Pe agenda cercului se afla un simpozion dedicat elevilor și profesorilor, cât și o vizită la Fabrica de cablaje auto din Drobeta Turnu Severin a firmei japoneze Sumitomo Electric Bordnetze.
La ora 9 am fost primiți de gazdele simpozionului într-una din sălile de clasă din corpul nerenovat al liceului, parchetul complet neîngrijit atrăgându-mi atenția încă de la intrare în spațiul în care elevii unei clase își desfășoară activitatea zi de zi, șase ore din zi.
Evident că am comunicat impresia mea colegilor și iar am căzut în centrul atenției cu niște observații pertinente, din punctul meu de vedere, și exagerate, din punctul de vedere al altor colegi. Din zona tampon, de acomodare și socializare, unde am avut impresia că sunt în Turnul Babel, am mers în sala de festivități a liceului, primitoare și bine îngrijită, decorată cu tablouri pictate în nunațe vesele care mi-au atras atenția de când am fost în inspecție la una din fostele mele eleve din liceu, azi profesoară cu definitivatul promovat. Totul a mers pe repede înainte… Inspectoarea de specialitate ne-a vorbit despre o broșură de promovare a învățământului tehnic editată de ISJ Brașov, cu editare și în mediul online. O altă colegă a făcut o prezentare a broșurii și a site-ului Orientare în carieră, dar în sală accesul la internet era inexistent, neexistând posibilitatea vizualizării broșurii în format electronic, dovadă că nu prea suntem în era digitală. S-a vorbit despre învățământul dual, despre necesitatea implicării profesorilor în organizarea învățământului tehnic profesional, de parcă profesorii ar fi primari, inspectori școlari, directori, angajați ai Camerei de Comerț și Industrie sau cine știe ai cărui departament răspunzător de organizarea școlii și învățământului mehedințean. Am avut un exemplu de bună practică… Școala de la Corlățel are un parteneriat cu agentul economic din zonă, ce desfășoară activități în domeniul agricol și viticultură. Nu am înțeles dacă elevii sunt și din județ, dacă au cazare, masă și transport și dacă sunt angajați la finalizarea studiilor. Am aflat că sunt cooptați în perioada muncilor agricole…
În miezul nopții am stat să-mi pregătesc prezentarea pentru simpozion. Am considerat că tema este de actualitate și demnă de luat în seamă. dar, în timp ce eu vroiam să vorbesc despre ”Tehnologii informatice în managementul educațional – Platforme educaționale prin aplicația Google Classroom”, am aflat că suntem presați de timp și la ora 10 trebuie să ajungem la agentul economic. Nu era un impediment că sala nu avea conexiune la internet, putând să fac hot-spot de la mobil, dar graba de a finaliza întrunirea mi-a paralizat intenția de a prezenta materialul pregătit. În jur de 70 de persoane am mers în vizită la agentul economic. Nu știu câte persoane au rămas la simpozion. La ora 11.40 ne-am reintors la liceu. Simpozionul luase sfârșit. Am primit diploma, de parcă acesta fusese scopul meu, să mai am o hârtie la dosar.
La un pahar de suc și o felia de pizza, am reușit să-i propun inspectoarei de specialitate să-mi trimită adresele de e-mail ale tuturor colegilor pentru a le trimite prezentarea PowerPoint despre e-Learning. I-am propus să facem o platformă electronică cu toți profesorii de specialitate, pe domenii de calificare. Cum am aflat că nu există o bază finalizată cu toate datele de contact ale tuturor colegilor, mi-a venit ideea de a face foto la tabelele cu profesorii înscriși la simpozion. Și, acum, vine surpriza. Una din colege mi-a spus că nu vrea ca datele dumneaei să fie publice. Un soi de paranoia, aș spune. Cineva a venit cu o explicație la fel de stupidă, cum că inspectoarea ar fi fost deranjată la telefon de o persoană necunoscută, cu număr secret. Toate firmele de telefonie au un regim de evidență a cartelelor telefonice și nu cred că este greu ca persoana care a apelat-o să fie identificată.
Eu consider că fiecare profesor trebuie să aibă valide și vizibile datele de contact pe site-ul ISJ. Profesorii care sunt panicați din fire, pot avea un telefon de serviciu și altul particular, dar trebuie să avem deschidere către colegi, elevi și familiile lor.
Eu am înțeles că ne adunăm ca să avem de unde pleca.
În opinia mea, simpozionul nu trebuia să se suprapună cu vizita de la firma de cabluri.
Gazdele cercului pedagogic aveau și ARACIP-ul în școală. Mi s-ar fi părut corect ca evaluatorii ARACIP să fi fost în mijlocul nostru. Nici pomeneală de așa ceva…
Sunt sigură că o echipă de oameni s-a străduit ca totul să iasă bine, dar nu este de ajuns. Ori învățăm să ne implicăm toți, ori informația ajunge preferențial la colegii din sistem. Am aflat că au fost profesori din liceu care nu au știut de organizarea simpozionului, ceea ce denotă o slabă comunicare la nivelul instituției. Nu mai vorbesc, la nivel județean…
Ar fi fost o soluție ca simpozionul să fi fost înregistrat video și chiar ar trebui ca ministerul să țină evidența tuturor simpozioanelor care se desfășoară la nivel județean sau național. Care a fost finalitatea acestui simpozion? Ce concluzii s-au desprins?
Nu am văzut picior de elev la simpozion…