Întâlnirea mea cu calculatorul a avut loc odată cu încadrarea mea ca profesor la Colegiul Tehnic Decebal, asta întâmplându-se în septembrie 1996, după ce susținusem examenul de titularizare în vara aceluiași an, devenind profesor, având la activ doar orele de practică pedagogică efectuate în București, la liceul ”Iulia Hașdeu”. Eram absolventă de Chimie Industrială, dar aveam în încadrare ore de informatică. Nu mai rețin precis cum se numea disciplina pe vremea aceea, fiind cumva debutul acestei materii la liceele tehnologice. Cum tot răul este spre bine, oricât de mult m-am zbătut eu la vremea respectivă să scap de acele ore de informatică din încadrare, forța lucrurilor a făcut în așa fel să le îndrăgesc la fel de mult ca pe orele de profil și anul următor să le păstrez de bună voie, ajungând la un moment dat să am mai multe ore de informatică în încadrare decât ore de specialitate, fără ca să se sinchisească cineva de acest aspect. Astfel a început pasiunea mea pentru calculator. În anul 2000 mi-am cumpărat primul laptop, unul mic, cochet pe care l-am ținut până mi-am achiziționat un desktop la mâna a II-a, în 2004. Mai precis, mi l-a făcut cadou o fostă amică, dar am fost împreună să-l luăm de la proprietarul ce l-a vândut. Mergea greu, foarte greu, cât să simți cum trece timpul, ceea ce nu prea era pe placul meu. Învățasem deja să-mi instalez toate programele. Țin minte că laptopul avea doar dischetă ca dispozitiv de memorie externă. În anul 2005 mi-am configurat un PC de birou performant pentru vremea aceea cu ajutorul angajatei de la Depozitul de Calculatoare din oraș. A fost un calculator bine echipat. În anul 2007 mi-am luat un laptop și în 2012 am mai cumpărat unul, de data aceasta, pentru fiul meu. Așa cum era normal, am avut parte de calculatoare și în mediul în care lucrez. Știu cât de mult contează componentele hard și soft pentru buna funcționare a unei unități centrale, dar și cât de mult contează service-ul de care trebuie să beneficieze aceste calculatoare, care lipsește de cele mai multe ori în mediul școlar. Asta face ca PC-uri performante cândva să aibă o viteză lentă de procesare a datelor după un număr de ore de funcționare. Calculatoarele din școli nu beneficiază de service prin firme specializate, din păcate.

Conectica ne ajută să fim conectați la tehnologia modernă. Conectica și rețelistica ar trebui să ajungă și în școlile din mediul urban, cât și în școlile din mediul rural, cât și în toate instituțiile statului. Cu echipamente performante și service de calitate, ai și rezultate pe măsură. Conexiunea de internet nici măcar nu a ajuns în toate școlile din mediul rural

Cum ar fi viața noastră fără un router-wireless? De neconceput, evident, pentru cei mai mulți dintre noi! Este drept, este important să știi să alegi cel mai bun router pentru apartament sau locuința personală.

Ce nu poți face cu un cablu HDMI? Poți conecta diferite dispozitive prin cablul ce transmite semnale video și audio către monitorul calculatorului – home cinema, televizorul, console de jocuri.

Conectica vine în prim-planul atenției potențialilor clienți cu promoții la unele din produsele pe care le comercializează, în perioada 15-30 octombrie 2016, când organizează evenimentul SĂPTĂMÂNILE REȚELISTICII.

Dacă ești pasionat de informatică, își poți configura și echipa singur o unitate centrală, dacă nu, apelează la serviciile unor profesioniști! Conectica și rețelistica sunt la îndemâna oricui, dar ele trebuie făcute de profesioniști, cel puțin în mediul instituțiilor publice.

P.S.: Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016