Acasă » 2016 (Pagina 2)

Arhive anuale: 2016

Reverie (SuperBlog 2016)

Când sresidence-hotelspui  Residence Hotels spui lux, eleganță și rafinament, indiferent la care din cele patru hoteluri boutique elegante faci referire.

Dacă spui Hotel Arc de Triomphe by Residence Hotels, spui cu plăcere și încântare și Oliviers”. După ce ai avut șansa să faci o călătorie gastronomică în lumea gusturilor alese, restaurantul Oliviers îți rămâne sigla-oliviers-300x140în memorie și poate fi oricând o alegere excelentă pentru servirea micului dejun, prânzului sau cinei sau pentru organizarea unor evenimente memorabile, într-un decor clasic. Terasa restaurantului permite amenajarea Candy Barului destinat celor mici, astfel încât ziua să fie de neuitat și pentru ei.

Dacă spui Hotelul Domenii Plaza by Residence Hotels, spui cu bucurie șisigla-citroniers-300x150 destindere și „Citroniers”, restaurantul hotelului, căci, odată ce i-ai călcat pragul, rămâi impresionat de servirea și preparatele ce satisfac și cele mai înalte standarde de exigență ale pasionaților de arta culinară.

Specialitățile culinare rafinate, decorul și ambianța – ce poate aduce în prim plan acompaniamentul discret al unui pian – fac ca restaurantul Citroniers să fie alegerea perfectă pentru celebrarea unui moment important din viața fiecăruia dintre noi.

Da, cu toții ne dorim frumosul în viețile noastre, dar, din păcate, luxul și rafinamentul costă bani, mulți bani.  Mă-ntreb dacă cu 2100 lei pe lună, salariul meu de profesor în al douăzeci și unulea an de activitate,  îmi pot permite organizarea unei zile onomastice la restaurantul Citroniers, la capacitatea lui maximă. Mă și tem să calculez ce costuri ar implica organizarea unui astfel de eveniment-moft, aș putea spune. Cum imaginația nu costă bani, hai să batem câmpii.

citroniersSunt sărbătorita. Împlinesc 50 de ani. Privind în urmă mă uimesc de tot și de toate, privind înainte îmi dau seama că pot clădi un viitor pe trecut, căci fiecare clipă am trăit-o în armonie cu mine și cu întreg Universul. Agreez luxul, eleganța și rafinamentul și am câștigat la LOTO. Am câștigat atât de mulți bani încât îmi permit să risipesc o parte din ei, chiar dacă știu că alții se zbat la limita sărăciei și că oricât aș dona din banii câștigați, mai mult decât am făcut-o, nu aș reuși în acest mod să redau demnitatea celor ce au fost obligați de vicisitudinile vieții să o piardă. Am ales restaurantul. M-am decis și asupra invitaților. Nu vreau să fac eu totul, astfel încât în ziua ce o vreau memorabilă eu să fiu gata obosită. Știți voi, românul face și pe faianțarul, și pe zugravul, și pe IT-istul, designer-ul vestimentar, etc. Nu vreau să redactez eu invitațiile. Nu vreau nici să alerg prin magazine pentru o ținută pretabilă momentului, nici să caut un salon.  Vor veni ele la mine! Legat de organizarea evenimentului, optez pentru restaurantul Citroniers, dar nu este exclus să am atât de mulți invitați încât să apelez și la serviciile restaurantului Oliviers, chiar dacă va fi nevoie să fiu prezentă în două locuri deodată mă poate scoate din impas tehnica modernă prin oportunitățile oferite de FB sau Skype.

somonMeniul îl las în seama consultantului de eveniment. Știu că va face pentru mine cele mai bune alegeri astfel încât papilele gustative ale invitaților să fie răsfățate la maxim cu gusturi și arome inconfundabile și specifice bucătăriilor internaționale. Pretenția mea strictă va fi legată de aspectul tortului. Îmi doresc să fie în formă de scară, din orice parte l-ai privi. 🙂 Efectele de scenă cad în seama unei alte persoane calificate. Nu știu dacă restaurantul are o formație proprie, dacă nu, va trebui să aibă în calcul și acest aspect, pentru a mă declara complet mulțumită de serviciile oferite.

Gata! Am bătut câmpii cu grație. Ies din starea de reverie, doarece s-ar putea să-mi placă. Nu știu nimic mai mult să fac decât a gândi și din asta, în România, nu se scot bani. Nu cred nici în câștiguri facile, deși unii se îmbogățesc peste noapte și nu știu cum sau știu și știm cu toții că în România aproape am legalizat hoția cu acte în regulă și promovarea incompetenței, prin lipsa totală a transparenței în decizii și în circulația banilor, cât și în mișcarea bunurilor mobile și imobile.

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016.

 

Binele comun…

floareVa fi bine când vom vrea binele comun de bună voie, fără nicio doctrină politică sau religioasă, ci pur și simplu din natura firii. Copiii se ajută între ei, se joacă între ei, fără să facă diferențe. Când cresc, părinții le cultivă un anume grad de superioritate, care este una din cele mai mari idioțenii, în opinia mea. Uitați-vă la adulți. Sunt unii așa de încrezuți că poți să te întrebi de ce… Alții sunt perfizi, alții bârfitori. Eu aș pune oglinzi în toată România!
Va fi bine când vom avea grijă să nu ne părăsească inocența copilăriei și se pare că este foarte greu. ”Dumnezeu” – Universul n-are nicio treabă cu asta. El ne-a creat cadrul, cum îl folosim și ce atragem ne privește. Suntem pe cont propriu, deși căutăm o scuză în destin. Noi ne facem destinul! Nu vrea Dumnezeu-Universul ca românii să fie proști și nici ca severinenii să stea în frig, în iarna anului 2016. 🙂 🙂.

Este întuneric în viețile noastre, pentru că suntem un popor needucat. Lumina vine din cărți. Calea vine din fapte, iar destinul din alegerile pe care le facem. Poetul este o rază de soare și toți putem fi la fel, doar că trebuie să ne descoperim potențialul și să-l punem în slujba celorlalți.

De ce?

De ce suntem o societate incapabilă să luăm atitudine? Pentru că școala comunistă ne-a impus să executăm sarcini, fără să gândim.
Ce se întâmplă în școala zilelor noastre? Am tot făcut un soi de cercetare, aș putea spune. Elevii se apleacă asupra sarcinii de lucru nu din plăcere, ci din TEAMĂ, teama de notă, teama de jignirile pe care i le poate aduce profesorul (rușinos pentru breasla dascălilor), teama de reacția părinților. Dacă profesorul devine un partener în dialog, cercetare, studiu, asta li se pare ceva ieșit din comun și cele mai ascunse caracteristici ale copilăriei ies la iveală, dar și lipsa celor șapte ani de casă. Din păcate, cele mai urâte acumulări sunt făcute chiar sub cupola școlii, în pauze, în fața porții liceului unde se poate injura, flegma, arunca hărtii, fuma în voie sub ochii organelor de poliție, inutil postați în fața liceelor, atât timp cât poți să-i vezi și pe dumnealor fumând. Trecem peste faptul că poți întâlni o situație deloc ilară, pe un trotuar fumează personalul școlii și pe celălalt elevii, pe acolo trecând cetățeni complet nepăsători față de acest fenomen al viciului.

De ce incriminez eu sistemul?

Eu am tot dat acest exemplu. Am fost un profesor exemplar. Nu știam ce se-ntâmplă în stânga sau în dreapta. Grija mea era să-mi pregătesc orele pentru a ajunge la mintea și sufletul elevilor mei, dar și există un dar, privind în jur, am observat că alții ies în față, chiar dacă nu ajung la ore sau ajung târziu, chiar dacă nu fac activități extracurriculare, chiar dacă își jignesc elevii, chiar dacă, chiar dacă…
Dacă sistemul nu te apreciază, responsabilitatea moare. Azi ajung și eu ca alții, din păcate, mai târziu la ore, îmi dau și eu planificările mai târziu, am luat și eu ore de practică pentru că știu că agenții economici nu au timp pentru dialog cu școlile… Nu am abdicat de la seriozitatea cu care mă aplec asupra devenirii elevului, atât. Îi arăt calea și metodele de a învăța. Alegerea o face singur, dar cum sistemul nu susține performanța și nu există o piața muncii, acești copii aleg greșit. Școala m-a vrut cu turma, am intrat cumva în turmă, dar este o turmă lăsată de izbeliște și rezultatele se văd la examenele naționale. Vine o vreme când îți evaluezi șansele de a fi unul cu idei în fața celor mulți și mulțumiți că au o pâine, indiferent cum este ea.
Mi-am format o idee, profesorii actuali sunt niște cârpaci, nu pedagogi, din păcate. Fac parte dintr-o astfel de breaslă. Ministerul nu și-a dorit pedagogi ci niște scribi, unii care au activități la greu pe hârtie timp în care elevul dumnealor nu știe să scrie un enunț științific. O, sunt singurul profesor care nu are portofoliul pe format de hârtie. Să vedeți cât de stufoase sunt dosarele, timp în care școala este sub asediul derizoriului. Cred că trebuie să se termine cu hârtiile. Profesorul trebuie evaluat după ce știe elevul, nu după câte hârtii are la dosar! Evaluarea să o facă pedagogi veritabili care ar fi de dorit să ajungă și în minister, azi, invadat de toți habarniștii.

Alte ”de ce?”-uri

 De ce nu reușim întotdeauna să fim altruisti si de ce ne lăsăm prinsi intr-un carusel al urii, al răutății, al invidiei, desi stim că toate aceste trăiri ne fac viața un calvar?
De ce să nu ne folosim rațiunea în rezolvarea unui conflict? De ce să alimentam propriul ego si orgoliu cu considerente care ne pun deasupra celorlalți, desi stim că doar educația ne departajeaza din mulțime…

De ce? Pentru că nu mai căutăm perfecțiunea și ne alimentăm imperfecțiunile prin autosuficiență. Jalnic viitor are planeta, în aceste condiții și încep să cred că dacă maimuța a evoluat în om, în curând, OMUL VA INVOLUA ÎN MAIMUȚĂ, FĂRĂ EDUCAȚIE DE CALITATE.

Așa da, așa nu… (SuperBlog 2016)

rochie1Îmi plac femeile elegante! Eleganța este un element de distincție și de noblețe. Nu trebuie să ai sânge albastru, pentru a-ți dori să fii elegant, dar de cele mai multe ori mediul în care trăiești îți impune limite sau îți dă curaj să ai ținute demne de invidiat.

Cu ani în urmă, studentă fiind, adoram Bucureștiul pentru șansa pe care mi-o oferea de a întâlni femeia elegantă, ”scoasă ca din cutie”. Feminitatea și masculinitatea sunt depline atunci când sunt puse în evidență prin ținute impecabile, asortate, evident, cu maniere și vocabular elevat.

Unii specialiștii aduc în prim-plan opt stiluri vestimentare feminine: stilul clasic-șic, stilul modern, stilul romantic, stilul sofisticat, stilul funky, stilul casual, stilul elegant-feminin și stilul trendy-confortabil. Cu siguranță nu pot avea nimic în comun cu stilul funky, dar mă pot identifica puțin cu fiecare din celelalte stiluri enumerate. Mă simt bine în ținutele mele atât timp cât port tocuri. Într-un anturaj, nu face toți banii numai ținuta. Haina îl face pe om doar până deschide gura, în rest, este obligatoriu ca investiția în devenirea personală să fie înzecită față de investiția în ținutele vestimentare.

Îmi plac rochiile elegante și clasice, accesorizate cu gust, dar îmi plac și hainele confecționate din piele, ținutele moderne lucrate din materiale de calitate în nuanțe viu colorate. O rochie elegantă atrage întotdeauna privirile trrochie2ecătorilor sau anturajului, dar este din ce în ce mai rar întâlnită femeia elegantă. În opinia mea, o ținută elegantă nu este însoțită numai de o geantă și pantofi asortați, ci, obligatoriu, de pălărie și mănuși.

Oferta de geci și paltoane este diversă, dar modelele nu sunt cele mai reușite. Produsele de proveniență străină sunt uneori foarte scumpe și, paradoxal, și cele autohtone ajung la prețuri exorbitante.

România nu are o politică pentru dezvoltarea industriei vestimentare, invazia magazinelor second-hand fiind un impediment pentru inițiativele private pe acest sector de activitate, dar și salariile foarte mici, neîndestulătoare pentru acoperirea cheltuielilor de subzistență – impozite, chirii, dări și alimente.

Prinsă în grijile cotidiene, femeia nu mai îndrăznește să fie cu adevărat elegantă și nici nu mai are timp să cultive maniere alese. Întâlnim femeia elegantă, dar vulgară sau, la polul opus, femeia modestă, îmbrăcată cu grijă, fără a ieși în evidență. Întâlnim și femeia care, din varia motive, nu pune deloc accent pe felul de a arăta sau a se îmbrăca.

AȘA NU!

rochii3Femeia elegantă este ca o rază de soare, te încântă și te bine dispune. asemeni și un bărbat. Într-o dimineață de august, mergând cu Bla-bla-car spre București, alimentând la o stație Petrom, o femeie elegantă, într-un taior alb, ne-a făcut pe toți cei cinci călători să recunoaștem că avem nevoie de o lege prin care eleganța să fie obligatorie, atât la bărbați cât și la femei. O lege a eleganței și a bunului gust! Ar putea fi o preocupare și una deosebit de frumoasă. Nu am mai vedea tinere îmbrăcate cu blugi jerpeliți, cu adidași și șosete scurte în miez de iarnă, cu geci până la buric, cu părul vâlvoi, cu decolteu adânc, cu comportament de mahala, uneori. Am putea scăpa și de plaga magazinelor second-hand, dacă am susține industria vestimentară autohtonă.

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016

Între real și ireal… (SuperBlog 2016)

Extratereștrii, dacă există, nu sunt niște ființe tocmai de invidiat. Pe seama extratereștrilor se nasc tot felul de ipoteze ce conduc la o multitudine de scenarii SF. După unele afirmații, extratereștrii ar fi creatorii noștri, după altele, cerul galactic ar fi vizitat uneori de nave misterioase, până și luna ne-ar fi fost dată de extratereștri, nu numai tehnicile de construcție a piramidelor egiptene. Sursa acestor ipoteze este complet necunoscută și rezidă probabil din dorința omului de a da o notă de fantastic și fantasmagoreic realității. Așa cum ne imaginăm că există lumea de dincolo, la fel ne putem imagina că există și o lume a extratereștrilor. Să fie lumea de dincolo lumea extratereștrilor? Imaginația noastră poate fi fără limite și tot ceea ce ne stimulează gândires este benefic, chiar dacă este vorba de 0 simplă ficțiune, de abstract sau de concret.

Filmul ”Primul contact”/ ”Arival”, lansat în cinematografe din 11 noiembrie 2016,  ne duce cu gândul într-o lume a unui posibil război inter-planetar în care alte forme de inteligență fie îl pot declanșa, fie pot interfera cu locuitorii planetei pe care au invadat-o, totul depinzând de capacitatea doctorului Louise Banks (interpretată de Amy Adams), expertă în lingvistică de a descifra limbajul unor civilizații complet necunoscute, în termen de două zile, suspansul peliculei aducând cu el dramă, mister și adrenalină.

InterComFilm există în mediul virtual și are o ofertă bogată de pelicule Calitatea filmelor este decisă de numărul de bilete vândute, în mare parte, dar și publicul poate fi influențat de calitatea unui film. Vezi violență, devii atras de violență; vezi afecțiune și altruism, cultivi aceste trăiri; vezi ură și dorință de putere, s-ar putea să fi atras de ele ca un magnet. Piața de film are un impact incredibil asupra devenirii ființei umane, dar, din păcate, la amprenta psihologică a peliculei, nu prea se mai gândește nimeni.

Dacă aș fi pusă în fața necunoscutului, deși nu cred asta nici cât negru sub unghie, niciun antic nevorbindu-ne de extratereștri, ci doar de lumea spiritelor, aș crede că totul este ireal. Și în această irealitate aș încerca să găsesc soluții, asemeni protagonistei din film. Prima idee care-mi vine în  minte pentru a descifra mesajul locuitorilor altei lumi ar fi folosirea diferitelor tipuri de frecvență, presupunând că aș beneficia de tehnica corespunzătoare. Odată decodificat mesajul, nu aș sta nicio clipă pe gânduri, și în acea irealitate aș dori să merg în lumea lor, lumea celor ce pot să vadă totul, dar nu pot interveni. Și iată-mă comunicând pe frecvențe înalte cu aceste făpturi ce îmi inspiră mai mult milă decât teamă. Sunt ființe inteligente, dar inteligența lor trebuie accesată de muritori, altfel ea se risipește în mai multe universuri paralele și suferința lor este inimaginabilă în această situație. Relația între ei și noi nu este biunivocă. Ei nu se pot conecta cu noi, doar noi cu ei și muritorii nu mai au timp să acceseze nivele energetice înalte. În furia lor, cu nave supersonice, pornesc spre tărâmul celor indiferenți și al celor ce nu-și mai doresc să-și multiplice inteligența, în dorința de a găsi ființe cărora să le dezvăluie secretele lor înainte ca acestea să se risipească în universuri paralele, repetabile la câteva miliarde de ani.

Înțelegând mecanismele vieții lor, doresc să revin printre muritori cu vestea ce poate schimba destinul întregii omeniri. Muritorii pot folosi inteligența extratereștrilor, trebuie doar să-și dorească să lucreze cu nivelul superior al conștiinței. 🙂

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016

Dimensiunile sănătății… (SuperBlog 2016)

sanovita2Când spunem sănătate, de cele mai multe ori, avem în vedere doar sănătatea fizică, uitând de celelalte dimensiuni ale sănătății: emoțională, intelectuală, socială și spirituală.

Mă-ntreb acum dacă există o mai strânsă  interdependență între sănătatea fizică și cea spirituală decât între sănătatea emoțională și  intelectuală… Care este în vârful ierarhiei, sănătatea socială?

De-a lungul secolelor, s-a demonstrat că sănătatea fizică depinde de nutriție, respirație (aer și mișcare), cât și de calitatea apei. În opinia mea, sănătatea spirituală depinde de nivelul percepției plenitudinii și armoniei Universului; sănătatea emoțională rezidă din trăiri și comportamente; sănătatea intelectuală din stăruință asupra sintezelor științifice, iar sănătatea socială le integrează pe toate.

Cred că stăm rău la capitolul sănătate, indiferent la ce dimensiuni ale sănătății facem referire. Sănătatea socială ne-ar permite asocierea în plan real, dialogul și găsirea de soluții la problemele societății actuale. Sănătatea intelectuală ne-ar da ghes să luăm în discuție tezele științifice ale epocilor apuse și să le reactualizăm la condițiile prezentului. Sănătatea emoțională ne-ar permite să empatizăm cu cei ce se află în situații precare, la limita decenței vieții și nu să-i compătimim, ci să găsim soluții pentru schimbarea destinelor lor. Sănătatea spirituală ne-ar impune respectul față de natură, iar sănătatea fizică ar deveni un concept ușor de atins, dacă am avea respect pentru factorii de mediu.

Care este calitatea apelor? Cum să fie? În mediul rural, unde oamenii, în secol XXI, încă au WC-ul în fundul curții și fântâna la nici zece metri distanță, fără canalizare, calitatea apei nu este tocmai în concordanță cu standardele și asta se oglindește în incidența bolilor de rinichi, datorită apelor cu un conținut mare de nitriți și nitrați, de exemplu. Deși România are izvoare cu debite ce ar permite alimentarea orașelor, Dunărea este sursă de apă pentru multe din localitățile țării, după tratarea în stații corespunzătoare.

Aerul… Ce respirăm? Plimbați-vă pe stradă, într-o seară de iarnă! Țevile de eșapament ale mașinilor secon-hand sfidează orice norme și prin cine știe ce tertip trecute fiind de ITP depreciază masiv calitatea aerului. Coșurile caselor contribuie și ele la disconfortul produs de un aer depreciat. Deșeurile aruncate la voia întâmplării permit mișcarea microbilor și se pare că în aceste condiții nu putem fi o populație foarte sănătoasă.

sanovita3Nutriția… Ce mâncăm? Ce alimente consumăm? Când le consumăm? Aici intervine educația. Primele deprinderi de alimentație le căpătăm din anii copilăriei. Sunt părinți care sar într-un picior și fac tot felul de tumbe pentru ca micuțul lor să mănânce, apoi televizorul devine un stimul extern. Copilul devine mofturos și face nazuri la mâncare. La școală, copiii nu mai primesc un pachețel sănătos și își cumpără tot felul de sandviciuri, kebab, shaorma și sucuri acidulate. Dacă s-ar face un sondaj în rândul tinerilor s-ar ajunge la concluzia că micul dejun nu se mai află în grațiile lor. Foarte puțini mănâncă dimineața. Ceaiul sau laptele au fost înlocuite cu cafeaua și țigara. Tinerii nu au deprinderi sănătoase de alimentație. Acești tineri devin părinți și s-ar putea să fie deja părinți bolnavi. Dacă nu sunt capabili să înțeleagă ce a contribuit la instalarea stării de boală, nu vor fi capabili să imprime copiilor lor alt stil de viață, un stil de viață sănătos.

sanovita1Stilul de viață sănătos se-nvață! Unde? Când? Cum? Descoperim cum putem reguli pentru o viață sănătoasă. De cele mai multe ori ele sunt căutate când boala s-a instalat. Este mult mai ușor să previi, decât să tratezi și de aceea este imperios necesar ca în școli să se introducă cursuri despre o alimentație sănătoasă.

Sano Vita este o firmă ce aduce pe piața românească, începând cu 1995, alternativa unui regim vegetarian, ca stil de viață sănătos și urmărește ”consolidarea obiceiurilor alimentare bune, contribuind astfel la îmbunătăţirea stării de sănătate a semenilor”.

Micul dejun poate fi o sursă de energie pentru întreaga zi. Un bol de cereale cu lapte de soia poate fi pe gustul micuților, cât și pe gustul adulților. Pentru că reglează digestia și scad tensiunea arterială, agreez semințele de floarea soarelui și semințele-boabe pe care le folosesc în salate, ori de câte ori am ocazia. Am constat că o linguriță de semințe, atunci când îmi este foame, îmi taie senzația de gol în stomac. Din geanta mea sunt nelipsite semințele.  Dintr-un mix de semințe, uneori fac bomboane nutritive, folosind ca liant mierea. Dacă ești expert în bucătărie, îți poți prepara mii de rețete. Cum ți se par cartofii gratinați cu soia la cuptor? Ai mâncat vreodată budincă de cereale? Cred că foarte puțini dintre noi s-au gândit că pot face chiftele din semințe de floarea soarelui sau paste integrale cu sos de alune. Știai că poți înlocui pâinea cu pâinici cu tapioca fără gluten? Burgerii vegetali pot fi și ei o opțiune, ca și soia boabe la cuptor. Nu vă propun să deveniți vegetarieni, ci doar să integrăm meniurile vegetale în alimentație, ca alternativă la consumul în exces de carne.

Sănătatea fiecăruia dintre noi depinde de alegerile pe care le facem. De cele mai multe ori ne irosim sănătatea, fără să punem preț pe comportamentele noastre alimentare.

Ar trebui să ne propunem cu toții să fim sănătoși. Alimentația vegetariană este o alternativă.

 P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016

Cartea a ajuns la porțile infernului? (SuperBlog 2016)

rao1În filele unei cărți se află închisă o parte din spiritul Universului, spirit pe care, pentru a-l elibera, adulți fiind, nu mai este nevoie să trecem munți și văi sau să ne luptăm cu zmei și ghionoaie – ca-n basmele copilăriei, ci doar să ne cufundăm pe firul logic al evenimentelor ce descriu – real, imaginar sau SF – epoci apuse, comportamente sociale, gânduri, emoții, trăiri, decizii, destine.

Așa cum la baza tuturor vârstelor stă copilăria, la baza unei copilării fericite stă lumea fascinantă a basmelor și a poveștilor nemuritoare, povești și basme ce clădesc armonios ființa spirituală a viitorilor adulți pe pilonii concepțiilor vitale despre bine, frumos și adevăr, despre forța de neînvins a celui ce nu se abate de la calea dreaptă, înfruntând cu curaj, răbdare și stoicism toate obstacolele inerente construirii unui deznodământ fericit.

raoPână să ne deprindem copiii cu descifrarea tainelor ascunse în filele unei cărți, trecem prin furcile caudine ale întrebărilor lor, fel de fel. Când nu știm răspunsul, este un bun prilej să ne documentăm. Enciplopedia Larousse – ”Spune-mi cîte?” – oferă răspunsuri pentru peste două sute de întrebări ce ne pot pune în dificultate. Eu am în minte o astfel de întrebare a fiului meu. M-am dat de ceasul morții să caut răspunsul, la timpul acela, dar cel mai mult m-a uimit curiozitatea lui și faptul că eu niciodată nu mă întrebasem de ce nu pică luna de pe cer… 🙂

Cu răspunsurile primite la miile de întrebări puse și cu o tolbă plină de povești, copilul poate face pași uriași spre lumea fascinantă a cărții. Nu este nevoie decât să-i cultivi permanent curiozitatea. Din păcate, la școală, de multe ori, învățătorul nu acordă atenție elevilor ce au un ritm lent în acțiune și gândire. Ei nu pot ține pasul cu cei energici intelectual și, paradoxal, și unii și alții pot fi sortiți eșecului școlar. Unii sunt suprasolicitați și se străduiesc să-și bucure părinții cu eforturile lor intelectuale, iar alții doar aleargă prin conținuturi, fără să înțeleagă enunțurile. Să citești ”Colț Alb” sau ”Heidi”, la 10 ani, pentru că trebuie, nu este tocmai o pârghie care să te propulseze spre lectura de bună voie.

Ajuns la gimnaziu, elevul este din ce în ce mai mult bombardat de lecturi suplimentare. De cele mai multe ori, repulsia față de lectură se manifestă și prin repulsia față de manualul școlar. Gustul pentru lectură dispare, pas cu pas și, dacă nu are încă vie curiozitatea de a deschide o carte, orice carte, șansa acestui elev mai poate fi profesorul de liceu, fiind de dorit un profesor capabil să-i hrănească curiozitatea pentru cunoaștere, prin lectură, încurajându-l să citească orice, de la reviste pentru tineri până la romane polițiste, de aventură, SF sau thriller.

Faceți un exercițiu de imaginație! Câți dintre noi am putea fi surprinși pe pânza unui pictor într-un decor în care toată familia citește? Puțini sau mulți? Răspunsul îl căutăm singuri…

Cel mai frumos cadou pe care îl putem face unui copil, tânăr, adult sau vârstnic este CARTEA. Cea mai valoroasă moștenire pe care o putem lăsa copiilor noștri este o BIBLIOTECĂ în care să se regăsească la loc de cinste ”autori clasici, precum: Diderot, Stendhal, Dickens sau Tolstoi, autori clasici ai genului fantasy, precum: J.R.R. Tolkien, Robert Jordan, Patrick Rothfuss, autori marcanţi ai secolului XX, precum: Gide, Camus, Saint Exupéry, Sartre, Steinbeck, Hesse, Kafka, Thomas Mann sau Garcia Marquez, prozatori contemporani ca: Andahazi, Julian Barnes, Joseph Heller, Marguerite Duras, Rosa Montero sau Sandro Veronesi, autori de thrillere ca: Dan Brown, al cărui Codul lui Da Vinci a fost un fenomen de piaţă, sau ca Tom Clancy, David Baldacci, John LeCarré, Colin Forbes, Frederick Forsyth, Anne Rice, John Saul, dar şi autori care s-au lansat în ultimul deceniu ca: Stephenie Meyer, Christopher Paolini, Moony Witcher, cărţile ilustrate, enciclopediile, poveştile clasice, cărţile-jucărie sau cele interactive cu dinozauri, piraţi sau personaje mitologice.”

danteÎntr-o iarnă geroasă, în timp ce afară ninge liniștit, aș putea citi cu plăcere Clubul Camel, curioasă fiind să descopăr firul logic al acțiunii. Aș reciti cu plăcere și meditativ Infernul și oricând și la orice oră aș călători în lumea fascinantă a basmelor și poveștilor nemuritoare.

Bucuria de a citi este o bucurie care nu te părăsește niciodată, odată ce o descoperi!

Editura RAO ne pune la dispoziție cele mai frumoase cadouri. Cu orice prilej, să oferim o carte!

Propuneri fără răspuns…

Vă supun atenpropuneri-roiției câteva din propunerile pe care le-am făcut pentru regulamentul de ordine interioară, trimițându-le în format electronic directorului, ca fișier atașat, în data de 19 octombrie a.c. Cred că totuși comunicarea era mult mai eficientă dacă depuneam propunerile și primeam un număr de înregistrare de la secretariatul liceului. smile.gif Poșta electronică poate fi totuși o dovadă că le-am trimis. Directorul nu mi-a dat feed-back la aceste propuneri. smile.gif

”Regulamentul de ordine interioară
Propuneri inspirate de la școlile din alte țări…

Să ținem legătura cu familiile elevilor. Să avem o dată pe lună o zi de întâlnire cu părinții, întreg corpul profesoral. În Germania profesorii beau ceai, cafea și servesc prăjiturele alături de părinții elevilor dumnealor. Putem dezbate pe o anumită temă. Putem să cunoaștem nevoile dumnealor…
Motivarea absențelor să devină mai greoaie. Elevul să fie obligat să dea notă explicativă pentru fiecare absență. Să aibă un caiet în care profesorul să consemneze absențele, iar părintele să ia la cunoștință de absențe și de explicațiile elevului… Pentru motivarea absențelor să primească aprobarea a minim șapte profesori din profesorii clasei.
Elevii care întârzie la oră să meargă la biblioteca școlii, ca să nu mai stea pe holurile liceului. Să existe fișele întârziaților la ore. Asta înseamnă ca cineva să privească pe camere și imediat elevul să fie observat.
Elevii cu abateri disciplinare – să meargă la biblioteca școlii sau la psiholog și să scrie eseuri pe marginea unui comportament normal. Să-l prezinte în fața clasei. Să-l prezinte în fața elevilor din liceu, în cadrul unui careu.
Să avem un concurs lunar ”Cele mai frumoase caiete!”, cu premii lunare din fondul școlii…
Să acordăm lunar un premiu de 500 de lei, prin tragere la sorți, pentru elevii fără nicio absență și note mai mari de 7.
Elevii care candidează la Consiliul elevilor să fie reprezentativi. Să aibă medii peste 8,50 și o atitudine pozitivă față de școală.
Elevii să nu mai fumeze în fața liceului și nici în perimetrul acestuia.
Cei ce nu se supun acestei decizii a școlii să participe la ședințe de psihoterapie pentru renunțarea la fumat. Scăderea mediei la purtare în caz de neacceptare a acestei reguli.
Elevii să aibă o ținută decentă. Fetele părul prins, pantofi fără toc sau cu toc de maxim 5 cm, fără colanți, doar fuste și pantaloni, chiar blugi, dar fără să fie rupți. FĂRĂ BLUGI TĂIAȚI. Obligatoriu cămașă, indiferent de culoare.
Băieții să poarte sacou și cămașă.
Liliana Grecu”

Gânduri despre intelectuali, incompetenți și putere…

Pe 11 octombrie 2016, am fost la un spectacol magistral, până la in punct, oferit de doi actori consacrați ai scenei teatrului românesc, Mălăele și Caramitru.

.
Mi-au plăcut replicile dintre cei doi. Dacă în viața de zi cu zi ne-am ridiculiza ASERTIV defectele hrănite din lene sau din orgoliu, am ieși din zona platitudinii intelectuale, cât și din a superiorității prostești, a infatuării și a ipocriziei, în opinia mea.

Eu cred că nu trebuie să deținem puterea, dacă vrem cu adevărat să producem schimbarea. Trebuie doar să ne implicăm, fie că suntem aleși sau nu, fie că suntem oameni politici sau nu, fie că partidul care ne promite marea cu sarea este sau nu la putere.
Puterea declanșează patologii ale superiorității. Uitați-vă la toți cei ce ajung să dețină o funcție. Li se spală creierul și se impun prin sfidare sau glas ridicat, nicidecum prin competențe.
Eu am fost chemată în birou de proaspăta directoare adjunctă, în data de 4 XI 2016. Pe un ton ce nu avea nimic cu colegialitatea, mi-a spus să nu mai scriu pe forumul educației, pentru că nici eu nu fac totul perfect. Eu nu fac totul perfect pentru că școala nu are mecanisme de control funcționale.
Eu nu agreez incompetenții. Incompetentă, pentru mine, este persoana care nu ține cont de opiniile celorlalți…

Am o definiție și pentru intelectual. Dacă incompetentul este persoana care nu ține cont de opiniile celorlalți, intelectualul (nu cel de carton) este deja o rara avis, pentru zilele noastre, fiind în concepția mea persoana asertivă și neobedientă sistemului. Cred că nu greșesc… Nu poți fi asertiv decât când ajungi să te cunoști pe tine însuți și nu ești obedient doar atunci când ai conștiința propriei valori și integră demnitatea.
Ce persoane avem în funcții? Neasertive și obediente sistemului, căci doar de asta este țara pusă pe butuci…

În opinia mea, avem în funcții persoane neintelectuale sau, altfel spus, avem în funcții intelectuali cu și de carton…

Denim, o țesătură… longevivă (SuperBlog 2016)

Vă mărturisesc că, atunci când am citit titlul acestei probe, gândul mi-a fugit la produsele de parfumerie Denim, dar nici vorbă de așa ceva. Iată cum introducerea în cerințele probei ”Denim, te iubim!”, din cadrul competiției SuperBlog 2016, m-a determinat să caut traducerea termenului denim și astfel am găsit corespondentul său din limba engleză în limba română, denim = dril. Cum nici termenul de dril nu este unul tocmai uzual, am fugit de data aceasta la dexonline.ro și m-am convins că drilul – țesătura deasă și groasă din fire de bumbac – este denim-ul despre care se vorbește în proba 14. Evrika! M-am edificat, dar nu reiese de nicăieri că denim-ul este obligatoriu albastru…

Dacă denim-ul este asociat cu țesătura ce poate prinde toate tonurile de albastru până la negru din care sunt confecționate  fustele, rochiile, cămășile sau blugii, atunci, înseamnă că am înțeles cerințele probei.

Cu siguranțbrandă, fiecare dintre noi are în dressing cel puțin o pereche de blugi. Fie că este vorba de jeans pentru bărbați, jeans pentru reprezentantele sexului frumos sau jeans pentru copii –  design-ul acestor produse vestimentare a cunoscut de-a lungul timpului o explozie de modele, de la blugii drepți sau evazați (clopote), la blugii cu talie joasă sau blugii skinny – drepți pe tot piciorul, cât și pe gleznă. Foarte greu poți deosebi blugii conici de blugii drepți. Mai nou, putem vorbi de invazia unor modele inedite de blugi, Boyfriend Jeans, de obicei, largi, uzați, căzuți pe talie și Ripped Jeans cu aspect uzat reieșit din multitudinea de tăieturi, modele deloc estetice, dar care se bucură de apreciere în rândul tinerilor, mai ales.

Care o fi istoria blugilor și originea lor? Denim-ul, așa cum abia am aflat, este materialul din care sunt confecționați blugii și a apărut ca o necesitate, pentru a confecționa uniforma marinarilor genovezi ce spălau puntea, la 1400. Blugii devin un fel de salopetă a muncitorilor, prin secolul XVIII, iar la 1853, în California este lansată prima marcă de blugi, Levi’s. De la 1872 și până la apariția Ripped Jeans, blugii dețin podiumul ca fiind cea mai rezistentă piesă vestimentară.

levi-strausBlugii tind să redevină o uniformă, de data aceasta, a epocii moderne. Sunt nume consacrate de firme producătoare de jeans și se pare că România nu a încercat să iasă din tiparele mediocrității pentru a da un brand în acest domeniu.

  Ținutele ”denim” reprezintă una din cele mai agreate ținute. Din păcate, oferta de fuste și rochii jeans este sărăcăciasă și se pare că și brand-urile recunoscute sunt în pană de idei la acest capitol. Personal nu am o fascinație pentru ”ținuta denim”. Apelez la ea din comoditate, când și când. Agreez totuși fustele de blugi, drepte și bine croite. Nici pomeneală, în ultimii ani, să găsesc una pe gustul meu, deși am cochetat cu această idee. Uneori și prețul acestor produse mă ține la distanță.

Poate s-a născut deja și în România un nou Levi Strauss și în curând vom putea purta blugi, rochii, fuste sau cămăși din denim – românești la calitate americană și prețuri accesibile.

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2016…