M-am tot gândit la toate câte s-au țesut cu o abilitate diabolică în spatele meu… Aș da o lege ca cei ce atentează la integritatea psihică a unei persoane să ajungă în fața plutonului de execuție, nu în penitenciare. 🙂
Am toate piesele unui puzzle de neconceput pentru o lume normală. Evit să-l asamblez complet, pentru că asupra unei singure piese am incertitudini sau am certitudini, dar mi-aș dori să greșesc.

Dacă două, trei sau zece persoane ar intra sub incidenta legii, pentru defaimarea unei persoane fără temei, pentru urzirea unor intrigi si răspândirea unor zvonuri false, am scapa de cretinismul celor ce nu-si folosesc rațiunea.

Ce o să mai râd de prostia mea. Am stat lângă oameni care în față îmi întăreau convingerea în respectul lor față de mine și în spate spuneau vrute și nevrute. Bănuiesc că omul cu care m-am măritat din milă spunea că nu mă simt bine, că noapte fac crize, că nu știe ce să mai facă cu mine, timp în care eu dormeam bine mersi, Alți idioți care nu mă suportau pentru felul meu de a fi au început să răspândească aceste zvonuri, inconștienți fiind de consecințe, în cazul falsității lor. Pe urmă s-au gândit să-mi îmbogățească profilul psihologic cu alte invenții, care mai de care mai false. Înscenările au mers până acolo încât și cei mai neîncrezători au crezut, dar fără să stea de vorbă cu mine.
De multe ori am dat curs invitației unei foste colege de serviciu, psiholog, de a merge să stau la ea când ajung prin București. Toată lumea știa ce fac eu, fără ca eu să știu ce inventează ei. 🙂
Poate au zis că am nevoie de consiliere. Nu că mă laud, dar sunt mult mai pregătită decât psihologii din zilele noastre, deci vizitele mele erau pur și simplu din amiciție.
Uneori am avut semne de întrebare și asupra acestei prietenii. Când venea pe la mine această colegă mă întreba ce pastile iau. Eu nu iau decât vitamine și astea destul de rar. În ultimul timp am folosit niște pastile excelente care m-au scăpat de tot ce mi-a fost administrat în mâncare. Nu mai mânânc decât ce pregătesc eu și mă simt excelent!
Încrederea mea a fost ținută în limitele normalului. Când am fost să mă înscriu la master colega mea din București mi-a lăsat cheile de la apartament, ei fiind plecați la munte. Toate invitațiile din ultimul timp mi s-au părut suspecte.
Scriu ca să înțeleg, dar mesajul meu este cât se poate de clar. Cine s-a băgat în această mizerie, nu are cum să nu intre sub incidența legii. Eu mizez pe adevăr, întotdeauna!

Să spună mama mea că nu mă simt bine?
Eu plătesc si telefonul ei. Din când în când mă uit pe apelurile ei. În luna ianuarie 2017 are sase apeluri la 112, fără să aibă loc convorbirea. Mi-a spus că nu stie sau că poate a apelat din greșeală. Unele apeluri sunt noaptea, la ora 4, cand eu dorm bustean.
Am niste semne de întrebare in ceea ce o priveste pe mama si cât este de băgată în mizeria construită pe spatele meu. Tot ea mi-a bagat-o pe gât si pe Elena, cea cu cadourile și cu parfumurile contrafăcute și cu baza pe formol…

Când m-am mutat pe Carpați, după legalizarea divorțului, mama a început să slăbească și și-a descoperit nevralgia de trigemen care cred că nici nu exista. Ea suferea, de fapt. Nu s-a așteptat să obțin divorțul. NU am plecat la București deoarece spunea că poate să se spânzure din cauza durerilor și asta m-a uimit. Ea ne-a educat în spiritul iubirii de viață, indiferent cum ar fi ea. 🙂 Eu am făcut tot felul de investiții în casă, pe banii mei, și vedeam că nu-i convine. Credeam că mama este încântată că stă cu mine, ca să vedeți cât de naivă sunt. Când a venit fratele, el i-a spus mamei că s-a grăbit să mă ia în spațiu… Când cei de la ANAF ne-au făcut rol la toți ca plătitori de impozit, în urma succesiunii la decesul tatălui, mama a fost fiartă. Am constatat că atunci când vorbește cu mine ridică glasul, deși eu vorbesc normal. Să fi spus că am lovit-o, atunci când avea pe față o mecitură? Asta ar întrece orice imaginație. În fiecare dimineață îmi aducea cafeaua, până am constatat că am aceleași simptome ca la vechiul domiciliu. Pare SF, dar este adevărat…

Într-una din zile mi-a spus că stric tot și nu am înțeles ce-a vrut să spună. Spărsesem niște scânduri vechi aduse de Elena. Eu doar repar… Mi s-a părut ciudat că o balama de la poartă s-a rupt, că în pod s-au desprins niște scândurele. Nu aș vrea să cred că mama este prinsă în hora celor ce s-au decis să urzească ițe în jurul meu, dar se pare că da.

Îmi mai aduc aminte de o întâmplare care m-a pus pe gânduri. Când a plecat în Suedia, în 2014, mama mi-a lăsat cheile de la casă, deși eu nu le vroiam. Am mers la curte de vreo două ori și am făcut grătar. Fotul soț mi-a cerut cheile într-o zi. Cum eu nu prea aveam încredere în el, nu-i spuneam unde le pun. În ziua aceea, când m-a sunat, eram la dentist și i-am spus. Mă rog, a revenit mama. Mi-a adus o rochie cu volane și alte nimicuri. La vrei două zile mă sună și îmi spune că nu găsește cerceii Alexandrei, fiica fratelui meu. Eu știam că văzusem cerceii în vitrină și fuseseră acolo. I-am spus să-i caute temeinic. Mama mă tot suna, iar eu habar nu aveam ce se întâmplase cu cerceii. Mi-a trecut prin minte să-l întreb pe Florin. A zis că i-a pus el bine și nu am înțeles de ce și-a permis să le schimbe locul. Apoi am sunat-o pe mama. Cică îi prinsese în ceva și îi băgase sub un bibelou. Eu știam că el are astfel de apucături, dar el mi le punea mie în spate…

Acum îmi vine în minte o altă întâmplare căreia nu i-am acordat nicio atenție… La socrii mei, dulapul avea partea din spate desfăcută, el fiind un dulap încuiat cu cheia în care foștii mei socrii țineu trusoul de moarte și alte nimicuri. O fi zis omul ăla că eu am desfăcut dulapul? Nu știu cum pot să-mi treacă astfel de idei prin minte, dar dacă este adevărat, omul este psihopat, așa cum am concluzionat eu când i-am studiat mâna.

Scriu ca să înțeleg

Scriu ca să inteleg.