M-am hotărât să fac o estimare, la nivel național, a consumului de energie pentru încălzire, climatizare, iluminat, ventilare și producere de apă caldă. Ușor de zis, greu de făcut. Am nevoie să fiu o persoană foarte organizată, dar nu pot să întreprind nimic de una singură. Am nevoie de colaboratori. Voi deschide o agenție ”Certificat energetic” în toate reședințele de județ ale țării. Trebuie să facem investigații, în secret. Cu energia electrică este cât de cât mai ușor, dar mă tem că nu sunt studii finalizate la nivelul fiecărui județ care să redea concret câte locuințe particulare folosesc centrale electrice, câte centrale termice pe gaz sau pe lemne, câte au asigurat confortul termic prin sobe, câte sunt prinse în sistemul centralizat de încălzire și care sunt consumurile și costurile.

Până voi reuși să inițiez o rețea a agenților ”Certificat energetic”, purced singură la drum.

Ordonanta nr. 13/2016 a Guvernului Romaniei pentru modificarea si completarea Legii nr. 372/2005 privind performanta energetica a cladirilor prevede în articolul 14, aliniatul 4 ca primarii localităților urbane cu mai mult de 5000 de locuitori să inițieze planuri locale multianuale pentru creșterea numărului de clădiri noi și a celor existente ale căror pierderi de energie să fie aproape zero. Există un punct de plecare. Nu am studiile de cercetare despre care vorbeam înainte și atunci mă limitez la un caz concret. M-am infiltrat ca agent secret ”Certificat energetic” într-o instituție școlară. Câtă risipă din partea administrației locale! Știți ce am aflat? În luna februarie a anului 2017 costurile aferente energiei termice au ajuns la fabuloasa sumă de 70.000 lei (roni). Instituțiile școlare plătesc energia termică ca firmele private, nu ca utilizatorii casnici. Este revoltător ca banii de la bugetul de stat să fie risipiți fără responsabilitate! Instituția școlară respectivă este o gaură la bugetul de stat, în condițiile date, și nimănui nu-i pasă, deși sunt soluții ca toate costurile să fie reduse, astfel încât banii să fie folosiți pentru dotarea școlii respective.

Prin solidarizare cu alte instituții, trebuie să punem pe masa Guvernului un plan de acțiune la nivel național. Este nevoie ca fiecare locuință, bloc sau casă, clădiri de birouri, clădiri de învățământ, spitale, restaurante, hoteluri, etc să beneficieze de certificate de performanță energetică, de audit energetic și de termografie. În România, cele mai multe clădiri se încadrează în clasa energetică E, F, G. De ce? Oamenii, prin lipsa informării, nu înțeleg necesitatea efectuării unui audit energetic ce redă clar profilul consumului energetic și vine cu soluții pentru a asigura nivelul optim de confort prin creșterea performanței energetice a clădirilor auditate energetic. Pentru reducerea pierderilor de căldură se impun lucrări de anvelopare a clădirilor, înlocuirea instalațiilor cu conducte noi și izolate, izolarea subsolului și a tavanului, coroborate și cu înlocuirea tâmplăriei exterioare. După ce aceste lucrări au fost efectuate, intră în acțiune termoviziunea clădirii, prin care se determină variațiile de temperatură la nivelul anvelopei unei construcții reabilitate termic. Rămâne să mă infiltrez ca agent ”Certificat energetic” și într-o primărie, căci nu cred ca planurile locale anuale pentru creșterea eficienței energetice a clădirilor să fie publice. Toate aceste lucrări necesită bani.

Prin agenția mea ”Certificat energetic” intenționez să propun Guvernului creșterea eficienței energetice a fiecărei clădiri din România prin absorbția fondurilor europene, neaccesate niciodată corespunzător, ci doar haotic, soldându-se uneori cu parcuri de joacă în sate fără copii, cu șosele ce se termină în liziera unei păduri, cu spitale fără aparatură, etc.

Până calitatea mea de agent secret va fi deconspirată, sper ca primăriile localităților urbane să-și ia atribuțiile în serios și să aibă planuri prin care creșterea eficienței energetice a clădirilor să fie o prioritate.

Cu toții ar trebui să devenim conștienți de necesitatea limitării pierderilor de energie la nivelul locuințelor sau a spațiilor în care ne desfășurăm sau nu activitatea, fie ele publice sau private. Numai așa putem ajunge la eficiență energetică maximă a clădirilor și la costuri minime!

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției Spring SuperBlog 2017.