Când am venit spre Bucureşti, într-o joi, 18 iunie 2015, am oprit intr-o parcare ce pe vremuri recente părea a fi fost destul de primitoare. Imaginile vorbesc de la sine si este clar că acceptăm să distrugem ceea ce construim. Se pare că și companiile naționale lasă propriul patrimoniu de izbeliște.
Când am vazut zona, un oază de verde și de pace, primul gând a fost sa le cer celor de la Petrom Romania să-mi pună la dispoziţie custodia zonei şi 500 de milioane, rambursabili dupa primul an de activitate, în cinci ani consecutivi. 🙂
Acolo ar putea fi un tărâm de vis…