Ori eu gândesc prea mult, ori alții nu gândesc deloc și cheltuie inutil banii publici?!
Azi, 17.07.2017, am fost profesor supraveghetor la concursul pentru ocuparea funcției de director în învățământul preuniversitar, pentru grădinițe, școli, licee și cluburi ale copiilor…
PATRU supreveghetori la sală, din care unul responsabil de sală, plus trei camere de luat vederi au făcut să mă simt inutilă în sala de examen. Un responsabil de sală și trei camere web erau îndeajuns, dar nu, noi risipim banii fără rost.
Comisia centrului de examen era formată din cel puțin 7 membri… Trei profesori au fost pe hol, alți doi la bagaje… Patru săli de examen cu câte patru supraveghetori. Au fost 64 de candidați pe 72 de poziții, dacă rețin bine informația, pentru că eu dimineața funcționez mai greu…
Pentru toți acești candidați au fost întrunite cinci comisii de evaluare, număr nejustificat, în opinia mea, dacă rezultatele nu se dau pe loc. O singură comisie, formată din doi oameni, cu grila aferentă, putea controla bine-mersi lucrările candidaților. Dacă EU AM ÎNȚELES BINE, fiecare comisie de evaluare era formată din CINCI membri și uite cum ajungem ca pentru 64 de candidați să avem toți atâția băgători de seamă, ba chiar mai mulți, se pare.
Eu cred că examenul acesta se putea susține în mediul online, pe o platformă anume destinată concursului, astfel încât punctajul să fie validat pe loc, fără nicio altă comisie.
Subiectele, primite pe suport de hârtie, nu le sunt date candidaților, la finalul probei scrise. În condițiile acestea, nu era mai ușor să pună patru ecrane sau șase cu toate foile de examen, astfel încât să nu mai irosim hârtia? Nu, nouă ne plac hârtiile!
Aspiranții pentru funcția de director în grădinițe au avut alte tipuri de subiecte decât colegii dumnealor din școli, licee și cluburi ale copiilor…
Am fost un reprezentant din minister. Mie mi se părea normal ca la finalul probei să stea de vorbă cu toți cei ce au fost sau aspiră pentru o funcție de director, pentru a afla hibele sistemului. În cele 30 de minute, până la începerea probei, am aflat tot felul de probleme cu care se confruntă școlile din România, din care amintesc:
–Copiii romi nu vin la școală, deoarece părinții pleacă cu ei în străinătate.
–Pe SEAP, Cora și Carrefour nu au vizibilitate,
–rechizitele școlare gratuite sunt de calitate precară,
– fondurile se distribuie după amiciția directorului cu primăria,
– microbuzele școlare nu sunt sigure pe timp de iarnă, etc…
O comisie de examen formată din trei membri, câte un responsabil la fiecare sală de examen și doi evaluatori puteau finaliza cu succes examenul în condițiile în care ne ambiționăm să nu intrăm în era digitală.
De asemenea, am primit, fiecare persoană implicată în supraveghere, câte o hârtie care certifică participarea noastră. Nu era mai ușor să fie o bază electronică cu toți participanții și prin filtre să se genereze automat adeverința care să intre în portofoliul online al fiecărui profesor și al școlii?
HaI, CĂ ACUM ÎMI ADUC AMINTE CĂ mi-a spus o colegă că nu am dus adeverința de supraveghetor de la o școală la liceul meu, pentru a fi plătită pentru orele prestate. Oameni buni, păi nu era normal ca secretariatul să trimită electronic tabelul cu toți participanții la activitatea respectivă? Nu, noi facem hârtii!
Altă tărășenie!Școlile din România sunt la limita supraviețuirii financiare, iar profesorii care acced spre o funcție de director fac dosare nicidecum planuri de dezvoltare a școlii și a comunității locale. De râs și de plâns. Chiar trebuie să mă duc pe LUNĂ!
Ca să aveți o imagine de ansamblu A RISIPEI banilor publici, imaginați-vă că examenul a fost susținut în toate județe țării, în aceleași condiții…
Sala de clasă nu mi-a plăcut și totuși am găsit ceva care m-a bine dispus. Era un desen cu un mesaj interesant, demn de luat în seamă: B]”Același soare ne zâmbește vesel tuturor dimineața și aceeași lună ne leagănă visele noaptea”.[[/B] Am găsit și o icoană foarte frumoasă pe care am agățat-o într-un cui, la tablă… Frumusețea ei nu avea cum să nu te-ndemne să cauți frumosul în viața ta.
Acasă » Opinii personale » Cum cheltuie educația INUTIL banii publici…