Ieri, 23 iunie 2015, am ajuns la ”Noaptea Sânzienelor”, dar nu la Muzeul Satului, ci la Administrația Publică a sectorului 1. Ca o zână bună, ne-a ieșit în cale o doamnă, taman dinspre Piața Presei a Parcului Herăstrău. Leo nu a fost foarte încântat de șansa de orientare, oferită spontan de natura umană, refugiul nostru fiind la Hard Rock Caffe, în caz de eșec…cultural.
Am ajuns, după ce ne-am strecurat printre mașini haotic parcate, vinovați fiind posesorii lor doar pentru faptul că nu insistă pe lângă autoritățile locale să înființeze (măcar) parcări metalice suprapuse.
Evenimentul a fost organizat cu mult bun gust, iubitorul de povești fiind întâmpinat de la intrarea în parcul gazdă de un număr impresionant de iele, fete tinere, cu rochii de culoarea soarelui, în miezul zilei de vară. Zâmbitoare și atente la fiecare invitat, ofereau pliantul evenimentului și prindeau în piept câte-o floare de sânziană, aducând, parcă, din puterea pământului vibrația necontenită a universului.
Expoziția de ii, elementul autenticității spiritualității românești, a adus în prim-plan o calitate neîndoielnică a evoluției artei tradiționale.
Cei mici, dar și cei mari, până la deschiderea oficială a evenimentului în armonia notelor muzicale ce dictează mișcări corporale uluitoare sub bagheta simțurilor proprii sau ale unui coregraf, au fost atrași de feeria baloanelor de spumă, cu atât mai mult cu cât curioșii aveau șansa de a mânui singuri bețele, care, corect folosite, dădeau, pe moment, viață unui balon de spumă uriaș.
Spre luminarea mea, am aflat de existența Asociației Culturale ”Patrimoniu pentru viitor”, cât și de concursurile organizate sub egida acestei asociații.
Dansul sânzienelor mici, cuvântul de deschidere și prezentarea comitetului de organizare a evenimentului, premierea elevilor participanți la concursul ”Personalități din jurul nostru”, cât și programul artistic au început și s-au derulat la ora la care și țânțarii prind puteri atât de mari încât fac insuportabilă viața celor ce au curaj să le iasă în cale, ceea ce înseamnă că nici Bucureștiul nu a beneficiat de raiduri aeriene dispersoare de soluții chimice care să le vină de hac micilor vietăți. Din cauza țânțarilor, mai devreme decât îmi propusesem, am părăsit tărâmul ce devenise de basm prin sutele de făclii ce aduceau cu ele magia nopților în care ielele se arătau pentru o clipă muritorilor…