Motto: „[…] O valoare nu este ceea ce posedam. Nici o realizare cu care sa ne mandrim. O valoare este o misiune, o motivatie, un stimulent pentru a trece la fapte. Cu cat este mai puternic stimulentul, cu atat mai mult putem obtine impreuna in batalia pentru ‘a trai mai bine’. Nu numai vietile noastre dar si ale altora. In Europa si in lume.[…]” –JAN PETER BALKENENDE, PRIM MINISTRU AL OLANDEI în 2009.

De ce suntem indiferenţi la lipsa valorilor morale?? De ce rămânem impasibili la propria noastră existenţă monotonă şi prinsă în tonuri de negru şi gri…?? De ce acceptăm şcoli insalubre şi spitale mizere?? De ce suntem dispuşi să ne cumpărăm drepturile, când ele sunt stipulate pe hârtie, dar mai puţin aplicabile în viaţa de zi cu zi?? De ce trăim într-o minciună colectivă, încercând să transformăm la nivelul mentalului negrul în alb, dar a fără a depune efort fizic şi intelectual, la propriu, şi generând astfel conflicte constructive cu efect benefic asupra propriei evoluţii…?
Par întrebări fără răspuns!!

Suntem, înainte de toate, săraci spiritual! Dar poporul acesta are un filon al spiritualităţii ce trebuie să producă în conştiinţa neamului românesc o revoluţie interioară prin care să renască valorile morale, asemenea păsării Phoenix, emblemă a ciclurilor morţii şi ale vieţii, a eternelor renaşteri din propria cenuşă.

Dar nu putem renaşte spiritual dacă nu suntem dispuşi, măcar la vârsta maturităţii, să ne supunem noi înşine unei introspecţii, unei analize amănunţite şi sincere, unui bilanţ al propriului eu, atingând cele mai adânci tenebre ale sufletului, atent ascunse celorlalţi, şi căutând în adâncul trăirii noaştre să ne înţelegem şi să ne contopim cu menirea pe care o avem pe acest pământ şi sigur ea nu constă într-o existenţă sordidă ci într-una în care relaţiile interumane şi educarea intelectului trebuie să aducă fericirea individuală, dar aceasta să fie în strânsă corelaţie cu fericirea celui de lângă tine, a semenilor, în speţă.

Vom deveni o naţiune bogată când tinerii vor fi educaţi în cultul potențialului pus în slujba omenirii, al studiului individual şi al dragostei faţă de ţară şi de oamenii ei, dar şi al dragostei faţă de om şi de natură, din orice punct al mapamondului, ridicând la rangul cuvenit RESPECTUL între semeni.
Pare un clişeu, dar:
• până nu vom investi în educaţia tinerilor aflaţi pe băncile şcolii;
• până când nu vom sensibiliza opinia publică să ia atitudine şi să participe la acţiuni de voluntariat;
• până când nu vom atrage societatea civilă şi agenţii economici într-un ciclu bine pus la punct de susţinere a şcolii româneşti, de promovare a valorilor intelectuale încă de pe băncile şcolii, de sponsorizare a celor ce nu au posibilităţi financiare;
• până ce statul nu va susţine financiar tinerii pentru urmarea unei forme de învăţământ universitar (în Suedia statul aloca o sumă de bani absolvenţilor aflaţi în imposibilitatea de a se întreţine pe timpul facultăţii, bani ce sunt rambursaţi la terminarea studiilor, cu o dobând infimă. Asemenea lui Raiffeisen, odinioară, căci azi sistemul bancar este o hoţie cu acte în regulă în România, statul suedez nu urmăreşte obţinerea de profituri materiale ci de ridicare a poporului prin educaţie, ceea ce reprezinta cea mai bună investiţie…)
• până nu vom învăţa să fim uniţi şi să acceptăm că necesităţile minimale ale fiecărui individ sunt aceleaşi şi că cei ce pot au dreptul să-i depăşească pe cei ce au limite;
• până când nu vom învăţa să ne cerem drepturile şi până când vom avea iniţiativă legislativă;
• până când nu ne vom alege cu atenţie reprezentanţii în parlamentul României şi în Guvern nu putem depăşi pragul sărăciei, ce pare că s-a instaurat în România fără perspective de a creşte nivelul de trai atât timp cât economia „duduie” doar prin/pentru cei ce fac afaceri cu statul

P.S.: Am dat întâmăplător peste acest articol scris de mine, în 2008, în cadrul masterului Politici Sociale şi Integrare Europeană. Constat că am stagnat pe toate planurile, timp în care ne batem cu toţii în piept că facem şi dregem.