii publică pe site-ul instituției respective. Suntem în 2015 și noi nu avem nimic, ca organizare și transparență, din ce aveau francezii în 2001.
Azi, pare-se că viitorul este al celor fără bacalaureat!
Cred că suferim de paraplegism național și asta este ștafeta pe care vrem să o transmitem…
Eu sunt curioasă câte școli postliceale sunt în România și câți absolvenți ai acestor școli profesează în domeniu. De asemenea, aș fi curioasă să știu ce taxe și impozite plătește o școala postliceală privată statului român. Oare, pot găsi situațiile financiare ale acestor instituții de învățământ?
Copiii cu nevoi speciale, care studiază în școlile de masă, cred că trebuie să învețe după programe speciale astfel încât ei să nu fie declarați repetenți.
Într-una din zile, în curtea liceului, plângea din suflet un copil de la gimnaziu. Cum nu trec nepăsătoare niciodată pe lângă un copil care plânge, l-am întrebat de ce varsă amar de lacrimi. Printre suspine mi-a spus că rămâne repetent la matematică. Eu i-am spus că poate rămâne corigent, nu repetent. Cred că toți copiii au nevoie de atenția noastră și a celor din jur. Cred că putem deveni mai empatici dacă facem execițiul imaginației. Să ne imaginăm că un copil cu mici sau mari probleme sau cu probleme induse și întreținute de anturaj este fiul sau nepotul nostru sau poate fi, neștiind niciodată ce ne oferă viitorul.
Profesorii trebuie să beneficieze de o temeinică pregătire psihopedagogică…
Cum se fac azi aceste cursuri, nu ați vrea să știți și nici cei din minister nu vor să știe, din păcate! Plătești cursul, iei cartonul! Profilul dascălului se răsfrânge și asupra elevului, care ia nota, neinteresându-l competențele acumulate (cunoștințe, deprinderi, atitudini).
Pregătirea psihopedagogică trebuie să se facă în mediul academic, în universități, nicidecum să nu fie lăsată la mâna unor inspectori sau metodiști mediocri.
Am dat peste niște rânduri scrise prin 2006, pe forumul educației:
”Daca as avea putere de decizie, as lucra in interesul elevului, al familiei si al scolii. Cum??? As initia o evaluare REALA pe elev, la fiecare disciplina in parte (ex: am intalnit copii ce nu au cautat niciodata un element chimic in Sistemul Periodic sau elevi ce nu stiu sa opereze cu numere zecimale, dar ajunsi in clase terminale…). Nu as mai evalua profesorul dupa programa parcursa, ci dupa competentele elevilor. Eu, ca dascal, daca observ ca elevii nu au notiuni elementare de matematica sau de fizica, sa pot sa fac un referat catre conducerea scolii, iar elevii sa mearga la clasele din ciclul inferior, unde isi pot completa lacunele. Asta implica, pe de o parte, dorinta elevului de a nu ramane ignorant, dar, de asemeni, si dorinta scolii de a nu scoate semianalfabeti pe piata muncii. Asta inseamna ORGANIZARE, ceea ce nu exista in scoala romaneasca. Profesorii trec cu vederea dificultatile de invatare si carentele elevilor cu gandul ca prin existenta acestora au o paine asigurata. Pentru mine inseamna o paine dulce-amara. M-am situat in cazul liceelor tehnologice, dar sunt astfel de situatii si in liceele teoretice.
Manualele trebuie reconcepute astfel incat elevul sa fie intr-o permanenta stare de cautare, sa-l starneasca sa-si puna intrebari, un fel de minicercetare, de care Romania duce lipsa si asta se oglindeste perfect in laboaratoarele universitare de chimie, unde lucrarile de licenta nu mai au proba practica din cauza dotarii precare a facultatii respective. Cum primeste ea acreditare? Nu știu!”.
Scriam pe FB, luna aceasta:
Eu vreau ca cineva, nu știu cine, poate face o verificare reală a ceea ce se-ntâmplă acum în liceele tehnologice.
Elevii claselor a XII-a mai au o săptămână de practică, după ce pe 3 iunie s-a anunțat încheierea cursurilor, ceea ce înseamnă că media la modulul respectiv ar trebui încheiată vineri, 10 iunie, dar ministerul a omis și a suprapus susținerea atestatelor taman în această perioadă, cerând la înscrierea atestatului un dosar care să cuprindă și foile matricole. Eu înțeleg așa: statul român plătește cele 30 de ore fără a fi făcute, onor ministerul habar nu are ce și cum și, CE ESTE CEL MAI GRAV, niciun director de liceu tehnologic nu are curaj să pună mâna pe telefon și să anunțe pe cei ce plimbă hârtii prin minister. Halal intelectuali! Toate astea în timp ce elevul de clasa a XII-a nu are competențe minime de formatare a unui text redactat sau copiat.
Corect este ca ministerul să amâne susținerea atestatelor cu o săptămână, timp în care elevii parcurg ultimul modul de practică comasată. Că nu se face școală și că ea se face ca vai de ea, asta este altceva, dar toate se întâmplă pentru că nimănui nu-i pasă.
Este omenește a greși, dar se pare că este divin a sesiza și îndrepta greșeala.
Grație, eleganță și distincție!
Grație, eleganță, distincție și… iubire! La toate acestea îmi fuge gândul când privesc fotografiile ce au în prim plan pe una din reprezentantele Casei Regale a Danemarcii.
Foarte rar avem șansă să întâlnim aceste calități, în viața de zi cu zi, în opinia mea. Sunt multe femei elegante, dar, când deschid gura, îți dorești să nu o fi făcut. Mass-media nu promovează și nu încurajează emanciparea reală a femeii.
Am întâlnit și femei de care nu ți-ai fi dorit să te desparți. Sunt cele care își dedică viața studiului în domenii vaste ale cunoașterii și care împărtășesc cu modestie din știința acumulată. Foarte rare și aceste femei sau cu foarte puțină vizibilitate în mass-media, care ne intoxică cu tot soiul de analfabeți, politicieni fără știință politică și maneliști.
O șansă și o bucurie să întâlnim femeia educată…
Statul român ne învață să ne descurcăm cum putem…
Ieri, 20 iunie, Sfânta Treime, am ajuns la Mânăstirea Schitul Topolniței… Cu ceva peripeții, căci la noi așa merg lucrurile. Mașina fiind la fiul meu, plecat prin țară, m-am gândit să apelez la mijloacele de transport în comun. Nici vorbă de așa ceva. Un taximetrist ne-ar fi luat la dus 35 de lei, dar tot el ne-a dat o alternativă și iată-ne la Podul Gruii, la mașină de ocazie. Era una bine întreținută, este drept, iar șoferul era un tip dezghețat la minte. Cu 40 de lei, dus-întors, ne-am îndeplinit dorința și am constatat că și alții gândesc ca noi pe marginea neadministrării corespunzătoare a țării.
Peisajul este dezolant, deși verdele naturii te bucură. Drumul este marcat, dar, aproape de destinație, este și o porțiune fără asfalt.
Raiul este pe pământ, să știți! Tata avea dreptate! Raiul ceresc ne primește, doar dacă suntem energie pură, în opinia mea. Pentru asta trebuie să ne bucurăm mai întâi de raiul de pe pământ și noi nu facem asta, încă.
În zona mânăstirii erau foarte mulți turiști, și niciun spațiu special amenajat, din păcate.
Revenind la ideea inițială, cred că mașinile care fac curse ar trebui prinse într-o bază de date, fără ca șoferii să plătească vreo taxă statului român, dar să aibă obligația ca mașina și condițiile de transport să nu pună în pericol viața pasagerilor care apelează la astfel de servicii.
Vine vacanța, fără bani!
Vine vacanța, fără bani! Directorul ne-a citit azi, în C.P., nota primită de la Primărie, ca răspuns la solicitarea școlii de a asigura banii pentru plata CO ale profesorilor… Gaura este de 1.400.000 de lei.
Primăria Drobeta Turnu Severin a decis ca profesorii liceului la care profesez să nu primească drepturile salariale pe perioada vacanței, datorită unui management defectuos al instituției. Pe 10 august am primi un procent din sumele cuvenite, zice-se!
Consider că vina nu revine în totalitate direcțiunii școlii. Atât timp cât în ultimii ani noi am depășit constant plafonul pentru salarii, prin acel management defectuos, primind salariile grație rectificărilor bugetare, cred că primăria și C.L. trebuie să-și asume vina de a nu fi venit cu soluții viabile la masa dialogului cu ministerul, inspectoratul școlar, consilieri financiari și școală.
Județele în care s-a făcut o analiză responsabilă privitoare la cheltuielile școlilor de la bugetul local, au decis comasarea claselor și a liceelor. La noi s-a ridicat din umeri, nefiind persoane capabile să își asume această decizie.
Efectivele de elevi ale liceelor au scăzut drastic. Din 1500 de elevi, liceele tehnologice au azi 500 și chiar mai puțin, exceptând profilul servicii. Întreținerea acestor licee de sine stătătoare este o gaură la bugetul local, dar nimănui nu-i pasă!
Pe linie ierarhică, în opinia mea, persoanele cu putere de decizie, care nu și-au asumat responsabilitatea, trebuie să răspundă pentru situația la care s-a ajuns, altfel ea va prolifera…
CRED CĂ AȘA A FOST PUSĂ PE BUTUCI TOATĂ ROMÂNIA, prin nepăsare și neasumare a deciziilor!
Oamenii trebuie să răspundă pentru faptele lor!
Personalitatea preadolescenţilor si adolescenţilor
“Omul nu poate ajunge om decât prin educaţie.”
(Platon)
“Omul este rodul educaţiei pe care o primeşte.”
(Helvetius)
Personalitatea îl defineşte pe om în relaţiile sale cu alţi oameni şi cu societatea. Conţinutul şi natura personalităţii nu se dezvăluie decât în activitate şi cuprinde totodată totalitatea potenţialităţilor înnăscute şi a însuşirilor dobândite de individ în cursul vieţii, intr-un anume fel structurate, care-i asigură integrarea originală, unică în mediul social, cultural şi natural. Fiecare om are temperament, aptitudini şi caracter, dar acestea se dezvoltă diferit de la un individ la altul, deoarece factorii principali ai formării şi dezvoltării personalităţii sunt ereditatea, mediul şi educaţia, iar factorii educaţionali sunt familia, şcoala şi societatea.
Una din principalele misiuni ale oricărei educaţii este aceea de a-l ajuta pe elev să dobândească principii de orientare valorică, ce alcătuiesc nucleul conştiinţei sale morale şi se exprimă sub forma unui model ideal de om.
“Profesorul e mare prin elevii săi şi elevii ajung oameni de seamă numai prin profesorii lor!”, afirmau Gh. Ionescu-Şişeşti, Emil Gatainţu şi Dumitru Rădulescu, elevi ai liceului “Traian”, liceu care era considerat în 1904 de Ştefan Bodiu ca fiind opera voinţei lui Theodor Costescu.
Să-i educăm pe elevi în spiritul valorilor universale!
În faza preadolescenţei sau pubertăţii se produc profunde transformări în organismul şi în viaţa psihică a elevului, se dezvoltă interesele, aptitudinile şi concepţia morală. Este faza în care se formează păreri personale în numeroase domenii şi probleme, crescând interesul pentru probleme abstracte şi de sinteză.
Adolescenţa propriu-zisă se caracterizează printr-o echilibrare intimă şi complicare a concepţiei despre lume, prin clarificarea idealurilor omului, printr-o mare dezvoltare a laturii cognitive, afective şi voliţionale a personalităţii. Se formează o serie de trăsături de caracter legate de sentimentul responsabilităţii. Se constituie mai intens interese profesionale, după momente de ezitări şi contradicţii.
Copilul, preadolescentul şi tânărul au avut şi au nevoie, de când există lumea, de educaţie, de care orice profesor ar trebui să fie preocupat. De asemenea familia şi societatea au un rol important în educaţia tinerilor.
Să facem din elevii noştri persoane cu caracter, care întruchipează bunăvoinţa, solicitudinea şi amabilitatea. Cel care are caracter veghează mereu la igiena şi disciplina severă a moravurilor şi caută să domine lucrurile prin inteligenţă.
Fără iubire inteligenţa omului scade. Cel care iubeşte (părinţii, patria, aproapele) îşi poate valorifica toate capacităţile la maximum. Nietzche arăta că a-i iubi pe ceilalţi este cel mai rafinat sentiment dintre cele dobândite de oameni.
Să-i învăţăm pe elevii noştri să se furişeze în inimile celorlalţi, făcând o pasiune pentru adevăr şi dragoste, pentru toleranţă şi pentru iertare!
Iertarea este puterea celui tare; ea naşte liniştea minţii şi pacea sufletului. Iertarea şi blândeţea sunt calităţile celor ce au dobândit stăpânirea de sine.
Marcus Aurelius spunea că gândirea descătuşată de ură devine o adevărată fortăreaţă, iar omul care o posedă devine de neînfrânt. Egoistul este însoţit pretutindeni de orgoliu, mândrie trufaşă şi vanitate.
Pretutindeni există două categorii de oameni: una care posedă averea materială şi îi sunt indiferente satisfacţiile intelectuale şi spirituale şi alta, care posedă bogăţia spirituală şi detestă preocupările materiale excesive. Ar fi bine dacă am înţelege că averea reprezintă o valoare relativă; spiritul fiind averea pe care nu ne-o poate lua nimeni.
Toţi oamenii se nasc liberi, dar unii vor cu orice preţ să ajungă servili, practicând linguşeala, uitând că dezvoltarea mentală a speciei umane se datorează poziţiei verticale. Sa-i învăţăm pe elevi ce-nsemnă CINSTEA, CORECTITUDINEA şi DEMNITATEA!
Heraclit susţinea că oamenii superiori “preferă un singur lucru tuturor celorlalte: gloria veşnică faţă de cele trecătoare”, iar Plutarh scria în “Vieţile paralele” că singurul mijloc ce-i stă la îndemână omului de a dobândi nemurirea este CREAŢIA, deoarece în actul de creaţie primează raţiunea cu care se caută adevărul şi frumosul.
Să le permitem elevilor noştri să creeze!
În general, orice om normal tinde în mod natural spre reuşită, conştient sau inconştient. Protagoras afirma, pe bună dreptate, că “omul este măsura tuturor lucrurilor”.
Să-i pregătim pe elevii noştri pentru viaţă, să-i determinăm să aplice ceea ce învaţă şi să-i stârnim ca permanent să-şi pună întrebări, cărora să le cautăm răspunsuri împreună.
Marcus Fabius Quintilianus (42-118 e.n.) afirma că profesorul“ trebuie să servească drept exemplu şi model pentru elevi, el trebuie să-i iubească, […] înainte de toate, profesorul trebuie să apeleze la sentimentele sale părinteşti faţă de elevii săi. Profesorul să nu fie irascibil şi, în acelaşi timp, să nu fie indulgent cu cei ce au nevoie de îndreptare. Să fie simplu în predare, răbdător în lucru, mai mult persistent decât exigent. Să răspundă cu plăcere celor ce întreabă şi să pună întrebări celui ce tace.”
articol scris în anul 2006, cred…
Atestat 2016
8 iunie 2016, ora 14, Colegiul Tehnic Lorin Sălăgean, examenul de atestat, proba proiectului, în vederea certificării competențelor profesionale…
Am ajuns la concluzia că cei de la ISJ Mehedinți dorm, dorm cu toții. Ca membru în comisia de coordonare și evaluare proiecte am fost trecută Ionescu, nu Grecu. Asta dovedește că nu au o bază cu personalul din școli sau nu gândesc când scriu hârtiile. Este un drum lung, până comisia este validată. Propunerile le face șeful de catedră, le validează directorul și CA, apoi ajung la ISJ, la inspectorul de specialitate și la CA al ISJ MH. Oamenii semnează, fără să citească, asta este clar.
Examenul în sine a fost provocator pentru elevi. Dimineața am stat să verific prezentările Power Point. Am rugat un coleg să intre la două ore, pentru a finaliza munca începută.
Ne-am transformat în oameni-muște?
Ieri, 12 iunie 2016, am fost nevoită să merg prin cartierele orașului. Ce am întâlnit, imaginile vorbesc de la sine…
Ne-am transformat în OAMENI-MUȘTE, sau oameni cu creiere degeaba…
Mi-a atras atenția acest panou publicitar… Eu nu inteleg textul! Promovează Vodafone analfabetismul? Voi ce părere aveți?
Azi, 13 iunie 2016, am trecut prin fața sediului PREFECTURII Drobeta Turnu Severin.
Cum să se ocupe instituția prefectului de școli și de spitale, dacă nu este capabilă să toaleteze brazii din fața clădirii și nici măcar să înfrumusețeze respectiva zonă, uscăciunea fiind la ea acasă?
Imaginile vorbesc de la sine…
Oamenii politici nu iubesc școala?
5 iunie 2016, am fost la vot. Am 1001 de impresii. Școala generală în care am învățat până în clasa a VII-a arată jalnic. Imaginile vorbesc de la sine și dovedesc că suntem oameni muște, oameni cu creiere atrofiate, nefolosite, atât aleșii, cât și alegătorii.
8 iunie 2016, la Colegiul Tehnic Lorin Sălăgean a avut loc susținerea atestatului în vederea obținerii certificatului de competențe profesionale. Am găsit un liceu modern, dotat pe proiecte, dar cu un aspect dezolant în perimetrul limitrof. Imaginile vorbesc de la sine.
JUVENTHALIA 2016, la Drobeta Turnu Severin
Am ajuns și la JUVENTHALIA 2016, festivalul de teatru pentru tineret, ediţia a XI-a, desfășurat joi, 9 iunie, de la orele 17.00, în sala de spectacole a Palatului culturii TEODOR COSTESCU, Drobeta Turnu Severin.
Dezamăgirea mea a fost maximă. Sala era aproape goală, ceea ce denotă că evenimentul nu a fost corespunzător promovat pe canalele social-media și nici mass-media nu a fost interesată de acest festival al tinerilor ce cochetează cu arta teatrală.
Nu am văzut pe nimeni din partea ISJ Mehedinți. Inspectorul de la educativ ar fi trebuit să trimită notă telefonică în școli, astfel ca informația să ajungă la toți elevii din școlile gimnaziale și din liceele severinene. Doamna director de la Centrul cultural NICHITA STĂNESCU a întârziat. Premierea a fost sărăcăcioasă și nu au fost reprezentate toate liceele…
Cred că ar trebui ca agenții economici să susțină preocupările tinerilor. Dacă nu investim în talentul copiilor, ne irosim în zadar viața. Toți agenții economici ar trebui să sponsorizeze școlile și preocupările elevilor, în opinia mea.
Felicit pe toți tinerii care au participat la acest festival, cât și pe profesorii și coordonatorii lor!
Mi-a reținut atenția textul ”Căință și iertare”…
Nu am primit un program cu succesiunea momentelor artistice, din păcate, dovadă că mai avem acumulări de făcut până vom învăța să organizăm evenimente impecabile din toate punctele de vedere.