Acasă » 2019 » iulie » 09

Arhive zilnice: 9 iulie 2019

Reclame

Șarada continuă…

Știți cum cred că s-a derulat totul?
Mi-am depus dosarul de detașare, la 1 mai 2018. În 22 august am ales postul. Seara C. Ec. Viilor nu era pe listă. Dimineața a apărut. Cum cineva a spart catedra de la Lazăr, am ales C.Ec.Viilor. Am mers la liceu. Am dus actele. Am anunțat liceul meu. Am plecat la Severin. M-a sunat domnul director să mă intrebe dacă vreau două ore suplimentare și am acceptat. În C.P. am aflat că mi-au dat și dirigenție, ceea ce m-a surprins. La inceputul de an școlar, pe tabelul clasei aparea o altă colegă. Am întrebat și mi s-a spus că este o greșeală, dar greseala aparea pretutindeni și când am ridicat manualele clasei. La finalul semestrului dublura mea la dirigenție și-a luat concediu pentru studii. Mă rog… Apoi s-a tot lucrat la orar. Cei de la Viilor au crezut că eu sunt o nebună, după descrierea insurubată a celor din Severin și au crezut că plec imediat din școală, că nu sunt capabilă și că nu rezist, dar eu eram pe baricade, incadrandu-ma, în primul semestru în pauza de 5 minute, fără să întârzii. Eu îi vedeam că râd fățiș, dar nu aș fi crezut că intră în jocul celor de la Severin. Unul din colegii de la Decebal mi-a spus că am ales bine liceul și că nu o să rezist nici un an. Cărțile erau aruncate, dar eu, în naivitatea mea, nu mi-am dat seama. Toate bune… Elevii învățau, veneau cu caietele după mine să-i verific și, dintr-odata, asta s-a schimbat. Au inceput să fie indisciplinați și dezinteresați. Cineva le-a dat liber la indisciplină. Am fost la domnul director și i-am spus. Fără să se implice, a ridicat din umeri.
În semestrul II, văzând că oamenii nu prea se grabesc să meargă la ore, am lasat-o și eu mai moale. M-am adaptat la mediu și pauza a devenit de 10 minute.
Elevii au început să aibă aceeași replică ca cei de la Decebal, lor nu le trebuie chimia. L-am invitat pe domnul director la una din clasele care refuza să participe la ore, eu predand interactiv. Mi-a pus că nu poate să stea mai mult de 10 minute, fiind cu dosarele de gradații pe cap. Le-a spus că i-a placut de ei, fără să vadă că doar 5 elevi făcuseră exercițiul de la tablă. Am mai scris despre abaterile la disciplină ale elevilor în registrele aferente, dar nimeni nu a fost interesat de ce am scris eu acolo. Am mers la câteva ședințe cu părinții. Nimic nu s-a schimbat! Și toate aceste doar pentru că au vrut să mă declare pe mine incapabilă să țin clasele în mână?
Fosta mea directoare, proaspăt pensionată, m-a sunat să mă intrebe dacă m-au pus să mă prezint în primul C.P… M-au pus și le-am spus de am ales Viilor. Când am fost monitor la subiectele de bacalaureat, în 2009, am fost cazată de minister acolo. Elevii aveau tinută pe vremea aceea și mi-au făcut o impresie plăcută. S-a dus ținuta! Nici măcar insignele plătite de ei nu le-a cerut cineva să le poarte.
La primul consiliu, dovadă că fusesem deja incondeiată, profesorul de fizică avea niște glume ușor deplasate, asemănându-mă cu Bianca Dragusanu.
Eu trebuia să-mi dau seama că oamenii făcuseră cărțile, dar am refuzat să cred. La toate opiniile mele whatsapp-ul dirigintilor mi se inchidea gura. Când am spus că vreau să fac ședința clasei cu părinți și profesori, replica a fost să nu deranjez părinții.
Stați să vedeți cum se leagă totul.
M-am inscris la un curs de engleză, prin CCD București. Nu am primit chitanță pentru banii dați, asta ca fapt divers. Pe grupul participantilor, după prima zi la care am fost la curs, a aparut un mesaj care spunea râzând că persoana care a luat telefonul să nu uite să-l schimbe. Nici nu i-am acordat atenție mesajului, dar la una din ore un elev mi-a spus că eu am furat un telefon și atunci m-am gândit că putea fi nu scenariu. Nu vă mai spun că femeia de serviciu venea după mine la toaletă. Credea că schimb pampers, așa cum or fi spus cei din Severin.
Și sunt multe indicii pe care nu am vrut să le iau în seamă.
La inceputul anului școlar m-am interesat de proiectele care se derulează în școala și am vrut să mă înscriu în câteva. Nici vorba! Echipele erau formate, acesta a fost răspunsul.
Acum să vă spun de părinți. Și lor le-au spus că vine una nebună, care va pleca repede. Părinții au fost prompți. Au venit la prima ședință. A fost totul ok. Apoi m-am trezit cu o mămică că mă sună și-mi spune că dumneaei poate plăti insignele pentru copiii care nu au bani și ne sprijină în orice demers. Eu din principiu nu pun mâna pe bani. La prima ședință au hotărât să pună jaluzele. Am luat legatura cu clasa paralelă și banii au ajuns la presedinta comitetului de părinți care a achitat suma datorată. Mamica cu sponsorizarea ne-a trimis un dulap de plastic și nota de plată. Părinții au plătit. Totuși mi s-a parut prea împovărătoare pentru părinți și această cheltuială. Presedinta de părinți a venit cu ideea ca mamicile să facă curat în clasă. Presedinta a cumparat cele necesare curățeniei și a adus pe cineva să steargă geamurile, care ne-a lăsat baltă, căci până la urmă doar eu cu dumneaei ne-am dus intr-o zi de sâmbătă la școală. Am finalizat noi curățenia. Nu am fost de acord ca pe femeia ce ne-a lasat baltă să o plătească cu mai mult de 30 de lei, deși vroia 50, bani tot de la părinți. Odată cu dulapul, doamna „sponsor” ne-a trimis si o plasă cu servetele umede, hartie de mâini si lacatul de la dulap. Le-am pus pe geam și până în urmatoarea săptămână nu mai erau. Am anunțat gardianul și așa am aflat că imaginile de pe camere se sterg după 7 zile. Iar am avut semne de întrebare, dar am trecut peste ele.
Am reușit să inscriu clasa intr-un concurs inițiat la nivelul școlii, Crăciunul pe mapamond. Am extras Rusia. Elevii ei nu vroiau să participe. Nici nu mai știu cum am reușit să-i mobilizez, până la urmă. M-am dus la Centrul rus, am luat costume și ce mi-au mai pus la dispoziție, m-am documentat, am împărțit rolurile. În ziua cu jurizarea am amenajat sala de clasă. Părinții ne-au ajutat cu bucate rusești, iar dansul era în pom, eleva care-l alesese și era coordonatoarea nu apărea. Am avut mari emoții până a venit. Inainte de a veni comisia de jurizare m-am trezit cu dublura la dirigenție, întrebându-i dacă rămân cu mine și mie asta mi s-a părut de un absurd fără margini. Am prezentat Rusia, nu așa cum mi-aș fi dorit eu, dar a fost binișor. Am primit diplomă de locul III, deși, în opinia mea nu o meritam. Poate s-au gândit că ies din educatie cu o diplomă pe are să mi-o pun pe perete, căci oamenii asta au tot sperat. 🙂
În semestrul II m-am inscris la cursul de la Bănești. Liceul avea calizarea infundată și directoare, când am incercat un dialog, parea foarte mulțumită de școală. V-am spus, eu îmi dau seama despre competențele unui manager de la intrarea în instituția respectivă. Cursul era un fel de joc stupid, nimic concret pe învățare integrată. Bineinteles că eu făceam paralela cu realitatea, dar mă suportau cu stoinicie. Apoi a fost accidentul. În opinia mea a fost premeditat. Soferul a intrat voit în noi. Priveam pe geam și am văzut totul. Am decis să nu mai merg la Bănești. Platisem cursul și am cerut o reprogramare. Nici vorbă de așa ceva. Femeia parea ofuscata că vreau reprogramare, înainte de Paște. Corect era să fiu instiintată oficial că am pierdut banii, ca să pot face sesizare. După accident, eu mă grabeam să ajung la teatru. I-am pus polițistului care a ajuns la fata locului că plec și am plecat cu o familie care s-a oferit să mă aducă în oraș.

Reclame