Eu mă conving pe zi ce trece că în țara noastră totul este în haos, de la festivaluri de muzică ușoară organizate pe bandă rulantă la care contributori sunt și părinții până la circulația banilor nefiscalizată, în aproape toate domeniile de activitate, de la muncile câmpului și fabricarea pâinii până la plata unei trupe invitate la un spectacol gen ”Balul Bobocilor” sau vânzarea de carte oriunde altundeva, mai puțin în librării. Dacă cumperi o carte de la un vânzător ambulant, deci fără bon fiscal, ea costă la jumătate decât dacă ai cumpăra-o dintr-o librărie. Uneori prețul este pus după notorietatea autorului, nicidecum după numărul de pagini și grafică. Pe 11 octombrie 2016, actorii Mălăele și Caramitru au fost la Severin. Prețul biletului la spectacol a fost destul de piperat, 60 de lei. Trecând peste acest aspect, la intrarea în teatru se vândeau cărți, cărți ale celor doi actori, ambele la prețul de 50 de lei, deși una avea 25 de pagini, să zic, aproape goale și cealaltă 350, evident, fără bon fiscal. Bani la negru, oriunde, oricum, oricând…
Dacă vrei să faci o reparație la domiciliu ești forțat să apelezi la specialiști neînregistrați la registrul comerțului, pentru ca să nu ai costuri mari, deci dai bani care nu se văd în evidențe contabile, deci bani care nu aduc niciun impozit, impozit care ar trebui folosit judicios în asigurarea bunăstării comunităților rurale și urbane. Nu înțeleg de ce agenții economici practică adaosuri atât de mari și de ce serviciile sunt atât de scumpe când sunt fiscalizate!
De 27 de ani ne dăm cu stângul în dreptul, ca națiune.
Eu mă întreb mereu: Noi chiar suntem o națiune cu retard mintal? S-au deschis granițele. Am ieșit din țară și am văzut cum alții construiesc în unghiuri și forme abstracte, de exemplu, timp în care noi nu suntem capabili să renovăm ce-au construit alții, și totuși acceptăm să fim prostiți zi de zi de clici de politicieni incapabili, de manageri fără pregătire temeinică în domeniul lor de activitate, devenind orbi, surzi și muți la tot și la toate, de parcă ne sunt atrofiate funcțiile creierului.

M-am ferit întotdeauna să folosesc această expresie, dar încep să cred că România a fost vandalizată, timp în care oficialii au dat HG, Ordine de Ministru, unele peste altele, pentru a se pierde urma neregulilor.

România chiar este în moarte clinică, în opinia mea. Că vrem sau că nu vrem să recunoaștem, asta este altceva, dar mergeți prin școli, prin spitale, prin diverse instituții ale statului, mergeți cu trenul, scrieți unui parlamentar, unui europarlamentar, mergeți pe firul unei ape, intrați într-o biserică sau în sediul unui partid politic, etc – și îmi veți da dreptate.

Dacă am face și noi un studiu similar, am ajunge la concluzia că o persoană cu două facultăți nu are salariul cât are una fără studii… 🙂 Avem primari fără liceu, fără studii în administrație locală, etc. Avem bișnițari cu sume frumușele în cont. Avem în România oameni care trăiesc din nimic, căci nu figurează la ANAF cu niciun venit. Avem săraci cu studii și bogați fără. Avem manageri care au pus pe butuci instituții și au fost promovați în alte funcții. Avem politicieni incapabili cărora le-am permis să mai doarmă un mandat. Noi, românii, dăm toate curbele peste cap, nu numai curba lui Gauss. 🙂
Pot fi motivați tinerii, în astfel de condiții?

De 27 de ani tot auzim: trebuie regândit, trebuie asumat, debirocratizare, fără corupție, educația și sănătatea priorități, etc, etc…
În opinia mea, platforma România 100 reprezintă doar 5% din ceea ce ar trebui să fie. Avem nevoie de pași operaționali și de implicarea cetățenilor, a tuturor celor ce au fost și mai sunt profesioniști în domeniul dumnealor de activitate. Dar mai întâi de toate trebuie să știm de la ce plecăm, ce mai are România ca resurse, ce venituri are din privatizări și concesionări, ce producții putem pune pe picioare, etc…
Lipsește un principiu, principiul liberei exprimări, fără teama de repercursiuni dacă punctele de vedere sunt asumate și susținute de dovezi, altfel vom avea iar incompetenți prin administrațiile locale și centrale, prin instituții, și, zău, iată unde am ajuns cu toți habarniștii numiți în poziții cheie. Cred că trebuie ca toți oamenii politici, odată ce sunt aleși, să facă studii de administrație publică, politice sau juridice și nu din acelea făcute prin cine știe ce debarale sau telefonic. 🙂 Ar trebui să avem o lege prin care să-i demitem pe aleși dacă nu organizează lunar dezbateri publice cu cetățenii în circumspripțiile în care au fost aleși

P.S.: Articolul cuprinde câteva din mesajele postate pe FB…