Acasă » 2016 » noiembrie

Arhive lunare: noiembrie 2016

Reclame

Inerție legislativă…

 Am devenit specialist în domeniul financiar-bancar. Sunt broker de credite bancare. Încă nu știu cum va arăta venituavbs-credit1l meu la sfârșitul fiecărei luni, dar am aflat că voi primi lunar un comision de la băncile cărora le-am adus clienți, intermediind acordarea de credite către persoanele fizice sau juridice. Ce fac eu, broker-ul financiar? Expun clienților toate ofertele de creditare, fac un scoring preliminar care arată ce tip de credit poate contracta clientul, suma ce poate fi împrumutată, cât și băncile sau  instituțiile non-bancare (IFN) atrase de profilul  său financiar pe care îl pot finanța. Evident, informez clienții. întocmesc și depun dosarul de creditare la banca aleasă, negociez termenii contractului de creditare, urmăresc constant dosarul de creditare și sunt în umbra clientului ce a intrat în posesia unui credit, oferindu-i posibilitatea ca în timp să-l poată refinanța. AVBS Credit oferă și franciză de peste cinci ani și coordonează 70 de francize în toată țara.

crediteCa să am un venit la sfârșit de lună trebuie să aduc în sistemul bancar clienți care să contracteze credite. Pentru că Rămânia este pe ultimul loc în Europa, după numărul de Întreprinderi Mici și Mijlocii (IMM) active, m-am hotărât să promovez susținut CREDITUL IMM. Nu știu care sunt verigile răspunzătoare de încurajarea inițiativei private, dar am aflat că avem cele mai multe IMM-uri în domeniul comerțului și cele mai puține în agricultură, învățământ, gestionarea deșeurilor și în industria extractivă. Studiul din care mă documentez nu mă ajută prea mult și nici nu o există o bază de date cu toate IMM-urile active din România care au achiziționat un credit. Ca broker de servicii financiar-bancare ar trebui să am la dispoziție o astfel de bază. În condițiile date, trebuie să promovez creditul IMM altfel decât pe o platformă online a tuturor IMM-urilor, inexistentă la ora aceasta.

Am nevoie de verigi intermediare pentru a promova creditul IMM. Pot să scriu immmai multe comunicate de presă, dar aș putea lua legătura cu cei de la Google, pentru a introduce în sistemul de telefonie, de exemplu, o aplicație a sistemului bancar AVBS Credit, cu avertizare sonoră pe creditul IMM. Aș putea promova creditul IMM și pe toate blogurile din România, în revista Connect sau la postul LynxTV.  S-ar putea ca foarte mulți din întreprinzătorii privați din România să fie înglodați în datorii. Sistemul legislativ nu încurajează antreprenoriatul și nici eradicarea corupției și a muncii la negru. Un antreprenor din construcții preferă să aibă zece cărți de muncă și alți zece angajați la negru. Legea ar trebui să-l cointereseze să înregistreze contractele de muncă ale tuturor angajaților. Un credit s-ar putea să fie împovărător pe termen lung dacă legile rămân aceleași.

Ca să fac o adevărată campanie de promovare a creditului IMM, ar trebui să apelez la toată mass-media din România, la toate canalele social-media, dar mai ales aș scoate din inerție Camerele de Comerț și Industrie cât și Agențiile Județene de Ocupare a Forței de Muncă din toată țara, Parlamentul și Guvernul României. Primele ar trebui să facă o analiză de nevoi la nivelul fiecărui județ și să organizeze cursuri pentru viitori antreprenori, iar Parlamentul să emită legi care să susțină inițiativa privată, iar Guvernul să le aplice. Mi-am cam depășit atribuțiile Sunt un simplu broker și îmi dau seama că îmi va fi foarte greu să am un venit sigur la sfârșitul fiecărei luni dacă nu se va schimba nimic în sistemul legislativ din România.

Slogan: România moare, fără implicare și fără creditare!

Nu v-am povestit de ce am devenit broker! Am vrut să înțeleg și legile care guvernează sistemul bancar. Pare un haos și pe aici. Fiecare bancă are comisioanele ei, formularele ei, bancomatele ei, PIOS-ul ei, cardurile ei, limita de creditare acceptată diferă de la bancă la bancă, la fel ca și dobânda. Comisionul la rambursarea anticipată este și el la voia băncii, cât să te întrebi ce face BNR…

Am un prost obicei, îmi pun mereu întrebări.

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016.

Reclame

Nu ne folosim dreptul la inițiativă legislativă…

Pe TVR 2, am văzut un reportaj care m-a umplut de revoltă. Emisiunea ar fi trebuit să se numească coșmar după coșmar, în viețile românilor, nu Poveste după poveste.
Eu cred că administrațiile din mediul rural sunt inutile, atât timp cât nu s-a mișcat aproape nimic, în cei 27 de ani de la revoluție, în satele și comunele României. Organizarea administrațiilor locale trebuie regândită, cât și sistemul de sancțiuni și recompense. Eu aș iniția o inițiativă legislativă prin care oamenii să ceară sancțiuni pentru cei ce trebuiau să le reprezinte interesele. Legea, în România, nu prevede sancțiuni pentru cei ce nu-și îndeplinesc atribuțiile. Să plătească, retroactiv, 50% din salariu toți angajații de la Primăria Nucet, toți membrii parlamentelor și guvernelor postcomuniste, pentru condițiile inumane în care trăiesc locuitorii de la fosta mină de la Băița Plai și nu numai.

Băița Plai, o gură de iad

Dacă aleșii poporului au dormit în timpul mandatului, să plătească! Uluitor este faptul că oamenii satului Băița Plai sunt resemnați și așteaptă moartea cu seninătate, ca pe o soluție salvatoare.
În timp ce țara este o ruină, parlamentarii și-au votat pensii speciale. Pentru ce? Pentru că au dus România în sapă de lemn?

Să reînviem Spiritul Crăciunului! (SuperBlog 2016)

Se pare că Spiritul Crăciunului este ținut în viață doar de bucuria copiilor. Ei sunt cei ce așteaptă cu înfrigurare luna decembrie, știut fiind faptul că luna aceasta este cea care îl are în filele calendarului pe cel mai darnic sfânt, aureolat de plete albe și devenit Moș Nicolae, cel ce lasă în cizmulițe daruri tuturor copiilor cuminți, mai greu ajungând la cei ce nu prea au de niciunele, uneori nici încălțări, poate doar unele de împrumut sau moștenire de la frații mai mari. Acestor copii Moș Nicolae și Moș Crăciun le fac altfel de daruri și, dacă o societate întreagă sfidează nevoința unor copii sărmani, cei doi venerabili slujitori ai spiritului Universului le trimit acestor copii mii de binecuvântări datorită cărora reușesc ei să meargă mai departe prin vicisitudini și nevoi. Și, culmea, societatea zilelor noastre, lasă destinul copiilor sărmani în seama Universului…

Am să intru pentru o clipă în pielea lui Moș Crăciun… Grea misiune! Oamenii investesc în arme nucleare în loc să se gândească cum să facă ca viața să fie un dar și o bucurie pe întreaga planetă, pentru a nu mai putea vorbi de copii malnutriți, de prostituție juvenilă, de războaie, de droguri, de violență, de crime. Dacă aș putea să stârnesc toți spiridușii, aș face-o! Dacă nu știți, spiridușii, slujitorii lui Moș Crăciun, sunt cei ce nu-i lasă pe oameni să devină răi și nepăsători, dar majoritatea lor s-au supărat pe muritori și s-au retras la Polul Nord, luând cu ei calmitatea, răbdarea, compasiunea, altruismul, lăsând populațiile să se zbată într-o deplorabilă sărăcie spirituală. Dacă am reuși să-i îmbunăm pe spiriduși, lumea ar fi un paradis. Nu ar exista o lună a cadourilor, ci zi de zi am deveni capabili să ne facem viața frumoasă unii altora, ca preocupare majoră.

Dar nu eu voi reuși să-i îmbunez pe spiriduși, ci doar oamenii. Din bruma fiorului ce le-a mai rămas, dacă anul acesta vor căuta să se gândească și la alții, dacă nu vor mai trece nepăsători pe lângă problemele semenilor, dacă vor intra în casa unor familii sărmane pentru a dărui o vorbă bună, în primul rând, dacă vor vizita azile de bătrâni și case de copii, dacă vor ajuta fără să aștepte răsplată, cred că spiridușii vor fi îmbunați și viața va fi o veșnică bucurie pe Pământ.

super_blog_cuplu-300x300Până vor înțelege toți locuitorii planetei că doar de ei depinde destinul omenirii, de investiția în bine, în frumos și în adevăr, eu, Moș Crăciun, m-am hotărât să fac cunoscute, de-a lungul și de a latul planetei, casetele cadou ale mărcii inovatoare Farmec, firmă ce încearcă permanent să-și îmbogățească produsele create de specialiștii de marcă. Știu că adulții văd o povară în a alerga prin magazine, dar am să le trimit gândul cel bun, pentru a nu întârzia să o facă, astfel încât să poată oferi, în numele meu, unei persoane dragi un cadou Farmec (Borsetă cadou Gerovital H3 Men Active sau Casetă cadou Gerovital H3 Classic Natural) în noaptea în care cei trei magi au fost călăuziți de cer prin stele luminoase pentru a ajunge la ieslea unde se născuse pruncul Isus, cel ce avea să-și sacrifice inutil viața, zic inutil căci la 2000 de ani de la nașterea sa lumea nu a învățat să devină mai bună.

Să reînviem Spiritul Crăciunului! Să fim mai buni! Să fim mai darnici! Să fim mai zâmbitori!

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016.

#FarmeculCraciunului

@Farmec

Stiluri și stiluri… (SuperBlog 2016)

ANSWEAR ne prezinta oferta vestimentară a peste două sute de branduri recunoscute pe piața designerilor de modă. Ori știi care brand te reprezintă, ori trebuie să pierzi foarte mult timp pe site-ul celor de la answear ca să te edifici cu ținutele ce se pliază pe gustul tău. După ce te-ai edificat, trebuie să mai iei în calcul un aspect, oferta calitate-preț.

fustaÎntotdeauna mi-au plăcut femeile elegante. Dacă ar fi să dau timpul înapoi, în anii preadolescenței o admiram foarte mult pe ”profa de română”. Era o femeie distinsă, nu numai ca aspect fizic sau ținută intelectuală, ci și ca impresie vestimentară. Totuși, susțin că nu cred că m-a influențat stilul vestimentar al vreunei vecine, sau profesoare, sau colege. Eu întotdeauna m-am simțit bine în hainele mele. Mi-aduc aminte cât de fascinate erau colegele mele de facultate de ținuta celor ”de bani gata” și cât se perpeleau că nu dispun de fonduri pentru a fi îmbrăcate la ultima modă. Niciodată nu m-am simțit inferioară unei alte persoane doar pentru că ținuta acesteia era de 100 de ori mai scumpă decât a mea. Sunt femei atât de bine îmbrăcate, nu în mediul în care trăiesc eu, și atât de puțin dotate intelectual, căci, zău, mie mi-e milă de ele, nici vorbă de invidie. Stilul meu este un stil care îmbină simplitatea cu bunul gust. Orice haină pe care o port are ceva ce reacționează cu eu-ul meu.

Simple Creative Products reprezintă o marcă exclusivistă de modă, fiind un brand premium, ce a fost lansat, în 1993, în Polonia. Îmi plac hainele care combină eleganța cu simplitatea, îmbinând calitatea materialelor cu tendințele noi din modă și consider că mă regăsesc în mai multe din produsele vestimentare ale acestui brand.

Eu reprezint o generație ce a crescut sub ochi cu cataloagele de modă Neckerman. Cred că ele mi-au dezvoltat gustul pentru eleganța simplă.

lenjerieLenjeria intimă de la Calvin Klein și, în general, cam de la toate firmele consacrate în domeniu, are un preț exorbitant, aș spune, și de aceea mă gândesc acum ce astfel de fabrici mai avem în România și dacă mai avem…

Îmi plac și câteva din ținutele celor de la TRUSSARDI, dar sun foarte scumpe, prețul unui singur produs fiind cât salariul minim pe economie, dovadă că aceste branduri se adresează unui procent redus din populație cu venituri mari.

Cred că designerii actuali nu mai au muze sau, mai cred, că avem nevoie de creatori de modă care să deschidă o nouă linie a eleganței și a distincție vestimentare cu adresabilitate către masele largi.

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016.

Călătoria de neuitat! (SuperBlog 2016)

Un călător pasionat vede în orice destinație un bun prilej de îmbogățire spirituală. În opinia mea, Caravana Vacanțelor Speciale trebuie să includă aproape obligatoriu câteva destinații emblemă pentru geneza tuturor popoarelor lumii. De la un periplu prin toată istoria caselor regale ale lumii, la un periplu al tuturor popoarelor ce au pus bazele religiilor lumii, sau un circuit care să ne permită vizitarea celor 41 de orașe din cele 22 de țări care au fost gazde ale Jocurilor Olimpice, sau o călătorie prin toate orașele mapamondului ce mai rețin din energia creatoare a celor ce și-au dedicat viața studiului și cărora posteritatea le-a recunoscut meritele prin decernarea premiilor Nobel, sau un circuit prin toate țările foste comuniste, vacanțele speciale pot deveni vacanțe de vis.

Dacă aș trasa eu coordonatele unui itinerar turistic, acesta ar avea ca punct final acoperișul lumii, pentru a simți forța, energia și măreția celui mai înalt vârf muntos de pe Terra, din munții Himalaya, ce poartă numele topografului britanvacantespeciale-santorini-300x201ic Sir George Everest. La Jocurile Olimpice de Vară din anul 2008, flacăra olimpică – simbol al purității și al aspirației spre perfecțiune – a ajuns pe Everest, în drumul său spre orașul gazdă Beijing, ca și cum Prometeu însuși ar fi adus din nou focul sacru muritorilor în speranța că de acum încolo vor ști ce să facă cu el, pentru a trăi în pace și armonie deplină. Nepal și Tibet ar fi destinațiile finale ale unui circuit turistic care ar trece obligatoriu prin Germania, țara în care Hitler a căutat să impună rasa ariană, considerând că oamenii înalţi, blonzi şi cu ochi albaştri pot avea un intelect superior celorlalte rase, uitând sau neștiind la ora aceea astrală, ce a condus la genocidul în masă a mii de evrei și nu numai, că doar investiția în educația popoarelor este răspunzătoare de armonia vieții pe Pământ. Știați sau nu, în Germania există un drum romantic, Romantische Strasse sau Romantic Road, ce leagă mai multe orășele medievale din landul Bavaria, începând cu orașul Würzburg,- orașul german ce a dat lumii pe unul din fondatorii fizicii cuantice, laureat al Premiului Nobel în anul 1932, Werner Karl Heisenberg, cât și pe Wilhelm Conrad Röntgen, cel ce a descoperit emisia unor radiații penetrante, numite la vremea respectivă radiații X care mai târziu au primit denumirea de raze Röntgen – și terminând cu orașul Füssen, situat la cinci kilometri de granița cu Austria, aflat la o altitudine de 808 metri deasupra nivelului mării, cunoscut ca fiind orașul de la poalele Castelului Neuschwanstein și Castelului Hohenschwangau – castel în care a crescut  Ludwig al II-lea al Bavariei. Africa rămâne și ea o destinație de top în preferințele mele. Din Germania, m-aș opri în Kenya, pentru a vizita Valea Marelui Rift, cea mai impresionantă regiune tectonică din lume. Obligatoriu Islanda, pentru peisajele carstice, întregind intinerariul care necesită și timp și bani pentru a cunoaște istoria și cultura popoarelor ce reprezintă un soi de fascinație pentru mine. M-aș reîntoarce în Egipt, pentru a resimți spiritul faraonilor și al civilizațiilor apuse, finalizând călătoria de neuitat la poalele muntelui cu o altitudine de 8848 m deasupra nivelului mării !

CND Turism – Vacanțe Speciale ne îndeamnă să alegem vacanțe speciale alături de cei dragi. Să nu întârziem să o facem, știut fiind faptul ”azi este cel mai bun moment să călătorim”.

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016.

Seva pământului… (SuperBlog 2016)

logo-wu-xing-2-300x300La chinezi, legea sănătății este legea naturii. Pentru ei, dimensiunile sănătății – fizică, mentală și spirituală – sunt în strânsă concordanță cu alimentația, odihna, igiena, exercițiile fizice și mediul ambiant. Chinezii consideră hrana ca fiind un medicament, dar, în exces, poate deveni și un stimul negativ, perturbator al stării de bine general. Se spune că dacă ne împrietenim cu mâncarea chinezească vom adauga ani vieții noastre.

Studiile arată că dieta bogmeniu-vita-350x230pxată în grăsimi și carne, dar săracă în fibre facilitează apariția neoplasmelor, o incidență ingrijorătoare având în zilele noastre cancerul de colon. S-a demonstrat că un aliat puternic pentru sănătate al chinezilor este regimul alimentar bazat în special pe orez, produse din orez,  tăieței de soia, pâine din grâne, semințe, alune, legume, fructe și verdețuri. Soia este aproape nelipsită din preparatele chinezești. Chinezii mănâncă doar odată la o săptămână sau chiar la două săptămâni ouă, pește, carne de pasăre, dulciuri și foarte rar carne roșie.

O masă servită la un restaurant chinezesc are un conținut foarte mic în grăsimi. Este de dorit, ori de câte ori avem timp și dispoziție, să ne bucurăm de aromele și gusturile inedite ale unui meniu chinezesc complet.

salata-cu-urechi-de-lemn-700x420pxÎn orice sezon, fie că este vară, toamnă, iarnă sau primăvară salatele rămân în preferințele noastre culinare. WuXing știe!  Restaurantul ne îmbie cu cinci tipuri de salate, care mai de care mai apetisante. Salată cu urechi de lemn! Ce denumire! Cu siguranță nu ți se va servi nimic din lemn, poate doar salata îți va aduce ceva din seva copacului sau a pădurii în care au crescut ciupercile ce sunt ingredientul de bază al acestei salate, alături de usturoi, ardei gras, castraveţi, ulei de susan, sare și condimente chinezeşti. Bolul cu salată îți aduce și bucuria culorilor, de la negru – primind energia pământului, la roșu, încărcându-ne cu vitalitatea focului, interferând cu verde – forța naturii și cu portocaliu – armonia binelui, știut fiind faptul că la chinezi alimentelor le este asociată și o anume formă de energie.

Să adăugăm mai mulți ani vieții, consumând mâncare chinezească, dar și să folosim energia vitală în scopuri constructive!

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016.

@WuXing Mancare Chinezeasca, #wuxingstie, #superblog

Reverie (SuperBlog 2016)

Când sresidence-hotelspui  Residence Hotels spui lux, eleganță și rafinament, indiferent la care din cele patru hoteluri boutique elegante faci referire.

Dacă spui Hotel Arc de Triomphe by Residence Hotels, spui cu plăcere și încântare și Oliviers”. După ce ai avut șansa să faci o călătorie gastronomică în lumea gusturilor alese, restaurantul Oliviers îți rămâne sigla-oliviers-300x140în memorie și poate fi oricând o alegere excelentă pentru servirea micului dejun, prânzului sau cinei sau pentru organizarea unor evenimente memorabile, într-un decor clasic. Terasa restaurantului permite amenajarea Candy Barului destinat celor mici, astfel încât ziua să fie de neuitat și pentru ei.

Dacă spui Hotelul Domenii Plaza by Residence Hotels, spui cu bucurie șisigla-citroniers-300x150 destindere și „Citroniers”, restaurantul hotelului, căci, odată ce i-ai călcat pragul, rămâi impresionat de servirea și preparatele ce satisfac și cele mai înalte standarde de exigență ale pasionaților de arta culinară.

Specialitățile culinare rafinate, decorul și ambianța – ce poate aduce în prim plan acompaniamentul discret al unui pian – fac ca restaurantul Citroniers să fie alegerea perfectă pentru celebrarea unui moment important din viața fiecăruia dintre noi.

Da, cu toții ne dorim frumosul în viețile noastre, dar, din păcate, luxul și rafinamentul costă bani, mulți bani.  Mă-ntreb dacă cu 2100 lei pe lună, salariul meu de profesor în al douăzeci și unulea an de activitate,  îmi pot permite organizarea unei zile onomastice la restaurantul Citroniers, la capacitatea lui maximă. Mă și tem să calculez ce costuri ar implica organizarea unui astfel de eveniment-moft, aș putea spune. Cum imaginația nu costă bani, hai să batem câmpii.

citroniersSunt sărbătorita. Împlinesc 50 de ani. Privind în urmă mă uimesc de tot și de toate, privind înainte îmi dau seama că pot clădi un viitor pe trecut, căci fiecare clipă am trăit-o în armonie cu mine și cu întreg Universul. Agreez luxul, eleganța și rafinamentul și am câștigat la LOTO. Am câștigat atât de mulți bani încât îmi permit să risipesc o parte din ei, chiar dacă știu că alții se zbat la limita sărăciei și că oricât aș dona din banii câștigați, mai mult decât am făcut-o, nu aș reuși în acest mod să redau demnitatea celor ce au fost obligați de vicisitudinile vieții să o piardă. Am ales restaurantul. M-am decis și asupra invitaților. Nu vreau să fac eu totul, astfel încât în ziua ce o vreau memorabilă eu să fiu gata obosită. Știți voi, românul face și pe faianțarul, și pe zugravul, și pe IT-istul, designer-ul vestimentar, etc. Nu vreau să redactez eu invitațiile. Nu vreau nici să alerg prin magazine pentru o ținută pretabilă momentului, nici să caut un salon.  Vor veni ele la mine! Legat de organizarea evenimentului, optez pentru restaurantul Citroniers, dar nu este exclus să am atât de mulți invitați încât să apelez și la serviciile restaurantului Oliviers, chiar dacă va fi nevoie să fiu prezentă în două locuri deodată mă poate scoate din impas tehnica modernă prin oportunitățile oferite de FB sau Skype.

somonMeniul îl las în seama consultantului de eveniment. Știu că va face pentru mine cele mai bune alegeri astfel încât papilele gustative ale invitaților să fie răsfățate la maxim cu gusturi și arome inconfundabile și specifice bucătăriilor internaționale. Pretenția mea strictă va fi legată de aspectul tortului. Îmi doresc să fie în formă de scară, din orice parte l-ai privi. 🙂 Efectele de scenă cad în seama unei alte persoane calificate. Nu știu dacă restaurantul are o formație proprie, dacă nu, va trebui să aibă în calcul și acest aspect, pentru a mă declara complet mulțumită de serviciile oferite.

Gata! Am bătut câmpii cu grație. Ies din starea de reverie, doarece s-ar putea să-mi placă. Nu știu nimic mai mult să fac decât a gândi și din asta, în România, nu se scot bani. Nu cred nici în câștiguri facile, deși unii se îmbogățesc peste noapte și nu știu cum sau știu și știm cu toții că în România aproape am legalizat hoția cu acte în regulă și promovarea incompetenței, prin lipsa totală a transparenței în decizii și în circulația banilor, cât și în mișcarea bunurilor mobile și imobile.

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016.

 

Binele comun…

floareVa fi bine când vom vrea binele comun de bună voie, fără nicio doctrină politică sau religioasă, ci pur și simplu din natura firii. Copiii se ajută între ei, se joacă între ei, fără să facă diferențe. Când cresc, părinții le cultivă un anume grad de superioritate, care este una din cele mai mari idioțenii, în opinia mea. Uitați-vă la adulți. Sunt unii așa de încrezuți că poți să te întrebi de ce… Alții sunt perfizi, alții bârfitori. Eu aș pune oglinzi în toată România!
Va fi bine când vom avea grijă să nu ne părăsească inocența copilăriei și se pare că este foarte greu. ”Dumnezeu” – Universul n-are nicio treabă cu asta. El ne-a creat cadrul, cum îl folosim și ce atragem ne privește. Suntem pe cont propriu, deși căutăm o scuză în destin. Noi ne facem destinul! Nu vrea Dumnezeu-Universul ca românii să fie proști și nici ca severinenii să stea în frig, în iarna anului 2016. 🙂 🙂.

Este întuneric în viețile noastre, pentru că suntem un popor needucat. Lumina vine din cărți. Calea vine din fapte, iar destinul din alegerile pe care le facem. Poetul este o rază de soare și toți putem fi la fel, doar că trebuie să ne descoperim potențialul și să-l punem în slujba celorlalți.

De ce?

De ce suntem o societate incapabilă să luăm atitudine? Pentru că școala comunistă ne-a impus să executăm sarcini, fără să gândim.
Ce se întâmplă în școala zilelor noastre? Am tot făcut un soi de cercetare, aș putea spune. Elevii se apleacă asupra sarcinii de lucru nu din plăcere, ci din TEAMĂ, teama de notă, teama de jignirile pe care i le poate aduce profesorul (rușinos pentru breasla dascălilor), teama de reacția părinților. Dacă profesorul devine un partener în dialog, cercetare, studiu, asta li se pare ceva ieșit din comun și cele mai ascunse caracteristici ale copilăriei ies la iveală, dar și lipsa celor șapte ani de casă. Din păcate, cele mai urâte acumulări sunt făcute chiar sub cupola școlii, în pauze, în fața porții liceului unde se poate injura, flegma, arunca hărtii, fuma în voie sub ochii organelor de poliție, inutil postați în fața liceelor, atât timp cât poți să-i vezi și pe dumnealor fumând. Trecem peste faptul că poți întâlni o situație deloc ilară, pe un trotuar fumează personalul școlii și pe celălalt elevii, pe acolo trecând cetățeni complet nepăsători față de acest fenomen al viciului.

De ce incriminez eu sistemul?

Eu am tot dat acest exemplu. Am fost un profesor exemplar. Nu știam ce se-ntâmplă în stânga sau în dreapta. Grija mea era să-mi pregătesc orele pentru a ajunge la mintea și sufletul elevilor mei, dar și există un dar, privind în jur, am observat că alții ies în față, chiar dacă nu ajung la ore sau ajung târziu, chiar dacă nu fac activități extracurriculare, chiar dacă își jignesc elevii, chiar dacă, chiar dacă…
Dacă sistemul nu te apreciază, responsabilitatea moare. Azi ajung și eu ca alții, din păcate, mai târziu la ore, îmi dau și eu planificările mai târziu, am luat și eu ore de practică pentru că știu că agenții economici nu au timp pentru dialog cu școlile… Nu am abdicat de la seriozitatea cu care mă aplec asupra devenirii elevului, atât. Îi arăt calea și metodele de a învăța. Alegerea o face singur, dar cum sistemul nu susține performanța și nu există o piața muncii, acești copii aleg greșit. Școala m-a vrut cu turma, am intrat cumva în turmă, dar este o turmă lăsată de izbeliște și rezultatele se văd la examenele naționale. Vine o vreme când îți evaluezi șansele de a fi unul cu idei în fața celor mulți și mulțumiți că au o pâine, indiferent cum este ea.
Mi-am format o idee, profesorii actuali sunt niște cârpaci, nu pedagogi, din păcate. Fac parte dintr-o astfel de breaslă. Ministerul nu și-a dorit pedagogi ci niște scribi, unii care au activități la greu pe hârtie timp în care elevul dumnealor nu știe să scrie un enunț științific. O, sunt singurul profesor care nu are portofoliul pe format de hârtie. Să vedeți cât de stufoase sunt dosarele, timp în care școala este sub asediul derizoriului. Cred că trebuie să se termine cu hârtiile. Profesorul trebuie evaluat după ce știe elevul, nu după câte hârtii are la dosar! Evaluarea să o facă pedagogi veritabili care ar fi de dorit să ajungă și în minister, azi, invadat de toți habarniștii.

Alte ”de ce?”-uri

 De ce nu reușim întotdeauna să fim altruisti si de ce ne lăsăm prinsi intr-un carusel al urii, al răutății, al invidiei, desi stim că toate aceste trăiri ne fac viața un calvar?
De ce să nu ne folosim rațiunea în rezolvarea unui conflict? De ce să alimentam propriul ego si orgoliu cu considerente care ne pun deasupra celorlalți, desi stim că doar educația ne departajeaza din mulțime…

De ce? Pentru că nu mai căutăm perfecțiunea și ne alimentăm imperfecțiunile prin autosuficiență. Jalnic viitor are planeta, în aceste condiții și încep să cred că dacă maimuța a evoluat în om, în curând, OMUL VA INVOLUA ÎN MAIMUȚĂ, FĂRĂ EDUCAȚIE DE CALITATE.

Așa da, așa nu… (SuperBlog 2016)

rochie1Îmi plac femeile elegante! Eleganța este un element de distincție și de noblețe. Nu trebuie să ai sânge albastru, pentru a-ți dori să fii elegant, dar de cele mai multe ori mediul în care trăiești îți impune limite sau îți dă curaj să ai ținute demne de invidiat.

Cu ani în urmă, studentă fiind, adoram Bucureștiul pentru șansa pe care mi-o oferea de a întâlni femeia elegantă, ”scoasă ca din cutie”. Feminitatea și masculinitatea sunt depline atunci când sunt puse în evidență prin ținute impecabile, asortate, evident, cu maniere și vocabular elevat.

Unii specialiștii aduc în prim-plan opt stiluri vestimentare feminine: stilul clasic-șic, stilul modern, stilul romantic, stilul sofisticat, stilul funky, stilul casual, stilul elegant-feminin și stilul trendy-confortabil. Cu siguranță nu pot avea nimic în comun cu stilul funky, dar mă pot identifica puțin cu fiecare din celelalte stiluri enumerate. Mă simt bine în ținutele mele atât timp cât port tocuri. Într-un anturaj, nu face toți banii numai ținuta. Haina îl face pe om doar până deschide gura, în rest, este obligatoriu ca investiția în devenirea personală să fie înzecită față de investiția în ținutele vestimentare.

Îmi plac rochiile elegante și clasice, accesorizate cu gust, dar îmi plac și hainele confecționate din piele, ținutele moderne lucrate din materiale de calitate în nuanțe viu colorate. O rochie elegantă atrage întotdeauna privirile trrochie2ecătorilor sau anturajului, dar este din ce în ce mai rar întâlnită femeia elegantă. În opinia mea, o ținută elegantă nu este însoțită numai de o geantă și pantofi asortați, ci, obligatoriu, de pălărie și mănuși.

Oferta de geci și paltoane este diversă, dar modelele nu sunt cele mai reușite. Produsele de proveniență străină sunt uneori foarte scumpe și, paradoxal, și cele autohtone ajung la prețuri exorbitante.

România nu are o politică pentru dezvoltarea industriei vestimentare, invazia magazinelor second-hand fiind un impediment pentru inițiativele private pe acest sector de activitate, dar și salariile foarte mici, neîndestulătoare pentru acoperirea cheltuielilor de subzistență – impozite, chirii, dări și alimente.

Prinsă în grijile cotidiene, femeia nu mai îndrăznește să fie cu adevărat elegantă și nici nu mai are timp să cultive maniere alese. Întâlnim femeia elegantă, dar vulgară sau, la polul opus, femeia modestă, îmbrăcată cu grijă, fără a ieși în evidență. Întâlnim și femeia care, din varia motive, nu pune deloc accent pe felul de a arăta sau a se îmbrăca.

AȘA NU!

rochii3Femeia elegantă este ca o rază de soare, te încântă și te bine dispune. asemeni și un bărbat. Într-o dimineață de august, mergând cu Bla-bla-car spre București, alimentând la o stație Petrom, o femeie elegantă, într-un taior alb, ne-a făcut pe toți cei cinci călători să recunoaștem că avem nevoie de o lege prin care eleganța să fie obligatorie, atât la bărbați cât și la femei. O lege a eleganței și a bunului gust! Ar putea fi o preocupare și una deosebit de frumoasă. Nu am mai vedea tinere îmbrăcate cu blugi jerpeliți, cu adidași și șosete scurte în miez de iarnă, cu geci până la buric, cu părul vâlvoi, cu decolteu adânc, cu comportament de mahala, uneori. Am putea scăpa și de plaga magazinelor second-hand, dacă am susține industria vestimentară autohtonă.

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016