”Cărțile sunt glasuri eterne în spațiu” – Alexandru Vlahuță.

Răsfoind titlurile cărților din biblioteca online a Editurii RAO, am ajuns la concluzia că nu am un personaj anume preferat, ci în fiecare carte pe care am citit-o m-am identificat cu fiecare protagonist ce a dat viață firului narativ al scrierii, suprapunând peste planul real sau ficțional al cărții propriul meu algoritm de gândire, judecând, analizând profilele psihologice creionate de autor și interpretând interferențele conjuncturale asupra destinului personajelor și al romanului, încercând să interceptez mesajul celui ce din prea plinul minții sale a lăsat moștenire secolelor prezente și viitoare capodopere literare nemuritoare. Este aproape imposibil să nu te atașezi emoțional de personajul în jurul căruia se naște intriga unui roman.

Sunt foarte multe personaje alături de care am trăit empatic datorită talentului scriitorilor de a creiona profile psihologice, situații comice sau tragice, cadre istorice, descrieri în amănunt ale unor secole, căderi și preamăriri ale indivizilor sau națiunilor. Unul din romanele care evidențiază primitivismul secolelor apuse, aducând în prim plan și puterea bisericii de a condamna la moarte, prin sânzurare în piața publică, fără drept de apel, pe cei suspecți de a încălca legea, și chiar de a folosi forțele oculte, este Notre Dame de Paris, scrisă de același autor al romanului Mizerabilii, Victor Hugo. Personajul al cărui destin a fost funest și impresionant – Esmeralda, nedespărțită de Djali, căprița cu care încerca să impresioneze publicul pauper adunat în fața impunătoarei catedrale Notre de Paris, roman a cărei acțiune se desfășoară la sfârșitul secolului XV și începutul secolului XVI, în Parisul Evului Mediu, este personajul al cărui destin a fost frânt datorită unor cutume ale secolelor trecute și este personajul alături de care am râs, am plâns și am deplâns destinul său implacabil.

Esmeralda nu a avut șansa să citească. Tinerii zilelor noastre au această oportunitate, dar foarte puțini profită de ea.

Oare, ce carte i-ar place Esmeraldei? Bâlciul deșărtăciunilor, în care întâlnim antieroi notorii și oameni ai mizelor mărunte? Poate doar pentru a înțelege că banii și puterea nu conduc neapărat la fericire sau mulțumire sufletească…

Cartea 1001 de zile care au schimbat lumea ar putea-o edifica asupra reperelor de care s-a folosit omenirea pentru a înțelege și schimba cursul istoriei, incidentele memorabile și evenimentele dezastruoase fiind doar rodul deciziilor umane concretizate în fapte, peste care se suprapune indubitabil forța naturii…

Esmeralda ar avea o paletă largă de opțiuni în consolidarea culturii sale literare, având la dispoziție catalogul editurii RAO, cu titluri noi și titluri vechi.

Cu siguranță Esmeralda și-ar dori să găsească în spațiul virtual toate cărțile ce au adus lumina cunoașterii în evoluția speciei umane, recenziile acestor cărți și biografiile autorilor lor..

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2017.