Suntem în 2016… Lumea a evoluat, dar noi ne ambiționăm să stagnăm. Școala este la limita derizoriului și nimănui nu-i pasă…
Profesorul este împovărat de griji existențiale, deci, nu prea are timp pentru nelimitare, pentru ascensiunea treptelor spirituale și predarea ștafetei spiritualității.

ȘCOALA – grădiniță, gimnaziu, liceu, școală profesională, școală postliceală, facultate – nu trebuie să aibă secrete! Toate documentele școlii trebuie să fie publice, nu pe site-ul ARACIP/ARACIS unde direcțiunea/rectoratul poate urca orice documente vrea, fără a fi validate în CP, ci publice pe site-ul fiecărei instituții în parte, site conectat la rețeaua națională a ministerului de resort.
Pe site trebuie să fie planul de acțiune al școlii, proiectul de buget și execuția bugetară, înregistrările audio ale CP și CA, portofoliile profesorilor și managerilor, incluzând rapoartele de activitate anuale, auxiliarele curriculare și structura dinamică a lecțiilor, planificarea evaluărilor la toate disciplinele și itemii de evaluare, proiectele POS-DRU, cu toată bucătăria lor, dar mai ales IMPACTUL lor, și, evident, FORUM de discuții pentru elevi, părinți și profesori, conectat la forumul educației naționale, etc.
Am dat peste un astfel de site, prin 2001. Era un site francez și uluirea mea a fost maximă. Căutam reviste de chimie și, da, era și revista de chimie a școlii publică pe site-ul instituției respective. Suntem în 2015 și noi nu avem nimic, ca organizare și transparență, din ce aveau francezii în 2001.

Azi, pare-se că viitorul este al celor fără bacalaureat!
Cred că suferim de paraplegism național și asta este ștafeta pe care vrem să o transmitem…
Eu sunt curioasă câte școli postliceale sunt în România și câți absolvenți ai acestor școli profesează în domeniu. De asemenea, aș fi curioasă să știu ce taxe și impozite plătește o școala postliceală privată statului român. Oare, pot găsi situațiile financiare ale acestor instituții de învățământ?

Copiii cu nevoi speciale, care studiază în școlile de masă, cred că trebuie să învețe după programe speciale astfel încât ei să nu fie declarați repetenți.
Într-una din zile, în curtea liceului, plângea din suflet un copil de la gimnaziu. Cum nu trec nepăsătoare niciodată pe lângă un copil care plânge, l-am întrebat de ce varsă amar de lacrimi. Printre suspine mi-a spus că rămâne repetent la matematică. Eu i-am spus că poate rămâne corigent, nu repetent. Cred că toți copiii au nevoie de atenția noastră și a celor din jur. Cred că putem deveni mai empatici dacă facem execițiul imaginației. Să ne imaginăm că un copil cu mici sau mari probleme sau cu probleme induse și întreținute de anturaj este fiul sau nepotul nostru sau poate fi, neștiind niciodată ce ne oferă viitorul.

Profesorii trebuie să beneficieze de o temeinică pregătire psihopedagogică…
Cum se fac azi aceste cursuri, nu ați vrea să știți și nici cei din minister nu vor să știe, din păcate! Plătești cursul, iei cartonul! Profilul dascălului se răsfrânge și asupra elevului, care ia nota, neinteresându-l competențele acumulate (cunoștințe, deprinderi, atitudini).
Pregătirea psihopedagogică trebuie să se facă în mediul academic, în universități, nicidecum să nu fie lăsată la mâna unor inspectori sau metodiști mediocri.

Am dat peste niște rânduri scrise prin 2006, pe forumul educației:
”Daca as avea putere de decizie, as lucra in interesul elevului, al familiei si al scolii. Cum??? As initia o evaluare REALA pe elev, la fiecare disciplina in parte (ex: am intalnit copii ce nu au cautat niciodata un element chimic in Sistemul Periodic sau elevi ce nu stiu sa opereze cu numere zecimale, dar ajunsi in clase terminale…). Nu as mai evalua profesorul dupa programa parcursa, ci dupa competentele elevilor. Eu, ca dascal, daca observ ca elevii nu au notiuni elementare de matematica sau de fizica, sa pot sa fac un referat catre conducerea scolii, iar elevii sa mearga la clasele din ciclul inferior, unde isi pot completa lacunele. Asta implica, pe de o parte, dorinta elevului de a nu ramane ignorant, dar, de asemeni, si dorinta scolii de a nu scoate semianalfabeti pe piata muncii. Asta inseamna ORGANIZARE, ceea ce nu exista in scoala romaneasca. Profesorii trec cu vederea dificultatile de invatare si carentele elevilor cu gandul ca prin existenta acestora au o paine asigurata. Pentru mine inseamna o paine dulce-amara. M-am situat in cazul liceelor tehnologice, dar sunt astfel de situatii si in liceele teoretice.
Manualele trebuie reconcepute astfel incat elevul sa fie intr-o permanenta stare de cautare, sa-l starneasca sa-si puna intrebari, un fel de minicercetare, de care Romania duce lipsa si asta se oglindeste perfect in laboaratoarele universitare de chimie, unde lucrarile de licenta nu mai au proba practica din cauza dotarii precare a facultatii respective. Cum primeste ea acreditare? Nu știu!”.

Scriam pe FB, luna aceasta:

Eu vreau ca cineva, nu știu cine, poate face o verificare reală a ceea ce se-ntâmplă acum în liceele tehnologice.
Elevii claselor a XII-a mai au o săptămână de practică, după ce pe 3 iunie s-a anunțat încheierea cursurilor, ceea ce înseamnă că media la modulul respectiv ar trebui încheiată vineri, 10 iunie, dar ministerul a omis și a suprapus susținerea atestatelor taman în această perioadă, cerând la înscrierea atestatului un dosar care să cuprindă și foile matricole. Eu înțeleg așa: statul român plătește cele 30 de ore fără a fi făcute, onor ministerul habar nu are ce și cum și, CE ESTE CEL MAI GRAV, niciun director de liceu tehnologic nu are curaj să pună mâna pe telefon și să anunțe pe cei ce plimbă hârtii prin minister. Halal intelectuali! Toate astea în timp ce elevul de clasa a XII-a nu are competențe minime de formatare a unui text redactat sau copiat.
Corect este ca ministerul să amâne susținerea atestatelor cu o săptămână, timp în care elevii parcurg ultimul modul de practică comasată. Că nu se face școală și că ea se face ca vai de ea, asta este altceva, dar toate se întâmplă pentru că nimănui nu-i pasă.
Este omenește a greși, dar se pare că este divin a sesiza și îndrepta greșeala.

Grație, eleganță, distincție și… iubire! La toate acestea îmi fuge gândul când privesc fotografiile ce au în prim plan pe una din reprezentantele Casei Regale a Danemarcii.
Foarte rar avem șansă să întâlnim aceste calități, în viața de zi cu zi, în opinia mea. Sunt multe femei elegante, dar, când deschid gura, îți dorești să nu o fi făcut. Mass-media nu promovează și nu încurajează emanciparea reală a femeii.
Am întâlnit și femei de care nu ți-ai fi dorit să te desparți. Sunt cele care își dedică viața studiului în domenii vaste ale cunoașterii și care împărtășesc cu modestie din știința acumulată. Foarte rare și aceste femei sau cu foarte puțină vizibilitate în mass-media, care ne intoxică cu tot soiul de analfabeți, politicieni fără știință politică și maneliști.
O șansă și o bucurie să întâlnim femeia educată…

Case Regale…

Ieri, 20 iunie, Sfânta Treime, am ajuns la Mânăstirea Schitul Topolniței… Cu ceva peripeții, căci la noi așa merg lucrurile. Mașina fiind la fiul meu, plecat prin țară, m-am gândit să apelez la mijloacele de transport în comun. Nici vorbă de așa ceva. Un taximetrist ne-ar fi luat la dus 35 de lei, dar tot el ne-a dat o alternativă și iată-ne la Podul Gruii, la mașină de ocazie. Era una bine întreținută, este drept, iar șoferul era un tip dezghețat la minte. Cu 40 de lei, dus-întors, ne-am îndeplinit dorința și am constatat că și alții gândesc ca noi pe marginea neadministrării corespunzătoare a țării.
Peisajul este dezolant, deși verdele naturii te bucură. Drumul este marcat, dar, aproape de destinație, este și o porțiune fără asfalt.
Raiul este pe pământ, să știți! Tata avea dreptate! Raiul ceresc ne primește, doar dacă suntem energie pură, în opinia mea. Pentru asta trebuie să ne bucurăm mai întâi de raiul de pe pământ și noi nu facem asta, încă.
În zona mânăstirii erau foarte mulți turiști, și niciun spațiu special amenajat, din păcate.
Revenind la ideea inițială, cred că mașinile care fac curse ar trebui prinse într-o bază de date, fără ca șoferii să plătească vreo taxă statului român, dar să aibă obligația ca mașina și condițiile de transport să nu pună în pericol viața pasagerilor care apelează la astfel de servicii.

Vine vacanța, fără bani! Directorul ne-a citit azi, în C.P., nota primită de la Primărie, ca răspuns la solicitarea școlii de a asigura banii pentru plata CO ale profesorilor… Gaura este de 1.400.000 de lei.
Primăria Drobeta Turnu Severin a decis ca profesorii liceului la care profesez să nu primească drepturile salariale pe perioada vacanței, datorită unui management defectuos al instituției. Pe 10 august am primi un procent din sumele cuvenite, zice-se!
Consider că vina nu revine în totalitate direcțiunii școlii. Atât timp cât în ultimii ani noi am depășit constant plafonul pentru salarii, prin acel management defectuos, primind salariile grație rectificărilor bugetare, cred că primăria și C.L. trebuie să-și asume vina de a nu fi venit cu soluții viabile la masa dialogului cu ministerul, inspectoratul școlar, consilieri financiari și școală.
Județele în care s-a făcut o analiză responsabilă privitoare la cheltuielile școlilor de la bugetul local, au decis comasarea claselor și a liceelor. La noi s-a ridicat din umeri, nefiind persoane capabile să își asume această decizie.
Efectivele de elevi ale liceelor au scăzut drastic. Din 1500 de elevi, liceele tehnologice au azi 500 și chiar mai puțin, exceptând profilul servicii. Întreținerea acestor licee de sine stătătoare este o gaură la bugetul local, dar nimănui nu-i pasă!