Am dat peste un articol scris cu 11 ani în urmă… Ici-colo, am mai intervenit pe text, dar foarte puțin.

O lume în care predomină indiferența nu ne poate deschide sufletele spre cele mai înalte concepte ale spiritualității, deoarece indiferența este sinonimă cu IGNORANȚA, răspunzătoare de îngustimea gândirii, oglindită în realitatea dureroasă a străzii.

Că vrem sau nu să observăm haosul și mizeria în care trăim, ele există pretutindeni în România.

Să facem un exercițiu de imaginație noi, adulții. Să ne închipuim că suntem un copil de rrom pe care un destin întunecat l-a aruncat în casa unor oameni respinși de societate și mereu marginalizați, care pentru supraviețuire găsesc soluții anormale, furând și înșelând, pentru a pune o pâine pe masa copiilor. Să ne întoarcem cu fața și spre cei care fură idealurile românilor, la politicienii care de ani de zile ne promit schimbarea, dar, de fapt, nu au făcut nimic ALTCEVA DECÂT SĂ PERMITĂ INSTAURAREA HAOSULUI.

Să privim la cele două extreme! Hoț de nevoie tocmai pentru că cei care ar trebui să aducă normalitatea în viețile membrilor comunităților rurale și urbane devin un fel de hoți de idealuri, făcând carieră și avere pe seama ignoranței poporului.

Marjez și spun hoț de nevoie versus hoț de carieră, pentru că nu pot să numesc altfel pe cei ce s-au îmbogățit peste noapte fără ca cineva să ceară justificarea averilor. Ambii au dreptul la o viață decentă, dar, în realitate, unul trăiește o viață de coșmar și altul o viață de huzur. Unul fură pentru a avea ce pune pe masa copiilor flămânzi, altul pentru a-și satisface opulența traiului. Când nu vor mai fura cei doi? Când cel ce duce o viață de huzur pe seama ignoranței poporului va înțelege vicisitudinile vieții unui om amărât, fie el chiar rrom; când legile vor fi scurte, concise și aplicabile unanim; când pentru ascensiunea într-o funcție publică nu se vor mai cere cotizații colosale pentru partidul propulsator, ci doar competențe demonstrate, etc…

Confucius susținea ideea conform căreia natura ne aseamănă, dar educația ne deosebește. Ce se-ntâmplă cu educația? – mă-ntreb de multe ori. Ne îndreptăm, în zilele noastre, cu pași repezi spre profilul intelectualului de carton, incapabil să lupte pentru un ideal…

Poate că România a trebuit să treacă printr-o perioadă de negare a valorilor pentru ca mai târziu acestea să înflorească la justa lor valoare, dar nimic nu se întâmplă din senin! Oamenii trebuie să se implice, altfel vom zăbovi încă mult timp în negura unor existențe ce uită cum arată lumina, lumina divină primită la naștere.

Suntem răspunzători de societatea în care trăim. Suntem parte integrantă din Cosmos și contribuim la propagarea conștiinței universale, dar, la ora actuală, toate tipurile de conștiințe (individuală, de grup, de națiune) sunt sub auspiciile unei decadențe, printr-o alterare a gândirii, o paralizie a acțiunii, o dezumanizare atroce, toate persistând și proliferând pe plan mondial.

Articol scris în 17 mai 2006