Fișa de gradații de merit, validată de sindicatele din învățământ pentru sesiunea 2017, cu evaluarea activității pe ultimii cinci ani și cu beneficii financiare pe următorii alți cinci ani, este una în care achizițiile intelectuale ale elevilor sunt aproape fără valoare, la fel cum școlile par să nu mai fie în subordinea Ministerului Educației, Legea Educației făcând aproape deloc referire la ele, lăsându-le cu totul în seama administrațiilor locale. 🙂
Am găsit fișa de gradații,  postată de ISJ Gorj.

Dă clic pentru a accesa Fisa%20gradatie%202017%20-%20profesori.pdf

Profesorii trebuie să facă orice altceva, mai puțin ceea ce trebuie, în opinia mea.
Încerc să fac o defalcare detaliată.
I. a. Nu toți profesorii au discipline finalizate cu examene de evaluare… Profesorilor ar trebui să li se ceară descrierea fiecărui elev în parte, în care să fie specificate implicarea sau dezinteresul acestora. Sunt elevi care vin la școală doar ca să treacă clasa, atât timp cât idealul lor este să plece la muncă în străinătate. Cred că guvernul României ar trebui să negocieze cu statele europene astfel încât elevii fără bacalaureat să nu poată fi angajați în Europa. Ar trebui ca salarizarea în țară și în Europa să țină cont de studii. Ar gtrebui o orientare profesională, astfel încât nu toți elevii să ajungă la liceu. După 16 ani să fie orientați spre cursuri de calificare și să intre direct în câmpul muncii, pe o piață organizată, în opinia mea. Media de promovare 8 nu poate fi atinsă de elevii de liceu care nu știu tabla înmulțirii, de exemplu, și de care nimănui nu i-a păsat.

I – ACTIVITĂȚI CU VALOARE INSTRUCTIV EDUCATIVĂ
I. b. Acest punct ne obligă să mințim la greu. Nu avem platforme digitale pentru fiecare disciplină și școlile nu au săli de calculatoare dotate cu softuri educaționale. Elevii sunt reticenți și cu carențe în operare pe calculator. Mă străduiesc să lucrez pe o platformă la care am primit acces prin bunăvoința domnului profesor de la CREDIS, dar mă izbesc de tot felul de obstacole. Unii elevi abia învață să trimită e-mail-uri, nu au conexiune la internet, nu au toți smatphon-uri și alții nu vor.
I.c. Nu avem o bază electronică cu toate auxiliarele concepute până la ora actuală…
I.d. Nu avem concursuri și olimpiade școlare pentru toate domeniile de calificare. Nu avem o bază electronică în care să fie înregistrate toate concursurile organizate la nivel de școală, județ, regiune, național, european sau mondial și nici o bază cu elevii merituoși și distincțiile obținute.
I.e. se suprapune oarecum peste I.d. Din cele 70 de puncte alocate punctului I, 44 merg către pregătirea și rezultatele olimpicilor.
I. f. nu avem centre de excelență și nici centre pentru copiii cu nevoi speciale
I. g. Nu avem baze electronice cu elevii proveniți din medii dezavantajate și nici cu cei cu dificultăți de învățare
I.h. – Proiectele didactice inovative sunt inexistente, deoarece cercetarea pedagogică este ZERO BARAT în școlile din România, prin urmare avem la greu elevi cu absenteism, aflați în risc de abandon școlar, dar și elevi cu CES atât timp cât acești elevi nu au fost învățați să depună efort intelectual gradual… Nu am văzut, în cei 21 de ani de carieră, vreun reprezentant al autorităților locale interesat să inițieze o dezbatere pe tema învățării în școala în care profesez. Nu există planuri individuale de intervenție a adaptării curriculare!
I.i. Nu putem vorbi de clase în regim simultan la liceu și nici despre proiecte didactice inovative. Ar trebui ca aceste proiecte, dacă există, să fie centralizate pe o platformă, la care să aibă acces toți profesorii. Ar trebui să se pună accent pe planul individual de remediere, dar nici vorbă de așa ceva.
II – INOVARE DIDACTICĂ ȘI MANAGERIALĂ
II.a. Eu cred că în momentul în care ești capabil să elaborezi manuale, auxiliare, programe școlare trebuie să fii cooptat în structurile superioare ale ministerului de resort. Inovarea didactică înseamnă comunicare și nu avem platforme cu toți profesorii de specialitate și nici dezbateri pe marginea manualelor, auxiliarelor și a programelor școlare, de aceea avem uneori chiar greșeli de conținut științific în cărțile scrise pentru puncte utile la dosarul de gradație și nefolosite în sistemul educațional. Ajung evaluatori și autori de manuale cei ce au cunoștințe prin minister, în aceste condiții, și nu întotdeauna aceștia sunt cei mai buni profesioniști.
II.b. – Nu avem o bază electronică cu toate cărțile scrise după revoluție în domeniul didacticii, specialității sau managementului educațional. Ar fi și interesant de stabilit cât sunt copy-paste și cât inovare…
II.c. realizarea de softuri educaționale trebuie făcută sub egida ministerului. Toate aceste softuri să fie pe site-ul educației și puse la dispoziția colegilor din țară.
II.d. Ce fac angajații din minister? Eu cred că în minister trebuie să ajungă cei mai buni profesori, dar suntem departe de acest deziderat, capabili să comunice cu colegii din sistem. Ar trebui punctată contribuția profesorilor la cercetări științifice în domeniul educației. 0,30 puncte demonstrează clar că facem lucrurile după ureche și nimeni nu pune preț pe cercetare.
II.e. – activitatea de metodist ar trebui punctată numai dacă metodiștii au o platformă pe care pun toate proiectele lecțiilor asistate cu toate observațiile aferente, în opinia mea.
II.f. în comisiile de specialitate sunt aproape aceeași profesori. Selecția nu este deschisă, neavând o bază cu portofoliile tuturor profesorilor în mediul online.
III. ACTIVITĂȚI EXTRACURRICULARE ȘI IMPLICAREA ÎN PROIECTE
În opinia mea, profesorii nu trebuie să organizeze festivaluri, simpozioane și concursuri, ci CCD-urile, ISJ-urile, institutele de educație, universitățile, în colaborare cu societatea civilă. Profesorii și elevii doar trebuie să participe la astfel de activități…
IV. CRITERIUL PRIVIND CONTRIBUȚIA LA DEZVOLTAREA INSTITUȚIONALĂ
Cred că pică în sarcina profesorilor și atribuțiile directorilor, și ale inspectorilor, și ale administrației locale…
EU CONSIDER că GRADAȚIA DE MERIT trebuie acordată doar profesorilor care au un STUDIU DE CERCETARE metodico-științifică, la fiecare cinci ani, elaborat în colaborare cu o universitate și un număr de minim trei asistențe la ore pe fiecare an școlar. De aici rezidă planuri remediale, fișe individuale de progres, adaptarea curriculum-ului pe nevoile educaționale ale elevilor și asigură o comunicare continuă cu mediul academic.

Numărul gradațiilor de merit nu trebuie limitat. Numai așa vom avea o competiție loială și un interes continuu al dascălilor pentru perfecționare și pentru progres școlar.