Acasă » 2017 (Pagina 2)

Arhive anuale: 2017

Afaceri în franciză… (SuperBlog 2017)

În țările dezvoltate ale Europei, franciza reprezintă cea mai răspândită formă de antreprenoriat. Există sute de oportunități de afaceri sub forma francizelor de succes și pentru antreprenorii din România.

Prin intermediul francizelor, brandurile internaționale au ajuns în România. Ideile de afaceri sunt centrate în jurul educației (grădinițe și școli), desfacerii (magazine de retail), servicii (cafenele, spălătorii, restaurante, hoteluri), cosmetică și îngrijire (saloane de înfrumusețare), mișcare (săli de sport).

Este salutară ideea care susține, începând cu anul 2017, finanțarea antreprenorilor, pentru a deschide o afacere în franciză, prin programul Startup Nation Romania. Aș prefera o franciză start-up, o franciză pe care să o construiesc eu de la zero, dar găsesc atractivă și franciza Patiseria Tineretului, franciză ce ar putea ajunge în toate orașele țării și în curtea tuturor școlilor și liceelor, cu atât mai mult cu cât este o franciză autohtonă care își propune și implicarea activă în proiecte de responsabilitate socială sau proiecte educaționale. De ce în curtea liceelor? Probabil nici nu ar fi posibil, fără hârtii și aprobări de la Primărie, dar în toate pauzele elevii ies din spațiul școlii și merg la magazinele stradale sau hipermarket-uri, dacă nu se opresc cumva mai întâi în fața școlii să fumeze nestingheriți de nimeni o țigară. De cele mai multe ori întârzie la ore, ceea ce face ca spațiul școlii să fie un du-te vino și după ce clopoțelul a sunat. Unii dintre elevi își savurează produsele cumpărate chiar în timpul orei, uneori discret, alteori fără jenă, uitând de regula bunului simț. Patiseria Tineretului ar putea amenaja în curtea fiecărui liceu un spațiu pentru servirea produselor comercializate, astfel încât elevii să nu mai mănânce în sala de clasă, la colțul străzii sau pe holurile liceului.

Când spunem franciză, spunem brand înregistrat și protejat, model de succes testat în timp prin calitate demonstrată, prin politică și obiective îndreptate spre client. O franciză de acest tip ar putea doborî pe micii producători din piața locală, dar ar putea și să-i provoace la competiție loială, astfel încât să apară o nouă franciză autohtonă cu adresabilitate liceenilor și nevoilor lor de alimentație sănătoasă.

O altă franciză care ar putea ajunge în spațiul școlilor este franciza Logiscool, o franciză care-i învață pe copii și pe adolescenți programare pe calculator, pregătindu-i pentru noile meserii ale viitorului, prin programe de after-school și tabere de vară.

Pentru a profita din plin de avantajele unei francize aș apela la serviciile de asistență pentru înțelegerea particularităților afacerii și definirea așteptărilor.

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2017.

 

Glasuri eterne… (SuperBlog 2017)

 ”Cărțile sunt glasuri eterne în spațiu” – Alexandru Vlahuță.

Răsfoind titlurile cărților din biblioteca online a Editurii RAO, am ajuns la concluzia că nu am un personaj anume preferat, ci în fiecare carte pe care am citit-o m-am identificat cu fiecare protagonist ce a dat viață firului narativ al scrierii, suprapunând peste planul real sau ficțional al cărții propriul meu algoritm de gândire, judecând, analizând profilele psihologice creionate de autor și interpretând interferențele conjuncturale asupra destinului personajelor și al romanului, încercând să interceptez mesajul celui ce din prea plinul minții sale a lăsat moștenire secolelor prezente și viitoare capodopere literare nemuritoare. Este aproape imposibil să nu te atașezi emoțional de personajul în jurul căruia se naște intriga unui roman.

Sunt foarte multe personaje alături de care am trăit empatic datorită talentului scriitorilor de a creiona profile psihologice, situații comice sau tragice, cadre istorice, descrieri în amănunt ale unor secole, căderi și preamăriri ale indivizilor sau națiunilor. Unul din romanele care evidențiază primitivismul secolelor apuse, aducând în prim plan și puterea bisericii de a condamna la moarte, prin sânzurare în piața publică, fără drept de apel, pe cei suspecți de a încălca legea, și chiar de a folosi forțele oculte, este Notre Dame de Paris, scrisă de același autor al romanului Mizerabilii, Victor Hugo. Personajul al cărui destin a fost funest și impresionant – Esmeralda, nedespărțită de Djali, căprița cu care încerca să impresioneze publicul pauper adunat în fața impunătoarei catedrale Notre de Paris, roman a cărei acțiune se desfășoară la sfârșitul secolului XV și începutul secolului XVI, în Parisul Evului Mediu, este personajul al cărui destin a fost frânt datorită unor cutume ale secolelor trecute și este personajul alături de care am râs, am plâns și am deplâns destinul său implacabil.

Esmeralda nu a avut șansa să citească. Tinerii zilelor noastre au această oportunitate, dar foarte puțini profită de ea.

Oare, ce carte i-ar place Esmeraldei? Bâlciul deșărtăciunilor, în care întâlnim antieroi notorii și oameni ai mizelor mărunte? Poate doar pentru a înțelege că banii și puterea nu conduc neapărat la fericire sau mulțumire sufletească…

Cartea 1001 de zile care au schimbat lumea ar putea-o edifica asupra reperelor de care s-a folosit omenirea pentru a înțelege și schimba cursul istoriei, incidentele memorabile și evenimentele dezastruoase fiind doar rodul deciziilor umane concretizate în fapte, peste care se suprapune indubitabil forța naturii…

Esmeralda ar avea o paletă largă de opțiuni în consolidarea culturii sale literare, având la dispoziție catalogul editurii RAO, cu titluri noi și titluri vechi.

Cu siguranță Esmeralda și-ar dori să găsească în spațiul virtual toate cărțile ce au adus lumina cunoașterii în evoluția speciei umane, recenziile acestor cărți și biografiile autorilor lor..

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2017.

 

Calitatea simplității… (SuperBlog 2017)

Fiecărui secol îi corespunde un stil care se oglindește în arhitectură, în artă și în modă, toate fiind forme de expresie ale sinelui cultivat prin educație. Renașterea italiană se presupune a fi izvorul primelor manifestări ale modei, poziție revendicată și de alte țări civilizate ca Franța, Spania și Anglia. Rochia Empire, care prin croială demarca talia de sub bust, a fost  impusă în societatea elevată a Franței de Josephine, soția lui Napoleon Bonaparte. De la pălării ca turlele bisericii, la bonete, rochii lungi și juponul pe cercuri, la rochia pe corp și cloș, la apogeul Belle Epoque – cu decolteuri largi și tone de mătase, moda a trecut brusc la un alt stadiu. După primul război mondial, rochia s-a scurtat și corsetul a fost scos complet din uz. În anii ’20 femeile renunțaseră deja la ținutele și coafurile sofisticate, apelând la ținute practice, simple, de inspirație masculină, ca taiorul. Coco Chanel a deschis o nouă eră în modă, cu multă libertate în expresia vestimentară, oglindită în modă prin fuste scurte, machiaj și accesorii.

answear_1160850Bumbacul, inul și lâna, satinul, catifeaua și mătasea au avut epoca lor de glorie. În anii ’30 veselia cromaticii vestimentare era acceptată în partea a doua a zilei, dimineața având trecere culorile închise. De la mânecile bufante și pernuțele pentru umeri, la umeri goi și talie de viespie, fuste largi și vaporoase până sub genunchi și accesorii feminine, în anii ’60 ținutele ajung să fie extrem de simple. Sotia fostului președinte american John F. Kennedy, Jacqueline Onassis, a impus moda  jachetelor ușor cambrate și trenciurile cadrilate. Moda zilelor noastre o datorăm în bună parte anilor ’70, care au adus în prim plan moda hippie. Urmează apoi fustele foarte scurte, colanții, tricourile cu un umăr gol, spiritul nonconformismului acaparând lumea modei până în zilele noastre

Cu siguranță  eleganta este mai mult o chestiune de personalitate, decât de moda unui deceniu sau an.

Care este moda începutului de mileniu III? Putem vorbi de linii de modă cu adresabilitate pentru tineri, adulți sau vârstnici? Putem vorbi de impunerea unui stil prin grație, eleganță și disticție, exceptând casele regale și mediile diplomatice? Care este moda impusă de designerii vestimentari pentru ținuta străzii? De multe ori nu exprimăm nimic prin felul în care ne îmbrăcăm și modul în care trăim. Să devenim proprii noștri designeri vestimentari? Aveam o astfel de pasiune, cu ani în urmă. Îmi modificam singură fustele, tăiam rochiile, le ajustam. Pentru că într-una din zile, în plină zi, pe o stradă cu canalizări care nu făceau față ploii torențiale, un autovehicul a trecut în viteză și m-a împroșcat de sus până jos, a trebuit să renunț la paltonul deschis la culoare, după ce am încercat să-l modific, înlăturând partea care îmi aducea aminte de un Dalmațian. Cu și  mai mulți ani în urmă am modificat un palton de bărbat și l-am purtat o iarnă întreagă. Cu cele mai simple piese vestimentare, cordonul, cravata sau eșarfa, în situații limită, îmi prind părul în zilele toride sau la duș, îmi las telefonul în pantofi sau pot să-i folosesc chiar să bat  un cui. #WeAreTheAnswear

Eleganța fără maniere este ca un măr frumos în exterior și stricat în interior. Moda fără o linie a eleganței vizibilă pe stradă este aproape inutilă. Se pare că totul izvorăște din mintea educată: eleganța, distincția, manierele, simplitatea și respectul pentru calitate…

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2017.

Extreme SF… (SuperBlog 2017)

Purtând numele zeului Marte, a patra planetă de la Soare poate deveni în timp planeta războinică, pentru că întreg spiritul muritorilor poposește în focul iadului, iar, într-un final, spiritul, deliberat complet de viața pământeană, cu greu purificat, rămâne ancorat pe planeta roșie, deoarece spațiul cosmic este perturbat continuu de experimente ce nu permit undelor pure să ajungă la sursa primară, la zeul solar, și nici reîntoarcerea lor pe pământ cu viteză mai mare decât viteza cu care își pierd muritorii energia pură cu care sunt investiți la naștere nu este posibilă. Universul caută și găsește soluții, în aceste condiții. Energia pură, captivă pe planeta Zeului Războiului,  este constrânsă să se materializeze sub forma unor corpuri fizice diforme, care, prin teleportarea materiei organice și prin accesarea tuturor nivelelor de inteligență ale secolelor apuse,  crează halo-ul unor nave supersonice imateriale, care brăzdează discret cerul în căutarea unor energii umane ce păstrează candoarea ființei neatinse de relele din cutia Pandorei.  Marțienii privesc cu uimire cum Planeta se scufundă într-o existență anostă, fără niciun echilibru între ființele telurice și între acestea și Univers, fără ca locuitorii planetei să mai fie interesați de forța intelectuală a secolelor apuse și de reîntregirea ei.

„Dincolo de orizont”, filmul science fiction care va ajunge pe marile ecrane ale cinematografelor din toată țara odată cu ziua premierii,  în data de 3 noiembrie 2017,  având în distribuție actori cunoscuți, ca Frank Grillo, aduce în prim plan furia dezlănțuită a extratereștrilor care, din dorința de a păstra unicitatea Planetei ce menține viața prin suflul, îmbinarea și sincronizarea energiei cosmice cu materia organică, răpesc și atacă muritorii.  „Beyond Skyline”  poate fi privit ca un semnal de alarmă subliminal asupra viitorului planetei. Atât timp cât ne depărtăm de cunoaștere, bine, frumos și adevăr, poate începe agonia pe Terra, prin care forme de energie superioară tind să ne anihileze propria energia pentru a o reactiva și reconecta la energia primară, chiar dacă asta ar însemna decimarea vieții pe planeta pământ.

Când ești pus față-n față cu o altă civilizație, complet neprietenoasă, aproape nu mai ai timp să te gândești la cauze, ci doar la soluții. Ca să lupți împotriva unei specii absolut necunoscute este un soi de sinucidere curată. Luptele, întotdeauna, se termină cu pierderi de vieți. Dacă aș fi detectivul Mark Corley, aș lua legătura cu Departamentul Zamolxe România și oameni cu capacități paranormale și câmpuri energetice antrenate să lucreze pe mai multe frecvențe ar putea aplana conflictul între pământeni și marțienii captivi pe Marte, conflict declanșat doar pentru simplul motiv că oamenii cheltuie sume fabuloase pentru studierea cosmosului și mult mai mici și neuniform distribuite pe Terra pentru educație.

P.S: Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2017.

Medicamentul… APA de IZVOR (SuperBlog 2017)

Jacques-Yves Cousteau, exploratorul vieții subacvatice în domeniul oceanografiei, afirma că de cele mai multe ori uităm că cercul apei se suprapune peste cercul vieții, și, deși știm că viața este dependentă de existența resurselor de apă potabilă și fără apă nu există viață, de nenumărate ori nu acordăm atenție calității apei. Ivo Andrić, scriitorul sârb, laureat al Premiului Nobel în anul 1961, într-o viziune tentată de pesimismul deformator al realității, în ”Ex Ponto”, consideră că apa poate înmagazina durerea și suferința secolelor apuse, dacă durerea și suferința sunt stări de spirit ale unui secol. Probabil nu am mai bea apă, dacă afirmația ar fi veridică sau, la polul opus, dacă am simți suferința și durerea secolelor apuse într-o picătură de apă, am depune eforturi să fim fericiți, pentru ca urmașii noștri să nu cunoască nefericirea.

Probabil fericirea și nefericirea secolelor de ieri și de azi depind de deciziile din plan personal și social, dar sănătatea unui organism depinde de consumul de apă și de calitatea lichidului miraculos, împuternicit de zei să devină seva vieții.

Suntem 70% apă. O bună hidratare menține echilibrul hidric la pragul superior, prin care se asigură în primul rând activitatea metabolică celulară. Ce se-ntâmplă, dacă nu bem apă? Corpul este în căutare de soluții, atunci când nu beneficiază de o hidratare corespunzătoare. Prin mecanisme care vizează inteligența artificială, corpul atrage colesterolul în jurul celulelor deshidratate, pentru a  întârzia stafidirea lor și îmbolnăvirea organelor interne. Este aproape indubitabil, în aceste condiții, că materia dă dovadă de inteligență.

Trebuie să fim destul de inteligenți și să înțelegem mesajele corpului uman. Trebuie să fim atât de inteligenți încât să nu permitem deshidratarea propriului corp, consumând apă doar când și când. Dacă bem apă ocazional, celule se intoxică și corpul devine spațiu invaziv chiar pentru celulele cancerigene. O bună hidratare înseamnă consumul a două pahare de apă dimineața, două pahare înaintea mesei de prânz și alte două înaintea cinei, un pahar înaintea gustării de la ora 10 sau 11 și altul înaintea gustării de la ora 17. O bună hidratare este perfect corelată cu programul meselor. De cele mai multe ori, mesele nu mai sunt regulate. Angajatorii nu au contracte cu restaurantele pentru ca salariații să beneficieze de masa de prânz. Se mănâncă pe stradă, prin birouri, pe unde se apucă. Cu toate că nu se îngrijesc de regimul de alimentație al angajaților, sunt firme care investesc în asigurarea necesarului de apă de calitate,  apă de izvor, pentru angajați.

La Fântâna – este o apă de izvor cu gust plăcut și cu conținut echilibrat de săruri minerale. Este  extrasă din Mitrovo Polje (Serbia), o regiune a munților cu pini și stejari, ce se află departe de sursele de poluare. La Fântâna de o,5 l este o apă recomandată pentru consum zilnic, acasă, la serviciu sau la diverse evenimente.

Apa de izvor ar trebui să fie îmbuteliată în recipiente de sticlă și mai puțin în recipiente de plastic. Plasticul poate altera proprietățile fizico-chimice și bacteriologice ale apei și el este greu biodegradabil.

Nu uita! Înainte de a lua medicamente, pentru a-ți ameliora starea de sănătate, revin-o la obiceiul sănătos de a bea cel puțin un litru de apă pe zi iarna și doi litri de apă vară. Dacă apa pe care o bei este o apă de calitate, aerul pe care-l respiri nu este viciat,  alimentația este cumpătată și rațională și ai deprinderea de a face zilnic mișcare, ești o persoană care doar  salută medicul și nu-l vizitează.

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2017.

România și performanța energetică… (SuperBlog 2017)

Un vechi proverb japonez susține că acțiunea fără viziune este un coșmar și zi de zi pare să ne convingem de veridicitatea lui. Acționăm haotic în toate sistemele: medical, educațional, juridic, politic și chiar energetic.

Locuința în care stau, asemeni multor locuințe, nu are un certificat energetic, deci nu are estimat consumul de energie pentru încălzire, climatizare, iluminat, ventilare și producere de apă caldă. Cum instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă nu este impusă prin legislație națională și cum programul ”Casa verde” este un concurs de dosare la voia întâmplării, la ora actuală, performanța energetică a României, ca sumă a performanței energetice a tuturor clădirilor din mediul urban și rural, unde știm foarte bine că avem construcții din chirpici și geamuri pe unde șuieră în voie vântul, chiar în casele impunătoare, tinde către zero.

De ce România are performanță energetică minimă, ca sumă a performanței energetice a tuturor clădirilor? Nu există o educație în acest sens.

Toate administrațiile locale ar trebui să fie interesate de situația pierderilor de căldură la nivelul tuturor locuințelor, iar certificatul de termoviziune clădiri ar trebui să fie obligatoriu, pentru a avea o situație certă a pierderilor de căldură, la un moment dat, dar și in anumite condiții climatice: umiditate relativă, temperatură interioară și exterioară, radiație solară, astfel încât un auditor energetic să poate veni cu soluții pentru îmbunătățirea clasei energetice, la nivel de proprietari, dar și cu sugestii la nivel de primării.

Sunt fonduri europene canalizate, și ele haotic, pentru reabilitarea energetică a blocurilor. Haotic, deoarece întâlnim ici-colo câte un bloc reabilitat pe fugă, care pare să facă notă discordantă cu cenușiul celor din vecinătatea lui, ce nu au intrat în reabilitare.

Trebuie să înțelegem că îmbunătățirea performanței energetice a locuinței înseamnă scăderea cheltuielilor anuale cu utilitățile, dar, în primul rând, protejarea resurselor neregenerabile.

Locuința în care stau nu este racordată la rețeaua de gaze. Iarna este o mare consumatoare de combustibili solizi. Cum primăria nu are depozite validate de lemne și de cărbune, prețul diferă de la un distribuitor la altul și este în continuă creștere. Prin montarea unei termocentrale, nu am sporit confortul atât cât mi-aș fi dorit. Dacă primăria s-ar fi străduit să aducă gazele pe toate străzile orașului, am fi putut vorbi de un confort termic cu efort minim. Primăria ar trebui să deruleze proiecte și pentru reabilitarea termică a caselor. Ar trebui ca sistemul bancar să acorde împrumuturi cu dobândă minimă pentru ca fiecare proprietar să-și reabiliteze energetic imobilul.

Mi-aș dori ca locuința în care stău să fie cu adevărat o casă verde. În timp, ea va deveni… Și fără energii alternative la bordul casei în care locuiesc, rezonez energetic cu locuința în care stau. De fapt, rezonez energetic cu energia tuturor locurilor, deoarece mă simt ca ”acasă” în toate spațiile în care ajung, în țară sau în lumea largă și este un sentiment fascinant.

De la termoviziune la viziune și viceversa. Cum ar fi să putem vorbi de România verde, cu sisteme de încălzire, iluminat, ventilație care utilizează energii regenerabile, cu case renovate și reabilitate termic, atât în mediul urban cât și rural, cu blocuri și case încadrate în peisagistică urbană și rurală, și cu clasă energetică ridicată?

P.S: Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2017.

O soluție de moment… (SuperBlog 2017)

Caius Iulius Phaedrus afirma că “Omul învăţat îşi poartă bogăţiile în sufletul său.”, dar doar cu spirit nu se poate supraviețui, din păcate, în zilele secolului XXI, decât dacă alegi să fii sihastru. Și, iată-ne dependenți de bani, pentru a ne asigura luxul, confortul sau supraviețuirea.

S-ar putea ca fără bani să fim cu toții bogați, dar cum ideea este ușor utopică, viața noastră se-nvârte în jurul lor. Sunt oameni care sunt nefericiți în mijlocul vieții de lux, iar la polul opus, există oameni fericiți ce se află chiar la limita unei existențe precare. Banii ne dau independență financiară și de multe ori ne făuresc o imagine care stârnește invidia celor din jur și cumpără complezența anturajului și avem destule exemple, în acest sens.

Și chiar dacă știm că banii nu aduc fericirea, mereu suntem în căutarea oportunităților de a-i obține. Salariul minim pe economie în România este la limita derizoriului. Cu 1450 lei nu-ți poți satisface prea multe nevoi, nu capricii, după ce ai plătit toate dările către statul român și furnizorii de servicii vitale: apă și canal, electricitate, salubritate, internet, telefonie, cablu TV, masă și casă, dacă cumva stai cu chirie nedecontată de angajator.

Cu 1450 ai o existență limitată și nici o posibilitate de a-ți mări veniturile, atât timp cât piața muncii este complet dezorganizată în România. Și cauți soluții… Și cauți… Cea mai la îndemână este împrumutul bancar. Și iată-te și posesorul unui credit bancar cu dobândă fixă. Constați că ajungi în acelați punct de unde ai plecat, chiar dacă ți-ai adus confortul în căminul tău, ți-ai plătit mașina sau un curs MBA. Nevoia de bani revine… Un consilier financiar ți-ar propune să limitezi cheltuielile, dar tu ești deja în caruselul dorințelor. Vrei să mergi la o nuntă sau într-o excursie de week-end și nu ai de gând să renunți la a-ți pune în practică dorința. Ce faci? Apelezi la un credit urgent, prin intermediul firmelor de credite nebancare, specializate în acordarea unui credit până la salariu, cu oferta imbatabilă de credit cu dobândă 0 (zero), la primul credit, avantajos pentru că este un credit fără costuri. Și devii un jucător de poker. Dacă știi să te oprești la primul credit cu dobândă zero ești un jucător înțelept, dacă continui ești asemeni celui ce speră să câștige când de fapt el pierde, dobânda devenind împovărătoare la accesarea unui nou împrumut online.

Telekredit are și o opțiune de refinanțare, cu obligația de a achita la data scadentă dobânda datorată pentru împrumutul inițial. Rămâne o opțiune de împrumut online urgent, care te poate și atrage prin opțiunea de rambursare anticipată.

Dacă ai decis să-ți crești veniturile folosind o instituție financiară nebancară sau bancară să știi că aceasta este o soluție de moment, care poate scăpa de sub control, la un moment dat, dacă banii nu sunt folosiți judicios și nu sunt investiți astfel încât la rândul lor să producă bani.

Satisfă-ți un capriciu, apelând la un credit cu dobândă zero, dar nu-ți face un obicei din creditele online!

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2017.

 

Momentul adevărului… (SuperBlog 2017)

Azi redevin AstroPuful renegat de cosmos și condamnat la viața muritorilor, viață pe care zi de zi încerc să o înțeleg și nu este deloc ușor acest demers, deoarece, odată ce Prometeu l-a înfuriat pe Zeus pentru că a creat oameni perfecți, Zeus l-a pedepsit hărăzindu-i-o soție pe Pandora, prima femeie creată și binecuvântată inițial cu toate darurile zeilor, iar cadoul de nuntă, renumita cutie a Pandorei, rod al răzbunării lui Zeus, a făcut ca reflexia frumosului să fie urâtul, vizibil în comportamente, în artă, în viața de zi cu zi.

Și iată că muritorii sunt condamnați chiar de zei să se izbească de rău și de urât ca să descopere binele și frumosul. O fi fost Coco Chanel, copila provenită dintr-o familie modestă ce a ajuns una din cele mai mari creatoare de modă ale secolului XX și care afirma că ”simplitatea este cheia eleganței adevărate”, plămădită din aluatul zeilor?

Privind viața muritorilor, am ajuns la concluzia că eleganța vine din maniere, în primul rând, apoi din simplitate și din bun gust.

Viața este o artă și conceptul a fost foarte bine înțeles de casele regale ale mapamondului. Oamenii simpli se dezic de acest concept și își duc viețile fără rigoare existențială, încercând să facă față momentului și răsuflând ușurați sau împovărați odată cu trecerea lui.

Eleganța este un atribut indispensabil vieții, dar nu obligatoriu zi de zi. Accesoriile contribuie la eleganța unei persoane. În categoria aceasta intră și poșetele de mână, gențile de voiaj și chiar rucsacurile

Ce a avut Pandora în cutia prin care Zeus și-a îndeplinit răzbunarea față de muritori? Cruzime, aroganță, suferință, vanitate, gelozie, lăcomie, ură, boli, lene, tristețe și, tăvălită de toate celelalte rele, pe fundul cutiei Speranța.

Ce articole sunt indispensabile din geanta unei femei? Dar din portofel sau rucsac? Pe fundul fiecăruia se află speranța că ziua va decurge excelent… În poșeta de mână, indispensabile sunt portofelul cu acte și bani, produsele cosmetice și de parfumerie, șervețele, țigări, brichetă, oglinda și peria de păr, cheile de acasă, birou și mașină, telefonul, port stiloul și o agendă, o carte și, uneori, hîrtii, multe hârtii. Din geanta de voiaj indispensabile pot fi costumul de baie și papucii, iar din rucsac – sticla cu apă… În portofel nelipsite sunt deja zecile de carduri, de debit, de credit, ale market-urilor, ale farmaciilor, ale RATB, Ivelo, etc

Cu buzunarele este mai greu, fie că este vorba de cele ale genților și rucsacurilor sau ale hainelor. În aceste buzunare pot avea o sticluță cu mir sau mai multe, scoici mici sau pietre semiprețioase și de râu, alteori pene de porumbel, stick, creion dermatograf, ruj, săpun sau chiar o cărticică cu rugăciuni și iconițe. A fost o perioadă când din geantă nu mi-au lipsit pastilele de detox activ.

Peste toate articolele din geanta mea planează personalitatea AstroPufului aflat mereu în căutarea de inedit, frumos, bine și adevăr, și permanent în luptă cu toate relele din cutia Pandorei ce tind, se pare, să acapareze definitiv și ireversibil viața muritorilor.

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2017.

 

Femeia și bărbatul… :) (SuperBlog 2017)

Femeia și bărbatul, purtători ai focului sacru dăruit la naștere de Univers muritorilor și perpetuat de-a lungul secolelor, de la ființele antropologice și până în zilele noastre, prin evoluția speciei umane au ajuns entități care se completează și se întregesc prin iubire, singurul sentiment capabil să țină planeta departe de războaie între indivizi și între națiuni. Învățarea este înscrisă în codul nostru genetic, dar când și unde învățăm să iubim, să ne respectăm pe noi și pe ceilalți? Acasă, la școală, în societate? Putem fi autodidacți în acest domeniu al sentimentelor nobile?

Și lumea a evoluat. De la femeia supusa bărbatului am ajuns, nu fără strădania unor personalități animate de idealuri înalte, la femeia – egala bărbatului. De ce supremația bărbatului a fost universal acceptată pe întregul mapamond? – este o întrebare la care nu am răspuns. Forța bărbatului se pare că a dus la inechitatea între sexe, pe care încă o mai întâlnim în zilele noastre. Forța masculină domină planeta doar pentru faptul că femeile sunt mai mult preocupate de viața cotidiană și mai puțin de ascensiunea lor prin forțe proprii. Femeia stă în umbra bărbatului, de cele mai multe ori, chiar și când vine vorba de modă și de aspectul fizic.

Când este femeia independentă? V-ați pus vreodată această întrebare? Oricât de independentă ar fi o femeie, ea agreează, din păcate, dependența de sexul opus și nu este o constatare care aduce lauri sexului frumos. Ascensiunea femeilor în viața socială este legată și ea de forța bărbaților. Pare ilar, dar de cele mai multe ori așa se-ntâmplă.

Femeia, în opinia mea, trebuie să-și demonstreze superioritatea intelectuală, morală, socială și psihocognitivă, pentru a deveni cu adevărat egala bărbatului.

Rafinament și eleganță gastronomică… (SuperBlog 2017)

yoda_1504191001-300x300

Dacă te uiți la schema tehnologică de fabricare a uleiul rafinat de floarea soarelui, îți dai seama că până la obținerea prodului finit, de a cărui calitate depinde într-un fel chiar sănătatea noastră, materia primă trece printr-o serie de operații, unele fiind de natură chimică. Cu cât produsele finite sunt procesate chimic, cu atât mai mult ele pierd din valoarea nutritivă a componenților de bază.

S-ar putea ca viață să fie un accident chimic, dar prelucrarea chimică în exces a produselor alimentare nu este de dorit. Avem tot felul de aditivi alimentari, unii chiar cancerigeni. E-urile ne invadează organismul, dând chiar dependență, iar noi invadăm mediul, ambele cu bună știință.

Și cum întotdeauna au fost oameni care și-au pus existența în slujba semenilor, iată că specialiștii au creat un produs care nu trebuie să lipsească din bucătăria celor ce vor să mănânce sănătos. La magazinul profistore.ro găsim ca produs de import presa de ulei la rece, pentru utilizare casnică, Yoda YDZY02A1” și chiar numeroase  “oferte la presă de ulei YODA”, pentru a putea obține acasă “ulei presat la rece”, fără aditivi și conservanți, din semințe de orice fel, dar și din nuci, alune, măsline. Produsul beneficiază de avansul tehnologic și este fabricat în China. Piesele sunt din inox și producătorul asigură piese de schimb.

“Presa de ulei YODA HOME PRO” poate deveni indispensabilă și tuturor bucătăriilor restaurantelor care se respectă. România nu are restaurante cu stele Michelin și aproape nimănui nu-i pasă că lipsa stelelor Michelin ne depărtează de pe harta mondială a gurmanzilor, chiar dacă avem bucătari foarte buni. O țară cu o bucătărie excepțională are restaurante cu maximul stelelor Michelin, trei la număr, și țările devin destinații culinare pentru cunoscători.

Ghidul Michelin ar trebui reinventat în mediul online… Se pare că România nu are încă o etichetă culinară care să ne pregătească pentru o experiență în stil Michelin și nu prea ne pasă că și la capitolul artă culinară suntem inexistenți pe plan mondial.

Sunt bucătar într-un restaurant francez. Am făcut cursuri la școala lui Alain Ducasse, superstar în materie de gastronomie. Viața este o artă, arta de a mânca, de a vorbi, de a te îmbrăca, arta de a face totul bine și la standarde. Rafinamentul, eleganța și distincția sunt obligatorii și în arta culinară. Cei mai mari bucătari  reîntregesc aureola emblematicului  restaurantul Louis XV, din Monte Carlo, un simbol al fanteziilor culinare și al bunului gust. În palatul plăcerii timpul nu are importanță, doar gustul contează. Și timpul stă în loc. Invitații de onoare sunt mentorul meu în domeniul gastronomiei și membrii familiei regale din Monaco, Printul Albert si sotia lui, Printesa Charlene.
Alain Ducasse consideră că modernismul în gastronomie îl reprezintă sănătatea, iar uleiul presat la rece și fără aditivi, obținut la presa de ulei Yoda este indispensabil preparării celor mai alese bucate. Meniul care cu adevărat a fost servit la ziua de naștere a lui Alain Ducasse: Legume taiate foarte subtiri cu o precizie maxima, servite in pahare de cristal, caviar chinezesc, anghinare si trufe albe. Supa de peste din peste-scorpion, John Dory, dorada, calmari si caracatita. Pentru desert, o specialitate cu mere si gutui salbatic, inghetata facuta din crema de lapte de vacuta din regiune,  bomboane de ciocolata.

P.S. Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2017.