”In epoca Renaşterii, ERASMUS DIN ROTERDAM (1467-1536) aprecia că oamenii se formează prin educaţie iar educatorii ar trebui să-i ajute să se dezvolte liber, armonios sub aspect intelectual, dar si moral, estetic şi fizic.

In lucrarea sa “Didactica Magna” (1632), Comenius susţine ideea umanizării omului prin educaţie. “Omul dacă vrea să fie om-scria el- trebuie să se cultive”, căci fără educatie, fiinţa umană recade în sălbăticie. Umanizarea este rezultatul pregătirii individului pentru viata eternă prin: 

1. cunoaşterea de sine şi a vieţii înconjurătoare (dobândirea culturii);

2. stapânirea de sine (dobândirea virtutii) şi 

3. năzuinţa spre desăvârșire și Dumnezeu (pietatea).”

Paradigma zilelor noastre, unanim acceptată de profesori și educatori, cărora li se alătură aproape unanim cei ce au funcții de conducere, îndrumare și control, directori de instituții școlare, inspectori, reprezentanți ai MEN și chiar întreaga societate civilă, pare a fi ”Merge și așa!”.

 Tranziția spre o nouă paradigmă este imperios necesară și necesită o revoluție științifică în educație. Cât de pregătiți suntem pentru o revoluție în educație? Au decidenții din educație un plan pentru a revoluționa educația sau rămânem la vechea paradigmă ”merge și așa”? Se pare că am renunțat la discuțiile constructiv critice asupra educației.

Eu consider că performanța școlară este măsura strădaniei elevului de a trece prin filtrul propriei gândiri toate conținuturile științifice parcurse, acest demers cognitiv fiind corelat și armonizat cu strădania profesorului didactician de a-l învăța pe elev să învețe metodic, pentru a fi capabil să aibă întotdeauna opinii ferme și pertinente, cât și capacitate de autoevaluare, sinteză și implicare. În formarea deprinderilor de învățare și autoevaluare ale elevilor intervine și are un rol covârșitor capacitatea cadrului didactic de a integra elementele de evaluare în cadrul activităților de predare- învățare, dar sunt inexistente sau necentralizate la nivel național după anumite rigori științifice.

Starea de fapt. Unde suntem?

Programe școlare supraîncărcate, manuale alternative fără itemi de evaluare gradual concepuți ca dificultate pentru a stârni elevul spre studiu continuu, predare fără învățare și evaluare, în timpul orei, greu, de altfel, de obținut un feed-back de la toți elevii atât timp cât clasele sunt suprapopulate, nu avem conținuturi corelate interdisciplinar, notele nu oglindesc nivelul cunoașterii și al capacității de a opera cu informația științifică. Nu există resurse deschise de învățare pentru liceu. Nu avem o platformă națională cu toate conținuturile științifice ale tuturor disciplinelor și nici platformă națională cu itemi de evaluare. Platforme de învățare, predare-evaluare, fără integrarea unor softuri pentru scrierea formulelor chimice sau desene, grafice.

Cum percepe un elev școala online? Unul care are tabletă!

Obositoare și cu teme prea multe, cu prea multe cerințe în afara orei de studiu… 

Cum percepe școala online un profesor? Unul implicat în demersul didactic online…

Școala online fără resurse didactice deschise este un hazard, selectarea conținuturilor științifice acaparând o mare parte din timpul alocat pregătirii lecției. SNEE ar trebui să pună la dispoziție toate conținuturile științifice elaborate în cadrul diverselor cursuri de formare și perfecționare a profesorilor și toate tipurile de itemi din cadrul platformelor ce au avut viabilitate în cadrul unor proiecte pe fonduri europene, dar care nu au avut și sustenabilitate. Profesorul trebuie doar să adapteze conținuturile la nivelul clasei nu să le conceapă sau să le caute pe ”n” site-uri, multe din ele nevalidate științific. La fel si cu itemii de evaluare. Conceperea lor trebuie făcută de persoane specializate, iar profesorii care au inspirație și timp pot colabora cu SNEE, așa cum era procedura cu mulți ani în urmă. Se impune validarea itemilor de evaluare de instituții abilitate.

Ce evaluăm online? Cum evaluăm online?

Ne mai interesează cum scriu elevii? Nu! 

Eseurile sunt copiate din online. Rezolvarea problemelor este plimbată de la un elev la altul, evident, și greșelile sunt aceleași, atât timp cât elevul urmărește nota nu achizițiile intelectuale și nu trece prin filtrul propriu cerința exercițiilor.

Evaluarea reprezintă cuantificarea măsurii în care: 

– Au fost atinse obiectivele programului de instruire 

– Au fost eficiente metodele de predare/învăţare • Forme – Evaluare iniţială – Evaluare formativă (continuă) – Evaluare sumativă (cumulativă)

Evaluarea în online necesită timp din partea profesorului pentru conceperea sau selectarea itemilor, aplicarea, corectarea testelor, pentru interpretare și pentru identificarea problemelor de învățare și stabilirea planului remedial. Cum credeți că evaluează un profesor cu o oră pe săptămână elevii dumnealui. Nici nu cred că are timp să le citească evaluările! Un profesor în online trebuie să aibă un maxim de 10 ore pe săptămână, dacă el trebuie să-și selecteze conținuturile pentru a le posta pe platforma școlii, dacă el trebuie să conceapă itemi, dacă el trebuie să corecteze testele online și să găsească soluții remediale.

Consider că nu avem nici pedagogie și tehnologie pentru evaluarea în online. Situația nu stă mai bine nici în condițiile desfășurării orelor face to face. Avem nevoie de politici în educație care să vizeze tehnologia și pedagogia predării, învățării și evaluării în mediul online, cât și fizic. 

Acum, râzând glumind, noi nu avem formare, perfecționare continuă în online pentru profesori, dar dorim rezultate de la elevi și știm că ele nu există nici în cadrul prezenței fizice la școală a elevilor. Am tatonat școala online. Am experimentat! 

Profesorul viitorului are cunoștințe din toate domeniile, are un master didactic, un portofoliu metodico-științific în mediul online și se poate oglindi oricând în chipurile tuturor membrilor societății, astfel încât sintagma ”Cum e educatorul, așa e poporul” să-i fie favorabilă.

Educația este un factor determinant al progresului social. Fără investiții masive în educație nu avem viitor!