Laura Nicoară, director adjunct – Este foarte greu în școlile de stat să dai oameni afară pentru lipsă de performanță

😂😂😂 Atunci să vedeți haos! În școlile din România, performanța unui profesor se măsoară în obediența față de director, nu prin activitatea metodico-științifică și psiho-pedagogică.
Eu zic că nu avem legislație în domeniu…
Să o luăm metodic. Deranjează un profesor prea competent la fel de mult ca unul delăsător? Aș zice că primul deranjează mult mai mult… 😂😂😂
Să ne intoarcem totuși la cazul ipotetic al unui profesor „neperformant”. Dacă un profesor este neperformant, comisia metodică de specialitate este neperformantă, directiunea și inspectorul idem… 😂
Ce putem face, în afară de a răspândi zvonuri despre incompetența unui profesor? Primul și primul, activitate metodică la nivelul catedrei. Inspecții la clasă întâi în cadrul școlii și inspectoratului, apoi inspecții realizate de un profesor universitar, minim o lună de zile. Concluziile după două luni de asistențe la ore. S-ar putea ca profesorul în cauză să fie mai capabil decât directorul și verdictul sa-i fie favorabil… 😂😂😂
Păi s-ar putea ca profesorul să-i fie antipatic directorului și directorul să gestioneze totul în așa fel ca profesorul să plece. Am întâlnit cszuri reale! Acești colegi nu au cui să ceară sprijin. Pleacă și rămân cu sufletul neîmpăcat. O reclamație ajunge la inspectorat sau minister și se întoarce la directorul reclamat. 😂😂😂 Colegii tac, ca și cum nu ar fi observat plecarea colegului lor, slab și el, în fond. Este drept că cei din jurul unui astfel de director nu prea au coloană vertebrală, dar mulți și-au pierdut-o, ce mai tura-vura! Este haos! 🔥🔥🔥

Articol scris pe platforma CREDIS, București, Master ”Management Educațional”, 2016-2018

„Şcoala oricând e o închisoare când învăţătorul va fi mărginit, e oricând o gradină când acesta va fi un om de spirit care va şti să intereseze pe elevii săi pentru obiectul ce propune.” – Mihai Eminescu

    Înainte de 1989…

Reforma implementată de umanistul şi patriotul Spiru Haret a reuşit să ridice mult nivelul şcolii româneşti. Spiru Haret era împotriva examenului-loterie şi examenului-fraudă. Spiru Haret considera că un examen trebuie redus la un număr de cunoştinţe esenţiale, urmând să se constate nu volumul de cunoştinţe memorate de candidat, ci până la ce punct instrucţiunea i-a format spiritul şi judecata. În concepţia marelui om, şcoala este izvorul ce trebuie să întreţină progresul naţiunii şi a urmarit ca ministru al cultelor şi instrucţiunii publice în cele trei legislaturi – 1897-1899; 1901-1904 şi 1907-1910 – să impună reforma prin preocuparea de a lega şcoala de viaţă, de practică, fiind conştient de interdependenţa existentă între produsul şcolii şi nivelul de dezvoltare economică şi socială a ţării. La peste 100 de ani de la gândirea şcolii ca lacaş al „educaţiei sociale, civice şi patriotice” se pare că ne îndepărtăm de acest concept implementat de marele om Spiru Haret.

După 1989…

În octombrie 2009, se specifică în raportul asupra stării sistemului naţional de învăţământ, elaborat de MECI, actualul MECS, publicat la ora aceea pe site-ul educaţiei, că a crescut ponderea cheltuielilor pentru educaţie la 6% din PIB. Cu toate aceste, în România secolului XXI există şcoli fără aviz sanitar de funcţionare, şcoli al căror spaţiu este impropriu desfăşurarii orelor de curs, în special în mediul rural. Există grădiniţe care nu au jucării pentru preşcolari decât dacă intră în atenţia politicienilor care în preajma alegerilor catadicsesc să afle nevoile şcolii şi, de asemenea, avem şi şcoli care nu au un fond de carte corespunzător care să permită accesul tinerilor la studiu individual sau lectură. Se menţionează în acelaşi raport că România a alocat învăţământului în 2007 peste 17% din totalul cheltuielilor publice, fiind unul dintre serviciile publice cel mai înalt finanţate. Nu se specifică nicăieri în acest raport câţi elevi absolvenţi de gimnaziu nu ştiu tabla înmulţirii şi nici câţi elevi există fără examen de capacitate, etc Participarea la educaţie, oglindită prin indicatorul rată brută de cuprindere şcolară în toate nivelurile de învăţământ, cu o valoare de 56,1% (3-29 ani), ne aşază pe locuri codaşe în ierarhia europeană, devansând doar Bulgaria şi Cipru. Universitatea Spiru Haret a şcolarizat, între anii 2003 și 2009, pe bandă absolvenţi de învăţământ universitar prin centrele teritoriale ID, astfel încât în numai şase ani numărul diplomelor eliberate s-a înzecit după un algoritm năucitor, făcut public de ministrul ce a cerut ancheta la acea vreme, d-na Ecaterina Andronescu.

– în anul 2003: 5.700 de diplome;

– în anul 2004: 5.000 de diplome;

– în anul 2005: 6.000 de diplome;

– în anul 2006: 10.000 de diplome;

– în anul 2007: 15.000 de diplome;

– în anul 2008: 50.000 de diplome;

– în anul 2009: 56.000 de diplome;

Din fericire, centrele ID teritoriale au fost desființate. Din păcate, speranţa de viaţă şcolară în România este mai redusă decât în multe dintre cele 27 de ţări UE. Rezultatele elevilor la evaluările internaţionale ne situează la o distanţă de 10 locuri faţă de ultima ţară înscrisă în competiţie şi statisticile sunt oarecum concludente în ceea ce priveşte investiţia în formarea deprinderilor şi abilităţilor cognitive la şcoală. La ora actuală, învăţământul românesc încă nu are trasată o traiectorie precisă. Cei 25 de ministri ai educaţiei, nu au făcut decât să zdruncine din temelii încrederea societăţii în oportunitatea investiţiei în educaţie prin deciziile luate vizavi de ariile de interes ce pot genera conflicte şi care vizează:

·        elevii (programe şcolare, modalităţi de evaluare);

·        profesorii (programe de formare psihopedagogică şi de specialitate);

·        familiile (responsabilizarea acestora şi implicarea în viaţa şcolii);

·       societatea (militarea pentru politici care să asigure un standard de viaţa tuturor indivizilor prin crearea locurilor de muncă).

Mai presus de toate politizarea şcolii româneşti cunoaşte un apogeu al mişcării directorilor din instituţiile şcolare după cum bate vântul puterii prin sediile partidelor politice.

Profilul absolventului de liceu nu pare să fie al unui învingător prin forţe proprii, ci mai degrabă al unui invins de sistemul actual de învăţământ care-l forţează să îngurgiteze noţiuni peste noţiuni, uneori fără să le înţeleagă utilitatea, devenind astfel un condamnat între zidurile şcolii, nicidecum un spirit dezlănţuit şi educat capabil să-şi aducă aportul la evoluţia societăţii, evoluţia fiind legea fundamentală a existenţei, conform teoriei lui Herbert Spencer.

Sistemului finlandez de învăţământ este unul performant… Am fi putut selecta și aplica politici educaționale care să susțină școala, familia și elevul. Din păcate nu am avut guverne care să pună accent pe educaţie şi nici pe beneficiile ei pe termen lung. Din patru în patru ani, viziunea asupra educaţiei este redusă doar la simple promisiuni electorale…

La douăzeci și opt de ani de la revoluţie se pare că şcoala românească nu a evoluat prea mult, iar politicile educaţionale au fost implementate haotic, dovadă certă a incompetenţei guvernelor din 1989 și până azi, căci problemele şcolii româneşti nu pot fi eradicate atât timp cât problemele sociale există. 

Consider că trebuie să se organizeze congrese ale educaţiei la nivel internaţional în care reprezentanţii Ministerului Educaţiei, ai Consiliului Naţional pentru Curriculum, ai Centrului Naţional pentru Curriculum şi Evaluare, ai Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei și toate organismele răspunzătoare de educație să se intâlnească pe plan local, dar și cu omologi din statele europene, pentru a analiza și compara programele şcolare, abilităţile şi competenţele ce se urmăresc a fi dobândite de beneficiarii educaţiei, cât şi viabilitatea specializărilor pe piaţa muncii… În opinia mea, ar trebui să existe un sistem unic de notare în toate țările UE, în contextul recunoașterii șdiplomelor și echivalării specializărilor parcurse.

Pentru că statul nu susține inițiativa privată și pentru că pare dezinteresat de dezvoltarea economiei naționale, absolvenţii de liceu tehnologic nu îşi găsesc un loc de  muncă în domeniul lor de pregătire. Ofertele educaţionale ale liceelor nu sunt corelate cu posibilităţile reale de inserţie pe piața muncii din România? PLAI şi PRAI sunt elaborate pentru a subzista specializările liceelor și normele didactice ale profesorilor, din păcate! 

Testele PISA arată clar că suntem codaşi, cu toate acestea ne mândrim cu un învăţământ performant!! Olimpicii României reprezintă 2% din populaţia şcolară, iar ei sunt pe picior de ducă atât timp cât nu există un sistem performant de susţinere, dar şi de integrare a lor în cercetare, aproape inexistentă în România.

România nu are o viziune fundamentată nici pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii, program  implementat în toate ţările UE. 1996 a fost declarat Anul European al Învăţării pe tot parcursul vieţii şi această iniţiativă a fost consolidată şi extinsă în cadrul programelor SOCRATES, LEONARDO DA VINCI, şi TINERET PENTRU EUROPA, dar foarte puţini elevi sunt prinşi în astfel de activităţi.

PROBLEMELE ŞCOLII SUNT CORELATE şi cu problemele societăţii actuale.

Avem azi copii abandonaţi in orfelinate, copii cu handicap minor sau sever, copii romi neînscrişi in evidenta populaţiei, copii ce nu au căldura in case sau o bucata de pâine, copii ai căror părinţi sunt plecaţi in străinătate… Avem, la polul opus, copii răsfăţaţi, aroganţi, impertinenţi, ce etalează carenţe majore in educaţie, deşi provin din familii cu pretenţii…

Avem si scoli insalubre, elevi cu bacalaureat protocol și elevi fără bacalaureat promovat, dar şi profesori absolvenţi de facultăţi copy-paste, avem si funcţionari cu dosare penale si candidaţi politici cu procese pe rol, avem si suflete vândute pentru bani si avem multă, multă indiferenţă în rândul celor şcoliţi odinioară…

Până la ora aceasta, în opinia mea, nici vorbă de reformă în școala românească. Când zic reformă, am în vedere aplicarea unor măsuri, unitar, în toate școlile și instituțiile de învățământ. Unii strâng fondul școlii, alții nu. Unii organizează spectacole, alții nu. Unii au calculatoare și conexiune la internet, alții nu. Unii au table electronice, alții nu. Unii au manuale, alții nu. Unii au site cu lecții și cu tipuri de evaluări, alții nu. Unii au uniforme, alții nu. Unii au profesori motivați, alții nu. Unii sunt sancționați, alții nu. Unii elevi termină liceul cu sute de absențe, alții nu. Unii sunt 38 în clasă, alții sub 15,.  Unii au manuale, alții nu., etc.

În tabelul I.1  sunt prezentate succint prevederile și consecințele unei reforme aplicate în mod haotic:

Tabelul I.1. – Prevederile și consecințele unei reforme aplicate în mod haotic în învățământul românesc

Reforma învățământului
Prevederi	Consecințe (elevi, profesori, familii)
Obligativitatea învățământului de 10 clase	Absenteism
Manuale alternative	S-a dezvoltat o industrie a manualelor, auxiliarelor și caietelor de lucru.
Evaluarea	Fără standarde de evaluare ușor de aplicat și verificat.
Dotarea școlilor și digitalizarea	Sunt lăsate la voia administrațiilor publice locale și a directorilor de instituții școlare, fără a fi trași la răspundere pe linie ierarhică.
Programe sociale -Bani de liceu și Laptele și cornul	Plafonul pe membru de familie este foarte mic, de 150 lei și dosarele se depun în școli, nu în centre specializate. Nu există corelari între venituri, cheltuieli, profit, neexistând nici o bază națională și una europeană, ceea ce face ca elevi cu părinți plecați la muncă în străinătate să beneficieze pe nedrept de ajutorul de stat bani de liceu.
Descentralizarea	Lipsa transparenței deciziilor la nivelul instituției de învățământ… Bugetele unităților de învățământ nu sunt vizibile pe site-ul instituțiilor
Preprofesionalizarea învățământului începând cu clasa a IX-a și predarea modulară	Numărul mare de ore într-un domeniu de calificare a dus la creșterea dezinteresului elevului pentru școală…
Certificarea profesională prin susținerea unui atestat de specialitate, fără probă practică…	A scăzut interesul elevilor pentru domeniul de pregătire…
Planuri de învățământ schimbate de la an la an	Haos în curriculum-ul școlarSistemul de pregătire în particular a luat amploare…
Portofoliul profesorului	Hârtii xeroxate fără fundament în planul real
Gradații de merit	Au dus la derularea unor proiecte la secret, fără vizibilitate la nivelul școlii. Gradațiile de merit se acordă haotic, pe simpatii, de multe ori, atât timp cât dosarele sunt pe suport de hârtie, fără vizibilitate în mediul online.
Perfecționare prin credite transferabile	Oriunde, oricum, cu oricine, chiar cu semnarea hârtiilor și fără participare la cursurile respective, dar cu banii dați.Invazie de simpozioane cu plată,  fără a fi făcute sugestii către MEN… INvazie de concursuri școlare, fără a fi centralizate pe o platformă a ministerului…
6% din PIB pentru educație	Neaplicat… Învățământ subfinanțat…Finanțarea școlilor se face de către părinți în mod tacit. Deși ea ar trebui să se vadă în evidențele contabile al instituției, părinții acceptă să dea bani fără chitanță pentru ”binele copiilor”.
FINANȚAREA PER ELEV	Absenteism, indisciplină, neînvățare de carte, plafonare în rândul profesorilor, manageri incompetenți.
ARACIS și ARACIP	Fără forța de a produce schimbareaInutile, în aceste condiții de acceptare a neregulilor din unitățile școlare avizate sau acreditate.

Sursa tabel: viziune proprie

Consider că reforma învățământului românesc sau, mai bine zis, spoiala de reformă ce s-a încercat a fi implementată din 1989 și până azi, nu a luat niciodată în calcul formarea și devenirea ființei spirituale a copilului, preadolescentului și adolescentului.

Rolul şcolii este să-l stârnească pe elevi să-şi pună întrebări şi să găsească răspunsuri, dar de multe ori şi adulţii se plafonează. Profesorul trebuie să fie un om deschis spre cunoaştere, sete pe care să i-o imprime şi învăţăceilor săi…

Datorită programelor extrem de încărcate si datorită lipsei de aplicabilitate a disciplinelor (rezultat al continuturilor academice, cât și a lipsei de inovație a dascălului), elevii ciclului gimnazial ajung cu lacune profunde in liceu.

     În contextul unei parcurgeri grăbite prin noțiuni noi, fără a fi aprofundate de beneficiarul serviciilor educative, deoarece profesorul este „sclavul” programei dintr-un plan de învățământ haotic gândit, elevii din mediu rural, și nu numai, au rezultate slabe la examenul de Capacitate. Cei din mediul urban, cu precădere, fac pregatire! Acesti elevi sunt gata obosiți! Unii elevi nu au formate cele mai elementare structuri cognitive. „Tocesc” un paragraf fără a înțelege, iar ritmul parcurgerii materiei este alert. Ies din discuție cei dotați cu inteligență nativă, în general olimpicii de azi, emigranții de maine. Elevii de liceu sunt și ei „năpăstuiți” in condițiile în care planul cadru la clasa de bilingv, de exemplu, prevede 33 de ore/săptamână. Este foarte greu pentru un elev sa aiba șapte ore/zi!

      Am avut și Școli de Arte și Meserii… Acum se-ncearcă o nouă formă de învățământ profesional, dar fără pprea mare succes atât timp cât nu avem inițiativă privată și agenți economici prosperi la nivelul județului. Acești elevisunt privati de dreptul de acces la cultura generala!

       Descentralizarea invățământului a dus la lipsa controlului pe scară ierarhică, la inexistența comunicării celor din MEN si structurile aferente cu dascălii. Deciziile în minister se iau peste noapte. Astfel au dispărut din planurile cadru orele de biologie și de fizică la diferite profile ale liceelor tehnologice.     Elevul ajunge la liceu, după ce susţine testele naţionale/Capacitate/ Evaluare națională sau cum s-or mai fi numind.. Aici selecţia valorilor îşi spune cuvântul… Cei ce nu au avut parte de sprijin din partea familiei, sau din partea dascalilor, sunt cei condamnati sa traiasca in IGNORANTA. Sunt elevi fără capacitate care nu ştiu să citească, care nu stăpânesc calculul algebric şi sunt elevi care au „picat” la un profil în neconcordanţă cu aspiraţiile lor, ajungând acolo dintr-o eroare, pentru că în școala românească nu se pune accent pe CONSILIEREA ȘI ORIENTAREA PROFESIONALĂ. Ideea cu școlarizarea elevilor fără capacitate/EV a fost extrem de neinspirată. Mulţi elevi, vazându-l pe Vanghelie, cred ca pot accede pe scara ierarhică şi fără prea multă carte .

       Programele şcolare sunt extrem de încărcate. 

      Încă se practică tehnici vetuste de predare-învăţare, încă sunt dascăli care nu au înţeles necesitatea parteneriatului elev-părinte-profesor, încă sunt şcoli insalubre, încă se cer bani de la părinţi şi ei nu sunt contabilizaţi cu chitanţe, încă nu este asigurată corespunzător securitatea elevilor în şcoli, încă sunt elevi chiulangii, încă se fumează în toaletele şcolilor și în fața liceelor, etc, etc

    *elevul care a pierdut startul este cel care a aşteptat organizarea protocolului pentru promovarea examenului de bacalaureat, până prin 2009. Elevii noştri nu sunt educaţi să lucreze cu nivelul superior al conștiinței astfel încât să fie interesați de dobândirea de COMPETENŢE reale pe care să le pună în slujba dezvoltării națiunii mamă. Şcoala, ISJ si MEN au permis ani buni fraudarea examenelor naționale, până la introducerea camerelor de luat vederi…

        O altă problemă acută o reprezintă curriculum diferenţiat. El este mai mult impus decât cerut de elevi..

     SCOALA ROMÂNEASCĂ ARE ŞI VÂRFURI, dar sunt prea puţine în raport cu numărul celor ce vor merge la cules de căpşune, cu diplomă de studii superioare în buzunar, dacă guvernele României nu vor trece de la nivelul declarativ la fapte, astfel încât educația să fie prioritară pe toate palierele ei și în toate cătunele țării. 

În concluzie, România are nevoie urgent de o reformă în educație, care să țină cont de tot ce s-a încercat până acum și de tot ce  se-ntâmplă în țările civilizate, fundamentată prin studii de cercetare pe plan național și mondial.

Grecu Liliana

Prof. titular Colegiul Tehnic Decebal, Drobeta Turnu Severin

Prof. detașat 2019-2021 Colegiul Național Victor Babeș

Au trecut aproape 17 ani de când m-am comportat ca doamna Șoșoacă, adică nu am mai ținut cont de nimic și am spus exact ce gândeam… 😂😂 Poate de aceea o simpatizez!

Vreau să mă edific dacă am blogul legat la distribuire articole pe FB și pun povestea postată azi pe FB!

https://tribunainvatamantului.blogspot.com/2021/04/taierea-sporurilor-la-medici-si.html?m=1

Nu știu dacă a deschis vreo carte de specialitate doamna Țurcanu. 😂😂😂
Să taie sporurile parlamentarilor, care doar au incurcat tot sistemul legislativ! Să gândească o lege a salarizării unice care să elimine salariile bugetarilor de lux.
Salariul unui profesor nu se compară cu al unui angajat din sistemul de sănătate!
Ar trebui să inițieze audieri publice cu cetățenii, dar acest exercițiu democratic nu se aplică în România, plus minim o cercetare științifică care să stea la baza oricarei decizii care vizează politicile sociale.

Sorin Cîmpeanu trimite secretarii de stat să vorbească cu profesorii despre testare și vaccinare

Nu i-a trimis nici un ministru să vadă cum arată școlile din teritoriu pe angajații MEN, plimbători de hârtii fără eficiență în planul educației! 😂😂😂
Să-i scoată pe toți de prin birouri și nu pentru promovarea vaccinării, ci pentru a vedea și intelege dezastrul în care se zbate școala din România! Ceea ce se-ntamplă la ora actuală este că în „Castelul” lui Kafka, două lumi intangibile, cei din minister cu aerele lor de superioritate și cei de la catedră care au orice sarcini mai puțin progresul real al elevului și nu mai vorbesc de elevul prins între meditații și școala care-i pare inutilă, prin avalanșa de informații pe care nu apucă să le aprofundeze… 😢😢

Într-o societate de consum, devenim dependenți de confort, În orașele mari, cel mai mult timp ar trebui să-l petrecem în mijloacele de transport și cum acestea, de multe ori, nu sunt în atenția administrațiilor locale, preferăm să stăm în trafic în confortul mașinii personale, atăt timp cât nu există nici autostrăzi suspendate pentru fluidizarea traficului.

Volen-nolens, suntem dependenți de mașinile personale. Pentru că avem o piață liberă second-hand la mașini, emisiile de dioxid de carbon scapă din limite și simțim vicierea aerului, dacă stăm într-o intersecție intens circulată, vara, dar suntem dispuși să o trecem cu vederea.

Cumpărarea unei mașini noi implică costuri care nu sunt la îndemâna oricărui posesor al unui carnet de conducere. Băncile nu încurajează economisirea banilor în vederea achiziționării de mașini noi și, cu toate acestea, printre mașini vechi distingi, chiar dacă nu vrei, eleganța, rafinamentul, designul și lipsa emisiilor de dioxid de carbon la unele autoturisme aflate în trafic. Wow! O mașină frumoasă este ca o femeie elegantă sau un bărbat manierat.

Producătorii de mașini, recunoscuți la nivel global, se-ntrec în design interior și exterior, confort, siguranță, funcții și tehnologie pentru prototipurile auto pe care le scot pe piață. Cine ar fi crezut acum 50 de ani că un model Honda poate fi echipat cu sistem de recunoaștere a semnelor de circulație, sistem de menținere a benzii de circulație și limitator de viteză?

Pasionații de viteză nu prea au unde să dea frâu liber instinctelor de buni conducători auto. În România, kilometri de autostradă sunt puțini comparativ cu ceea ce ar trebui să avem la 30 de ani de la revoluție și 12 de când suntem membri în UE. Nici concursuri automobilistice nu prea avem, din aceleași motive, nu avem trasee amenajate pentru iubitorii de viteză. Noroc cu concursurile internaționale.

Ador viteza, așa cum ador să întâlnesc eleganța la femei și la bărbați, la tineri și vârstnici, în gesturi, limbaj, comportament!

Firma Honda aduce în lumina reflectoarelor noul model Civic Type R.

Un articol scris în 2017, pentru Superblog, dar păstrat…

Cred că în anul școlar 2018-2019 am bătut recordul la călătorii. Booking.com mă ajută să le țin evidența și este minunat.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

În 2019, august, am făcut ceea ce am vrut să fac din ianuarie 2019, să mă mut. Am continuat cu călătoriile strângând comori spirituale la fel cum strânge un avar banii. 😂😂😂 A venit pandemia și Barcelona a rămas încă o destinație de vis, atât timp cât zborurile au fost suspendate și in in perioafa sejurulyi meu, 6-10 aprilie 2019.

Am șters articolul în septembrie 2019, odată cu detașarea mea la CNVB București. Acum mă gândesc că trebuie să rămână vizibil. Poate decidenții în educație își vor da seama că ne îndreptăm spre prostologie sub cupola școlii românești…

Scris-am atunci:

Știți cum cred că s-a derulat totul?
Mi-am depus dosarul de detașare, la 1 mai 2018. În 22 august am ales postul. Seara C. Ec. Viilor nu era pe listă. Dimineața a apărut. Cum cineva a spart catedra de la Lazăr, am ales C.Ec.Viilor. Am mers la liceu. Am dus actele. Am anunțat liceul meu. Am plecat la Severin. M-a sunat domnul director să mă intrebe dacă vreau două ore suplimentare și am acceptat. În C.P. am aflat că mi-au dat și dirigenție, ceea ce m-a surprins. La inceputul de an școlar, pe tabelul clasei aparea o altă colegă. Am întrebat și mi s-a spus că este o greșeală, dar greseala aparea pretutindeni și când am ridicat manualele clasei. La finalul semestrului dublura mea la dirigenție și-a luat concediu pentru studii. Mă rog… Apoi s-a tot lucrat la orar. Cei de la Viilor au crezut că eu sunt o nebună, după descrierea insurubată a celor din Severin și au crezut că plec imediat din școală, că nu sunt capabilă și că nu rezist, dar eu eram pe baricade, incadrandu-ma, în primul semestru în pauza de 5 minute, fără să întârzii. Eu îi vedeam că râd fățiș, dar nu aș fi crezut că intră în jocul celor de la Severin. Unul din colegii de la Decebal mi-a spus că am ales bine liceul și că nu o să rezist nici un an. Cărțile erau aruncate, dar eu, în naivitatea mea, nu mi-am dat seama. Toate bune… Elevii învățau, veneau cu caietele după mine să-i verific și, dintr-odata, asta s-a schimbat. Au inceput să fie indisciplinați și dezinteresați. Cineva le-a dat liber la indisciplină. Am fost la domnul director și i-am spus. Fără să se implice, a ridicat din umeri.
În semestrul II, văzând că oamenii nu prea se grabesc să meargă la ore, am lasat-o și eu mai moale. M-am adaptat la mediu și pauza a devenit de 10 minute.
Elevii au început să aibă aceeași replică ca cei de la Decebal, lor nu le trebuie chimia. L-am invitat pe domnul director la una din clasele care refuza să participe la ore, eu predand interactiv. Mi-a pus că nu poate să stea mai mult de 10 minute, fiind cu dosarele de gradații pe cap. Le-a spus că i-a placut de ei, fără să vadă că doar 5 elevi făcuseră exercițiul de la tablă. Am mai scris despre abaterile la disciplină ale elevilor în registrele aferente, dar nimeni nu a fost interesat de ce am scris eu acolo. Am mers la câteva ședințe cu părinții. Nimic nu s-a schimbat! Și toate aceste doar pentru că au vrut să mă declare pe mine incapabilă să țin clasele în mână?
Fosta mea directoare, proaspăt pensionată, m-a sunat să mă intrebe dacă m-au pus să mă prezint în primul C.P… M-au pus și le-am spus de am ales Viilor. Când am fost monitor la subiectele de bacalaureat, în 2009, am fost cazată de minister acolo. Elevii aveau tinută pe vremea aceea și mi-au făcut o impresie plăcută. S-a dus ținuta! Nici măcar insignele plătite de ei nu le-a cerut cineva să le poarte.
La primul consiliu, dovadă că fusesem deja incondeiată, profesorul de fizică avea niște glume ușor deplasate, asemănându-mă cu Bianca Dragusanu.
Eu trebuia să-mi dau seama că oamenii făcuseră cărțile, dar am refuzat să cred. La toate opiniile mele whatsapp-ul dirigintilor mi se inchidea gura. Când am spus că vreau să fac ședința clasei cu părinți și profesori, replica a fost să nu deranjez părinții.
Stați să vedeți cum se leagă totul.
M-am inscris la un curs de engleză, prin CCD București. Nu am primit chitanță pentru banii dați, asta ca fapt divers. Pe grupul participantilor, după prima zi la care am fost la curs, a aparut un mesaj care spunea râzând că persoana care a luat telefonul să nu uite să-l schimbe. Nici nu i-am acordat atenție mesajului, dar la una din ore un elev mi-a spus că eu am furat un telefon și atunci m-am gândit că putea fi nu scenariu. Nu vă mai spun că femeia de serviciu venea după mine la toaletă. Credea că schimb pampers, așa cum or fi spus cei din Severin.
Și sunt multe indicii pe care nu am vrut să le iau în seamă.
La inceputul anului școlar m-am interesat de proiectele care se derulează în școala și am vrut să mă înscriu în câteva. Nici vorba! Echipele erau formate, acesta a fost răspunsul.
Acum să vă spun de părinți. Și lor le-au spus că vine una nebună, care va pleca repede. Părinții au fost prompți. Au venit la prima ședință. A fost totul ok. Apoi m-am trezit cu o mămică că mă sună și-mi spune că dumneaei poate plăti insignele pentru copiii care nu au bani și ne sprijină în orice demers. Eu din principiu nu pun mâna pe bani. La prima ședință au hotărât să pună jaluzele. Am luat legatura cu clasa paralelă și banii au ajuns la presedinta comitetului de părinți care a achitat suma datorată. Mamica cu sponsorizarea ne-a trimis un dulap de plastic și nota de plată. Părinții au plătit. Totuși mi s-a parut prea împovărătoare pentru părinți și această cheltuială. Presedinta de părinți a venit cu ideea ca mamicile să facă curat în clasă. Presedinta a cumparat cele necesare curățeniei și a adus pe cineva să steargă geamurile, care ne-a lăsat baltă, căci până la urmă doar eu cu dumneaei ne-am dus intr-o zi de sâmbătă la școală. Am finalizat noi curățenia. Nu am fost de acord ca pe femeia ce ne-a lasat baltă să o plătească cu mai mult de 30 de lei, deși vroia 50, bani tot de la părinți. Odată cu dulapul, doamna „sponsor” ne-a trimis si o plasă cu servetele umede, hartie de mâini si lacatul de la dulap. Le-am pus pe geam și până în urmatoarea săptămână nu mai erau. Am anunțat gardianul și așa am aflat că imaginile de pe camere se sterg după 7 zile. Iar am avut semne de întrebare, dar am trecut peste ele.
Am reușit să inscriu clasa intr-un concurs inițiat la nivelul școlii, Crăciunul pe mapamond. Am extras Rusia. Elevii ei nu vroiau să participe. Nici nu mai știu cum am reușit să-i mobilizez, până la urmă. M-am dus la Centrul rus, am luat costume și ce mi-au mai pus la dispoziție, m-am documentat, am împărțit rolurile. În ziua cu jurizarea am amenajat sala de clasă. Părinții ne-au ajutat cu bucate rusești, iar dansul era în pom, eleva care-l alesese și era coordonatoarea nu apărea. Am avut mari emoții până a venit. Inainte de a veni comisia de jurizare m-am trezit cu dublura la dirigenție, întrebându-i dacă rămân cu mine și mie asta mi s-a părut de un absurd fără margini. Am prezentat Rusia, nu așa cum mi-aș fi dorit eu, dar a fost binișor. Am primit diplomă de locul III, deși, în opinia mea nu o meritam. Poate s-au gândit că ies din educatie cu o diplomă pe are să mi-o pun pe perete, căci oamenii asta au tot sperat. 🙂
În semestrul II m-am inscris la cursul de la Bănești. Liceul avea calizarea infundată și directoare, când am incercat un dialog, parea foarte mulțumită de școală. V-am spus, eu îmi dau seama despre competențele unui manager de la intrarea în instituția respectivă. Cursul era un fel de joc stupid, nimic concret pe învățare integrată. Bineinteles că eu făceam paralela cu realitatea, dar mă suportau cu stoinicie. Apoi a fost accidentul. În opinia mea a fost premeditat. Soferul a intrat voit în noi. Priveam pe geam și am văzut totul. Am decis să nu mai merg la Brănești. Platisem cursul și am cerut o reprogramare. Nici vorbă de așa ceva. Femeia parea ofuscata că vreau reprogramare, înainte de Paște. Corect era să fiu instiintată oficial că am pierdut banii, ca să pot face sesizare. După accident, eu mă grabeam să ajung la teatru. I-am pus polițistului care a ajuns la fata locului că plec și am plecat cu o familie care s-a oferit să mă aducă în oraș.

Legile fundamentale ale chimiei

 

De ZIUA LIMBII ROMÂNE, Trupa Arhaic a fost la Severin, la invitația oamenilor de cultură mehedințeni ce au celebrat evenimentul redând putere artelor, prin aducerea lor în prim planul existențial al urbei. Publicul ce și-a făcut drum spre Cetatea Severinului la ceas de seară a avut parte de un spectacol de muzică, poezie și dansuri populare. De la versuri timid recitate de cei mai mici până la profunzimea unduitoare a versurilor trimise răsunător în eter de titani ai cuvântului rostit, auditoriul a vibrat și la versul însuflețit de acordul notelor muzicale sau la tehnica executării dansurilor populare. Seara dedicată limbii române a fost într-un fel multiculturală. Printre invitați s-au numărat și scriitori sârbi, dovadă că poezia poate fi un fluid comun ce unește spiritualitatea popoarelor din imediata apropiere și de pretutindeni. Și cum străbunii și-au dorit ca Basarabia să reîntregească România, spiritual, de ziua limbii române a existat o punte peste Prut…

KRIPTON CLUB