Cum viața fără dragoste este ca o câmpie aridă, prin resorturi interioare nebănuite și chiar inconștiente, căutăm iubirea care să ne întregească aureola sufletului, știut fiind faptul că acolo unde ajunge iubirea totul capătă însemnătate.

Azi sunt un spiriduș. Am venit din prea înaltul cerului. Sunt curios dacă iubirea, darul suprem al zeilor pentru muritorii care au ca destin să ajungă în străfundurile ființei lor pentru a descătușa cea mai puternică energie ce le poate transforma viața într-un miracol, închizând astfel cutia Pandorei, mai are șansa să redevină fluidul vital al planetei.

Ce credeți că am găsit în casele în care am intrat ca o boare? Foarte multe cupluri sunt nefericite și își duc existența de pe azi pe mâine. De multe ori, căsătoria a devenit ca o afacere cu doi acționari. Deși nu-și mai oferă zâmbete, ci doar reproșuri și nemulțumiri, cei doi parteneri trăiesc într-o izolare interioară istovitoare pentru psihic și spirit. De multe ori, partenerii se afundă în găurile negre ale existenței, căutând fericirea în alt cămin, care în funcție de cât de consolidat este cedează sau rezistă ispitei ivite la orizont. Am întâlnit cupluri extrem de fericite în primii ani de căsnicie, apoi relația s-a deteriorat și iubirea și-a pierdut aripile, atât timp cât partenerii au uitat să-și ofere atenție unul altuia. Aș spune că acestea sunt cazuri nefericite, dar sunt cupluri care trăiesc adevărate drame, în care violența domestică și sărăcia nici nu le permit să vadă partea frumoasă a vieții, atât timp cât societatea nu pune accent pe educația pentru viața de familie și nu creează pârghii pentru câștigarea demnității prin muncă și pentru persoanele provenite din medii defavorizate. Am întâlnit și cupluri resemnate, în care partenerii și-au acceptat defectele unul altuia, fără încercarea de a și le corecta reciproc, purtând cu destoinicie o cruce a destinului ales chiar de ei. Să știți că am văzut și câteva cupluri fericite în anturaj și nefericite în realitate. Partenerii devin actori în societate și atât.

Cuplurile cu adevărat fericite dau din prea plinul iubirii lor semenilor și sunt din ce în ce mai puține.

Și cum nu m-am abținut, am urmărit comportamentul cuplurilor și înainte de a pleca de acasă cot la cot. Femeile independente financiar și educate acordă atenție aspectului exterior, oglindit în ținută și machiaj. Bărbații sunt aproape întotdeauna în așteptarea partenerelor care adesea mai au câte ceva de retușat. Nu prea am întâlnit bărbați care să-și schimbe pantofii cu cinci minute înainte de plecare, așa cum fac femeile. Ele își pot schimba total ținuta, în somația ultimelor ”cinci minute, dragă”, spre disperarea partenerelui. Femeile a căror viață este ca o povară nu au timp să se gândească la bluze de damă sau pantofi de damă. De multe ori își duc viața de pe azi pe mâine și bruma de venit o direcționează pentru creșterea odraslelor. Bărbații din medii defavorizate își îneacă amarul în alcool, fără să se gândească prea mult la ținuta lor, a soțiilor sau a copiilor.

În periplul meu prin viața oamenilor, am întâlnit și cupluri în care iubirea nu a murit, fiind întreținută flacăra prometeică a ei prin gesturi tandre și atenție reciprocă, înțelegere, respect și cultivarea pasiunilor comune și fără somația ultimelor ”cinci minute”. La polul opus, am întâlnit și cupluri cu parteneri complet nemulțumiți unii de alții, cel mai adesea soții nefiind de acord cu ținuta soțiilor lor, părându-le acesta a fi prea sofisticată, prea stridentă, prea colorată, astfel încât ultimile cinci minute se transformă într-un adevărat război al orgoliilor.

Am întâlnit și persoane preocupate excesiv de ținuta vestimentară, atât bărbați, cât și femei.

Între noi fie vorba, eu, spiridușul, nu prea agreez toate modelele de azi ale bluzelor și pantofilor de damă sau de bărbat. Creatorii de modă au simplificat totul și tinerii ce sunt încă finanțați de părinții lor aruncă uneori banii pe geam pe produse care nu au o estetică demnă de invidiat. Nici raportul calitate preț nu mi se pare favorabil pentru bugetul unei familii ce trăiește din venitul mediu.

”Creația este rodul prea plinului sufletului omenesc. Frumusețea sufletului se oglindește în frumusețea creației. Muritorii au uitat de sufletul lor, au uitat să caute iubirea în străfundul sufletului lor și uită să caute zilnic fericirea.” – spiridușul

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2017.