Acasă » despre Liliana Grecu

despre Liliana Grecu

15 ani am stat și am meditat de ce natura umană este înclinată să facă mai mult rău, decât bine. Am trecut prin toate stările, de la nemulțumire la uluire, de la apăsare la eliberare și am înțeles că fiecare decide ce poartă cu el. Cei ce fac rău își încarcă karma. Cei spre care se îndreaptă răul, dacă acționează, fără a reacționa și a răspunde la rău cu rău, își purifică karma.
Sunt în faza de acceptare a răutății umane, dar și de acțiune fără reacțiune!

2 iulie 2015

Nu este nimic mai minunat, pe lumea asta, decât să citești povești copilului tău sau altor copii, chiar și unor adolescenți! Filonul inteligenței tradiționale se află închis în carțile cu povești nemuritoare ale tuturor popoarelor lumii.
Am avut o trăire recentă, în acest sens. Am citit elevilor de clasa a XII-a un fragment din ”Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”. Parcă scoteam din adâncurile mării nestemate și le aduceam la suprafață.
Din păcate, în prezent, literatura pentru copii este invadată de tot felul de creații puerile.
Pentru mine, cărțile sunt instrumente și mijloace de a ajunge la sufletul unui copil sau adolescent. De multe ori, la ore, atunci când indiferența elevilor mi se pare la cote alarmante, iau de la bibliotecă cărți cu poezii consacrate. Uneori, elevii de liceu intră în jocul meu, devin captivați și își doresc să citească chiar ei, alteori îmi spun că nu înțeleg nimic din ceea ce citesc. Cred că goana, la clasă, prin manualele de Citire și Limba și literatura română ne costă foarte mult, cultivând, paradoxal, repulsia față de lectură, nicidecum dragostea.

4 noiemb. 2014

Ce fel de profesor este Liliana GRECU (din foarte multă prostie, cândva, Ionescu)?
Cu siguranță nu este un profesor care vorbește cu tabla și doar pentru tablă, așa cum avea fiul meu în clasa a IX-a un profesor care umplea tablele cu formule de fizică fără ca cineva să le priceapă.
Sunt un profesor care încearcă să stârnească elevul spre efort intelectual. Uneori ies din tiparele programei și în primele zece minute din oră sau în ultimele, propun elevilor un test de inteligență, din dorința de a înțelege utilitatea și rolul matematicii, disciplină răspunzătoare de formarea gândirii critice.
Concep exerciții și probleme astfel încât să urmăresc capacitatea de aplicare a teoriei în rezolvarea lor. Centralizez datele problemelor și invit elevii să găsească regularități atunci când modific o variabilă, instigându-i spre cercetarea fenomenului. Aduc la clasă tabele, urmărind modul lor de realizare. Sunt elevi care mai întâi fac tabelul și apoi scriu în el, constatând la un moment dat că nu au gestionat bine spațiul pe coala de hârtie. Am fișe de lucru și reviste despre sănătate. Sunt ore la unitatea de învățare medicamente pe care le folosesc în scopul unei educații pentru sănătate. Orice teorie o aduc în viața de zi cu zi și caut similitudini, învățându-i pe elevi să compare teoria cu realitatea și de multe ori una spune teoria și alta găsim în practică. Folosesc mult fișe de lucru, deoarece predarea mea se axează pe explicarea și descifrarea tainelor științei, prin dezvoltarea tuturor tipurilor de inteligență.
Sunt un profesor care nu jignește elevii, dar care folose;te forța cuvintelor. Sunt un profesor care are nevoie de elevi dispuși să depună efort intelectual. Sunt un profesor care învață elevul să gândească, să aplice și să analizeze. Sunt un profesor care învață elevul să aibă opinii și curaj să și le facă cunoscute. Sunt un profesor care nu pune accent pe învățarea mecanică, ci doar pe interiorizarea cunoștințelor și aplicarea lor în situații concrete. Sunt un profesor prietenos… Sunt un profesor care nu dă palme la ceea ce face și urmărește cu interes formarea și dezvoltarea personalității elevilor săi. Sunt un profesor care încearcă să nu sugrume creativitatea elevilor săi.
Aștept elevii mei să continue descrierea începută de mine…

Învățarea necesită doi parteneri – unul trebuie să cunoască mecanismele devenirii intelectuale a ființei umane, iar celălalt trebuie să fie dispus să depună efort intelectual, învățând din plăcere!

18 noiembrie 2014

Am găsit o autocaracterizare pe care am scris-o prin 2010, într-una din agendele mele.
”Sunt gata să stârnesc ”al III-lea Război Mondial”, pentru că nu pot să renunț la a spune ceea ce gândesc. Deranjez uneori prin stilul meu direct și argumentele mele pot irita pe cei din jur. Declanșez mici procese de conștiință și, credeam atunci, totul reintră în normal, când de fapt am ajuns la concluzia că oamenii își pot folosi inteligența în sens distructiv..

Viața și anii mi-au demonstrat că omul trebuie să fie într-o continuă luptă cu el, dacă vrea să se autodepășească. Șlefuirea unui diamant necesită răbdare și migală, întocmai ca și formarea și dezvoltarea personalității umane. Până la 35 de ani am fost permanent preocupată de mine, investind în educație, apoi, dintr-o dată, am început să mă gândesc și la existența celorlalți, la bucuriile și la deznădejdea ce-i poate cotropi în situații limită, la bine și la rău, la nivelul de trai al celor îmbuibați și al celor săraci, la mediul în care trăiesc și îmi desfășor activitatea – școala.

Mulți ani am fost locatar în cochilia propriilor gânduri. Perioada acumulărilor și a cristalizării conștiinței de sine (pentru care tata mi-a cultivat nelimitat respectul) a fost de lungă durată, apoi a urmat EXPLOZIA, REVOLTA față de tot ce este incorect în lumea în care trăim.
Între timp, pas cu pas am devenit sociabilă, comunicativă, altruistă, înțelegătoare, asertivă.
Iubesc florile și natura umană, chiar și azi, după toate ițele țesute în spatele meu.

Îmi plac poveștile nemuritoare! Ele mi-au întărit credința în forța binelui și a adevărului. Cu timpul, am primit credința în Dumnezeu, asociindu-l cu credința în bine, în frumos și în adevăr, valori în spiritul cărora am fost educată!