Am găsit prin ciorne un început de articol nepublicat în 2016. Acum nici nu mai știu cine a fost ministrul educației în acel an, zic an, pentru că anual au cam fost schimbați cei din Berthelot.

Sună bine…

”… atenția critică a întregii societăți se îndreaptă către tot ceea ce înseamnă viața școlii: planuri-cadru și curriculum, calitatea științifică și accesibilitatea manualelor, pregătirea cadrelor didactice și valoarea educațională a orelor de curs și a pregătirii practice, numărul de elevi într-o clasă, dar și profesionalismul conducerii și a leadership-ului școlilor, neîngrădite sau necondiționate de obediențe politice, și nu în ultimul rând calitatea și funcționalitatea spaţiilor de învăţământ în țara noastră.”

Bineînțeles, nici vorbă de așa ceva, nici măcar în 2022...

Eu regret, dar trebuie să-l contrazic pe domnul ministru al educației. Nu atenția întregii societăți trebuie să se îndrepte spre curriculum, planuri cadru și accesibilitatea manualelor, ci ele trebuie să fie în atenția forurilor competente care să aibă pârghii de comunicare cu toți factorii direct implicați în educație.

Când se elaborează un curriculum membrii din comisiile naționale de specialitate ar trebui să comunice cu toți colegii din sistem, pentru a primi sugestii și propuneri, pentru a face împreună o analiză pe conținuturile științifice propuse spre studiu.