Un vechi proverb japonez susține că acțiunea fără viziune este un coșmar și zi de zi pare să ne convingem de veridicitatea lui. Acționăm haotic în toate sistemele: medical, educațional, juridic, politic și chiar energetic.

Locuința în care stau, asemeni multor locuințe, nu are un certificat energetic, deci nu are estimat consumul de energie pentru încălzire, climatizare, iluminat, ventilare și producere de apă caldă. Cum instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă nu este impusă prin legislație națională și cum programul ”Casa verde” este un concurs de dosare la voia întâmplării, la ora actuală, performanța energetică a României, ca sumă a performanței energetice a tuturor clădirilor din mediul urban și rural, unde știm foarte bine că avem construcții din chirpici și geamuri pe unde șuieră în voie vântul, chiar în casele impunătoare, tinde către zero.

De ce România are performanță energetică minimă, ca sumă a performanței energetice a tuturor clădirilor? Nu există o educație în acest sens.

Toate administrațiile locale ar trebui să fie interesate de situația pierderilor de căldură la nivelul tuturor locuințelor, iar certificatul de termoviziune clădiri ar trebui să fie obligatoriu, pentru a avea o situație certă a pierderilor de căldură, la un moment dat, dar și in anumite condiții climatice: umiditate relativă, temperatură interioară și exterioară, radiație solară, astfel încât un auditor energetic să poate veni cu soluții pentru îmbunătățirea clasei energetice, la nivel de proprietari, dar și cu sugestii la nivel de primării.

Sunt fonduri europene canalizate, și ele haotic, pentru reabilitarea energetică a blocurilor. Haotic, deoarece întâlnim ici-colo câte un bloc reabilitat pe fugă, care pare să facă notă discordantă cu cenușiul celor din vecinătatea lui, ce nu au intrat în reabilitare.

Trebuie să înțelegem că îmbunătățirea performanței energetice a locuinței înseamnă scăderea cheltuielilor anuale cu utilitățile, dar, în primul rând, protejarea resurselor neregenerabile.

Locuința în care stau nu este racordată la rețeaua de gaze. Iarna este o mare consumatoare de combustibili solizi. Cum primăria nu are depozite validate de lemne și de cărbune, prețul diferă de la un distribuitor la altul și este în continuă creștere. Prin montarea unei termocentrale, nu am sporit confortul atât cât mi-aș fi dorit. Dacă primăria s-ar fi străduit să aducă gazele pe toate străzile orașului, am fi putut vorbi de un confort termic cu efort minim. Primăria ar trebui să deruleze proiecte și pentru reabilitarea termică a caselor. Ar trebui ca sistemul bancar să acorde împrumuturi cu dobândă minimă pentru ca fiecare proprietar să-și reabiliteze energetic imobilul.

Mi-aș dori ca locuința în care stău să fie cu adevărat o casă verde. În timp, ea va deveni… Și fără energii alternative la bordul casei în care locuiesc, rezonez energetic cu locuința în care stau. De fapt, rezonez energetic cu energia tuturor locurilor, deoarece mă simt ca ”acasă” în toate spațiile în care ajung, în țară sau în lumea largă și este un sentiment fascinant.

De la termoviziune la viziune și viceversa. Cum ar fi să putem vorbi de România verde, cu sisteme de încălzire, iluminat, ventilație care utilizează energii regenerabile, cu case renovate și reabilitate termic, atât în mediul urban cât și rural, cu blocuri și case încadrate în peisagistică urbană și rurală, și cu clasă energetică ridicată?

P.S: Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2017.