De ce suntem o societate incapabilă să luăm atitudine? Pentru că școala comunistă ne-a impus să executăm sarcini, fără să gândim.
Ce se întâmplă în școala zilelor noastre? Am tot făcut un soi de cercetare, aș putea spune. Elevii se apleacă asupra sarcinii de lucru nu din plăcere, ci din TEAMĂ, teama de notă, teama de jignirile pe care i le poate aduce profesorul (rușinos pentru breasla dascălilor), teama de reacția părinților. Dacă profesorul devine un partener în dialog, cercetare, studiu, asta li se pare ceva ieșit din comun și cele mai ascunse caracteristici ale copilăriei ies la iveală, dar și lipsa celor șapte ani de casă. Din păcate, cele mai urâte acumulări sunt făcute chiar sub cupola școlii, în pauze, în fața porții liceului unde se poate injura, flegma, arunca hărtii, fuma în voie sub ochii organelor de poliție, inutil postați în fața liceelor, atât timp cât poți să-i vezi și pe dumnealor fumând. Trecem peste faptul că poți întâlni o situație deloc ilară, pe un trotuar fumează personalul școlii și pe celălalt elevii, pe acolo trecând cetățeni complet nepăsători față de acest fenomen al viciului.

De ce incriminez eu sistemul?

Eu am tot dat acest exemplu. Am fost un profesor exemplar. Nu știam ce se-ntâmplă în stânga sau în dreapta. Grija mea era să-mi pregătesc orele pentru a ajunge la mintea și sufletul elevilor mei, dar și există un dar, privind în jur, am observat că alții ies în față, chiar dacă nu ajung la ore sau ajung târziu, chiar dacă nu fac activități extracurriculare, chiar dacă își jignesc elevii, chiar dacă, chiar dacă…
Dacă sistemul nu te apreciază, responsabilitatea moare. Azi ajung și eu ca alții, din păcate, mai târziu la ore, îmi dau și eu planificările mai târziu, am luat și eu ore de practică pentru că știu că agenții economici nu au timp pentru dialog cu școlile… Nu am abdicat de la seriozitatea cu care mă aplec asupra devenirii elevului, atât. Îi arăt calea și metodele de a învăța. Alegerea o face singur, dar cum sistemul nu susține performanța și nu există o piața muncii, acești copii aleg greșit. Școala m-a vrut cu turma, am intrat cumva în turmă, dar este o turmă lăsată de izbeliște și rezultatele se văd la examenele naționale. Vine o vreme când îți evaluezi șansele de a fi unul cu idei în fața celor mulți și mulțumiți că au o pâine, indiferent cum este ea.
Mi-am format o idee, profesorii actuali sunt niște cârpaci, nu pedagogi, din păcate. Fac parte dintr-o astfel de breaslă. Ministerul nu și-a dorit pedagogi ci niște scribi, unii care au activități la greu pe hârtie timp în care elevul dumnealor nu știe să scrie un enunț științific. O, sunt singurul profesor care nu are portofoliul pe format de hârtie. Să vedeți cât de stufoase sunt dosarele, timp în care școala este sub asediul derizoriului. Cred că trebuie să se termine cu hârtiile. Profesorul trebuie evaluat după ce știe elevul, nu după câte hârtii are la dosar! Evaluarea să o facă pedagogi veritabili care ar fi de dorit să ajungă și în minister, azi, invadat de toți habarniștii.

Alte ”de ce?”-uri

 De ce nu reușim întotdeauna să fim altruisti si de ce ne lăsăm prinsi intr-un carusel al urii, al răutății, al invidiei, desi stim că toate aceste trăiri ne fac viața un calvar?
De ce să nu ne folosim rațiunea în rezolvarea unui conflict? De ce să alimentam propriul ego si orgoliu cu considerente care ne pun deasupra celorlalți, desi stim că doar educația ne departajeaza din mulțime…

De ce? Pentru că nu mai căutăm perfecțiunea și ne alimentăm imperfecțiunile prin autosuficiență. Jalnic viitor are planeta, în aceste condiții și încep să cred că dacă maimuța a evoluat în om, în curând, OMUL VA INVOLUA ÎN MAIMUȚĂ, FĂRĂ EDUCAȚIE DE CALITATE.