despre Liliana Grecu

18 martie 2019

Câte peripeții! Colegiul Economic Viilor este un liceu de nota cinci-șase, cum ar spune părinții elevilor ai căror elevi învață aici.

26 septembrie 2018

Deși de anul acesta m-am detașat la Colegiul Economic Viilor, București, în ședința publică din 22 august 2018, și am trimis înștiințarea ISJ București, sector 1, către fostul liceu, eu încă nu am primit calificativul acordat de CA pentru anul școlar 2017-2018. 🙂

Am predat și am trimis la timp, 14 august, raportul de activitate și fișa de autoevaluare, atât pe e-mail, cât și în format listat. Am fost la examenul de medie neîncheiată din 30 august și le-am spus despre detașare. Directorul și-a exprimat regretul în plenul C.P. că plec, dar cu toate acestea eu nu am primit calificativul. Atașez pe această pagină documentele depuse la secretariat și pe e-mail-ul directorului.

17.07.2017

Paradoxal, eu am fost observatorul comportamentelor tuturor persoanelor din jurul meu, dar nu am fost capabilă să detectez la timp ițele urzite în spatele meu de un scelerat și de alții ca el…
Nu îmi rămâne decât să râd de propria mea prostie, incomensurabilă, aș spune.
Subconștientul a conștientizat toate pericolele și am avut întotdeauna soluții pentru a depăși din inerție tot felul de situații limită.
Acum înțeleg de ce toți profesorii mei din facultate îmi propuneau să rămân în București sau să plec într-un proiect în Belgia, dar niciunul nu mi-a spus că eram căsătorită deja cu un psihopat. Dacă este adevărat și omul avea antecedente și instituțiile statului sunt pasibile de sancțiuni. Trebuia să fiu informată că omul a avut antecedente medicale și încă grave. Cum i s-o fi eliberat certificatul de căsătorie, dacă era luat în evidențe cu astfel de probleme?

16.07.2017

Citind scrierile lui Popper, îmi dau seama că tata m-a învățat să am o gândire critică și eu ajunsesem atât de dispusă să analizez totul că nu-l iertam nici pe el. Tata nu mai făcea față raționamentelor mele critice și se enerva. Ne certam, în ultimul timp, din cauza unor dispute pe marginea unor subiecte interesante. Păi cum să spun eu că Nichita Stănescu a fost un geniu complet, atât timp cât nu a putut să renunțe la alcool? Cum să spun eu că geniile trebuie să fie nefericite? Cum să spun eu că ”fă” este un termen popular care poate fi folosit în vocabularul de zi cu zi. Și tata venea cu argumentele lui și eu cu ale mele și ne contram mereu… În ultimul timp, începuse să-și înece propriile nemulțumiri în alcool și avea un vocabular necontrolat… Prin deciziile pe care le-am luat, am crezut că-l pedepsesc pe el, dar m-am pedepsit pe mine. Toate premonițiile lui au fost adevărate… Parcă-l aud spunând că de dincolo de mormânt și tot va avea satisfacție când voi ajunge la adevărul spuselor lui… Uneori nu-mi vine să cred.

12.04.2017

Noi, poporul român, ne batem joc de noi și de viitorul copiilor noștri…
Eu, pe unde merg, văd numai nereguli la care întrevăd soluții viabile. Pentru fiecare metru pătrat din România, o instituție a statului plimbă hârtii, fără a-și asuma responsabilitatea pentru atribuțiile pe care le are și noi, poporul român, acceptăm. Până când? Sfidarea este cartea de vizită a tuturor autorităților publice și a tuturor managerilor de instituții…

4 februarie 2017

Sunt o persoană incomodă, pentru că nu suport prostia și incompetența. Deranjez enorm persoanele care trăiesc în autosuficiență etalată și acceptată ca mod de viață. Am fost, sunt și voi fi o persoană optimistă, empatică și onestă, indiferent cât de mult s-au străduit cei din jurul meu să-mi creeze o imagine falsă, țesând tot felul de intrigi demne de telenovele. Mult timp am fost o persoană naivă, credulă, neatentă la caracterul persoanelor din jurul meu, crezând că toate persoanele caută evoluția spirituală prin bine, frumos și adevăr.

Sunt temerară, tenace și comunicativă, am spirit CRITIC, analitic și sintetizator. Am fost educată să trăiesc într-o lume cu cai năzdrăvani și m-am trezit printre mârțoage… Îmi place competiția loială, în care cel mai bun să ajungă în față, pentru a avea permanent o provocare. Sunt sociabilă și prietenoasă, tolerantă și deschisă la critici, deși am parte de ele doar în spate, ceea ce dovedește gradul de educație al persoanelor din anturaj.

2016

Mă-ntreb, de ceva vreme, dacă mai avem cronicari ai vremii, pentru că prezentul acesta devine istorie pentru cei ce vor veni. Un secol al hoției cu acte în regulă, un secol al artei hâde, un secol al acceptării anormalului, un secol al decăderii intelectuale, în opinia mea, trebuie să se regăsească în cronici și în opere literare și este paradoxal că acceptăm să trăim într-un astfel de secol, fără să luăm ATITUDINE…

O să râdeți, dar mi-au trebuit 15 ani ca să accept că TOT RĂUL ESTE SPRE BINE, dacă ai capacitatea să meditezi și să înțelegi de ce energiile negative te prind în capcana lor.
Eu sunt un om atât de prins de preocupările mele intelectuale încât greu mă scoți din starea mea de confort, de bine, de bucurie. Niciodată nu calc teritoriul nimănui, niciodată nu mă enervez. Dacă întâlnesc ”mahalagii, îi evit. Este singura categorie de persoane cu care nu pot comunica, cu cei ce-și pun mâinile în șold și țipă sau ridică glasul, uitând că tensiunea arterială le poate fi fatală.
15 ani am stat și am meditat de ce natura umană este înclinată să facă mai mult rău, decât bine. Am trecut prin toate stările, de la nemulțumire la uluire, de la apăsare la eliberare și am înțeles că fiecare decide ce poartă cu el. Cei ce fac rău își încarcă karma. Cei spre care se îndreaptă răul, dacă acționează, fără a reacționa și a răspunde la rău cu rău, își purifică karma.
Sunt în faza de acceptare a răutății umane, dar și de acțiune fără reacțiune!

2 iulie 2015

Nu este nimic mai minunat, pe lumea asta, decât să citești povești copilului tău sau altor copii, chiar și unor adolescenți! Filonul inteligenței tradiționale se află închis în carțile cu povești nemuritoare ale tuturor popoarelor lumii.
Am avut o trăire recentă, în acest sens. Am citit elevilor de clasa a XII-a un fragment din ”Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”. Parcă scoteam din adâncurile mării nestemate și le aduceam la suprafață.
Din păcate, în prezent, literatura pentru copii este invadată de tot felul de creații puerile.
Pentru mine, cărțile sunt instrumente și mijloace de a ajunge la sufletul unui copil sau adolescent. De multe ori, la ore, atunci când indiferența elevilor mi se pare la cote alarmante, iau de la bibliotecă cărți cu poezii consacrate. Uneori, elevii de liceu intră în jocul meu, devin captivați și își doresc să citească chiar ei, alteori îmi spun că nu înțeleg nimic din ceea ce citesc. Cred că goana, la clasă, prin manualele de Citire și Limba și literatura română ne costă foarte mult, cultivând, paradoxal, repulsia față de lectură, nicidecum dragostea.

4 noiemb. 2014

Ce fel de profesor este Liliana GRECU (din foarte multă prostie, cândva, Ionescu)?
Cu siguranță nu este un profesor care vorbește cu tabla și doar pentru tablă, așa cum avea fiul meu în clasa a IX-a un profesor care umplea tablele cu formule de fizică fără ca cineva să le priceapă.
Sunt un profesor care încearcă să stârnească elevul spre efort intelectual. Uneori ies din tiparele programei și în primele zece minute din oră sau în ultimele, propun elevilor un test de inteligență, din dorința de a înțelege utilitatea și rolul matematicii, disciplină răspunzătoare de formarea gândirii critice.
Concep exerciții și probleme astfel încât să urmăresc capacitatea de aplicare a teoriei în rezolvarea lor. Centralizez datele problemelor și invit elevii să găsească regularități atunci când modific o variabilă, instigându-i spre cercetarea fenomenului. Aduc la clasă tabele, urmărind modul lor de realizare. Sunt elevi care mai întâi fac tabelul și apoi scriu în el, constatând la un moment dat că nu au gestionat bine spațiul hârtiei. Am fișe de lucru și reviste despre sănătate. Sunt ore la unitatea de învățare medicamente pe care le folosesc în scopul unei educații pentru sănătate. Orice teorie o aduc în viața de zi cu zi și caut similitudini, învățându-i pe elevi să compare teoria cu realitatea și de multe ori una spune teoria și alta găsim în practică. Folosesc mult fișe de lucru, deoarece predarea mea se axează pe explicarea și descifrarea tainelor științei, prin dezvoltarea tuturor tipurilor de inteligență.
Sunt un profesor care nu jignește elevii. Sunt un profesor care are nevoie de elevi dispuși să depună efort intelectual. Sunt un profesor care învață elevul să gândească, să aplice și să analizeze. Sunt un profesor care învață elevul să aibă opinii și curaj să și le facă cunoscute. Sunt un profesor care nu pune accent pe învățarea mecanică, ci doar pe interiorizarea cunoștințelor și aplicarea lor în situații concrete. Sunt un profesor prietenos… Sunt un profesor care nu dă palme la ceea ce face și urmărește cu interes formarea și dezvoltarea personalității elevilor săi. Sunt un profesor care încearcă să nu sugrume creativitatea elevilor săi.
Aștept elevii mei să continue descrierea începută de mine…

Învățarea necesită doi parteneri – unul trebuie să cunoască mecanismele devenirii intelectuale a ființei umane, iar celălalt trebuie să fie dispus să depună efort intelectual, învățând din plăcere!

18 noiembrie 2014

Am găsit o autocaracterizare pe care am scris-o prin 2010, într-una din agendele mele.
”Sunt gata să stârnesc ”al III-lea Război Mondial”, pentru că nu pot să renunț la a spune ceea ce gândesc. Deranjez uneori prin stilul meu direct și argumentele mele pot irita pe cei din jur. Declanșez mici procese de conștiință și, credeam atunci, totul reintră în normal, când de fapt se urzeau mari răzbunări…

Viața și anii mi-au demonstrat că omul trebuie să fie într-o continuă luptă, dacă vrea să se autodepășească. Șlefuirea unui diamant necesită răbdare și migală, întocmai ca și formarea și dezvoltarea personalității umane. Până la 35 de ani am fost permanent preocupată de mine, investind în educație, apoi, dintr-o dată, am început să mă gândesc și la existența celorlalți, la bucuriile și la deznădejdea ce-i poate cotropi în situații limită, la bine și la rău, la nivelul de trai al celor îmbuibați și al celor săraci, la mediul în care trăiesc și îmi desfășor activitatea – școala.

Mulți ani am fost locatar în cochilia propriilor gânduri. Perioada acumulărilor și a cristalizării conștiinței de sine (pentru care tata mi-a cultivat nelimitat respectul) a fost de lungă durată, apoi a urmat EXPLOZIA, REVOLTA față de tot ce este incorect în lumea în care trăim.
Între timp, pas cu pas am devenit sociabilă, comunicativă, altruistă, înțelegătoare, asertivă.
Iubesc florile și natura umană, chiar și azi, după toate ițele țesute în spatele meu.

Îmi plac poveștile nemuritoare! Ele mi-au întărit credința în forța binelui și a adevărului. Cu timpul, am primit credința în Dumnezeu, asociindu-l cu credința în bine, în frumos și în adevăr, valori în spiritul cărora am fost educată!

15 septembrie 2014 ( am corectat pentru că, din neatenție, scrisesem 2015) – concurs pentru ocuparea funcției publice de execuție, consilier clasa I, grad superior, în cadrul Direcției Relația cu Parlamentul și Partenerii Sociali