Eu am crezut tot timpul că președinții României au fost niște paiațe, fără atribuții directe… Am ajuns întâmplător pe site-ul academia.edu, căutând niște cărți de specialitate, și mi-a reținut atenția articolul ”Cedarea suveranității energetice – trădare sau prostie”, publicat în revista Perspective Politice a SNSPA.
Am aflat din articol că planificarea resurselor este un domeniu important al apărării, iar Strategia Națională de Apărare a Țării este prezentată în Parlament de președintele României, în termen de trei luni de la investitură.
Din articol înțeleg că România a fost vandalizată (și) energetic cu acordul tacit al celor ce au fost desemnați să reprezinte România în cea mai înaltă poziție a statului.
Cu cât citesc mai mult, cu atât mai mult îmi dau seama că cei ce au condus și conduc România au fost rupți de cunoaștere, de studiu, de înțelegerea, operarea și transferul teoriei în practică. Dacă ieri credeam că am exagerat când am scris că ne aflăm sub imperiul haosului, azi îmi dau seama că situația este mult mai gravă, nimeni nu știe de nimic în țara aceasta. Dacă ar fi să ne comparăm, ca națiune, cu un puzzle, s-ar putea să constatăm, la o gestiune atentă a pieselor, pe care nu a făcut-o nimeni, că nu mai avem nici jumătate din ce ar fi trebuit să avem. Este uluitor! Pot să afirm, fără teamă că greșesc, intelectualii și profesioniștii din România sunt atinși de paraplegism, iar poporul de indiferență.
Am aflat că avem și Ministerul Energiei! Ce-or face oamenii aceștia? Am închis aproape toate minele. Figuram în geografiei industriei mondiale cu bazinele carbonifere de la Petroșani și Gorj și, se pare, postcomunismul le-a transformat în vestigii istorice. Și ca paradoxul zilelor noastre să fie de necontestat, în tot timpul acesta, guvernele au așezat pe hârtie obiective strategige, dar fără a evidenția pașii operaționali.

 Eu mă conving pe zi ce trece că în țara noastră totul este în haos, de la festivaluri de muzică ușoară organizate pe bandă rulantă la care contributori sunt și părinții până la circulația banilor nefiscalizată, în aproape toate domeniile de activitate, de la muncile câmpului și fabricarea pâinii până la plata unei trupe invitate la un spectacol gen ”Balul Bobocilor” sau vânzarea de carte oriunde altundeva, mai puțin în librării. Dacă cumperi o carte de la un vânzător ambulant, deci fără bon fiscal, ea costă la jumătate decât dacă ai cumpăra-o dintr-o librărie. Uneori prețul este pus după notorietatea autorului, nicidecum după numărul de pagini și grafică. Pe 11 octombrie 2016, actorii Mălăele și Caramitru au fost la Severin. Prețul biletului la spectacol a fost destul de piperat, 60 de lei. Trecând peste acest aspect, la intrarea în teatru se vândeau cărți, cărți ale celor doi actori, ambele la prețul de 50 de lei, deși una avea 25 de pagini, să zic, aproape goale și cealaltă 350, evident, fără bon fiscal. Bani la negru, oriunde, oricum, oricând…
Dacă vrei să faci o reparație la domiciliu ești forțat să apelezi la specialiști neînregistrați la registrul comerțului, pentru ca să nu ai costuri mari, deci dai bani care nu se văd în evidențe contabile, deci bani care nu aduc niciun impozit, impozit care ar trebui folosit judicios în asigurarea bunăstării comunităților rurale și urbane. Nu înțeleg de ce agenții economici practică adaosuri atât de mari și de ce serviciile sunt atât de scumpe când sunt fiscalizate!
De 27 de ani ne dăm cu stângul în dreptul, ca națiune.
Eu mă întreb mereu: Noi chiar suntem o națiune cu retard mintal? S-au deschis granițele. Am ieșit din țară și am văzut cum alții construiesc în unghiuri și forme abstracte, de exemplu, timp în care noi nu suntem capabili să renovăm ce-au construit alții, și totuși acceptăm să fim prostiți zi de zi de clici de politicieni incapabili, de manageri fără pregătire temeinică în domeniul lor de activitate, devenind orbi, surzi și muți la tot și la toate, de parcă ne sunt atrofiate funcțiile creierului.

M-am ferit întotdeauna să folosesc această expresie, dar încep să cred că România a fost vandalizată, timp în care oficialii au dat HG, Ordine de Ministru, unele peste altele, pentru a se pierde urma neregulilor.

România chiar este în moarte clinică, în opinia mea. Că vrem sau că nu vrem să recunoaștem, asta este altceva, dar mergeți prin școli, prin spitale, prin diverse instituții ale statului, mergeți cu trenul, scrieți unui parlamentar, unui europarlamentar, mergeți pe firul unei ape, intrați într-o biserică sau în sediul unui partid politic, etc – și îmi veți da dreptate.

Dacă am face și noi un studiu similar, am ajunge la concluzia că o persoană cu două facultăți nu are salariul cât are una fără studii… 🙂 Avem primari fără liceu, fără studii în administrație locală, etc. Avem bișnițari cu sume frumușele în cont. Avem în România oameni care trăiesc din nimic, căci nu figurează la ANAF cu niciun venit. Avem săraci cu studii și bogați fără. Avem manageri care au pus pe butuci instituții și au fost promovați în alte funcții. Avem politicieni incapabili cărora le-am permis să mai doarmă un mandat. Noi, românii, dăm toate curbele peste cap, nu numai curba lui Gauss. 🙂
Pot fi motivați tinerii, în astfel de condiții?

De 27 de ani tot auzim: trebuie regândit, trebuie asumat, debirocratizare, fără corupție, educația și sănătatea priorități, etc, etc…
În opinia mea, platforma România 100 reprezintă doar 5% din ceea ce ar trebui să fie. Avem nevoie de pași operaționali și de implicarea cetățenilor, a tuturor celor ce au fost și mai sunt profesioniști în domeniul dumnealor de activitate. Dar mai întâi de toate trebuie să știm de la ce plecăm, ce mai are România ca resurse, ce venituri are din privatizări și concesionări, ce producții putem pune pe picioare, etc…
Lipsește un principiu, principiul liberei exprimări, fără teama de repercursiuni dacă punctele de vedere sunt asumate și susținute de dovezi, altfel vom avea iar incompetenți prin administrațiile locale și centrale, prin instituții, și, zău, iată unde am ajuns cu toți habarniștii numiți în poziții cheie. Cred că trebuie ca toți oamenii politici, odată ce sunt aleși, să facă studii de administrație publică, politice sau juridice și nu din acelea făcute prin cine știe ce debarale sau telefonic. 🙂 Ar trebui să avem o lege prin care să-i demitem pe aleși dacă nu organizează lunar dezbateri publice cu cetățenii în circumspripțiile în care au fost aleși

P.S.: Articolul cuprinde câteva din mesajele postate pe FB…

Viața este o artă. Arta de a trăi frumos și de face totul bine este la îndemâna tuturor. Nimic nu este mai înălțător și mai nobil pe lumea aceata decât a ne face frumoasă viața unii altora, prin vorbe transpuse în fapte, prin gesturi alese și comportamente impecabile. Ce o însemna ales și impecabil? – aceasta-i întrebarea. Când uităm, vă propun să aruncăm cu privirea în curtea caselor regale ale mapamondului, de ieri și azi. Eticheta, distincția și eleganța sunt atributele esențiale ale unei vieți ce se naște sub un însemn nobiliar. Întotdeauna m-am întrebat dacă cei ce nu se nasc sub auspiciile unei stele norocoase ca și proveniență genealogică pot atinge nivelul de distincție al membrilor unei case regale, prin investiția în educație. Aș face un astfel de studiu… Aș lua copii de pretutindeni din lume, din familii diferite ca nivel al bunăstării și al arborelui genealogic și aș demonstra că doar educația este cea care face diferența sau, altfel spus, prin educație de calitate, toți copiii din experimentul meu ar avea comportamente de regi.

Dacă am avea astfel de comportamente, dobândite prin educație, am iubi cu toții florile, am avea grădini cu specii rare de flori și am reinventa meseria de grădinar, dispărută și ea în ultimii ani în care noi ne-am  zbătut între comunismul ce ne-a idiotizat și capitalismul ce ne-a făcut să ne pierdem și bruma de valori morale.

Să ne dăruim flori, fără nicio ocazie specială, unii altora – iată un concept nou. Sunt gesturi care nu costă nimic, un zâmbet, în special, un salut însoțit de un zâmbet, aproape rar, sau un buchet de flori de câmp – unul din cele mai frumoase buchete de flori, în opinia mea. Florăriile au intrat și ele în trendul zilelor noastre și interesul celor ce pun pe picioare astfel de afaceri este ca peste tot câștigul. O florărie poate fi un business înfloritor. O florărie online reprezintă o punte între noi și persoanele dragi. Putem face cadouri florale persoanelor iubite, respectate, agreate.

Design-ul este un concept ce ne poate înfrumuseța viețile. Vorbim de design vestimentar, design interior, design peisagistic și iată că putem vorbi și despre design floral. Olla, Olla, atelier design floral ne demonstrează că fiecare aranjament floral poate deveni o piesă de artă. Pasiunea este singura resursă regenerabilă și doar de pasiune ai nevoie ca tot ce faci să faci bine și la standarde înalte. De aceea buchetele de flori din acest atelier de design floral ajung și în ambientul și la festivitățile organizate de Casa Regală a României.

Să nu uităm să dăruim flori! Ele sunt simbolul prețuirii persoanelor cu care venim în contact. O floare,o singură floare îți poate schimba starea de spirit. Buchetele de flori, în opinia mea, sunt pentru momente festive marcante – iubire, naștere-botez, cununie-stare civilă, moarte-deces sau diverse evenimente publice – festivaluri, concerte.

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției  SuperBlog 2016

Știați sau nu, în România rurală trăiesc 47,3% din cele 21,7 milioane de locuitori ce reprezintă populația României, după anumite statistici. În ce condiții se trăiește în mediul rural, vă pot spune eu, președinta Organizației Nonguvernamentale a caselor din România. Da, dacă nu ați aflat încă, să știți că ne-am hotărât să ne asociem și să găsim soluții la problemele cu care ne confruntăm noi, casele din mediul rural, cât și cele din mediul urban. O să râdeți! M-au ales pe mine în fruntea acestui ONG, bizar, pentru unii, o casă din chirpici, cu acoperiș de tablă, deoarece eu sunt cea mai nemulțumită de aspectul caselor din mediul rural, dar și urban.

Noi am intrat în Europa, dar satele și comunele României sunt departe de a fi la standarde europene. Ce s-a construit pe vremea președintelui regimului comunist, Nicolae Ceaușeșcu, se pare că azi nu suntem capabili să reabilităm și să modernizăm, din cauza delăsării administrațiilor locale cât și a cetățenilor. Mergeți într-un sat și priviți la suratele mele construite în era comunistă: scoli, biblioteci publice, case de cultură, dispensare medicale si chiar maternități sau magazine din reteaua menită să asigure aprovizionarea locuitorilor cu bunuri de consum. Am putea fi și mai multe clădiri în mediul rural dacă am lua tot ce a fost bun în proiectul de sistematizare rurală din anii comunismului, ce prevedea construirea unor cinematografe și chiar băi publice. Suratele mele, clădirile construite în anii de aur au comunismului nu mai sunt în atenția nimănui și prin asocierea noastră într-un ONG dorim să provocăm administrațiile locale să scrie proiecte europene pentru reabilitarea lor termică. Tot ce trebuie să știm pentru reabilitarea termică a blocurilor este valabil și pentru reabilitarea construcțiilor din mediul rural.

Noi vrem să știm câte școli au fost reabilitate termic, câte școli au obținut certificat energetic de clasa B, C sau D? Am auzit că instituțiile școlare sunt găuri negre la bugetele locale, având pierderi masive, tocmai pentru că aceste clădiri nu au fost reabilitate termic. Vrem să știm câte clădiri din România au apelat la servicii de termografie și audit energetic… Vrem să știm ce măsuri s-au luat în scopul creșterii eficienței energetice a fiecărei clădiri din România, particulară sau publică.

În platforma noastră, noi vrem să existe o bază electronică cu toate clădirile din România, cu precizarea gradului lor de uzură, de risc seismic sau alunecări de teren și mai vrem să știm câte surate sunt din chirpici, câte sunt insalubre și câte reprezintă un risc pentru locuitorii lor… Vrem să știm ce se întâmplă cu clădirile de patrimoniu! Vrem să știm de ce suratele noastre nobile, căci trebuie să le recunoaștem distincția, ea fiind evidentă, asemeni reprezentanților unei Case Regale, nu intră în atenția nimănui, de ce sunt lăsate să se deterioreze, asemeni sediilor fostelor magazine din mediul rural.

Trebuie să fie o revoluție a tuturor minților caselor din mediul rural și urban!

Noi, ONG-ul Caselor din Mediul Rural și Urban, dorim să intrăm în posesia unui certificat de performanță energetică. Eu, casa din chirpici cu acoperiș de tablă, am nevoie să fie demolată și reconstruită. Stăpânul meu este un om fără niciun venit. Viața economică a satului a fost pusă și ea pe butuci. Viitorul meu este fără perspectivă, asemeni unui absolvent de liceu tehnologic pe care îl așteaptă șomajul la absolvirea liceului deoarece comunitatea nu creează locuri de muncă. În ambele cazuri trebuiesc găsite soluții.

Vrem să nu mai fim găuri pentru bugetele administrațiilor locale și nici pentru proprietari. Vrem ca toate casele să aibă geamuri termopan sau tocărie din lemn masiv. Ne dorim ca toate clădirile să fie anvelopate, prin placarea cu polistiren ai pereților exteriori, vrem să fim conectate la un sistem de termoficare urban, respectiv rural, vrem canalizare și vrem să fim prinse, toate, în programul CASA VERDE, vrem energii alternative, vrem să beneficiem de căldura soarelui vara, astfel încât să avem becuri cu încărcare solară în sistemul de iluminat public,  să captăm energia solară pentru a avea apă caldă în toate casele din România. Vrem o viață nouă!

P.S.: Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016

Sunt o pereche de pantofi sport. Sunt din colecția Lacoste și sunt din piele naturală… Câți dintre voi aveți o pereche de pantofi Straightset Chukka? Neșansa mea a fost să ajung în pantofarul unei doamne care nu prea agreează ținuta sport decât când merge la sală, dacă puteți crede așa ceva. Vă spun că femeia aceasta, stăpâna mea, nici măcar când călătorește nu apelează la comoditatea oferită de mine, pantoful sport. Nici gând să alerge, să facă sporturi extreme, să joace baschet sau să meargă pe cărări de munte, toate câte le-aș face eu dacă aș putea decide.

Ce fericiți sunt pantofii sport care ajung să fie purtați de tineri! Într-una din zilele mele fericite, când ieșisem din cutia în care eram depozitat și mă modelam perfect pe conturul piciorului stăpânei mele ce crezusem că va renunța la încălțămintea cu toc, incomodă din punctul meu de vedere, și că voi deveni încălțămintea preferată, ei bine, acea zi a fost un supliciu pentru mine. Am alergat prin foarte multe magazine pentru ca o colegă a stăpânei mele să cumpere fiicei ei o pereche de teniși Converse. Suferința mea a fost maximă deoarece tânjeam și eu să fiu fiu o încălțăminte sport dorită și purtată, în competiție cu o alta, ca să nu mă uzez prea repede.

Și ca și cum suferința mea nu ar fi fost destul de mare pentru că nu eram de ajuns de purtată, iată că acum am și concurență… neloială. Vă vine să credeți sau nu, stăpâna mea și-a cumpărat o pereche de pantofi linea sneaker – VERSACE JEANS. Ce idee stupidă! Cum să numești pantofi sport o pereche de pantofi cu platformă ascunsă, imitând cumva talpa ortopedică? Vă imaginați ce palmă am primit de la producătorii de pantofi sport? În veci pururi nu mă va mai purta stăpâna mea! Tare aș vrea să știu dacă acești pantofi sunt comozi și dacă stăpâna mea va putea să-i poarte la sală, dacă va putea pedala cu ei, sări sau alerga fără să simtă niciun pic de oboseală și fără ca în timp să-i fie afectată coloana vertebrală. Știu sigur că pe stradă va prefera să-i poarte. Au un design plăcut și nu-mi rămâne decât să sper că cineva le va retrage încadrarea în categoria pantofi sport. Nu mi-aș dori să o văd pe stăpâna mea cu piciorul în ghips din cauza unei luxații sau entorse grave.

Știți ceva? Cred că mă voi mulțumi cu starea de hibernare impusă.  Azi am văzut că stăpâna mea și-a cumpărat o pereche de pantaloni sport Puma, Dancer Drapey. Ori designerii vestimentari nu mai au imaginație, ori eu nu pot înțelege imaginația dumnealor? Prefer să rămân în cutie, până când va apare o nouă generație de designeri… Oare românii au designeri? Văd că românii vând marfa produsă de alții! Încep să mă întreb de ce stăpâna mea nu are o pereche de adidași produși în țara ei… Vă spun că nu prea are nimic care să poarte emblema producției din România. Ori românii sunt dezinteresați de economia țării lor, ori legile nu susțin inițiativa privată, ori fiscalitatea este prea mare, ori calitatea este inexistentă? Gata! Nu mai îmi pun întrebări și nu mai caut răspunsuri. Sper ca stăpâna mea să facă ordine în pantofar și să renunțe la mine. Sunt pe lumea aceasta atâția copii care nu au o pereche de încălțări sport. Piața din România este invadată de produse chinezești, la prețuri acceptabile, ori de produse de firmă, la prețuri neaccesibile oricui. Gata! Nu mai gândesc! Stau în banca mea. Văd că este o stare generală lipsa gândirii…

P.S.: Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016

Întâlnirea mea cu calculatorul a avut loc odată cu încadrarea mea ca profesor la Colegiul Tehnic Decebal, asta întâmplându-se în septembrie 1996, după ce susținusem examenul de titularizare în vara aceluiași an, devenind profesor, având la activ doar orele de practică pedagogică efectuate în București, la liceul ”Iulia Hașdeu”. Eram absolventă de Chimie Industrială, dar aveam în încadrare ore de informatică. Nu mai rețin precis cum se numea disciplina pe vremea aceea, fiind cumva debutul acestei materii la liceele tehnologice. Cum tot răul este spre bine, oricât de mult m-am zbătut eu la vremea respectivă să scap de acele ore de informatică din încadrare, forța lucrurilor a făcut în așa fel să le îndrăgesc la fel de mult ca pe orele de profil și anul următor să le păstrez de bună voie, ajungând la un moment dat să am mai multe ore de informatică în încadrare decât ore de specialitate, fără ca să se sinchisească cineva de acest aspect. Astfel a început pasiunea mea pentru calculator. În anul 2000 mi-am cumpărat primul laptop, unul mic, cochet pe care l-am ținut până mi-am achiziționat un desktop la mâna a II-a, în 2004. Mai precis, mi l-a făcut cadou o fostă amică, dar am fost împreună să-l luăm de la proprietarul ce l-a vândut. Mergea greu, foarte greu, cât să simți cum trece timpul, ceea ce nu prea era pe placul meu. Învățasem deja să-mi instalez toate programele. Țin minte că laptopul avea doar dischetă ca dispozitiv de memorie externă. În anul 2005 mi-am configurat un PC de birou performant pentru vremea aceea cu ajutorul angajatei de la Depozitul de Calculatoare din oraș. A fost un calculator bine echipat. În anul 2007 mi-am luat un laptop și în 2012 am mai cumpărat unul, de data aceasta, pentru fiul meu. Așa cum era normal, am avut parte de calculatoare și în mediul în care lucrez. Știu cât de mult contează componentele hard și soft pentru buna funcționare a unei unități centrale, dar și cât de mult contează service-ul de care trebuie să beneficieze aceste calculatoare, care lipsește de cele mai multe ori în mediul școlar. Asta face ca PC-uri performante cândva să aibă o viteză lentă de procesare a datelor după un număr de ore de funcționare. Calculatoarele din școli nu beneficiază de service prin firme specializate, din păcate.

Conectica ne ajută să fim conectați la tehnologia modernă. Conectica și rețelistica ar trebui să ajungă și în școlile din mediul urban, cât și în școlile din mediul rural, cât și în toate instituțiile statului. Cu echipamente performante și service de calitate, ai și rezultate pe măsură. Conexiunea de internet nici măcar nu a ajuns în toate școlile din mediul rural

Cum ar fi viața noastră fără un router-wireless? De neconceput, evident, pentru cei mai mulți dintre noi! Este drept, este important să știi să alegi cel mai bun router pentru apartament sau locuința personală.

Ce nu poți face cu un cablu HDMI? Poți conecta diferite dispozitive prin cablul ce transmite semnale video și audio către monitorul calculatorului – home cinema, televizorul, console de jocuri.

Conectica vine în prim-planul atenției potențialilor clienți cu promoții la unele din produsele pe care le comercializează, în perioada 15-30 octombrie 2016, când organizează evenimentul SĂPTĂMÂNILE REȚELISTICII.

Dacă ești pasionat de informatică, își poți configura și echipa singur o unitate centrală, dacă nu, apelează la serviciile unor profesioniști! Conectica și rețelistica sunt la îndemâna oricui, dar ele trebuie făcute de profesioniști, cel puțin în mediul instituțiilor publice.

P.S.: Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016

Mai toți înțelepții lumii spun că trebuie să te mulțumești cu puțin pentru a fi fericit, fericirea fiind o stare lăuntrică pe care ți-o construiești singur zi de zi, căutând să te integrezi în armonia naturii și unicitatea propriei vieți. Așa se face că poți fi fericit din aproape nimic dacă ești atent la deruta unei frunze aflată în bătaia vântului, dacă te lași copleșit de frumusețea unei flori sau de măreția unui copac secular, dacă simți miros de iarbă proapăt cosită sau dacă ai șansa zâmbetului unui copil pe lângă care treci… În cotidianul nostru se pare că uneori nu mai avem timp să rezonăm cu natura și nici cu semenii. Cei mai mulți alergăm să ne atingem niște obiective, de multe ori prost alese, în centrul țintelor noastre imediate fiind banii, cât mai mulți bani. Dacă unii se zbat la limita sărăciei, alții se află la limita opulenței și nu știu ce mecanisme are Universul de oamenii acceptă să nu se sprijine unii pe alții pentru a atinge fiecare un nivel minim al decenței vieții. Societatea nu are pârghii funcționale astfel încât munca să fie bine plătită și veniturile să asigure cheltuielile de bază ale persoanelor, pe un nivel al decenței confortului în sfera domiciliului, dar, de asemenea, familiile să-și poată permite efectuarea unor călătorii de plăcere, lunar, trimestrial, semestrial sau măcar anual. Și iată-ne într-un mare impas… Sunt familii și copii care nu au ieșit din perimetrul localității natale. Sunt copii ce trăiesc în locuințe sociale, copii ce mănâncă zilnic ciorbă de orez și cartofi prăjiți, copii ce îl așteaptă pe Moș Crăciun ca pe o speranță că viața lor se poate schimba în bine peste noapte.  Cum ar fi ca cei ce au să facă frumoasă viața copiilor celor ce nu au aproape de niciunele?

Eu consider că societatea actuală trebuie să se dezvolte astfel încât sărăcia să fie înlocuită de lux, căci la lux îmi fuge gândul când văd oferta  Residence Hotels, primul lanț de boutique-hoteluri din România, ce oferă cazare în București, în condiții de excelență. Sunt un cetățean neamț. Am renunțat la cetățenia română, dar dorul de țară și de locurile natale mă îndeamnă să mă îndrept spre aeroport o dată la patru-cinci ani. Știu că în România totul este o peripeție… De data aceasta sunt mulțumit de oferta de cazare pe care am găsit-o. Am avut de ales între cele trei hoteluri din București din gama Residence Hotels – HOTEL ARC DE TRIOMPHE, HOTEL DOMENII PLAZA, LA CONAC (hotel restaurant) – și mi-a fost foarte greu să mă decid, primele două distingându-se și atrăgându-mă prin eleganță, lux și rafinament. Cu siguranță, dacă m-aș restabili în țara natală și aș deschide o afacere – și uite cum bat câmpii căci știu că în România este un hazard să pui bazele unei afaceri – motivarea angajaților aș face-o prin alocarea unor week-end-uri în decorul hotelului restaurant LA CONAC.

Și iată-mă în ”Micul Paris”! Îl regăsesc ca fiind neîngrijit. Am vrut să-mi aduc aminte de anii studenției.  Am urcat în unul din troleele de la Universitate. Panoul de vizualizare stații nu era reglat corespunzător. Lipsea afișajul în limba engleză, pentru turiștii străini. Nu m-am oprit aici. M-am urcat și într-un tramvai. Încă în unul. Am crezut că din întâmplare primul era mizer, dar nu, așa sunt tramvaiele în București, de parcă seara nicio firmă de curățenie nu are atribuții în acest sens. Oamenii își duc gândurile și grijile cu ei. Nu mai au timp să se uite în jur. Mai hoinăresc pe străzile Bucureștiului copilăriei mele, oraș ce a devenit capitala României în 1862. Nu mă îndur să urc într-un taxi. Vreau să respir prin toți porii istoria acestui oraș metropolă, dar o metropolă aflată mult în urmă față de metropolele lumii. O suferință inexplicabilă nu-mi dă pace, dar merg mai departe, evitând centrul, dar nu și cartierele. Gata, ajunge! Merg la hotel! Hotelul ales DOMENII PLAZA este ca un balsam pentru sufletul meu. Nici nu puteam să fac o alegere mai bună. Hotelul boutique elegant, de patru stele lux, situat în apropierea Mănăstirii Cașin și a Arcului de Triumf, mă întâmpină cu o arhitectură recunoscută ca făcând parte din patrimoniul național. Deși stau mai mult de trei zile am renunțat la oferta hotelului prin care îmi era asigurat transportul gratuit de la aeroport. Hotelul mă încântă din toate punctele de vedere. Nu mă pot plictisi. Am ales pachetul Premium, dar atractiv este și pachetul Gold.

Nimic nu este mai relaxant decât decât relaxarea, în sine. Serviciile SPA – răsfăț și bună dispoziție, fără doar și poate. Hotelul ține cont de toate nevoile clienților, având chiar servicii personalizate. Sunt impresionat… Am servit masa la încântătoarea terasă Astrodom, dituată la ultimul etaj al hotelului, dar și în atmosfera elegantă a restaurantului Citroniens. M-a încântat bucătăria mediteraneeană și internațională. diversitatea culinară, atmosfera exclusivistă și servirea ireproșabilă.

Ce mi-a plăcut la acest hotel? Totul! Este alegerea perfectă, pentru o călătorie de afaceri sau de plăcere!

Răsfăț, confort, lux și eleganță, toate la Residence Hotels!

P.S.: Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016.

@residencehotels

Mă tot întreb ce tip de ștampilă mi-aș dori să fiu, atât timp cât oferta celor de la COLOP, cea mai mare firmă de distribuție în domeniul ștampilelor, este extrem de generoasă. Firma a venit pe piață cu o gamă diversificată de ștampile, dar și cu soluții complete pentru marcare individuală. Cum în România nu mai producem aproape nimic și am devenit o simplă piață de desfacere pentru UE, iată că și eu, ștampila, am ajuns să fiu produsă de firma COLOP în afara granițelor țării, mai precis în Austria sau Cehia. Mă revoltă pe undeva că nu pot fi o ștampilă de producție autohtonă, dar cum nu eu am putere de decizie ci doar cei ce mă folosesc, nu am ce face decât să-mi accept viitoarele origini pe care le hotărăsc alții pentru mine și suratele mele, ștampilele fel de fel.

Aș vrea să fiu o ștampilă importantă sau, mai  mult decât să fiu importantă, mi-aș dori să fiu folosită cu responsabilitate, să nu avizez documente doar de dragul de a le aviza, fără ca ceea ce certific să nu aibă temei legal. Știți și voi că ștampilele de firmă, COLOP în format de birou sau de buzunar sau altă proveniență,  văd cele mai multe nereguli, atât timp cât nu există o evidență electronică a bilanțurilor la nivelul tuturor agenților economici, în sensul că ce cumpără unul să se regăsească în ce vânde celălalt. Pare complicat, dar, până când ștampilele nu vor fi folosite cu responsabilitate, corupția va fi la ea acasă în țara noastră, țară ce tot prin intermediul unei ștampile a dat resursele spre exploatare unor companii străine fară a prevede procente mari din venitul de exploatare care să reintre în bugetul național.

Aș putea să fiu ștampila unui doctor stomatolog, dar și aici a ajuns dorința de îmbogățire peste noapte. O surată de a mea îmi povestea cum una scrie pe bonul fiscal și alta este realitatea, ștampilată, evident.

Nu mi-ar displace nici să fiu o ștampilă datieră, dar mă tem că și aici lucrurile au scăpat de sub control. Dacă marfa nu a ajuns la timp în depozit, din comoditate, decât să consemneze întârzierea, marcatorul preferă să închidă ochii și să reactiveze o dată trecută.

M-am hotărât! Vreau să fiu o ștampilă electronică, personalizată, pentru copii, cu imprimări vesele și cu protecție antibacteriană. Trebuie să mă creeze cineva. S-ar putea să am succes în lumea prichindeilor. Afișajul electronic ar trebui să aibă incorporate un set de imagini distractive, cu personaje din poveștile nemuritoare sau din lumea cărților copilăriei, copii având posibilitatea selectării imaginii.  Ar putea fi și imagini cu instrumente muzicale, cu animale, cu clovni, cu rochițe și costume pentru copii și adulți… Aș putea fi și o ștampilă cu mesaje motivaționale sau una cu citate și autorii lor. În mâna unui copil viața mea ar fi lipsită de griji, căci aș împrumuta câte ceva din inocența lor. În mâna unui adult m-aș simți mai mult vinovată eu decât el dacă aș parafa ceva fără acoperire în planul real. Un copil s-ar bucura enorm să mă aibă. Un adult nu mi-ar acorda prea mare importanță. Cred că aș fi în atenția prichindeilor dacă chiar ei ar avea posibilitatea creării textelor sau imaginilor pe care, prin intermediul unui USB, să le importe din calculator. Deja devin o ștampilă sofisticată pentru copii și eu știu bine că cei mai mulți nu au jucării în grădinițele din mediul rural, cum să aibă o ștampilă electronică inteligentă, adaptată la evoluția științei și tehnicii?

COLOP mă poate crea sau, poate, concurența autohtonă, dacă nu o fi pierit cumva.

P.S.: Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016…

Pământul poate fi considerat un Turn Babel, pentru multitudinea de limbi vorbite de-a lungul și de-a latul său. Spiritualitatea unui popor se transmite prin limba sa, oral, dar mai ales în scris. Din timpuri imemorabile, oamenii care au depășit pragul nevoilor fiziologice și au tins spre un prag al nevoilor spirituale au observat, studiat, cercetat, analizat și așternut pe hârtie gânduri din sfera științelor, artelor culturii, din toate domeniile: filosofic, juridic, istoric, medical, etc.

Compendiul unui renumit medic vorbitor de ebraică, de exemplu, dacă se distinge prin inovație și este recunoscut la nivelul lumii mondiale, poate ajunge în bibliotecile tuturor țărilor, tradus fiind într-o limbă de circulație internațională sau chiar în toate limbile ”Turnului Babel”.

Știm cu toții cât de importantă este acuratețea unei traduceri pentru a evita denaturarea enunțurilor, prin folosirea unor termeni confuzi, cât și prin apariția  inconsecvențelor terminologice? Agenția de traduceri Swiss Solutions se află în topul furnizorilor de  traduceri din domeniul medical și și-a extins serviciile și în domeniile telecomunicației, energiei verzi și auto. De doisprezece ani de zile Swiss Solutions oferă servicii de calitate, prompte și eficiente care includ, în afară de traduceri și: Editing/Proofreading, Interpretariat, Desktop Publishing, Transcrieri, Legalizari si Apostilari (Colationari).

Dacă ești un cercetător în domeniul medical și vrei ca studiile tale să ajungă la oamenii de știință de pe toate continentele, ai posibilitatea traducerii textului în alte 78 de limbi, apelând la serviciile oferite de Swiss Solutions. Dacă ești un pacient cu o boală rară și vrei ca scrisoarea ta medicală să ajungă în toate spitalele renumite din lume, pentru a beneficia de tratament adecvat, prin intermediul specialiștilor în traduceri, specialiștii Swiss Solutions, pe care îi găsești și pe cel mai mare site de socializare, demersul tău se poate finaliza favorabil. Dacă ești medic și vrei să colaborezi cu colegi din țările asiatice, ce sunt orientați către terapiile alternative, poți apela la interpreți ce știu să vorbească mai multe limbi străine și care te pot însoți oriunde în lume. Firma colaborează cu 3000 de traducători profesioniști, cu competențe demonstrate în domeniul medical și nu numai.

Imaginati-vă cum ar fi ca lipsa de profesionalism să răzbată și în lumea celor ce au capacitatea de a da viață unui text dintr-o limbă în altă limbă? Nu, nu este posibil! În sectorul acesta, ori ești, ori nu ești profesionist!

Ar fi extraordinar ca la nivel internațional să existe un proiect prin care toate cărțile și referințele medicale ale grecilor antici și, de fapt, toate cărțile din bibliotecile renumite ale lumii, din toate domeniile, să poată fi traduse în cât mai multe limbi și să poată fi accesate, în mediul virtual, la costuri minime, de orice persoană care are un cont cu date de identificare reale. În aceste condiții, accesul la cunoaștere ar fi la îndemâna oricărei persoane, numărul translatorilor ar fi în creștere și toate ideile geniale ale secolelor apuse ar avea șansa să fie recitite sau studiate.

Să apelăm cu încredere la serviciile de traduceri legalizate oferite de firma Swiss Solutions, ori de câte ori avem nevoie!

P.S.: Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016

Linia de cosmetice Gerovital, prima gamă anti-age din lume, are aproape cinci decenii de existență pe piața produselor de îngrijire a tenului, ceea ce demonstrează calitatea acestor produse și necesitatea lor evidentă pentru orice femeie aflată la vârsta maturității și nu numai. Compania Farmec este unicul producător al cosmeticelor Gerovital.  În anul 1952, vitamina H3 (Gerovital), era produsul geriatric brevetat în peste 30 de țări, fiind rodul muncii de cercetare întreprinse de profesorul academician dr. Ana Aslan (1897 – 1988), fost director al Institutului Național de Geriatrie și Gerontologie, București, între anii 1958-1988.

Firma Farmec este producătorul unor game românești ce se remarcă prin raportul calitate-preț al articolelor comercializate.

Prima linie de produse dermatocosmetice Gerovital H3 DERMA+ Prof. Dr. Ana Aslan, lansată anul acesta de Farmec în colaborare cu experți Pharmaceutical Concept, ce se găsește deja pe rafturile farmaciilor din toată țara, oferă soluții cosmetice de înaltă calitate la toate situațiile limită care fac uneori ca viața noastră să iasă din limitele normalului, confruntându-ne cu tot felul de probleme: ten deshidratat sau seboreic, piele sensibilă, ten ridat, căderea părului, scalp sensibil, etc.

La o primă impresie, din exterior, nu se văd retușurile, dar sunt femei care trăiesc adevărate drame interioare având, de exemplu, un ten acneic care în fiecare zi necesită timp și fond de ten pentru a-l face plăcut vederii, iar alte persoane refuză, pur și simplu, să mai caute soluții. Pentru că tenul acneic este o problemă și pentru că tenul seboreic este deja o afecțiune dermato, ca doctor în frumusețe, aș lansa pe piața produselor dermatocosmetice crema antiacneică, ce ar putea reda starea de bine, prin asociere cu terapie internă, sub control medical de specialitate. Un ten acneic cu comedoane, papule, pustule, nu este numai inestetic, dar este și perturbator al echilibrului interior. Efectele pozitive ale aplicării acestei creme, prin ameliorarea simptopatologiei, ar trebui să încurajeze cercetările în domeniu astfel încât să poată fi tratate și cazurile de acnee care au depășit faza juvenilă, ușoară sau medie.

De asemenea, aș promova pe piața produselor dermatocosmetice crema antirid și fermitate, cremă cu acțiune regenerantă și restructurantă, prin sinteza proteinelor esențiale ale matricii extracelulare. Eficiența produselor dermatocosmetice este certificată clinic, ceea ce ne aduce în sfera unui nou orizont, orizontul îngrijirii la superlativ.

Cu produsele @Farmec din gama Gerovital H3 Derma putem fi propriii noștri doctori în frumusețe!

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016

#FarmecInSuperBlog

Profit de tema concursului și aduc în prim-planul atenției opiniei publice un aspect neluat în seamă de forurile competente, atât pe plan național, cât și internațional.

În perioada 4-10 august 2016 am fost în concediu în Thessaloniki, principalul oraș din regiunea greacă Macedonia. Costul unui bilet cu autocarul pe distanța București – Thessaloniki variază în funcție de operatorul de transport. Pe plan intern, am găsit oferte cu 60 euro dus, respectiv 60 euro întors, fără nicio reducere la achiziționarea biletelor tur-retur. După îndelungi căutări, am găsit o ofertă de preț nesperat de avantajoasă, 49 euro, tur-retur. Ei, și ce dacă, ar zice unii! Fiecare operator face prețul lui! Cât timp există cerere, iată că și ofertele sunt fel de fel.

În intervalul cu pricina, în data de 8 august, am zburat spre Atena, cu firma Ryanair. Biletele au fost luate cu o săptămână înainte, doar pentru dus. Prețul unui bilet a ajuns undeva până la 60 de euro. Am vizitat fascinanta capitală a Greciei, despre care legenda spune că zeița Atena este cea care a dăruit grecilor măslinul, revendicându-și astfel tutela asupra orașului elen, învingându-l pe zeul Poseidon al cărui dar,  un izvor cu apă sărată, a fost desconsiderat de greci.

Nimic deosebit, ar zice unii, dar totul se leagă în fir continuu, când ești atent la detalii… Cum nu ne-am îngrijit de biletele de întoarcere, ne-am urcat într-un taxi. Grecul a fost amabil. A sunat la aeroport și am aflat că prețul unui zbor pe ruta Atena – Thessaloniki, pentru ziua respectivă, era de 235 euro de persoană. Cursa cu taxiul ne-ar fi costat 400 de euro. Și între cele două oferte, am ales-o pe cea de a treia, autocarul. Pe internet, prețul unei astfel de călătorii era de 25 de euro. La operatorul respectiv, am aflat că trebuie să scoatem din buzunar cam cât am scos pentru venirea în Thessaloniki, nici mai mult, nici mai puțin, 45 de euro de persoană. Ca divertisment, vă spun că grecul ne-a cerut 50 de € pe cursă. Când i-am cerut bonul, a mai renunțat la 15 euro și mi-am dat seama că balcanismul i-a atins și pe ei.

Centralizând toate datele într-un tabel, este sesizabilă oportunitatea de a străbate distanțe lungi cu  firme de transport aerian. Firma Ryanair este o companie aeriană cu sediul la Dublin, Irlanda și oferă serviciile cele mai economice, călătoria cu avioanele Ryanair rămânând o opțiune avantajoasă, ca timp, cât și ca preț, dacă te îngrijești să te înscrii printre pasagerii cursei alese din timp, deci, dacă îți anticipezi cu ceva vreme călătoria. Cu city break low cost, călătoria perfectă nu mai rămâne o simplă fantezie și ea se poate concretiza în fapte.

Nu pot să nu-mi pun o întrebare… De ce sunt diferențe de preț foarte mari între diversele firme de transport aerian? TAROM are prețuri intangibile pentru un profesor român, de exemplu. Probabil din același motiv din care există diferențe de preț foarte mari și între operatorii de transport rutier. În opinia mea, nimeni nu controlează pe nimeni. Fiecare decide politicile firmei, neexistând un cadru unanim acceptat, național și internațional, cu limite minime și maxime ale costurilor. Poate nici nu este posibil să fie convenții pe plan internațional, atât timp cât sunt discrepanțe enorme între PIB-urile țărilor mapamondului sau ele ar trebui raportate la cele mai mici venituri existente într-o țară.

Revenind la oportunitatea de a vedea lumea prin intermediul firmei de aviație Ryanair, vacanțele cu familia pot fi mai puțin costisitoare, beneficiind de opțiuni ca Family Extra sau Business Plus.

Există o paletă largă de destinații zboruri ieftine. Compania aeriană Ryanair operează zboruri din Aeroportul Internațional Henri Coandă, din București,  Aeroportul Internațional Traian Vuia, din Timișoara, Aeroportul Internațional Craiova, cât și din Aeroportul Internațional Oradea. la prețuri low-cost către destinații de interes general din Europa – Belgia, Italia, Spania, Germania, Marea Britanie, etc…

De ceva vreme mi-am dorit să văd Londra. Oferta Ryanair este imbatabilă, ceea ce mă va determina să o aleg ca destinație de week-end prelungit, în luna noiembrie sau decembrie. În aceste condiții de prețuri accesibile, în alt week-end, aș putea continua să zbor către Bruxelles, orașul gazdă al UE și al unor instituții internaționale, pentru a vizita Palatul Regal din Laeken sau Basilica de la Koekelberg. Ofertele de preț low-cost sunt tentante.

Cu perseverența de a găsi cele mai bune vacanțe și cele mai ieftine zboruri, cele mai avantajoase oferte de cazare și de închiriere mașini, toate puse la dispoziție de firma de aviație Ryanair, Europa va fi cu siguranță accesibilă oricărei persoane dispuse să călătorească singură, în compania familiei sau a prietenilor!

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016.

Jean-Paul Marat (1743-1793), medic, filosof, jurnalist, politician și om de știință francez, considera cravata un simbol al aristocraţiei. După Schopenhauer, putem vorbi despre aristocrația nașterii și a rangului, aristocrația banilor și aristocrația spiritului. Îndrăznesc să adaug în șirul aristocrațiilor și aristocrația eleganței… La câteva sute de ani de orânduirea sclavagistă și cea feudală, toți membrii unei societăți pot tinde egal către poziții sociale care să le permită etalarea potențialului nativ. Aristocrația nașterii și a rangului permit diferențierea unui prinț de un cerșetor, dar nu-i suprimă ultimului șansa de a evolua astfel încât să stea la masa persoanelor nobile.

Aristocrația banilor este aproape inexistentă în zilele noastre, ea fiind înlocuită de mirajul banilor, de câștigul facil și ilicit, de afaceri oneroase, neavând un curs firesc, oglindit în investiția în frumos, în artă, în școli și în oameni.  Și iată cum aristocrația spiritului pierde din aura timpului trecut, atât timp cât banii cumpără totul, de la ținute elegante, la servicii de calitate și confort și cât banii pot să nu mai fie rodul muncii cinstite sau al unor moșteniri din tată-n fiu demonstrate și capitalizate an de an. Aristocrația eleganței ne trimite automat cu gândul la ținute șic, la  rochii și tunici elegante, la pantofi cu toc, la cămăși și costume pentru bărbați. Poate deveni firma ANSWEAR un brand de top? Statisticile în vânzări și cifra de afaceri pot decide acest aspect.

Ce este eleganța? Un mod de viață caracteristic caselor regale, cu siguranță.  Să fii îmbrăcat cu gust, rafinament și grație nu se învață peste noapte și mediile în care trăim promovează prea puțin distincția prin ținută și atitudine, în opinia mea. Eleganța se învață și de promovarea eleganței sunt răspunzătoare și politicile de dezvoltare a industriilor vestimentare din țară și din străinătate.

Ce ținută ați dori să vedeți pe stradă, la tinerele adolescente? Blugi aproape rupți, o modă ce ne aduce mai aproape de ținuta cerșetorului de la colț de stradă, modă care a făcut, se pare, ocolul pământului sau o rochie elegantă, lejeră și bine croită? Devine invazivă moda blugilor tăiați, rupți și/sau jerpeliți. Eleva de liceu și chiar femeia matură, în loc să tindă spre feminitate și frumusețe etalată, este dispusă să poarte o vestimentație ce te duce cu gândul la partenera lui Tarzan din jungla amazoniană.

Mai întâlnim armonia croielii și bunul gust al vestimentației, îmbinarea plăcută a elementelor, rafinamentul și sobrietatea pline de gust la femeia care lucrează în marile corporații, în mediul oficialilor de rang înalt, uneori o întâlnim în mediul politic și chiar pe stradă, mai rar, ce-i drept. Sunt femei care reușesc să-ți rețină atenția prin vestimentație și aspect atrăgător, dar numărul lor este din ce în ce mai mic. Uneori poți fi dezamăgit chiar de o femeie elegantă, tonul, inflexiunile vocale, limbajul reîntregind sau anulând efectul vizual al eleganței vestimentare.

Evenimentele speciale ne fac să ne dorim să fim speciali. Uităm de rutina zilnică și ne străduim din răsputeri să avem o ținută elegantă cu care să atragem privirile anturajului, pentru a fi în centrul atenției, pentru a ne simți bine și confortabil. De cele mai multe ori nu ne permitem un designer vestimentar și de tot atâtea ori prețurile de vânzare ale produselor vestimentare depășesc bugetul nostru.

Pentru momente deosebite, orice femeie trebuie să aibă în garderobă o ținută de ocazie, o rochie elegantă, pantofi stiletto și accesorii de calitate. Eleganța are corespondență și pe linie masculină. Este drept că bărbatul elegant este și el greu de întâlnit în peisajul cotidian, dar la evenimentele speciale avem ocazia să vedem bărbați șic, cu costume croite după ultima modă, împlinind cumva frumusețea partenerei. Nimic nu este mai minunat decât să vezi cupluri elegante și educate. Un model de viață, prin ținută, atitudine și implicare rămâne cuplul regal britanic Kate Middleton și Prințul William. Ținutele lor pot fi sursă de inspirație pentru orice persoană.

Să facem din fiecare zi o zi specială! Să (re)învățăm ce este eleganța! Să reinventăm stilul Black Tie. Firma ANSWEAR ne propune o linie de articole vestimentare elegante. Rămâne ca în funcție de preferințe și de buget să facem cele mai avantajoase alegeri, știind că raportul calitate-preț face diferența.

P.S.: Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016.

Sursa foto – http://www.gandul.info/international/william-si-kate-cum-a-fost-primul-an-de-la-casatorie-galerie-foto-9580396