Laura Nicoară, director adjunct – Este foarte greu în școlile de stat să dai oameni afară pentru lipsă de performanță

😂😂😂 Atunci să vedeți haos! În școlile din România, performanța unui profesor se măsoară în obediența față de director, nu prin activitatea metodico-științifică și psiho-pedagogică.
Eu zic că nu avem legislație în domeniu…
Să o luăm metodic. Deranjează un profesor prea competent la fel de mult ca unul delăsător? Aș zice că primul deranjează mult mai mult… 😂😂😂
Să ne intoarcem totuși la cazul ipotetic al unui profesor „neperformant”. Dacă un profesor este neperformant, comisia metodică de specialitate este neperformantă, directiunea și inspectorul idem… 😂
Ce putem face, în afară de a răspândi zvonuri despre incompetența unui profesor? Primul și primul, activitate metodică la nivelul catedrei. Inspecții la clasă întâi în cadrul școlii și inspectoratului, apoi inspecții realizate de un profesor universitar, minim o lună de zile. Concluziile după două luni de asistențe la ore. S-ar putea ca profesorul în cauză să fie mai capabil decât directorul și verdictul sa-i fie favorabil… 😂😂😂
Păi s-ar putea ca profesorul să-i fie antipatic directorului și directorul să gestioneze totul în așa fel ca profesorul să plece. Am întâlnit cszuri reale! Acești colegi nu au cui să ceară sprijin. Pleacă și rămân cu sufletul neîmpăcat. O reclamație ajunge la inspectorat sau minister și se întoarce la directorul reclamat. 😂😂😂 Colegii tac, ca și cum nu ar fi observat plecarea colegului lor, slab și el, în fond. Este drept că cei din jurul unui astfel de director nu prea au coloană vertebrală, dar mulți și-au pierdut-o, ce mai tura-vura! Este haos! 🔥🔥🔥

Articol scris pe platforma CREDIS, București, Master ”Management Educațional”, 2016-2018

„Şcoala oricând e o închisoare când învăţătorul va fi mărginit, e oricând o gradină când acesta va fi un om de spirit care va şti să intereseze pe elevii săi pentru obiectul ce propune.” – Mihai Eminescu

    Înainte de 1989…

Reforma implementată de umanistul şi patriotul Spiru Haret a reuşit să ridice mult nivelul şcolii româneşti. Spiru Haret era împotriva examenului-loterie şi examenului-fraudă. Spiru Haret considera că un examen trebuie redus la un număr de cunoştinţe esenţiale, urmând să se constate nu volumul de cunoştinţe memorate de candidat, ci până la ce punct instrucţiunea i-a format spiritul şi judecata. În concepţia marelui om, şcoala este izvorul ce trebuie să întreţină progresul naţiunii şi a urmarit ca ministru al cultelor şi instrucţiunii publice în cele trei legislaturi – 1897-1899; 1901-1904 şi 1907-1910 – să impună reforma prin preocuparea de a lega şcoala de viaţă, de practică, fiind conştient de interdependenţa existentă între produsul şcolii şi nivelul de dezvoltare economică şi socială a ţării. La peste 100 de ani de la gândirea şcolii ca lacaş al „educaţiei sociale, civice şi patriotice” se pare că ne îndepărtăm de acest concept implementat de marele om Spiru Haret.

După 1989…

În octombrie 2009, se specifică în raportul asupra stării sistemului naţional de învăţământ, elaborat de MECI, actualul MECS, publicat la ora aceea pe site-ul educaţiei, că a crescut ponderea cheltuielilor pentru educaţie la 6% din PIB. Cu toate aceste, în România secolului XXI există şcoli fără aviz sanitar de funcţionare, şcoli al căror spaţiu este impropriu desfăşurarii orelor de curs, în special în mediul rural. Există grădiniţe care nu au jucării pentru preşcolari decât dacă intră în atenţia politicienilor care în preajma alegerilor catadicsesc să afle nevoile şcolii şi, de asemenea, avem şi şcoli care nu au un fond de carte corespunzător care să permită accesul tinerilor la studiu individual sau lectură. Se menţionează în acelaşi raport că România a alocat învăţământului în 2007 peste 17% din totalul cheltuielilor publice, fiind unul dintre serviciile publice cel mai înalt finanţate. Nu se specifică nicăieri în acest raport câţi elevi absolvenţi de gimnaziu nu ştiu tabla înmulţirii şi nici câţi elevi există fără examen de capacitate, etc Participarea la educaţie, oglindită prin indicatorul rată brută de cuprindere şcolară în toate nivelurile de învăţământ, cu o valoare de 56,1% (3-29 ani), ne aşază pe locuri codaşe în ierarhia europeană, devansând doar Bulgaria şi Cipru. Universitatea Spiru Haret a şcolarizat, între anii 2003 și 2009, pe bandă absolvenţi de învăţământ universitar prin centrele teritoriale ID, astfel încât în numai şase ani numărul diplomelor eliberate s-a înzecit după un algoritm năucitor, făcut public de ministrul ce a cerut ancheta la acea vreme, d-na Ecaterina Andronescu.

– în anul 2003: 5.700 de diplome;

– în anul 2004: 5.000 de diplome;

– în anul 2005: 6.000 de diplome;

– în anul 2006: 10.000 de diplome;

– în anul 2007: 15.000 de diplome;

– în anul 2008: 50.000 de diplome;

– în anul 2009: 56.000 de diplome;

Din fericire, centrele ID teritoriale au fost desființate. Din păcate, speranţa de viaţă şcolară în România este mai redusă decât în multe dintre cele 27 de ţări UE. Rezultatele elevilor la evaluările internaţionale ne situează la o distanţă de 10 locuri faţă de ultima ţară înscrisă în competiţie şi statisticile sunt oarecum concludente în ceea ce priveşte investiţia în formarea deprinderilor şi abilităţilor cognitive la şcoală. La ora actuală, învăţământul românesc încă nu are trasată o traiectorie precisă. Cei 25 de ministri ai educaţiei, nu au făcut decât să zdruncine din temelii încrederea societăţii în oportunitatea investiţiei în educaţie prin deciziile luate vizavi de ariile de interes ce pot genera conflicte şi care vizează:

·        elevii (programe şcolare, modalităţi de evaluare);

·        profesorii (programe de formare psihopedagogică şi de specialitate);

·        familiile (responsabilizarea acestora şi implicarea în viaţa şcolii);

·       societatea (militarea pentru politici care să asigure un standard de viaţa tuturor indivizilor prin crearea locurilor de muncă).

Mai presus de toate politizarea şcolii româneşti cunoaşte un apogeu al mişcării directorilor din instituţiile şcolare după cum bate vântul puterii prin sediile partidelor politice.

Profilul absolventului de liceu nu pare să fie al unui învingător prin forţe proprii, ci mai degrabă al unui invins de sistemul actual de învăţământ care-l forţează să îngurgiteze noţiuni peste noţiuni, uneori fără să le înţeleagă utilitatea, devenind astfel un condamnat între zidurile şcolii, nicidecum un spirit dezlănţuit şi educat capabil să-şi aducă aportul la evoluţia societăţii, evoluţia fiind legea fundamentală a existenţei, conform teoriei lui Herbert Spencer.

Sistemului finlandez de învăţământ este unul performant… Am fi putut selecta și aplica politici educaționale care să susțină școala, familia și elevul. Din păcate nu am avut guverne care să pună accent pe educaţie şi nici pe beneficiile ei pe termen lung. Din patru în patru ani, viziunea asupra educaţiei este redusă doar la simple promisiuni electorale…

La douăzeci și opt de ani de la revoluţie se pare că şcoala românească nu a evoluat prea mult, iar politicile educaţionale au fost implementate haotic, dovadă certă a incompetenţei guvernelor din 1989 și până azi, căci problemele şcolii româneşti nu pot fi eradicate atât timp cât problemele sociale există. 

Consider că trebuie să se organizeze congrese ale educaţiei la nivel internaţional în care reprezentanţii Ministerului Educaţiei, ai Consiliului Naţional pentru Curriculum, ai Centrului Naţional pentru Curriculum şi Evaluare, ai Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei și toate organismele răspunzătoare de educație să se intâlnească pe plan local, dar și cu omologi din statele europene, pentru a analiza și compara programele şcolare, abilităţile şi competenţele ce se urmăresc a fi dobândite de beneficiarii educaţiei, cât şi viabilitatea specializărilor pe piaţa muncii… În opinia mea, ar trebui să existe un sistem unic de notare în toate țările UE, în contextul recunoașterii șdiplomelor și echivalării specializărilor parcurse.

Pentru că statul nu susține inițiativa privată și pentru că pare dezinteresat de dezvoltarea economiei naționale, absolvenţii de liceu tehnologic nu îşi găsesc un loc de  muncă în domeniul lor de pregătire. Ofertele educaţionale ale liceelor nu sunt corelate cu posibilităţile reale de inserţie pe piața muncii din România? PLAI şi PRAI sunt elaborate pentru a subzista specializările liceelor și normele didactice ale profesorilor, din păcate! 

Testele PISA arată clar că suntem codaşi, cu toate acestea ne mândrim cu un învăţământ performant!! Olimpicii României reprezintă 2% din populaţia şcolară, iar ei sunt pe picior de ducă atât timp cât nu există un sistem performant de susţinere, dar şi de integrare a lor în cercetare, aproape inexistentă în România.

România nu are o viziune fundamentată nici pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii, program  implementat în toate ţările UE. 1996 a fost declarat Anul European al Învăţării pe tot parcursul vieţii şi această iniţiativă a fost consolidată şi extinsă în cadrul programelor SOCRATES, LEONARDO DA VINCI, şi TINERET PENTRU EUROPA, dar foarte puţini elevi sunt prinşi în astfel de activităţi.

PROBLEMELE ŞCOLII SUNT CORELATE şi cu problemele societăţii actuale.

Avem azi copii abandonaţi in orfelinate, copii cu handicap minor sau sever, copii romi neînscrişi in evidenta populaţiei, copii ce nu au căldura in case sau o bucata de pâine, copii ai căror părinţi sunt plecaţi in străinătate… Avem, la polul opus, copii răsfăţaţi, aroganţi, impertinenţi, ce etalează carenţe majore in educaţie, deşi provin din familii cu pretenţii…

Avem si scoli insalubre, elevi cu bacalaureat protocol și elevi fără bacalaureat promovat, dar şi profesori absolvenţi de facultăţi copy-paste, avem si funcţionari cu dosare penale si candidaţi politici cu procese pe rol, avem si suflete vândute pentru bani si avem multă, multă indiferenţă în rândul celor şcoliţi odinioară…

Până la ora aceasta, în opinia mea, nici vorbă de reformă în școala românească. Când zic reformă, am în vedere aplicarea unor măsuri, unitar, în toate școlile și instituțiile de învățământ. Unii strâng fondul școlii, alții nu. Unii organizează spectacole, alții nu. Unii au calculatoare și conexiune la internet, alții nu. Unii au table electronice, alții nu. Unii au manuale, alții nu. Unii au site cu lecții și cu tipuri de evaluări, alții nu. Unii au uniforme, alții nu. Unii au profesori motivați, alții nu. Unii sunt sancționați, alții nu. Unii elevi termină liceul cu sute de absențe, alții nu. Unii sunt 38 în clasă, alții sub 15,.  Unii au manuale, alții nu., etc.

În tabelul I.1  sunt prezentate succint prevederile și consecințele unei reforme aplicate în mod haotic:

Tabelul I.1. – Prevederile și consecințele unei reforme aplicate în mod haotic în învățământul românesc

Reforma învățământului
Prevederi	Consecințe (elevi, profesori, familii)
Obligativitatea învățământului de 10 clase	Absenteism
Manuale alternative	S-a dezvoltat o industrie a manualelor, auxiliarelor și caietelor de lucru.
Evaluarea	Fără standarde de evaluare ușor de aplicat și verificat.
Dotarea școlilor și digitalizarea	Sunt lăsate la voia administrațiilor publice locale și a directorilor de instituții școlare, fără a fi trași la răspundere pe linie ierarhică.
Programe sociale -Bani de liceu și Laptele și cornul	Plafonul pe membru de familie este foarte mic, de 150 lei și dosarele se depun în școli, nu în centre specializate. Nu există corelari între venituri, cheltuieli, profit, neexistând nici o bază națională și una europeană, ceea ce face ca elevi cu părinți plecați la muncă în străinătate să beneficieze pe nedrept de ajutorul de stat bani de liceu.
Descentralizarea	Lipsa transparenței deciziilor la nivelul instituției de învățământ… Bugetele unităților de învățământ nu sunt vizibile pe site-ul instituțiilor
Preprofesionalizarea învățământului începând cu clasa a IX-a și predarea modulară	Numărul mare de ore într-un domeniu de calificare a dus la creșterea dezinteresului elevului pentru școală…
Certificarea profesională prin susținerea unui atestat de specialitate, fără probă practică…	A scăzut interesul elevilor pentru domeniul de pregătire…
Planuri de învățământ schimbate de la an la an	Haos în curriculum-ul școlarSistemul de pregătire în particular a luat amploare…
Portofoliul profesorului	Hârtii xeroxate fără fundament în planul real
Gradații de merit	Au dus la derularea unor proiecte la secret, fără vizibilitate la nivelul școlii. Gradațiile de merit se acordă haotic, pe simpatii, de multe ori, atât timp cât dosarele sunt pe suport de hârtie, fără vizibilitate în mediul online.
Perfecționare prin credite transferabile	Oriunde, oricum, cu oricine, chiar cu semnarea hârtiilor și fără participare la cursurile respective, dar cu banii dați.Invazie de simpozioane cu plată,  fără a fi făcute sugestii către MEN… INvazie de concursuri școlare, fără a fi centralizate pe o platformă a ministerului…
6% din PIB pentru educație	Neaplicat… Învățământ subfinanțat…Finanțarea școlilor se face de către părinți în mod tacit. Deși ea ar trebui să se vadă în evidențele contabile al instituției, părinții acceptă să dea bani fără chitanță pentru ”binele copiilor”.
FINANȚAREA PER ELEV	Absenteism, indisciplină, neînvățare de carte, plafonare în rândul profesorilor, manageri incompetenți.
ARACIS și ARACIP	Fără forța de a produce schimbareaInutile, în aceste condiții de acceptare a neregulilor din unitățile școlare avizate sau acreditate.

Sursa tabel: viziune proprie

Consider că reforma învățământului românesc sau, mai bine zis, spoiala de reformă ce s-a încercat a fi implementată din 1989 și până azi, nu a luat niciodată în calcul formarea și devenirea ființei spirituale a copilului, preadolescentului și adolescentului.

Rolul şcolii este să-l stârnească pe elevi să-şi pună întrebări şi să găsească răspunsuri, dar de multe ori şi adulţii se plafonează. Profesorul trebuie să fie un om deschis spre cunoaştere, sete pe care să i-o imprime şi învăţăceilor săi…

Datorită programelor extrem de încărcate si datorită lipsei de aplicabilitate a disciplinelor (rezultat al continuturilor academice, cât și a lipsei de inovație a dascălului), elevii ciclului gimnazial ajung cu lacune profunde in liceu.

     În contextul unei parcurgeri grăbite prin noțiuni noi, fără a fi aprofundate de beneficiarul serviciilor educative, deoarece profesorul este „sclavul” programei dintr-un plan de învățământ haotic gândit, elevii din mediu rural, și nu numai, au rezultate slabe la examenul de Capacitate. Cei din mediul urban, cu precădere, fac pregatire! Acesti elevi sunt gata obosiți! Unii elevi nu au formate cele mai elementare structuri cognitive. „Tocesc” un paragraf fără a înțelege, iar ritmul parcurgerii materiei este alert. Ies din discuție cei dotați cu inteligență nativă, în general olimpicii de azi, emigranții de maine. Elevii de liceu sunt și ei „năpăstuiți” in condițiile în care planul cadru la clasa de bilingv, de exemplu, prevede 33 de ore/săptamână. Este foarte greu pentru un elev sa aiba șapte ore/zi!

      Am avut și Școli de Arte și Meserii… Acum se-ncearcă o nouă formă de învățământ profesional, dar fără pprea mare succes atât timp cât nu avem inițiativă privată și agenți economici prosperi la nivelul județului. Acești elevisunt privati de dreptul de acces la cultura generala!

       Descentralizarea invățământului a dus la lipsa controlului pe scară ierarhică, la inexistența comunicării celor din MEN si structurile aferente cu dascălii. Deciziile în minister se iau peste noapte. Astfel au dispărut din planurile cadru orele de biologie și de fizică la diferite profile ale liceelor tehnologice.     Elevul ajunge la liceu, după ce susţine testele naţionale/Capacitate/ Evaluare națională sau cum s-or mai fi numind.. Aici selecţia valorilor îşi spune cuvântul… Cei ce nu au avut parte de sprijin din partea familiei, sau din partea dascalilor, sunt cei condamnati sa traiasca in IGNORANTA. Sunt elevi fără capacitate care nu ştiu să citească, care nu stăpânesc calculul algebric şi sunt elevi care au „picat” la un profil în neconcordanţă cu aspiraţiile lor, ajungând acolo dintr-o eroare, pentru că în școala românească nu se pune accent pe CONSILIEREA ȘI ORIENTAREA PROFESIONALĂ. Ideea cu școlarizarea elevilor fără capacitate/EV a fost extrem de neinspirată. Mulţi elevi, vazându-l pe Vanghelie, cred ca pot accede pe scara ierarhică şi fără prea multă carte .

       Programele şcolare sunt extrem de încărcate. 

      Încă se practică tehnici vetuste de predare-învăţare, încă sunt dascăli care nu au înţeles necesitatea parteneriatului elev-părinte-profesor, încă sunt şcoli insalubre, încă se cer bani de la părinţi şi ei nu sunt contabilizaţi cu chitanţe, încă nu este asigurată corespunzător securitatea elevilor în şcoli, încă sunt elevi chiulangii, încă se fumează în toaletele şcolilor și în fața liceelor, etc, etc

    *elevul care a pierdut startul este cel care a aşteptat organizarea protocolului pentru promovarea examenului de bacalaureat, până prin 2009. Elevii noştri nu sunt educaţi să lucreze cu nivelul superior al conștiinței astfel încât să fie interesați de dobândirea de COMPETENŢE reale pe care să le pună în slujba dezvoltării națiunii mamă. Şcoala, ISJ si MEN au permis ani buni fraudarea examenelor naționale, până la introducerea camerelor de luat vederi…

        O altă problemă acută o reprezintă curriculum diferenţiat. El este mai mult impus decât cerut de elevi..

     SCOALA ROMÂNEASCĂ ARE ŞI VÂRFURI, dar sunt prea puţine în raport cu numărul celor ce vor merge la cules de căpşune, cu diplomă de studii superioare în buzunar, dacă guvernele României nu vor trece de la nivelul declarativ la fapte, astfel încât educația să fie prioritară pe toate palierele ei și în toate cătunele țării. 

În concluzie, România are nevoie urgent de o reformă în educație, care să țină cont de tot ce s-a încercat până acum și de tot ce  se-ntâmplă în țările civilizate, fundamentată prin studii de cercetare pe plan național și mondial.

Grecu Liliana

Prof. titular Colegiul Tehnic Decebal, Drobeta Turnu Severin

Prof. detașat 2019-2021 Colegiul Național Victor Babeș